Publicat în Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Clary Fray, o fata de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalti oameni nu-l au. Ea vede vampiri, varcolaci, zane, demoni si alte creaturi care populeaza Lumea din Umbra.

In Orasul Oaselor, cartea intai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare si ea insasi e atacata de un demon – un ravener inspaimantator. Astfel, tanara ajunge sa-i cunoasca pe vanatorii de umbre, razboinici a caror misiune este sa-i apere pe oameni de demoni si sa-i controleze pe vampiri si varcolaci. De asemenea, Clary il intalneste pe Jace, un tanar fermecator, si, impreuna cu el, incearca sa dezlege nenumaratele taine ale Lumii din Umbra. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se afla Pocalul Mortal si ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, in sobolan si cum poate fi desfacuta vraja? Cum a reusit Clary sa dobandeasca dintr-odata Vederea? De ce sunt demonii interesati de o mundana oarecare? Nu in ultimul rand, Clary incearca sa-si inteleaga propriile sentimente – in ce relatie se afla ea de fapt cu Jace si Simon?

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate varstele cu, o actiune plina de suspans, ritm alert, imaginatie si originalitate!

Parerea mea:

Inainte de a deveni celebra datorita seriei Instrumente Mortale, Cassandra Clare si-a inceput cariera de scriitoare printr-un fanfic inspirat de seria Harry Potter, ce il avea in centrul atentiei pe Draco Malfoy. Fanfic-ul ei a atras atentia unui editor iar de acolo a inceput drumul autoarei catre celebritate. Lucrarea ei ce il avea in atentie pe Draco a fost baza seriei despre nefilimi. Nu am citit fanfic-ul, insa am auzit ca ar fi extrem de similar cu ceea ce a devenit apoi Instrumente Mortale – aspect blamat de catre unii cititori care sustin ca metoda scriitoarei este un fel de auto-plagiat. Indiferent daca acei cititori au sau nu dreptate, mie mi se pare ca succesul Cassandrei Clare nu este nemeritat. Nu voi compara seria ei cu cea a autoarei J. K. Rowling, pentru ca din punctul meu de vedere, romanele Harry Potter mai au mult pana sa fie egalate. Evident ca nu am cum sa stiu daca Instrumente Mortale seamana cu adevarat prea mult cu fanfic-ul initial, insa referitor la asemanarea cu prima sursa de inspiratie, si anume seria Harry Potter, eu am remarcat una singura. Care a fost totodata si unul dintre aspectele care mi-au placut cel mai mult. Pe cand citeam Harry Potter, am fost fermecata de povestea generatiei anterioare, adica a parintilor lui Harry si a prietenilor acestora. In cazul primului volum din Instrumente Mortale, tot intrigile din trecut mi-au captat interesul cel mai mult. Nu ca povestea din prezent nu ar fi indeajuns de interesanta, insa cea din trecut are parca mai mult farmec datorita misterului ce pluteste in jurul ei. Bineinteles ca de aici se dezvolta mai multe fire similare: portretul personajului negativ si modul de actiune al acestuia, anturajul pe care si-l creeaza si in special cateva personaje din acesta, etc. Insa pana la urma, toate aceste elemente pornesc din aceeasi tulpina. Nu ca ar avea neaparat o importanta majora: conteaza mai mult modul in care a reusit Clare sa isi construiasca povestea.

Trebuie sa mentionez ca inainte de a ma apuca de cartile Cassandrei Clare, eram nelamurita in privinta ordinii in care ar trebui sa le incep. Instrumente Mortale a fost scrisa prima, insa povestea din Dispozitive Infernale are loc cu cateva sute de ani inainte. Daca inca nu ati inceput nici una dintre seriile acestea si nu stiti pe care sa o cititi mai intai, va ofer acelasi sfat pe care l-am primit si eu: incepeti cu Dispozitivele si abia apoi treceti si la Instrumente. Nu doar din cauza pozitionarii cronologice, ci mai ales pentru ca in DI cele mai multe informatii sunt mult mai detaliate decat in IM. Notiunile de „parabatai”, „runa”, „stela”, motivatiile nefilimilor, rolul Institutului sau al Conclavului, relatiile dintre vanatorii de umbre si mai ales cea speciala, dintre doi parabatai, secretele existentei unor fiinte supranaturale, scopul Acordurilor, totul este mult mai bine explicat in DI!

