Publicat în Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Amenintati de haosul unui razboi, vanatorii de umbre trebuie sa se hotarasca daca vor lupta alaturi de vampiri, varcolaci si celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau impotriva lor? Intre timp, Jace si Clary au si ei de luat o decizie dificila: sa dea sau nu curs iubirii care-i leaga, desi stiu prea bine ca este o iubire interzisa?

Pentru a-i salva viata mamei sale, Clary trebuie sa plece in Orasul de Sticla, locul de origine al vanatorilor de umbre – chiar daca asta inseamna sa incalce Legea si sa riste moartea. Mai grav este ca Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat in inchisoare de catre vanatorii de umbre, care isi au banuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary isi gaseste un aliat — in persoana misteriosului Sebastian, care nutreste o stranie atractie fata de ea. Valentine isi aduna in acest timp o armata de demoni, dar vor reusi oare locuitorii din Lumea de Jos si vanatorii de umbre sa uite de vrajba dintre ei si sa-si uneasca fortele pentru a o infrange?

Va putea Clary sa-si foloseasca puterile pentru a-i ajuta sa se salveze – indiferent de pretul pe care va trebui sa-l plateasca.

Parerea mea:

Probabil povestile din copilarie cu finaluri fericite si-au pus amprenta asupra mea pentru totdeauna, asa ca pur si simplu nu pot rezista unui happy-end desavarsit, chiar si dupa atata vreme. Stiu ca volumul 3 din Instrumente Mortale nu este ultima carte a seriei, insa intr-un fel, incheie un capitol al acestei povesti. Iar deznodamantul volumului Orasul de Sticla m-a lasat cu un zambet larg pe fata, tocmai datorita faptului ca, cel putin pentru moment, totul pare sa se aseze exact asa cum trebuie. Raman bineinteles cateva fire intrerupte, care probabil vor construi intrigile urmatoarelor volume, insa deocamdata pot fi ignorate pentru a te putea bucura pe deplin de modul in care evolueaza povestea.

Avem parte de aceasta data de o schimbare de cadru, actiunea petrecandu-se in Idris, de personaje noi, destul de… misterioase (ca sa nu spun suspecte) si de o actiune aproape la fel de alerta ca cea din volumul anterior. Mai mult, intrigile nu mai sunt centrate doar in jurul lui Clary, ci se impart in egala masura intre personajele importante: Simon are parte de o serie de aventuri mai putin placute, drumul lui Jace se indeparteaza de al celorlalti, iar Clary este pusa in situatia de a se descurca singura in unele momente cheie. Cum spuneam, exista o multime de personaje noi, unele aparent pozitive, iar altele care te lasa cu impresia ca ar fi negative. Pe parcursul celor mai multe capitole insa, nu ai nici o siguranta ca aparentele nu insala si ca rolurile acestor personaje nu este de fapt opus fata de cel pe care il banuiai initial. Pana si asupra unora dintre personajele mai vechi planeaza suspiciuni, asa ca tensiunea se acumuleaza de la o pagina la alta.

Clary reuseste sa incurce din nou lucrurile pentru o vreme, punandu-i in pericol pe toti cei dragi ei. Insa tinand cont de faptul ca exact actiunile ei impulsive duc pana la urma la deznodamantul fericit, parca nu mai raman intr-o lumina atat de neplacuta. Un aspect care mi-a atras atentia este acela ca unele personaje – fie ele apropiate sau… mai putin – nu ezita sa o taxeze pe protagonista pentru faptele ei gresite. Obisnuita fiind cu protagoniste care sunt de cele mai multe ori privite cu admiratie sau adoratie de catre cei din jur si care, oricate greseli ar face, nu sunt aproape niciodata admonestate pentru acestea, am fost cu adevarat surprinsa sa descopar ca in Instrumente Mortale, persoanele din jurul eroinei ii spun acesteia exact ceea ce gandesc despre ea, chiar daca adevarurile rostite sunt adesea neplacute sau chiar dureroase. Asta nu inseamna insa ca talentul sau calitatile Clarissei sunt negate sau ca cineva ar incerca sa le minimizeze.

Imi place capacitatea autoarei de a-ti intoarce pe dos uneori atitudinea fata de unele personaje. Ma refer aici in special la Valentine – antieroul perfect construit. Cine a parcurs primele doua volume, stie foarte clar ca atat planurile cat si motivatiile sale sunt pur si simplu malefice. Intr-adevar, Valentine este convins poate ca are dreptate si ca a pasit pe singura cale corecta, insa nu incape nici o indoiala ca tot ceea ce face este gresit. Asadar, esti perfect indreptatit sa il detesti iar ultimul lucru la care te-ai astepta ar fi sa simti vreodata vreun dram de simpatie fata de el. Ei bine, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai emotionante scene din cele trei carti de pana acum il are in atentie exact pe Valentine. Exista un moment atat de induiosator in aceasta carte incat ti se rupe inima pentru el si pentru cateva clipe, esti dispus sa uiti si sa ii ierti pana si cele mai odioase actiuni. In doar cateva randuri, autoarea reuseste sa te tulbure in totalitate si se asigura ca treci prin cel mai neasteptat amalgam de emotii amestecate.

Finalul este grandios. As spune ca putin prea aproape de perfectiune daca este sa gandesti obiectiv, insa absolut irezistibil si satisfacator daca ai aceeasi dependenta de finaluri fericite ca si mine. Da, din fundal parca tipa o voce mica ce iti spune ca pana si pentru o poveste asa ceva pare aproape imposibil, dar e de ajuns sa mai citesti o singura data cateva paragrafe din final pentru a o aduce la tacere spunandu-ti ca cel putin in carti imposibilul nu doar ca are voie, ci ca trebuie cu adevarat sa devina posibil! Din descrierea urmatorului volum, e destul de evident ca lucrurile nu vor ramane prea multa vreme perfecte, asa ca e in regula sa te bucuri absurd de mult de aceste cateva momente ideale.

Bile albe:

– Intriga surprinzatoare si modul istet in care sunt legate toate firele intre ele. Abia dupa jumatatea cartii am inceput sa banuiesc o parte a misterului, insa jumatate din acesta a ramas in ceata pana la final, cand autoarea imbina in sfarsit toate piesele acestui puzzle.

Bile negre:

– Serios ca nu imi trece nimic prin minte! 🙂 Da, poate pe alocuri unele personaje par enervante sau naive, poate ca atitudinea unora dintre ele este exasperanta sau lipsita de logica in cateva scene, insa privind povestea in ansamblu, chiar imi e greu sa remarc vreun aspect care sa trebuiasca sa fie mentionat aici.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

23 de gânduri despre „Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

  1. Ma bucur asa de mult ca ti-a placut! Nu-i asa ca pe la o anumita faza, iti venea sa strigi? Cassandra Clare e nebuna. Si nebunesc de geniala.
    O recenzie foarte frumoasa 🙂

    1. :))) Daaa, am devorat cartea! Finalul n-a fost chiar la fel de impresionant ca in DI, insa nici prea departe 😀 Mi se pare interesant ca autoarea reuseste sa ofere incheieri chiar mai grozave decat cele pe care si le-ar dori probabil cititorii. Au intr-adevar un pic de „prea mult” dar sincer… ma fac teribil de happy :))
      Si am terminat si volumul 4, doar ca o sa apara recenzia mai incolo, ca e pentru bookblog. Sunt indecisa inca in privinta acestuia.. pe de-o parte da, m-a tinut in priza de pe la jumatate incolo, pe de alta parte, parca ma deranjeaza un picut ceva.. cred ca e usor exagerat scenariul sau asa ceva. O sa scriu recenzia in weekend si sper sa mi se aseze si clarifice impresiile pana atunci 😀

      1. Volumul 4 a fost putin mai slabut. Nu stiu, unele chestii mi s-au parut fortate, dar per total a fost o lectura placuta 🙂
        Dumnezeule, ce ritm de lectura ai!

      2. Nu am net zilele astea! :)))) Si sincer, nici nu cred ca o sa imi mai vina sa deschid calculatorul de acum, pentru ca mi-am dat seama cate ore pierdeam cu el si cate carti as fi putut citi deci in timpul acela daca adunam orele din fiecare zi…
        Exact asa mi s-a parut si mie scenariul, desi nu pot sa spun ca nu as fi fost la fel de captivata.. Dar parca povestea din primele 3 carti avea ceva mai realist decat asta.

  2. Nu îmi vine să cred că autoarea a scris ceva cu… final fericit. CASSANDRA CLARE. FINAL FERICIT. De când au cuvintele astea legătură? :)) Păi, acum că ştiu asta, sunt entuziasmată! Iar de când Robert Sheehan îl joacă pe Simon, dintr-o dată iubesc personajul ăsta.
    Şi ce văd eu aici, fără bile negre? Yay :D<

      1. Acum mi-am dat seama ca tot tu esti. Cate id-uri ai? :))) Sa imi explici te rog chestia asta.. Am ce sa fac ca sa nu mai fie probleme? E ceva ce se poate „repara”?

    1. Oh, dar nu ai auzit despre finalul seriei Dispozitive Infernale – Clockwork Princess? Eu nu cred ca mai citisem niciodata un deznodamant atat de fericit! Asa ca incep sa cred ca finalurile acestea grandioase pot fi considerate „tipice” autoarei. Dar na, urmeaza sa mai vedem cum se va incheia pana la urma si seria IM, avand in vedere ca mai sunt inca 3 volume.. Mie de Simon a inceput sa imi placa treptat. In unele volume era ok, in altele ma enerva, dar usor usor imi castiga simpatia 😀 E unul dintre personajele care evolueaza incet, dar sigur. Abia astept sa apara filmul!

    2. Ahh, chiar nu mă pricep să mă deloghez de pe wordpress. Mi-am făcut contul ăla la 10 ani şi madafacasaca, habar n-am cum să scap de el :)) Aa, chestia e că dacă am într-un comentariu semnele mai mare şi mai mic, ce e scris între ele nu mai apare. Nu cred că se poate remedia :3

      1. :))))) am inteles. Partea cu comentariile imi e inca neclara, o sa ma mai uit prin setari sa vad daca gasesc ceva care sa para a avea legatura cu asta.
        Auzi… tu unde ai fost pana acum?? 😀 De ce nu iti cunosc blogul de mai demult? L-am descoperit de curand (cred ca ai vazut cand m-am abonat – atunci l-am si descoperit ^_^) si m-ai cucerit de la prima fraza din descrierea de la „Despre mine& Contact”. Inca n-am apucat sa il citesc cap coada, asa cum fac de obicei cand gasesc cate un blog misto, dar urmeaza si asta imediat ce o sa am o perioada un pic mai libera. Scrii minunat, imi place teribil stilul tau! Ah, si tocmai am observat ca blogul tau este mai mic cu fix doua zile decat al meu! 😀

  3. Uiii, dar noi nu ne-am dat seama că în cartea întâi au fost 2 triunghiuri. Clary-Jace-Simon și Jace-Clary-Alec:))) Drăguț, nu?
    Păi defapt ăsta era sfârșitul seriei, dar apoi autoarea a decis să o lungească. De aia m-am mirat că buf: deja toate erau aranjate, dar apoi am văzut că defapt tanti Clare scrisese cartea a treia când încă nu știa că va exista și un volum 4. Cooooomplicaat:))

    1. :)) Mda, probabil nu suntem tocmai obisnuite cu astfel de triunghiuri, de aia nu l-am pus la socoteala. Oricum, am vazut ca fascinatia asta pentru triunghiuri se pastreaza si in urmatoarele volume, chiar daca in unele se deplaseaza spre alte personaje.
      Mi s-a parut si mie ca parca prea era totul bine, m-am gandit ca se poate ca planul initial sa fi fost de 3 carti numai. Oricum, avand in vedere ca urmeaza sa mai scrie inca nu stiu cate serii despre nefilimi, cred ca era mai ok sa nu o lungeasca atat pe aceasta..

  4. Nah ca le-a citit si pe astea cu viteza luminii si eu nici nu m-am apucat de DI.
    Cand iti citesc recenziile la ceva ce am citit si eu ma simt de parca sunt gandurile mele dar asezate frumos :)) Ne asemanam mult vad la pareri :):).
    Vol 3 a fost cel ce mi-a placut cel mai mult, cred ca Idris-ul a facut asta.
    La inceputul seriei am fost asa, putin dezamagita de clisee, gen Clary si cum as putea sa nu fiu eu fascinata de Valentine (am citit cartile avand in minte pe actorul (<3) care ii da viata in film si cred ca este ff potrivit pt. rol)
    Cel mai mult mi-a placut cum a fost imbarligata actiunea, pentru prima data cred, nu am resuit sa anticipez niste chestii…ma gandeam eu ca nu sunt frati pana la urma dar totusi….un adevarat carusel :))
    Si mai imi place de Isabele.
    Si eu cand am inchis cartea am fost multumita si incantata dar cand am aflat ca mai exista si un volumul 4 numai spun ca e si un 5…mi se pare ca or sa fie trase de par..nu ma tenteaza sa le citesc deloc.
    Apropo de DI, imi pare rau ca nu le-am citit si eu primele acum nu stiu parca nu ma mai tenteaza desi o poveste in trecut…ar putea fi foarte draguta.
    Nu stiu ce sa citesc acum…vreau ceva extra super captivant…

    1. Cat de frumos ai spus!! Chestia aia cu gandurile asezate frumos 😀
      Eu am reusit sa le citesc atat de repede pentru ca ramasesem zilele astea fara net. Deci seara in loc sa pierd atatea ore aiurea, am citit. Altfel probabil imi lua mai mult 🙂 Acum abia astept filmul!! 😀
      Sunt intr-adevar si cateva chestii mai slabe, dar per ansamblu, mi se pare o serie captivanta si bine scrisa. Referitor la volumul 4.. am inteles (chiar azi mi-a zis cineva, de fapt) ca initial erau in plan 3 volume. Si ca atunci cand a scris finalul acela perfect din volumul 3, autoarea inca nu stia ca va continua seria. Eu am terminat si volumul 4, insa pt ca e pentru bookblog, o sa mai dureze pana sa pot publica recenzia.. Parerea e oarecum incerta. E si acesta foarte captivant, dar parca ceva nu e la fel de ok ca in primele 3 carti.. Insa finalul e atat de socant intr-adevar te face sa nu regreti ca autoarea sau editura au decis sa continue povestea :))
      Mie DI mi-a placut mai mult cred. Adica..nu e la fel de alerta ca IM, insa e mai linistita, mai emotionanta, se pune mai mult accentul pe detalii, etc. Intr-adevar, nu stiu cum mi s-ar fi parut daca as fi citit-o dupa IM, insa sunt destul de sigura ca nu o sa te plictiseasca. Si merita sa o citesti macar pentru Jem daca nu din alte motive :))
      Mmm.. aminteste-mi daca ai incercat La jumatatea drumului spre mormant. Asta mi-a trecut prima data prin minte cand am citit ca vrei ceva captivant. Sau, iti pot recomanda (si trimite) Monster in My Closet 😀 Pe asta as recomanda-o, oricui, oricand, sunt pur si simplu indragostita de ea! Cred ca maine postez si recenzia volumului 2, o sa vezi ca am incercat sa explic acolo cat de tare m-am atasat de personajele din povestea asta..

      1. Ok, daca zici ca merita 4 am incredere in tine 😉 vreau final socant!! Ma gandesc sa ma apuc de Di, le ai cumva in romana? lenea asta 😀 😀
        Chiar voiam sa te intreb de Monsters in my closet ca am vazut „all time favorite” si m-ai facut curioasa, daca vrei sa-mi dai nu ma supar, multumesc frumos! :):)
        Bine ca mi-ai adus aminte de „la jumtatea drumului…” chiar ziceam ca vreau sa o citesc dupa ce ti-am vazut recenzia.

      2. Da, pana la urma stii cum e la continuarile astea.. stii ca sunt scrise probabil mai mult din ratiuni financiare si te deranjeaza putin ideea asta, insa pe de alta parte, te si bucuri ca ai ocazia sa mai continui sa citesti despre personajele astea. Si de obicei, autorii reusesc sa le faca interesante, asa ca tot te prind 🙂 Si odata ce termini volumul 4 e clar ca o sa vrei neaparat si 5, iar apoi probabil si acela se va incheia tot in stilul acesta si o sa vrei si 6 :))
        Ti-am trimis mail, sper din toata inima sa iti placa! Eu m-am indragostit definitiv de seria asta!
        Dap, La jumatatea drumului merita incercata. E la fel de … addicting ca alte povesti fantasy, dar are avantajul ca protagonista nu are 16 ani si mai scapam de povestile alea cu liceence ce trec prin crize adolescentine ;)) Sper ca genul asta de fantasy/paranormal mai pentru adulti asa sa inceapa sa prinda si la noi daca tot au inceput editurile sa testeze piata cu cateva titluri..

      3. :)) Pe de-o parte, ma entuziasmez teribil cand aud asta, pe de alta parte, parca incep sa am emotii, daca cumva te dezamageste povestea.. Oricum, indiferent de ce parere o sa ai, trebuie neaparat sa mi-o spui, pentru ca mor de curiozitate! 😀

  5. mi-a placut teribil recenzia ta. Eu am terminat de mult volumul 3 si acum si pe cel de-al patrulea. Si de care am ramas super dezamagita :(((. Nr 3 m-a incantat prin amalgamul de evenimente si finalul fericit. Nr 4 e aiurea ( parerea mea) . Sunt extrem de curioasa sa-ti citesc recenzia la 4.

    1. Mersi, Adriana! Am terminat si eu volumul 4, dar mai dureaza pana sa pot publica recenzia, pentru ca asta e pt bookblog. Sunt destul de nehotarata.. Pe de-o parte, am senzatia aia aiurea ca volumele 4-6 au fost scrise mai mult din ratiuni financiare. Oricum, am aflat chiar zilele astea ca de fapt pe cand scria volumul 3, autoarea inca nu stia ca va trebui sa continue seria. Deci de aici si finalul acela perfect. Pe de alta parte, a fost totusi indeajuns de captivant. Ma rog.. deznodamantul ala socant a salvat mai mult volumul :)) E clar ca nu mi-a placut la fel de mult ca primele carti, mi se pare scenariul un pic fortat, dar a fost totusi placut sa continui sa urmaresc aventurile personajelor. Sau cel putin pe cele ale personajelor secundare :))) Acum sunt la volumul 5, am citit aproape jumatate si nu sunt prea incantata. Sper sa isi revina pana la urma. Daca tot s-a decis continuarea seriei, macar sa scoata ceva ok din ea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s