roman thriller – Page 8 – My Weekly Book

Adevarul despre cazul Harry Quebert – Joel Dicker

Posted on 09/02/201429/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Ana Antonescu

Numar pagini: 656

Sinopsis:

1975, New Hampshire: Nola Kellergan, o adolescenta in varsta de 15 ani, dispare fara urma. 33 de ani mai tarziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crima, atunci cand trupul fetei este descoperit in timpul unor sapaturi in gradina casei sale.

Tanarul Marcus Goldman, scriitor in pana de inspiratie, nu ezita sa plece la New Hampshire si sa inceapa propria ancheta pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul si prietenul sau.

Acolo este depasit rapid de evenimente: investigatia intra in impas, iar Marcus incepe sa primeasca amenintari. Pentru a dovedi nevinovatia lui Harry si a-si salva cariera de scriitor, e absolut necesar sa raspunda la trei intrebari: cine a omorat-o pe Nola Kellergan? Ce s-a intamplat in New Hampshire in vara lui 1975? Si cum se scrie un roman de succes?

Exploatand un fapt divers, Joel Dicker a construit un thriller alert care este, in acelasi timp, un roman in roman, un studiu sociologic asupra Americii clasei de mijloc inainte de alegerea la presedintie a lui Barack Obama, ancheta unei crime si un curs de literatura.

Parerea mea:

Nu stiu la ce ma asteptam atunci cand am inceput cartea aceasta. Am vrut sa o citesc pentru ca auzisem numai pareri foarte entuziaste in ceea ce priveste povestea. Insa trebuie sa recunosc faptul ca in lipsa acestor recomandari, probabil nu m-as fi apucat de ea prea curand din simplul motiv ca sinopsisul nu ma fascinase asa cum o fac descrierile altor romane. Nu pot decat sa fiu recunoscatoare celor care au vorbit si scris atat de frumos despre romanul lui Joel Dicker, pentru ca ceea ce am descoperit citind Adevarul despre cazul Harry Quebert a fost o poveste care m-a lasat fara cuvinte. Simt ca mi-e aproape imposibil sa va spun ce carte uimitoare este opera lui Joel Dicker. Multe romane au nenumarate rasturnari de situatie. Multe povesti te poarta pe diferite piste false, multi autori iti ofera indicii inselatoare, pentru ca la final, sa te socheze cu dezvaluiri neasteptate. Insa Joel Dicker face aceste lucruri la un nivel pe care nu cred ca l-am mai intalnit demult. Am fost o marioneta in mainile autorului, am reactionat probabil exact asa cum isi dorea acesta, in timp ce tragea diferite sfori ale povestii.

Ce este interesant e ca nu banuiesti multa vreme modul in care va evolua romanul. Nu ma refer acum la evolutia intrigii, pe care este evident ca nu o poti suspecta – si nici nu trebuie, ci la modul in care tensiunea se cladeste rand cu rand, pagina cu pagina si la felul in care povestea iti intra treptat in suflet, cum te cuprinde aproape fara iti dai seama, pana cand reuseste sa te faca pe tine captiv in mijlocul ei. Cat despre desfasurarea evenimentelor, ce pot sa va spun este ca spre final, ma intrebam neincetat cum este posibil sa reusesti sa creezi un astfel de scenariu, atat de incalcit de-a lungul a sute de pagini, insa in acelasi timp, atat de clar si logic odata ce ajungi la final. Sunt atat de multi suspecti – toti la fel de posibili, atatea versiuni ale aceleiasi povesti, la fel de probabile, incat nu poti decat sa admiri talentul autorului de a se juca atat de des cu mintea ta. De fiecare data cand esti convins ca de data aceasta ai in fata adevarul, descoperi ca inca o data te-ai lasat pacalit, urmandu-l pe autor in timp ce te conducea pe o alta pista falsa.

Modul in care este scris romanul este si el la fel de original: pagini de jurnale, scrisori, interviuri, puncte de vedere diferite, rapoarte ale politiei, extrase din alte romane, fragmente din interogatorii, treceri de la o perspectiva la alta, de la trecut la prezent si inapoi, insertii din ziare, versiuni alternative ale intamplarilor, rescrieri usor modificate ale unor pagini dinainte sau chiar prezentarea lor identica, insa expusa acum intr-o lumina diferita, etc. Toate aceste moduri de prezentare se imbina in mod ingenios pentru a da nastere unui roman impresionant. Este in principal un roman politist, insa contine atatea fire secundare incat e greu sa il asezi intr-o singura categorie. Contine povesti de dragoste de genul acelora despre care chiar se spune ca sunt atat de uluitoare incat se intalnesc numai in carti, ofera povesti despre vinovatie, prietenie, iubire, constiinta, asteptare si izbavire. Are pasaje amuzante, replici tulburatoare, citate ce ar merita puse in rama. Cu mult inainte sa descoperi povestea reala si completa a personajelor, ai ocazia sa fii cucerit instant, uneori numai prin cate o replica ce iti umple sufletul. E imposibil sa nu indragesti unele personaje in momentul in care intalnesti cate o imagine de genul acesta, atat de induiosatoare, care iti dezvaluie latura intima a unor personaje care altfel, ar lasa impresia unor oameni foarte puternici.

Scenele din final, cele care dezvaluie in sfarsit adevarul despre cazul Harry Quebert sunt sfasietoare. Autorul ofera o poveste de dragoste si sacrificiu atat de profunda incat te va urmari probabil multa vreme si iti va fi imposibil sa nu compari iubirea din alte carti cu ceea ce ai gasit in romanul lui Joel Dicker.

Multumesc Editurii TREI pentru ca mi-au oferit acest roman fascinant pentru recenzie!

Bile albe:

Intriga, firele narative alternative, rasturnarile de situati surprinzatoare, personajele complexe si ireprosabil realizate, modul original in care este creat romanul.

Bile negre:

Singurul lucru ce nu mi-a placut a fost trecerea de la punctul de vedere al lui Marcus, la perspectiva unui narator omniscient. Diferenta mi s-a parut prea mare, intre atat de putinele adevaruri pe care le detine Marcus si multitudinea de detalii ale evenimentelor din trecut sau gandurile cele mai intime ale personajelor secundare care ne sunt prezentate printr-o voce narativa omniscienta. Mai mult, adesea aceste perspective nu sunt separate foarte clar, prin marcarea unui subcapitol nou de exemplu, ceea ce face ca trecerea de la una la alta sa produca o oarecare confuzie cititorului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Chemarea cucului – Robert Galbraith

Fata disparuta – Gillian Flynn

Salla Simukka

Rosu ca sangele (seria Alba-ca-Zapada, volumul 1) – Salla Simukka

Posted on 05/02/201429/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Young Fiction Connection

Traducerea: Sigrid Crasnean

Numar pagini: 232

Sinopsis:

Un thriller pentru adolescenti. Un succes international. Citeste primul volum al trilogiei Alba-ca-Zapada!

E cea mai grea iarna din ultimii ani; strazile din Tampere, Finlanda, sunt inghetate si acoperite de zapada. Si nimic nu contrasteaza mai tare cu albul zapezii decat sangele.

Lumikki Andersson, o adolescenta in varsta de 17 ani, locuieste singura si urmeaza cursurile unui liceu de arte. Si-a facut o regula din a nu se implica in lucruri ce nu o privesc. Totusi, aceasta regula este pusa la incercare in ziua in care Lumikki gaseste bancnote patate de sange in camera obscura a liceului. Dandu-si seama ca trei elevi de la liceul sau au un amestec in acest incident, Lumikki se trezeste prinsa in hatisul unei afaceri internationale cu droguri. Viata ii este pusa in pericol.

Acum si adolescentii au o Lisbeth Salander a lor!

Parerea mea:

Cred ca nimeni nu poate nega talentul autorilor nordici de a crea suspans si de a-si prinde cititorii in mrejele povestilor pe care le scriu. Salla Simukka nu face exceptie, desi romanul ei, Rosu ca sangele este unul pentru adolescenti, iesind deci din tiparele literaturii politiste scandinave cu care suntem obisnuiti.

Mi s-a parut foarte interesant mixul pe care il foloseste autoarea: pe de-o parte, utilizeaza elemente des intalnite in literatura de suspans nordica, insa pe de alta parte, traseaza o linie clara ce o diferentiaza de aceasta. Gandindu-ma la mai multe aspecte ale povestii, imi dau seama ca sunt tentata sa spun acelasi lucru despre fiecare: ca intr-un fel, seamana cu alte romane scrise de autori scandinavi dar ca in acelasi timp, parca sunt totusi foarte diferite. Sa o luam pe rand. In general, acest tip de literatura nu ma captiveaza total de la primele 2-3 capitole, desi elementul care declanseaza actiunea este prezentat inca de la inceput. La fel s-a intamplat si in cazul de fata. Dar totodata, faptul ca in aceasta carte personajele centrale sunt niste adolescenti, mi-a trezit interesul mai mult ca de obicei. Iar odata ce atentia mi-a fost acaparata, nu am mai lasat cartea din mana si nu am realizat cand au trecut orele pana cand am ajuns la ultima pagina. O alta dovada a acestui aspect ingenios legat de amestecul de elemente originale cu altele tipice este insasi protagonista. Daca de obicei dam peste politisti, detectivi, avocati sau ziaristi care investigheaza anumite cazuri, de data aceasta avem de-a face cu o eroina aflata inca la liceu, care ajunge sa fie prinsa intr-un complot fara sa vrea. Personaj cum nu se poate mai diferit asadar fata de gama de protagonisti preferati de obicei in acest gen literar. Insa in mod surprinzator, am regasit trasaturile eroilor din alte povesti in personalitatea lui Lumikki Andersson. La fel ca majoritatea acestor protagonisti clasici, eroina Sallei Simukka este o fire singuratica, misterioasa, destul de sarcastica si distanta. Cu o inteligenta peste medie, cu abilitati uimitoare de camuflare, de adaptare la situatii noi si de infruntare a primejdiilor (castigate insa in circumstante nu foarte fericite), Lumikki reuseste sa descurce itele unui mister mult mai complex decat se banuia la inceput. Ceea ce sta totusi la baza personalitatii protagonistei este o drama, asa cum se intampla adesea in cazul personajelor care investigheaza cazurile suspecte cu atat de mult succes. Daca pana acum eram obisnuiti cu drame ce tineau de familii destramate, crime in cadrul familiilor, pierderea vreunui coleg intr-o infruntare cu raufacatorii sau alte lucruri similare, de data aceasta descoperim ca ceea ce a modelat caracterul eroinei este un sir lung de ani traiti sub spectrul terorii.

Mi-a placut modul in care se imbina povestea unor adolescenti rasfatati cu aspectele intunecate ale societatii si cum protagonista reuseste sa faca trecerea dintr-o zona in alta atat de subtil. Autoarea ilustreaza cu abilitate atat scenele din viata de zi cu zi a liceenilor, cat si tablourile din lumea drogurilor, a traficantilor, a criminalilor, a politistilor corupti, etc. In plus, impleteste firele narative din trecut si prezent si mentine astfel un ritm alert, oferind cititorului flash-uri din trecutul personajelor si pastrand pana spre final nu doar un singur mister, ci mai multe taine ce trebuie descoperite. Am fost surprinsa de asemenea de realismul cu care au fost construite personajele secundare, adica cei trei adolescenti implicati in acelasi complot in care se trezeste si Lumikki . Desi la prima vedere pot parea cliseice, personaje-tip ce nu au cum sa iti rezerve vreo surpriza, in scurt timp incep sa ti se dezvaluie intr-un mod diferit, facandu-te sa intelegi ca invelisul acela cliseic nu era decat o masca, iar ceea ce se ascunde sub ea e diferit.

Rosu ca sangele este una dintre acele carti capabile sa cucereasca in egala masura publicul tanar ca si pe cel adult. Are toate elementele unui thriller bun, insa majoritatea scenelor sunt mai soft decat in alte romane similare, mai putin sangeroase sau socante. Romance-ul isi face simtita prezenta vag, insa intr-o maniera originala, deloc siropoasa si total iesita din tipare. Povestea contine destul de multe elemente atractive pentru ca adolescentii sa fie captivati de ea, iar intriga este indeajuns de inteligent construita incat sa provoace si un cititor adult, iubitor de literatura politista, suspans si rasturnari de situatie neasteptate.

Multumesc Editurii TREI pentru sansa de a citi acest roman.

Bile albe:

Atmosfera tipica literaturii nordice, un fir narativ surprinzator si o tensiune continua, care te face din ce in ce mai curios sa descoperi adevarurile ascunse, pe masura ce avansezi cu lectura.

Bile negre:

Desi surprinzatoare dintr-un anumit punct de vedere, identitatea Ursului Polar mi s-a parut ca nu a avut totusi efectul spectaculos pe care il anticipam. Imi imaginam ca va fi cineva cunoscut si probabil din acest motiv am fost vag dezamagita ca nu am aflat prea multe de fapt, in ciuda dezvaluirilor facute cu privire la acest personaj.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Fete stralucitoare – Lauren Beukes

Angelologia (seria Angelologia, volumul 1) – Danielle Trussoni

Guillaume Musso

Dupa sapte ani – Guillaume Musso

Posted on 03/02/201429/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura ALL

Colectia: Strada Fictiunii Bestseller

Traducerea: Liliana Urian

Numar pagini: 312

Sinopsis:

Artista boema si temperamentala, Nikki da buzna in viata linistita si ordonata a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche si bogata familie newyorkeza. Desi sunt cum nu se poate mai diferiti, se iubesc cu pasiune si se casatoresc. Dar casnicia lor nu merge si, incet-incet, ura ia locul iubirii. Dupa un divort furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Pana intr-o zi, cand disparitia misterioasa a fiului lor o face pe Nikki sa-i ceara ajutorul fostului sot, pe care nu l-a mai vazut de sapte ani. Constransi sa-si uneasca fortele, Nikki si Sebastian pornesc intr-o urmarire plina de neprevazut, care ii poarta de pe strazile Parisului pana in inima junglei amazoniene. Prinsi intr-o conspiratie infernala, cei doi au prilejul de a redescoperi o intimitate pe care o credeau pierduta pentru totdeauna.