Despre Orasul Oaselor va pot spune ca este intr-adevar o lectura captivanta, ce isi merita laudele primite pana acum. Desi contine si cateva clisee pe alocuri, per ansamblu este mai bine contruita si mai interesanta decat multe alte lecturi fantasy pentru adolescenti publicate in ultima vreme, de cand acest gen a devenit atat de popular. Da, avem adolescenta banala si neinteleasa pe care o intalnim exasperant de des – dar am apreciat interventia unui personaj care o readuce cu picioarele pe pamant explicandu-i verde in fata ca acel sentiment conform caruia ea e atat de speciala este comun tuturor adolescentilor! – avem si o dragoste aproape instanta, un fel de triunghi amoros (din fericire nu la fel de enervant ca in alte carti), cateva intrigi pe care le poti dezlega chiar dinainte de a fi complet constuite. Insa toate acestea sunt compensate din plin de elemente demne de apreciere – cateva personaje memorabile, unele surprize cu adevarat reusite, niste secrete care te iau prin surprindere cand te gandeai mai putin, rasturnari de situatii neasteptate si un stil care te acapareaza. Asadar, din punctul meu de vedere, balanta se inclina fara indoiala spre talerul cu plusuri.

Ce nu m-a incantat foarte mult este exact lipsa unor explicatii mai detaliate ale unor notiuni. Poate ca daca nu le-as fi stiut din seria Dispozitive Infernale, as fi luat lipsa lor ca atare. Avand insa in minte acele descrieri atat de frumoase si complexe, mi s-a parut ca in Orasul Oaselor multi termeni au fost tratati superficial. Legatura dintre parabatai de exemplu: desi ni se spune de vreo doua ori ce inseamna, nu pare absolut deloc spectaculoasa in contextul de acum. Relatia dintre Jace si Alec nu pare sa aiba nimic special, iar cei doi par doar amici, nici vorba de ceva mai apropiat. In ciuda… perspectivei lui Alec. Iar acesta, Alec, ramane un personaj creionat destul de vag, cele cateva momente in care autoarea ii detaliaza portretul nefiind de ajuns pentru ca imaginea personajului sa fie una completa. Acesta este doar un exemplu, intrucat au existat multe alte aspecte tratate in acelasi mod. De aceea va si recomand sa cititi mai intai volumele din Dispozitive Infernale, pentru a avea o viziune de ansamblu desavarsita.

Mi-a placut insa modul in care autoarea a construit protagonistii: Clary are adesea o atitudine impulsiva si gesturi enervante, insa daca ii analizezi putin comportamentul realizezi ca este de fapt usor de inteles. Ca trecerea de la o lume in totalitate normala la una incarcata de magie, paranormal si imposibil nu poate fi chiar atat de usoara. Si in ciuda faptului ca protagonista pare sa accepte destul de repede aceste schimbari, exact gesturile absurde pe care le face indica in realitate modul in care este afectata de tot ce i se intampla. Jace pe de alta parte, are parte de o schimbare dramatica de comportament spre finalul romanului. Aparent de neinteles, modul in care se lasa atras in plasa inamicului poate parea absurd si nerealist la prima vedere. Insa in ciuda faptului ca pana atunci fusese extrem de sigur pe sine iar transformarea sa  poate fi greu de acceptat de catre cititorii obisnuiti sa il vada intr-o alta lumina, Jace ramane un adolescent singur, ce si-a pierdut familia si a uitat cum sa fie fericit. Caderea sa este de inteles, modul in care se lasa parca voit hipnotizat de niste minciuni evidente este o reactie normala, chiar daca o analiza cat de superficiala ar da la iveala adevaruri incomplete. Mi se pare ca autoarea a exploatat foarte atent personalitatile personajelor si exact prin aceste slabiciuni le-a facut sa para mai reale si mai veridice.

Finalul l-am banuit doar pe jumatate, asa ca o parte dintre dezvaluirile socante de care avem parte in ultimele capitole m-au surprins cu adevarat. Am inca o serie de indoieli cu privire la ceea ce am aflat. Daca acestea se vor dovedi a fi nefondate, iar povestea aflata va fi intr-adevar reala, nu am nici cea mai vaga idee asupra modului in care autoarea va descurca itele pe care le-a tesut in acest volum.

Bile albe:

– O intriga destul de complexa, povesti din generatii diferite care se impletesc formand un scenariu captivant si mai detaliat decat cele din alte serii Young Adult.

Bile negre:

– Cateva personaje cheie insuficient descrise si unele notiuni care nu au fost detaliate indeajuns.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

27 de gânduri despre „Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

  1. Nu ti se pare ca Juliette seamana prea mult cu Clary? Au acelasi comportament impulsiv care pe mine ma scoate din sarite. Intra mereu in belele si apoi cineva trebuie sa sara sa le ajute mereu sa iasa din ele.
    Este o scena in volumul al doilea care m-a enervat rau de tot: in afara casei (nu mai stiu cui, cred ca a lui Luke), pe strada, se afla niste demoni, iar Jace vrea sa se duca sa se lupte cu ei. Iar reactia lui Clary e ceva in genul „stai sa-mi iau geaca, merg si eu”, de parca s-ar duce sa culeaga flori pe camp.
    In fine, Alec este creionat mai bine in vol. 2 si 3 (vol. 3 e preferatul meu din serie).
    In rest, sunt de acord cu ce spui in recenzie. Oricum, seria mea preferata ramane DI, chit ca am inceput sa citesc primul volum din IM inainte sa traduc Ingerul mecanic. 😀

    1. :)) Da, am remarcat si eu cateva faze in care Clary a fost singura care a provocat dezastre.. Dar aici cel putin ii poti invinui un pic si pe ceilalti vanatori, pentru ca din momentul in care Clary a aflat ce este, ar fi trebuit sa fie macar putin antrenata.. Cum a fost Tessa in DI. E evident pentru toata lumea ca nu ii pot cere sa se intoarca la viata normala de pana atunci (desi poate si ea si ei ar vrea), asa ca intr-un fel, e si din cauza lor.
      Mai am putin si termin si volumul 2. Faza cu runa Neinfricarii si Alec a fost grozava! Am vazut ca a inceput sa fie si el prezentat mai detaliat, dar parca legatura de parabatai tot nu e ilustrata indeajuns. Oricum, pentru mine nu e neaparat un minus, pentru ca stiu din DI despre ce inseamna cu adevarat, insa probabil daca as fi citit IM inainte de DI as fi ramas cu impresia ca e ceva aproape banal. Ma bucur deci ca am inceput cu DI 😀
      Pana acum, tot DI imi place si mie mai mult. Desi IM parca are o actiune mai intensa, DI are ceva mai special, e mai frumoasa, mai emotionanta. Poate si datorita epocii in care se petrece actiune, poate si datorita faptului ca totul e explicat mai atent, sunt mai multe detalii, parca autoarea nu se grabeste sa treaca rapid la scene actiune.
      La Clockwork Princess ai ajuns?

