Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Clary Fray nu-si doreste decat ca viata ei sa revina la normal.

Dar ce inseamna normal cand esti vanator de umbre, spintecator de demoni, mama ta se afla intr-o coma indusa prin magie si poti vedea deodata varcolaci, vampiri si spirite ale naturii? Lui Clary i-ar placea sa petreaca mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vanatorii de umbre nu-i dau pace, mai ales frumosul si enervantul sau frate recent regasit, Jace. Iar singura ei sansa de a-si ajuta mama este sa-l urmareasca pe salbaticul vanator de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranta malefic, sa fie acesta chiar tatal ei?

Cand si cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, inspaimantatoarea Inchizitoare il suspecteaza pe Jace.

Dar este oare Jace gata sa-si tradeze prietenii si sa-si incalce principiile pentru a-si ajuta tatal?

Parerea mea:

Se pare ca este in cazul seriilor scrise de Cassandra Clare, devine deja o obisnuita ca fiecare volum sa imi placa tot mai mult ca cel dinainte. Da, prima carte din Instrumente Mortale chiar mi-a placut, insa volumul al doilea mi-a lasat gandurile atat de invalmasite, de parca mi-ar fi trecut un uragan prin minte. Romanul este incarcat de adrenalina si suspans de la prima si pana la ultima pagina, insa nici o secunda nu ai senzatia ca e prea mult. Dimpotriva, cu cat lucrurile se intetesc, cu atat mai curios esti sa descoperi ce s-ar mai putea intampla si in ce mod va continua povestea.

Au existat si cateva aspecte care nu m-au incantat prea mult, insa trebuie sa recunosc ca majoritatea par aproape nesemnificative in vartejul de evenimente care au loc in acest volum. Clary devine (sau ramane?) genul de eroina care se arunca singura in gura lupului, transformand unele intamplari nefericite in adevarate dezastre. Ceea ce o deosebeste totusi de alte protagoniste construite pe acelasi tipar este faptul ca in cazul ei, nu este singura vinovata. Este evident ca nu ea a cerut sa i se schimbe viata la 180 de grade, iar lucrurile care i se intampla nu sunt deloc ceea ce isi doreste. Insa tinand cont ca nimeni nu poate schimba ceea ce se intampla deja, ea nu ar mai trebui sa fie tinuta la distanta de lumea vanatorilor de umbre. Inteleg ca poate Conclavul nu are ca prioritate antrenarea ei, insa cel putin nefilimii din anturajul ei ar putea sa isi dea silinta sa o pregateasca cat de putin. Sa o invete sa lupte, sa ii mareasca gama de cunostinte cu privire la demoni si la obstacolele ce ar putea aparea, etc. Progresul pe care il face Clary i se datoreaza daca nu exclusiv, cel putin in mare masura ei insasi, iar interesul celorlalti pentru abilitatile ei apare aproape prea tarziu.

Un alt lucru pe care ma bucuram ca nu l-am intalnit in primul volum isi face aparitia din pacate in cartea aceasta. Ma refer la triunghiul amoros care pare fortat, stupid si inutil. Este evident pana si pentru cei ce il formeaza ca este lipsit de sens, insa este pastrat totusi pana la final, cand este in sfarsit anulat exact de catre personajul din partea caruia te-ai astepta cel mai putin.

Imi plac indiciile foarte subtile pe care le arunca autoarea din cand in cand. Chiar daca banuielile care iti incoltesc in minte nu sunt nici confirmate, dar nici infirmate inca, ele ofera perspectiva unor scenarii tot mai interesante. Faptul ca raman la stadiul de indicii vagi si nici unul dintre personaje nu pare sa reactioneze la ele si sa le dea atentia cuvenita nu poate decat sa iti sporeasca si mai mult curiozitatea. Pe de-o parte am fost intr-o oarecare masura uimita si chiar putin dezamagita de faptul ca astfel de scantei pot fi ignorate, dar recunosc ca exact abordarea aceasta iti pastreaza interesul viu.

Personajele secundare devin si ele mai interesante, imaginea lor fiind mai complexa decat in romanul anterior. Atitudinea lor este realista si destul de usor de inteles chiar si in momentele in care poate nu esti de acord cu ea. Magnus Bane ramane probabil unul dintre personajele mele preferate (asa a fost si in seria Dispozitive Infernale). Mi se pare ca poseda exact doza aceea perfecta de aroganta oferita de constiinta propriei capacitati combinata cu o generozitate frapanta, intelepciune si sacrificiu de sine, iar faptul ca isi pune mereu in pericol propria siguranta pentru cei din jur, chiar stiind la ce riscuri se expune nu poate decat sa il ridice si mai mult in ochii cititorului. Alec si Isabelle incep sa fie prezentati tot mai detaliat, portretele lor fiind intregite de aceasta data. Mi-a placut si de mama lor, in ciuda anumitor reactii ce pot fi blamate. Din punctul meu de vedere, reactiile ei mixte pot fi intelese. In cazul in care nu reusesti sa fii de acord sau sa ii accepti sentimentele de-a lungul povestii, la final primesti si explicatia lor directa. La fel si in cazul Inchizitoarei – este detestabila pe parcursul multor capitole, insa ramane umana si veridica si greselile ei (iar mai tarziu recunoasterea acestora) ii asigura un portret foarte realist. In plus, atitudinea ei – ca reprezentant al Conclavului – este din anumite puncte de vedere de asteptat. Nu surprinde asadar, insa nici nu dezamageste, ci ofera cititorului exact sentimentul de revolta scontat.

Am fost incantata de faptul ca in ciuda unei actiuni tot mai alerte, autoarea reuseste sa puna accentul in egala masura si pe detaliile mai fine, pe construirea unor personaje realiste, a unor relatii credibile si a unor motivatii puternice.

Bile albe:

– Ritmul accelerat al actiunii, tensiunea crescanda si suspansul care insoteste povestea de la primele pagini pana la final, combinate cu o atentie surprinzatoare pentru detalii.

Bile negre:

– Triunghiul amoros – inutil si enervant.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare