Posted in Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Amenintati de haosul unui razboi, vanatorii de umbre trebuie sa se hotarasca daca vor lupta alaturi de vampiri, varcolaci si celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau impotriva lor? Intre timp, Jace si Clary au si ei de luat o decizie dificila: sa dea sau nu curs iubirii care-i leaga, desi stiu prea bine ca este o iubire interzisa?

Pentru a-i salva viata mamei sale, Clary trebuie sa plece in Orasul de Sticla, locul de origine al vanatorilor de umbre – chiar daca asta inseamna sa incalce Legea si sa riste moartea. Mai grav este ca Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat in inchisoare de catre vanatorii de umbre, care isi au banuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary isi gaseste un aliat — in persoana misteriosului Sebastian, care nutreste o stranie atractie fata de ea. Valentine isi aduna in acest timp o armata de demoni, dar vor reusi oare locuitorii din Lumea de Jos si vanatorii de umbre sa uite de vrajba dintre ei si sa-si uneasca fortele pentru a o infrange?

Va putea Clary sa-si foloseasca puterile pentru a-i ajuta sa se salveze – indiferent de pretul pe care va trebui sa-l plateasca.

Parerea mea:

Probabil povestile din copilarie cu finaluri fericite si-au pus amprenta asupra mea pentru totdeauna, asa ca pur si simplu nu pot rezista unui happy-end desavarsit, chiar si dupa atata vreme. Stiu ca volumul 3 din Instrumente Mortale nu este ultima carte a seriei, insa intr-un fel, incheie un capitol al acestei povesti. Iar deznodamantul volumului Orasul de Sticla m-a lasat cu un zambet larg pe fata, tocmai datorita faptului ca, cel putin pentru moment, totul pare sa se aseze exact asa cum trebuie. Raman bineinteles cateva fire intrerupte, care probabil vor construi intrigile urmatoarelor volume, insa deocamdata pot fi ignorate pentru a te putea bucura pe deplin de modul in care evolueaza povestea.

Avem parte de aceasta data de o schimbare de cadru, actiunea petrecandu-se in Idris, de personaje noi, destul de… misterioase (ca sa nu spun suspecte) si de o actiune aproape la fel de alerta ca cea din volumul anterior. Mai mult, intrigile nu mai sunt centrate doar in jurul lui Clary, ci se impart in egala masura intre personajele importante: Simon are parte de o serie de aventuri mai putin placute, drumul lui Jace se indeparteaza de al celorlalti, iar Clary este pusa in situatia de a se descurca singura in unele momente cheie. Cum spuneam, exista o multime de personaje noi, unele aparent pozitive, iar altele care te lasa cu impresia ca ar fi negative. Pe parcursul celor mai multe capitole insa, nu ai nici o siguranta ca aparentele nu insala si ca rolurile acestor personaje nu este de fapt opus fata de cel pe care il banuiai initial. Pana si asupra unora dintre personajele mai vechi planeaza suspiciuni, asa ca tensiunea se acumuleaza de la o pagina la alta.

Clary reuseste sa incurce din nou lucrurile pentru o vreme, punandu-i in pericol pe toti cei dragi ei. Insa tinand cont de faptul ca exact actiunile ei impulsive duc pana la urma la deznodamantul fericit, parca nu mai raman intr-o lumina atat de neplacuta. Un aspect care mi-a atras atentia este acela ca unele personaje – fie ele apropiate sau… mai putin – nu ezita sa o taxeze pe protagonista pentru faptele ei gresite. Obisnuita fiind cu protagoniste care sunt de cele mai multe ori privite cu admiratie sau adoratie de catre cei din jur si care, oricate greseli ar face, nu sunt aproape niciodata admonestate pentru acestea, am fost cu adevarat surprinsa sa descopar ca in Instrumente Mortale, persoanele din jurul eroinei ii spun acesteia exact ceea ce gandesc despre ea, chiar daca adevarurile rostite sunt adesea neplacute sau chiar dureroase. Asta nu inseamna insa ca talentul sau calitatile Clarissei sunt negate sau ca cineva ar incerca sa le minimizeze.

Imi place capacitatea autoarei de a-ti intoarce pe dos uneori atitudinea fata de unele personaje. Ma refer aici in special la Valentine – antieroul perfect construit. Cine a parcurs primele doua volume, stie foarte clar ca atat planurile cat si motivatiile sale sunt pur si simplu malefice. Intr-adevar, Valentine este convins poate ca are dreptate si ca a pasit pe singura cale corecta, insa nu incape nici o indoiala ca tot ceea ce face este gresit. Asadar, esti perfect indreptatit sa il detesti iar ultimul lucru la care te-ai astepta ar fi sa simti vreodata vreun dram de simpatie fata de el. Ei bine, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai emotionante scene din cele trei carti de pana acum il are in atentie exact pe Valentine. Exista un moment atat de induiosator in aceasta carte incat ti se rupe inima pentru el si pentru cateva clipe, esti dispus sa uiti si sa ii ierti pana si cele mai odioase actiuni. In doar cateva randuri, autoarea reuseste sa te tulbure in totalitate si se asigura ca treci prin cel mai neasteptat amalgam de emotii amestecate.

Finalul este grandios. As spune ca putin prea aproape de perfectiune daca este sa gandesti obiectiv, insa absolut irezistibil si satisfacator daca ai aceeasi dependenta de finaluri fericite ca si mine. Da, din fundal parca tipa o voce mica ce iti spune ca pana si pentru o poveste asa ceva pare aproape imposibil, dar e de ajuns sa mai citesti o singura data cateva paragrafe din final pentru a o aduce la tacere spunandu-ti ca cel putin in carti imposibilul nu doar ca are voie, ci ca trebuie cu adevarat sa devina posibil! Din descrierea urmatorului volum, e destul de evident ca lucrurile nu vor ramane prea multa vreme perfecte, asa ca e in regula sa te bucuri absurd de mult de aceste cateva momente ideale.

Bile albe:

– Intriga surprinzatoare si modul istet in care sunt legate toate firele intre ele. Abia dupa jumatatea cartii am inceput sa banuiesc o parte a misterului, insa jumatate din acesta a ramas in ceata pana la final, cand autoarea imbina in sfarsit toate piesele acestui puzzle.

Bile negre:

– Serios ca nu imi trece nimic prin minte! 🙂 Da, poate pe alocuri unele personaje par enervante sau naive, poate ca atitudinea unora dintre ele este exasperanta sau lipsita de logica in cateva scene, insa privind povestea in ansamblu, chiar imi e greu sa remarc vreun aspect care sa trebuiasca sa fie mentionat aici.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare