Category: Cassandra Clare

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

Sinopsis:

Clary Fray, o fata de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalti oameni nu-l au. Ea vede vampiri, varcolaci, zane, demoni si alte creaturi care populeaza Lumea din Umbra.

In Orasul Oaselor, cartea intai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare si ea insasi e atacata de un demon – un ravener inspaimantator. Astfel, tanara ajunge sa-i cunoasca pe vanatorii de umbre, razboinici a caror misiune este sa-i apere pe oameni de demoni si sa-i controleze pe vampiri si varcolaci. De asemenea, Clary il intalneste pe Jace, un tanar fermecator, si, impreuna cu el, incearca sa dezlege nenumaratele taine ale Lumii din Umbra. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se afla Pocalul Mortal si ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, in sobolan si cum poate fi desfacuta vraja? Cum a reusit Clary sa dobandeasca dintr-odata Vederea? De ce sunt demonii interesati de o mundana oarecare? Nu in ultimul rand, Clary incearca sa-si inteleaga propriile sentimente – in ce relatie se afla ea de fapt cu Jace si Simon?

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate varstele cu, o actiune plina de suspans, ritm alert, imaginatie si originalitate!

Parerea mea:

Inainte de a deveni celebra datorita seriei Instrumente Mortale, Cassandra Clare si-a inceput cariera de scriitoare printr-un fanfic inspirat de seria Harry Potter, ce il avea in centrul atentiei pe Draco Malfoy. Fanfic-ul ei a atras atentia unui editor iar de acolo a inceput drumul autoarei catre celebritate. Lucrarea ei ce il avea in atentie pe Draco a fost baza seriei despre nefilimi. Nu am citit fanfic-ul, insa am auzit ca ar fi extrem de similar cu ceea ce a devenit apoi Instrumente Mortale – aspect blamat de catre unii cititori care sustin ca metoda scriitoarei este un fel de auto-plagiat. Indiferent daca acei cititori au sau nu dreptate, mie mi se pare ca succesul Cassandrei Clare nu este nemeritat. Nu voi compara seria ei cu cea a autoarei J. K. Rowling, pentru ca din punctul meu de vedere, romanele Harry Potter mai au mult pana sa fie egalate. Evident ca nu am cum sa stiu daca Instrumente Mortale seamana cu adevarat prea mult cu fanfic-ul initial, insa referitor la asemanarea cu prima sursa de inspiratie, si anume seria Harry Potter, eu am remarcat una singura. Care a fost totodata si unul dintre aspectele care mi-au placut cel mai mult. Pe cand citeam Harry Potter, am fost fermecata de povestea generatiei anterioare, adica a parintilor lui Harry si a prietenilor acestora. In cazul primului volum din Instrumente Mortale, tot intrigile din trecut mi-au captat interesul cel mai mult. Nu ca povestea din prezent nu ar fi indeajuns de interesanta, insa cea din trecut are parca mai mult farmec datorita misterului ce pluteste in jurul ei. Bineinteles ca de aici se dezvolta mai multe fire similare: portretul personajului negativ si modul de actiune al acestuia, anturajul pe care si-l creeaza si in special cateva personaje din acesta, etc. Insa pana la urma, toate aceste elemente pornesc din aceeasi tulpina. Nu ca ar avea neaparat o importanta majora: conteaza mai mult modul in care a reusit Clare sa isi construiasca povestea.

Trebuie sa mentionez ca inainte de a ma apuca de cartile Cassandrei Clare, eram nelamurita in privinta ordinii in care ar trebui sa le incep. Instrumente Mortale a fost scrisa prima, insa povestea din Dispozitive Infernale are loc cu cateva sute de ani inainte. Daca inca nu ati inceput nici una dintre seriile acestea si nu stiti pe care sa o cititi mai intai, va ofer acelasi sfat pe care l-am primit si eu: incepeti cu Dispozitivele si abia apoi treceti si la Instrumente. Nu doar din cauza pozitionarii cronologice, ci mai ales pentru ca in DI cele mai multe informatii sunt mult mai detaliate decat in IM. Notiunile de „parabatai”, „runa”, „stela”, motivatiile nefilimilor, rolul Institutului sau al Conclavului, relatiile dintre vanatorii de umbre si mai ales cea speciala, dintre doi parabatai, secretele existentei unor fiinte supranaturale, scopul Acordurilor, totul este mult mai bine explicat in DI!

