Posted in Tammara Webber

E usor sa te iubesc – Tammara Webber

E usor sa te iubesc - Tammara WebberDisponibil la: Editura Epica

Colectia: Contemporary Fiction – New Adult/+17 ani

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Salvata de un strain. Bantuita de un secret. Cateodata, dragostea nu-i un lucru simplu…

El o urmareste, dar nu face cunostinta cu ea pana cand, odata, intr-o intalnire neasteptata, el devine salvatorul ei.

Atractia dintre ei e incontestabila. Totusi trecutul, pe care el s-a straduit atat de mult sa-l depaseasca, si viitorul, in care ea-si pune atat de mari sperante, ameninta sa-i desparta.

Numai impreuna ar putea sa lupte cu durerea si vinovatia, sa infrunte adevarul si sa gaseasca neasteptata putere a dragostei.

Jackie este o fata frumoasa, este la colegiu, de trei ani are un iubit admirabil si i se pare ca viata e usoara si viitorul ii zambeste. Fara veste, iubitul o paraseste pentru ca vrea sa incerce ceva nou, iar durerea despartirii o face sa nu mai ajunga la cursuri si sa fie la un pas sa piarda examenul si anul. Scapa ca prin urechile acului dintr-o tentativa de viol, parintii ii spun ca se duc la schi atunci cand hotaraste sa vina si ea acasa in vacanta… De unde sa inceapa sa se refaca?

De n-ar fi prietenii, s-ar prabusi. Pas cu pas, ei o ajuta sa mearga mai departe. E ca intr-un joc, ii vor spune ei si o vor invata ca este destul de puternica pentru a supravietui.

Tammara Webber scrie o carte despre obsesie, punand-o sub lupa si cantarindu-i bunele si relele. Fiecare dintre personajele sale, atat de vii si de colorate, are niste demoni personali pe care trebuie sa-i invinga, principalii vinovati pentru „greseli” fiind: obisnuinta care te face orb la realitate, dorinta de a avea succes cu orice pret, rivalitatea care calca totul in picioare, rusinea care te amuteste cand ar trebui sa strigi, neincrederea ca „de data asta” va fi altfel, va fi bine.

Cum iei cea mai buna decizie? E foarte usor cand iubesti!

Parerea mea:

V-am mai spus vreodata ca ador finalurile fericite? Ca de fiecare data cand citesc o carte cu o incheiere nu prea optimista raman cu o senzatie neplacuta, ca si cum ceva perfect ar fi fost stricat exact la sfarsit? Am senzatia ca exista destule incheieri triste in realitate incat sa nu imi doresc sa citesc si povesti care se incheie in acelasi mod. Ei bine, E usor sa te iubesc are exact acel final perfect pe care mi-l doresc, in ciuda faptului ca povestea nu este deloc una lipsita de substanta sau cu un scenariu simplu.

Descrierea cartii ofera destule detalii despre firul narativ incat sa nu mai fie nevoie sa povestesc si eu despre ce este vorba. E usor sa te iubesc este o poveste de viata, in care iubirea se impleteste cu dramele personale. Jacqueline si Lucas au fiecare problemele lor, probleme ce nu stau ascunse intr-un coltisor al mintii lor, ci le afecteaza fiecare secunda a vietii. In cazul Jacquelinei, acestea se traduc prin tentativa de viol si amenintarea continua a unui atac viitor din partea aceluiasi coleg din mainile caruia a fost salvata de Lucas. Comparativ cu acestea, problemele varstei cu care se confrunta: o despartire, pierderea grupului de prieteni si problemele scolare aproape ca palesc intru totul. Iar viata lui Lucas este umbrita de o tragedie ce i-a marcat intreaga adolescenta si de vina pe care si-a asumat-o, vina ce il apasa in fiecare clipa. Fiecare dintre ei isi are propriul inger pazitor. Si in plus, ei se gasesc unul pe altul si in ciuda temerilor, a ezitarilor si a obstacolelor, descopera ca se completeaza si ca fiecare este exact ceea ce avea celalalt nevoie. Si se salveaza unul pe altul.

Ambele personaje principale sunt foarte bine construite, cu mult realism si naturalete. Desi de multe ori nu esti de acord cu actiunile lor, stii ca de fapt existenta acestora este asigurata exact de veridicitatea personajelor. Cu alte cuvinte, o persoana reala ar fi reactionat exact cum o fac Lucas si Jacqueline, in timp ce un personaj de carte clasic, ar fi facut „ceea ce trebuia”.  Cele mai elocvente exemple sunt exact cele care cladesc intriga romanului, dar pe langa acestea, de-a lungul povestii mai descoperi si altele mai putin semnificative. Insa principalele momente sunt reprezentate exact de dramele personajelor. In timp ce Jacqueline incearca sa uite atacurile carora le-a cazut victima, nevorbind cu nimeni despre ceea ce s-a intamplat si despre modul in care este in continuare hartuita, te intrebi de ce nu a vorbit din prima clipa, de ce nu a cerut ajutor, intrucat acela ar fi fost pasul normal. Dar in acelasi timp, constientizezi ca probabil in viata reala persoanele ce trec prin ceva asemanator reactioneaza exact ca ea. Se ascund, se considera partial vinovate, iar teama si rusinea le impiedica sa faca lucrul corect. Aceeasi situatie apare si in cazul lui Lucas. Iti spui ca nu este corect ca el sa se considere vinovat pentru ceea ce s-a intamplat in trecut, ca e absurd si de neinteles ca el sa isi asume responsabilitatea si ca ar trebui sa fie constient de acest lucru. Dar in mintea ta stii de fapt ca era imposibil ca el sa nu se invinovateasca. Oricat de constient ar fi de faptul ca ii era imposibil sa faca ceva pentru a schimba lucrurile, stii ca in adancul lui nu are cum sa nu creada altfel.

In ciuda faptului ca romanul atinge subiecte extrem de sensibile, E usor sa te iubesc nu este deloc greu de parcurs. Povestea te cucereste de la primele pagini, iar pe parcursul cartii te surprinzi adesea cu un zambet larg pe fata. In plus, autoarea reuseste sa creeze un sentiment de apropiere intre cititor si personaje, astfel incat la un moment dat uiti ca citesti o opera de fictiune si ai senzatia ca afli de fapt povestea unor prieteni dragi.

Bile albe:

– Mi-a placut lipsa de clisee si am fost adesea surprinsa de personajele secundare. Colega de camera a Jacquelinei, Erin si Katie, presedinta fratiei din care aceasta face parte sunt cele mai bune exemple. Ambele actioneaza intr-un mod total neasteptat, in ciuda faptului ca la prima vedere esti tentat sa le cataloghezi ca fiind genul de studente superficiale si lipsite de profunzime, al caror comportament este condus doar de  dorinta de a fi populare.

Bile negre:

– Triunghiul Jacqueline – Lucas – Landon este putin cam transparent. Am banuit de la inceput ce ascunde acesta de fapt si cred ca daca ar fi fost tratat putin mai atent, acest aspect ar fi sporit suspansul povestii. Chiar daca nu pe o astfel de tensiune se mizeaza, nici nu cred ca ar fi stricat.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Painted Blind – Michelle A. Hansen

Fericirea incepe azi (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Posted in Kami Garcia, Margaret Stohl

A 16-a luna (seria Cronicile Casterilor, volumul 1) – Kami Garcia & Margaret Stohl

A 16-a luna (seria Cronicile casterilor, volumul 1) - Kami Garcia & Margaret StohlDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 512

 

Sinopsis:

“Nu existau surprize in Gatlin County. Eram practic in mijlocul tarii nicaieri. Cel putin asa credeam. Ce tare ma inselam! Exista un blestem. Exista o fata. Si, in final, va exista si un mormant.” 

Dragoste inca din prima clipa… Inca inainte sa o fi zarit pentru prima data, ea i-a bantuit visele: Lena, fata cea noua de la scoala lui Ethan. Lena, fata cu parul negru si ochi verzi, Lena, cea care locuieste in Ravenwood, vechea plantatie pe care toti cei din Gatlin o ocolesc, toti cu exceptia lui Ethan. Lena, de care Ethan se va indragosti fara scapare. Dar Lena este urmarita de un blestem, pe care ea incearca sa il ascunda cu orice chip. Ea este o Caster, provine dintr-o familie de vrajitoare si la a saisprezecea aniversare, ea va fi chemata. Atunci se va decide daca ea va fi o vrajitoare a luminii sau o vrajitoare a intunericului… Ethan stie ca nu are de ales, lui ii este scris sa o iubeasca pe Lena pe vecie. Dar va putea ea sa-i ramana alaturi indiferent carei parti ii va apartine?

Parerea mea:

In doar cateva zile, mai exact pe 15 februarie, va aparea in cinematografele de la noi filmul Cronicile Casterilor: A 16-a luna – realizat dupa romanul cu acelasi nume. Pentru ca se anunta a fi una dintre ecranizarile interesante ale anului si tin neaparat sa o vad, trebuia bineinteles sa apuc sa citesc cel putin primul volum al seriei inainte de a ajunge in cinematograf. Aveam de mult, mult timp cartea in lista de „to read”, mai ales ca Shauki vorbise atat de frumos despre ea, insa abia aparitia filmului se pare ca a reusit sa ma motiveze sa incep odata seria.

Romanul a fost ca o gura de aer proaspat in literatura fantasy si YA publicata in ultimii ani. Stiu ca povesti cu vrajitori sau vrajitoare se vor mai scrie, la fel si carti despre diferite personaje cu abilitati iesite din comun, ce nu se adapteaza in comunitatile micute in care niciodata nu se intampa nimic, la fel si povesti de dragoste intre un personaj muritor si un altul..mai putin obisnuit.  Insa nu va puteti imagina cat de relaxant este sa descoperi o poveste in care nu dai de un triunghi amoros, in care firul narativ se desfasoara intr-o perioada normala de timp si nu in doar cateva zile, in care relatia personajelor evolueaza treptat si in care, pe langa aspectele supranaturale, intalnim si probleme obisnuite, rupte parca din viata reala. A 16-a luna este o astfel de carte care te cucereste treptat, oferindu-ti o lectura linistita, insa captivanta in acelasi timp.

Intamplarile sunt prezentate din punctul de vedere al lui Ethan, un baiat obisnuit dintr-un orasel incarcat de istorie si traditii si implicit, de prejudecati. Am empatizat puternic cu protagonistul din acest punct de vedere, am detestat din primele pagini atitudinile inguste ale locuitorilor din Gatlin, iar pe masura ce am avansat in poveste, sentimentele mi s-au accentuat. Cu toate ca romanul se axeaza in special pe alte aspecte, mi s-a parut admirabil modul in care autoarele au reusit sa surprinda mentalitatea membrilor comunitatilor de genul acela si modul in care au oferit-o publicului. De multa vreme o carte nu a mai reusit sa ma revolte atat de tare, sa ma faca sa simt atat de intens dorinta de a patrunde in poveste pentru a razbuna toate necazurile prin care trec protagonistii din cauza celor din jur. Chiar am simpatizat la un moment dat un personaj negativ datorita unui moment in care le da o lectie unora dintre locuitorii din Gatlin.

Asa cum spuneam si mai devreme, relatia personajelor principale evolueaza intr-un ritm normal, fara sa para exagerata si nerealista. Asta in ciuda faptului ca Ethan si Lena se cunosc intr-un fel chiar dinainte de a se intalni prima data. Mi-a placut modul in care a fost evidentiata nesiguranta personajelor, gesturile usor jenate, emotiile primelor atingeri sau a primului sarut, glumele timide sau tendinta lor de a da inapoi in unele clipe. Protagonistii nu-si striga iubirea vesnica a doua zi dupa ce s-au cunoscut, iar modul in care au luptat impotriva celor din jur pentru relatia lor, incercand in acelasi timp sa nu ii raneasca pe cei dragi a ridicat si mai mult gradul de veridicitate al cartii.

Revenind acum la aspectele fantastice.. povestea nu este extrem de originala la prima vedere. Avem o vrajitoare ce incearca sa isi ascunda talentele, o familie ce ascunde o multime de taine si o istorie sumbra, din care nu lipseste si un blestem stravechi. Insa Kami Garcia si Margaret Stohl au reusit sa construiasca o imagine noua a acestor fiinte. Casterii au abilitati diferite, o gama foarte variata de talente, insa principala deosebire fata de modelul vrajitorilor clasici este reprezentata de „chemarea” de la implinirea varstei de 16 ani. Daca in mod normal Casterii au posibilitatea sa isi aleaga drumul pe care vor merge tot restul vietii (aspect a carui corectitudine este discutabila si care este remarcat chiar si de personaje), in cazul familiei Lenei lucrurile stau diferit. Mi-a placut faptul ca Lena si Ethan sunt la fel de revoltati de acest lucru. M-as fi asteptat ca doar Ethan, cel care priveste situatia intr-un mod mai obiectiv sa fie constient de nedreptatea aceasta, iar Lena sa fie cea care accepta lucrurile ca atare. Am fost placut surprinsa atunci cand am remarcat ca ambii protagonisti au aceleasi sentimente si se incurajeaza unul pe altul in lupta lor contra destinului.

A 16-a luna nu este unul dintre acele romane care promit sa te lase cu rasuflarea taiata si de la care initial, poate ca nu ai asteptari extrem de ridicate. Usor, usor insa, ajunge sa te captiveze. Te trezesti implicat in problemele de tot felul de care se lovesc personajele, ajungi sa indragesti sau sa detesti cu intensitate unele personaje, iar la final te simti ca si cum tocmai ai fi lasat in urma niste prieteni dragi. Si nu poti decat sa iti doresti sa pui mana cat mai repede pe urmatorul volum.

Bile albe:

– Evolutia destul de imprevizibila a intrigii, personaje realiste si un cadru foarte veridic, impletirea interesanta a firelor narative secundare, precum si a mai multor tipuri de fiinte supranaturale.

Bile negre:

– Atitudinea ce provoaca indignare a unora dintre personajele secundare ce ar trebui sa reprezinte un sprijin pentru protagonisti si nu o povara in plus. Tatal lui Ethan mi se pare cel mai elocvent exemplu si nu pot sa spun ca inteleg pe deplin rolul comportamentului exagerat al acestuia.

Trailer:

Mai jos puteti viziona unul dintre trailerele filmului. In mintea mea protagonistii arata total diferit, insa cu exceptia aceasta, ecranizarea se anunta a fi una foarte reusita!

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Magie de doi bani (seria Femei din Cealalta Lume, volumul 3) – Kelley Armstrong

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Posted in Emma Donoghue

Camera – Emma Donoghue

Camera - Emma DonoghueDisponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Ruxandra Ana

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Un roman nominalizat la Man Booker Prize, clasat de catre „The New York Times” in topul celor mai bune carti ale anului 2010.

Pentru Jack, un baietel in varsta de cinci ani, Camera inseamna lumea. Acolo s-a nascut si a crescut; impreuna cu mama lui, acolo se joaca, citeste si invata lucruri despre viata. Noaptea, mama il inchide cu grija in dulap, unde trebuie sa doarma cand vine Batranul Nick in vizita. 
Pentru Jack, Camera inseamna acasa, dar pentru mama lui e inchisoarea in care Batranul Nick a tinut-o captiva timp de sapte ani.

Prin determinare, ingeniozitate si o dragoste uriasa, mama a creat o viata pentru Jack. Dar stie ca nu e de ajuns… nici pentru Jack, nici pentru ea insasi. Asa ca pune la cale un plan de evadare, crezand in curajul fiului ei si in noroc. Insa nu intelege cat de putin pregatita este in realitate pentru ca planul sa reuseasca. 

Narata in intregime in limbajul plastic si savuros al lui Jack, baietelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj si despre legatura profunda dintre parinte si copil.

“Descrise prin ochii si perceptiile unui copil, intamplarile din Camera – si sunt o multime de rasturnari de situatie care dau dramatism si suspans actiunii – sunt magistral povestite. Emma Donoghue zugraveste psihicul unui copil crescut in captivitate, iar performanta ei e uluitoare.” – Publishers Weekly

Parerea mea:

In prezent, nu mai sunt prea multe povesti care sa abordeze subiecte atat de noi, originale si provocatoare precum “Camera”. Cartea Emmei Donoghue este socanta atat prin intriga principala, cat si prin cateva aspecte secundare pe care, ori de cate ori le-ai avea din nou si din nou in fata ochilor, tot nu ai cum sa le privesti cu indiferenta. Romanul ofera o lectura captivanta nu doar prin firul narativ total neobisnuit ci si prin modul in care te incita lovind in cateva teorii si principii pe care le consideram cu totii de la sine intelese.

Pentru Jack, lumea este o camera. Camera in care s-a nascut si a crescut. Tot ce este in afara ei nu e real. Dupa implinirea varstei de… CONTINUAREA AICI.