      1. Da, chestia cu parabatai-ul e mult mai bine explorata din DI – si da, ai foarte mare dreptate: IM are mai multa actiune decat DI, insa, asa cum ai spus, e vorba de epoca in care se desfasoara actiunea. Asa ca autoarea stia ce stia cand a scris seriile; a facut un lucru bun.
        Ooo da, am citit Clockwork Princess in ziua in care a fost lansata – n-am avut rabdare (jn ziua aia, dimineata, terminasem Orasul de Cenusa si imediat m-am apucat de Clockwork Princess). Sincer sa fiu, a fost o carte foarte buna, epilogul mi-a adus niste trairi/sentimente/emotii foarte… ciudate, insa preferata mea ramane Ingerul Mecanic. Nu stiu de ce – poate ca e volumul care mi-a facut cunostinta cu personajele, poate ca ma leaga niste amintiri din perioada in care am tradus-o (inclusiv o vacanta in Franta, unde am terminat-o si corectat-o)… nu stiu ce sa-ti spun. Sunt curios insa cum va fi a patra serie (nu The Dark Artifices, ci TLH (mi-e ciuda ca autoarea n-a zis de la ce vin initialele astea – insa actiunea se petrece pe la inceputul anilor 1900, iar Tessa & co. revin :D).
        Acum citesc Eve 3. Si desi sunt abia la inceput, ma bucur enorm ca ceea ce mi-am imaginat eu la sfarsitul vol. 2 se adevereste. Erau doua optiuni care mi-au venit in minte si una dintre ele e buna! Acum, sper sa nu fie si cealalta 🙂 Sa-mi dai un semn cand o citesti. 🙂

      2. Am terminat ieri volumul 2 (azi sau maine postez si recenzia cred) si… wow! Eram ceva de genul „What just happened??” Cred ca nu am mai citit de ceva vreme o carte atat de alerta! Sunt foarte curioasa cum vor fi seriile urmatoare. Sunt uimita de cat de diferite sunt IM si DI, cu toate ca se petrec in aceeasi lume, asa ca abia astept sa vad cum va construi autoarea urmatoarele povesti.
        Si vreau sa citesc la un moment dat si The Bane Chronicles, Magnus e unul dintre personajele mele preferate 🙂 Oricum, ma distreaza ca la unele carti dintr-una din seriile ei termenele sunt 2017-2018! Cred ca niciodata nu am mai avut de asteptat o carte atatia ani! 😀
        Am si eu Eve 3, insa am cam ramas in urma cu aparitiile din ultimele luni. Le-am asteptat luni intregi si acum nu reusesc sa ma apuc de ele.. Oricum, zilele astea am ramas fara net acasa si vad ca asta e o chestie grozava pentru ritmul meu de citit! :)) Pana acum nu cred ca mi-am dat seama cat timp pierdeam seara pe net si in cate pagini se traduceau orele acelea! Asa ca s-ar putea totusi sa ajung la Eve 3 mai repede decat ma gandeam ca o voi face. Te anunt oricum imediat ce o incep 😀

  2. Eu am citit IM înainte de DI, așa că nu mi-am dat seama de informațiile scăzute. Și într-adevăr, relația de parabatai dintre Will și Jem pare mult mai apropiată, mai emoționantă, și important, mult mai reală. Mai ales în Clockwork Princess (cât am citit din ea), când simte runa sângerând – ca să fim sinceri, sentimentele lui Will par mai intense decât ale Tessei, mie așa mi s-a părut:)) Totuși, Alec chiar îmi plăcea oarecum și apoi vine Clary ”Isabelle. Alec e gay?” și îmi vine să leșin:))

    1. :))) Ah, pe mine faza aia m-a distrat! La fel si momentul din volumul 2 cand Alec primeste runa aceea si e la un pas sa isi spuna secretele in fata tuturor 😀 Imi place ca autoarea se foloseste de un personaj pozitiv atat de important pentru a milita intr-un fel pentru acceptarea acestor persoane.
      Sunt abia la volumul 2, dar pana acum, tot seria Dispozitive Infernale ramane preferata mea. Exact cum ai spus si tu, e mai emotionanta toata povestea, relatiile dintre personaje, totul! Dar.. sa vedem, inca mai am destule volume in fata din Instrumente Mortale, asa ca inca nu pot sa dau un verdict categoric 😀

    1. Azi cred ca termin 2, mai am putin de tot. Si deci de maine ma apuc de 3 😀 Si apoi.. ma astepta deja si volumul 4 in biblioteca!
      Oricum, sunt tare curioasa referitor la ce se va intampla mai departe intre Clary si Jace, am inca dubii ca situatia va ramane asa cum e acum…. pur si simplu nu cred ca se poate sa fie cu adevarat… ceea ce sunt! :)) Abia astept sa aflu!