Despre Orasul Oaselor va pot spune ca este intr-adevar o lectura captivanta, ce isi merita laudele primite pana acum. Desi contine si cateva clisee pe alocuri, per ansamblu este mai bine contruita si mai interesanta decat multe alte lecturi fantasy pentru adolescenti publicate in ultima vreme, de cand acest gen a devenit atat de popular. Da, avem adolescenta banala si neinteleasa pe care o intalnim exasperant de des – dar am apreciat interventia unui personaj care o readuce cu picioarele pe pamant explicandu-i verde in fata ca acel sentiment conform caruia ea e atat de speciala este comun tuturor adolescentilor! – avem si o dragoste aproape instanta, un fel de triunghi amoros (din fericire nu la fel de enervant ca in alte carti), cateva intrigi pe care le poti dezlega chiar dinainte de a fi complet constuite. Insa toate acestea sunt compensate din plin de elemente demne de apreciere – cateva personaje memorabile, unele surprize cu adevarat reusite, niste secrete care te iau prin surprindere cand te gandeai mai putin, rasturnari de situatii neasteptate si un stil care te acapareaza. Asadar, din punctul meu de vedere, balanta se inclina fara indoiala spre talerul cu plusuri.

Ce nu m-a incantat foarte mult este exact lipsa unor explicatii mai detaliate ale unor notiuni. Poate ca daca nu le-as fi stiut din seria Dispozitive Infernale, as fi luat lipsa lor ca atare. Avand insa in minte acele descrieri atat de frumoase si complexe, mi s-a parut ca in Orasul Oaselor multi termeni au fost tratati superficial. Legatura dintre parabatai de exemplu: desi ni se spune de vreo doua ori ce inseamna, nu pare absolut deloc spectaculoasa in contextul de acum. Relatia dintre Jace si Alec nu pare sa aiba nimic special, iar cei doi par doar amici, nici vorba de ceva mai apropiat. In ciuda… perspectivei lui Alec. Iar acesta, Alec, ramane un personaj creionat destul de vag, cele cateva momente in care autoarea ii detaliaza portretul nefiind de ajuns pentru ca imaginea personajului sa fie una completa. Acesta este doar un exemplu, intrucat au existat multe alte aspecte tratate in acelasi mod. De aceea va si recomand sa cititi mai intai volumele din Dispozitive Infernale, pentru a avea o viziune de ansamblu desavarsita.

Mi-a placut insa modul in care autoarea a construit protagonistii: Clary are adesea o atitudine impulsiva si gesturi enervante, insa daca ii analizezi putin comportamentul realizezi ca este de fapt usor de inteles. Ca trecerea de la o lume in totalitate normala la una incarcata de magie, paranormal si imposibil nu poate fi chiar atat de usoara. Si in ciuda faptului ca protagonista pare sa accepte destul de repede aceste schimbari, exact gesturile absurde pe care le face indica in realitate modul in care este afectata de tot ce i se intampla. Jace pe de alta parte, are parte de o schimbare dramatica de comportament spre finalul romanului. Aparent de neinteles, modul in care se lasa atras in plasa inamicului poate parea absurd si nerealist la prima vedere. Insa in ciuda faptului ca pana atunci fusese extrem de sigur pe sine iar transformarea sa  poate fi greu de acceptat de catre cititorii obisnuiti sa il vada intr-o alta lumina, Jace ramane un adolescent singur, ce si-a pierdut familia si a uitat cum sa fie fericit. Caderea sa este de inteles, modul in care se lasa parca voit hipnotizat de niste minciuni evidente este o reactie normala, chiar daca o analiza cat de superficiala ar da la iveala adevaruri incomplete. Mi se pare ca autoarea a exploatat foarte atent personalitatile personajelor si exact prin aceste slabiciuni le-a facut sa para mai reale si mai veridice.

Finalul l-am banuit doar pe jumatate, asa ca o parte dintre dezvaluirile socante de care avem parte in ultimele capitole m-au surprins cu adevarat. Am inca o serie de indoieli cu privire la ceea ce am aflat. Daca acestea se vor dovedi a fi nefondate, iar povestea aflata va fi intr-adevar reala, nu am nici cea mai vaga idee asupra modului in care autoarea va descurca itele pe care le-a tesut in acest volum.

Bile albe:

– O intriga destul de complexa, povesti din generatii diferite care se impletesc formand un scenariu captivant si mai detaliat decat cele din alte serii Young Adult.

Bile negre:

– Cateva personaje cheie insuficient descrise si unele notiuni care nu au fost detaliate indeajuns.