Posted in Max Brooks

Razboiul Z – Max Brooks

Razboiul Z - Max BrooksRazboiul Z – Max Brooks

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Science Fiction

Numar pagini: 448

Sinopsis:

Un medic chinez asista la primele cazuri ale unei epidemii inexplicabile, care cuprinde treptat intreaga lume. In mai putin de un an, populatia Americii isi gaseste adapost in lagarele pentru refugiati din Cuba, europenii se baricadeaza in castele medievale, iar Pakistanul abate asupra planetei iarna nucleara… 

„Pacientul zero” al pandemiei apare in China, al carei guvern incearca sa restrictioneze infectia si inventeaza o criza ce implica Taiwanul pentru a-si masca activitatile. Epidemia se raspandeste insa in alte tari prin intermediul comertului cu organe de pe piata neagra si al refugiatilor, inainte ca rabufnirea ei in Africa de Sud sa o aduca in atentia publicului… Peste zece ani, peisajul geopolitic al planetei este transformat pentru totdeauna. 

„Omenirea s-a clatinat in pragul extinctiei…” 

Parerea mea:

Lasati deoparte orice prejudecati legate de povestile cu zombie si cititi cartea aceasta! Este impresionanta si intrece orice asteptari! Povestea pe care ne-o ofera Max Brooks nu este un roman tipic, nu are personaje principale – sau poate ca, de fapt, toate personajele care apar in Razboiul Z sunt protagonisti. Cu o constructie ce aduce mai degraba a  cronica, cu memorii adunate de la zeci de supravietuitori ai apocalipsei zombie, cu un tablou obiectiv si detaliat al unui viitor ipotetic, romanul devine atat de credibil incat nu o singura data ai senzatia ca citesti de fapt o istorie reala, ca e imposibil ca imaginatia unui om sa inventeze o poveste atat de complexa si desavarsita.

Introducerea ne informeaza ca ne aflam la ani buni distanta de momentul in care lumea a luat-o razna, în care pandemia ce urma să decimeze omenirea a răbufnit. Personajul care ne introduce în poveste este cel care are rolul de a aduna… CONTINUAREA AICI.

Posted in Ian Rankin

Apelul mortilor – Ian Rankin

Apelul mortilor - Ian RankinDisponibil la: Leda Books

Colectia: Thriller Leda

Traducerea: Carmen Ion

Numar pagini: 608

 

Sinopsis:

Fiti gata pentru intalnirea cu celebrul inspector Rebus!

Ce pot avea in comun crimele in serie, politica locala si reuniunea la nivel inalt G8 din Scotia?

In orasul Edinburgh s-a comis inca o crima – dar pentru ca victima este un violator recent eliberat din inchisoare, politistii nu depun prea mare efort in rezolvarea cazului. Lucrurile se vor schimba insa simtitor atunci cand intra in scena celebrul, dar si problematicul inspector John Rebus. Impreuna cu sergentul Siobhan Clarke, mai tanara sa colega, acesta descopera dovezi ca un criminal in serie se afla in libertate…

In aceeasi perioada, in Scotia se desfasoara reuniunea la nivel inalt G8. La un dineu organizat in deschiderea acestui eveniment, unul dintre parlamentarii invitati isi pierde viata. Inspectorul Rebus investigheaza si aparenta sinucidere a acestuia, dar sefii sai, care din motive necunoscute doresc sa musamalizeze totul, ii retrag cazul. Cum Rebus nu a respectat insa niciodata regulile, iar Siobhan are motive foarte personale pentru a vana un politist insarcinat cu reprimarea tulburarilor publice, incepe o lupta inversunata impotriva propriilor colegi…

O combinatie exploziva de actiune si politica… pe fundalul celei mai incercate saptamani din istoria recenta a Marii Britanii.

Parerea mea:

Apelul mortilor este fara indoiala unul dintre acele romane care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca unui cititor de thriller sau, mai exact, a unui admirator al cartilor politiste. Autorul puncteaza fiecare aspect obligatoriu al unei astfel de lecturi, iar cele 600 de pagini aduna indicii, detalii, legaturi surprinzatoare si o poveste care incepe sa se lege pe masura ce te adancesti in ea.

Protagonistul alaturi de care vom lua parte la anchetele prezentate este inspectorul Rebus – la un pas de pensionare, considerat de unii un politist perfect, iar de altii un ghimpe in coaste datorita stilului sau neconventional de lucru si metodelor interzise pe care el continua totusi sa le aplice. Alaturi de el, colega mai tanara si dornica sa se remarce si sa avanseze in cariera, Siobhan Clarke. Ea este cea care reuseste sa… CONTINUAREA AICI.