  3. Da, stiu… Ma gandeam ieri, dupa ce am scris commentul, ca atunci cand voi citi din nou despre Tessa s-ar putea sa fiu insurat si sa am si copii :))
    Daca vrei o carte foarte, dar FOARTE alerta, citeste MILA 2.0 de Debra Driza. Are foarte multa actiune si foarte, foarte putin romance, ceea ce pentru mine e perfect. 🙂

    1. Da, da, mi-am luat chiar acum vreo doua saptamani Mila 2.0 si prequel-ul 😀 Imi sarise in ochi coperta inca de anul trecut. Abia astept sa le citesc! Nu sunt neaparat avida dupa un ritm accelerat, de obicei ma prind si povestile mai lente. Depinde doar de poveste, nu cred ca am neaparat preferinte in sensul asta. Dar… e imposibil sa nu ma lase cu gura cascata o astfel de carte, asa ca probabil si modul in care scriu despre genul asta de romane pare mai entuziast decat atunci cand povestesc despre cate un volum cu actiune mai temperata 🙂

    2. Doamne, nu imi trecuse prin cap chestia cu copii, dar da!! Ai dreptate! Iar acum pare si mai ciudat sa ma gandesc la asta sau sa imi imaginez cum va fi totul cand vor aparea acele volume :))

  4. Eu doar volumul 1 l-am citit, nu am facut rost de volumul 2 de mult timp.. Si eu am simtit la fel ca tine, ca DI e mai complex scrisa, mai atenta la detalii si informatiile furnizate, cred ca scriitoarea a capatat mai multa experienta de cand a scris Orasul Oaselor. mi s-a parut amuzant volumul asta, de multe ori am zambit larg, si intr-adevar, povestea din trecut mi s-a parut muult mai captivanta decat cea din prezent. 😀

    1. Si mie primul volum din IM mi-a dat cumva senzatia ca a fost scris parca putin in graba, cu mai putina atentie pentru detalii. In schimb, in DI se vede intr-adevar experienta. Oricum, avand in vedere ca IM e mult mai alerta, cred ca se explica intr-o oarecare masura diferentele. Cu prima serie a dat lovitura pentru ca a mizat pe suspans si pe actiune mai mult, in timp ce la a doua, cand succesul ii era deja garantat, a putut sa aprofundeze totul, sa imbine mai multe emotii, etc..
      Deocamdata, IM ma tine in suspans mai mult, tocmai din motivele mentionate pana acum, insa DI cred ca va ramane mai de suflet 🙂

  5. Mi-am amintit acum de momentul cand Simon s-a transformat in sobolan, soarece, cat am mai ras :)) e posibil sa fie asa, cassandra sa fie mai linistita acum stiind ce succes are si asta sa ii permita sa scrie linistita. Pe de alta parte, era firesc ca si doza de actiune si stilul celor doua serii sa fie diferit, datorita perioadelor de timp, diferentelor de mentalitate, etc. Ah, tu ai citit si Clockwork Princess, I am so jealous! Am o lista de continuari ale seriilor mele preferate pe care vreau sa le citesc neaparat in vacanta de Paste: Clockwork Princess, Unravel Me, Rise (vol 3 din Eve) si The Elite (apare sapt viitoare) : x

    1. 😀 Da, da, a fost si amuzanta si dulce pe alocuri, cand era el speriat, in forma de sobolan!
      Si eu am ramas in urma cu continuarile ce au aparut in ultimele luni.. Rise e si pe lista mea, The Elite la fel, insa mai am de recuperat The Goddess Inheritance, Disparuti 2 (stiu ca e aparuta mai demult, insa de data asta asteptam varianta in romana, nu stiu de ce 🙂 ) si.. parca mai era una, dar nu imi vine in minte acum 😀 Sa vezi ce soc am avut ieri, nu stiu pe unde misunam eu pe net si mi s-a parut ca am vazut ca scria ceva despre The Elite si data de 11 aprilie. Sa lesin acolo, am crezut ca a aparut de o saptamana si eu am uitat de ea! Noroc cu GoodReads-ul ca m-a linistit imediat 😀 Abia astept sa vad cum o sa ti se para Clockwork Princess! Si Unravel me! Si toate celelalte :))

  6. Nush ce mi-a venit si m-am uitat la trailerele pentru City of Bones. Abia astept!!!!! Cred ca va fi super filmul!!!!! si mai e putin pana n august!! da da da da!! Sper ca apare si la noi repede…apropo de filme…Rubinrot, ceva? l-ai gasit pe undeva?

    1. :)) Oh, stiu, si eu abia astept! Ma uitasem la un trailer si inainte sa citesc seria si pe vremea aia nu mi se pareau chiar cine stie ce. Dar dupa ce am citit le-am revazut si am devenit super curioasa sa aflu cum va iesi ecranizarea!
      Rubinrot nici nu l-am mai cautat o vreme. Am vazut ca nu aparuse nici pe site-urile cu filme online nici pe torrent acum cateva saptamani si am zis sa incerc sa „uit” de el o vreme… pana cand mai trec niste luni si o sa il gasesc. De aparut o sa apara sigur, doar ca dureaza uneori mai multe luni. Te anunt oricum daca dau de el 😉

    1. Dispozitive! 😀 Cred ca epoca in care se petrece actiunea are ceva mai romantic asa, mai special. Ah, plus ca.. JEM! Nici nu trebuie sa mai spun nimic, acolo e Jem si e de ajuns :))
      Pe de alta parte, actiunea din Instrumente mortale e mai alerta, asa ca depinde pana la urma de gusturile fiecaruia.. Dar daca imi amintesc bine, majoritatea persoanelor ce au citit ambele serii au spus ca preferata ramane DI.

  7. Ahh! M-am indragostit pur si simplu de carte, de poveste, de personaje! Mi-a atras atentia mai de mult cartea, dar nu stiu de ce, abia acum, cand filmul a aparut, m-am apucat de ea. Nu regret nici o secunda alegerea facuta! Este o poveste cu adevarat captivanta! Sincer, pe mine nu m-au prea interesat notiunile pe care nu le explica pe moment, pentru ca am crezut ca, pe parcursul seriei, voi afla ce sunt mai exact. Acum vad ca sunt explicate in Dispozitive Infernale, dar nu sunt dezamagita ca nu m-am apucat mai intai de ele. Abia astept sa vad si filmul. Am vazut cateva imagini si cred (si sper) ca scenaristii au respetat cartea. Sper sa imi gasesc in curand timp (pana la anu :)) ) si pentru restul cartilor (recunosc ca nu m-am putut abtine si am citit ce se intampla mai departe)

    1. 😀 😀 Ah, abia astept atunci sa ajungi si la Dispozitive. Am observat ca majoritatea cititorilor iubesc si mai mult seria asta. Si eu am avut cartile in biblioteca 1 an inainte sa ma apuc de ele. Si tot nu stiu de ce. Cred ca ma intimidau putin cand le vedeam asa de mari :))
      Stii cum banuiesc eu ca e? Daca citesti prima data IM, nu ai de unde sa stii ca exista mai multe explicatii. Le sesizezi abia cand citesti si DI. Daca faci invers, deja stii cat de multe detalii exista si te gandesti ca poate ar fi fost ciudat sa fi citit mai intai IM fara sa le stii 😀 Dar oricum ai lua-o, tot e ok. Mai ales ca DI are actiunea pozitionata inainte de cea din IM, insa autoarea a scris intai IM si abia apoi DI. Asa ca nu exista o ordine gresita..
      Eu filmul inca nu l-am vazut, dar ce am observat din reactiilor celor care l-au vizionat e ca cei ce au citit cartile l-au adorat, in schimb cei ce nu le-au citit au fost destul de nemultumiti. Oricum, si mie mi se parea din trailere ca o sa fie misto, asa ca tind sa ii cred pe cei care au avut reactii pozitive. Toti au spus ca s-a respectat mult povestea din carte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s