„Un cuplu a la Cary Grant si Katherine Hepburn, multe personaje interesante, o scriitura care da dependenta. Un roman pe care, va asigur, il veti citi cu sufletul la gura.“ – Europe 1

„Un thriller romantic, plin de emotii si de aventuri, de sentimente si de rasturnari de situatie.“ – Le Soir Magazine

Parerea mea:

Poate ca daca as fi citit romanul Dupa sapte ani in alta perioada, probabil nu mi-ar fi placut atat de mult. Insa parcurgandu-l dupa ce tocmai citisem doua romane clasice, acest thriller a fost exact genul de lectura usoara si relaxanta de care aveam nevoie.

Guillaume Musso m-a impresionat in mod placut cu romanul Fata de hartie si chiar eram curioasa sa descopar daca alte carti scrise de el sunt la fel de surprinzatoare. Desi majoritatea recenziilor romanului Dupa sapte ani nu sunt la… CONTINUAREA AICI.

J.K. Rowling, Robert Galbraith

Chemarea cucului (seria Cormoran Strike, volumul 1) – Robert Galbraith

Posted on 08/01/201424/02/2016 by roxtao

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Constantin Dumitru-Palcus

Numar pagini: 616

Sinopsis:

Atunci cand un topmodel celebru isi gaseste moartea cazand de la un balcon acoperit de zapada din Mayfair, se presupune ca fata labila emotional s-a sinucis. Cu toate astea, fratele ei refuza sa creada concluzia politiei si ii cere detectivului particular Cormoran Strike sa se ocupe de caz.

Strike este un veteran de razboi – cu traume atat fizice, cat si psihice -, a carui viata e un dezastru. Desi ii ofera o siguranta financiara, ancheta are pretul ei: cu cat Strike patrunde mai adanc in lumea complexa a tinerei fete, cu atat lucrurile devin mai sumbre si pericolele nu intarzie sa apara.

Captivant, cu o scriitura eleganta, impregnat de atmosfera londoneza – de la strazile tacute din Mayfair si puburile dosnice din East End, la agitatia din Soho -, Chemarea cucului este o carte remarcabila.

Aducandu-l in scena pe Cormoran Strike, acesta este primul roman politist al scriitoarei J.K. Rowling, scris sub pseudonimul Robert Gilbraith si care s-a bucurat de o primire entuziasta.

Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling.

Parerea mea:

Despre noul roman al lui J.K. Rowling auzisem doar ca este unul politist, extrem de bine scris si ca s-a bucurat de mult mai multa apreciere decat Moarte subita. Insa nu ma asteptam sa aiba niste personaje principale de care sa ma atasez atat de mult. Mai ales ca protagonistii sunt oameni obisnuiti, cu calitati si defecte. Nu vorbim despre o carte fantasy sau una in care actiunea sa creeze un prilej pentru aparitia unor eroi, ci avem de-a face doar cu situatii normale, din viata de zi cu zi, chiar daca este vorba despre viata unui detectiv particular, care prin jobul sau are de-a face cu tot felul de cazuri neobisnuite.

Gandindu-ma acum la portretele protagonistilor, imi dau seama ca e greu sa gasesti trasatura care ii face atat de speciali, pentru ca nu par sa aiba ceva iesit din comun. Insa cred ca atat Cormoran cat si Robin au acea scanteie care ii deosebeste de restul oamenilor, care ii face sa aiba alta atitudine in fata vietii. Cormoran este un luptator atat de obisnuit cu loviturile vietii incat nici nu isi da seama cat de mult curaj este necesar pentru a te ridica de fiecare data ca sa o iei de la inceput. Infrunta totul cu o naturalete uimitoare, ca si cum toate incercarile prin care trece sunt cel mai firesc lucru si cedeaza atat de rar incat te face sa te rusinezi de toate momentele in care te plangi de probleme lipsite de semnificatie. Iar Robin, odata ce se trezeste intamplator chiar pe calea ce duce direct spre un vis tainuit ani intregi, lupta din rasputeri sa ramana pe ea, chiar daca cei din jurul ei nu fac decat sa o descurajeze. Mai mult, Robin ajunge sa exceleze in ceea ce face si sa fie nu doar un sprijin, ci o surpriza continua pentru Cormoran, de-a lungul anchetei. Iar ceea ce se naste intre ei este o relatie de prietenie atat de frumoasa incat nu ai cum sa nu fii de-a dreptul fermecat.

Ancheta nu se desfasoara deloc intr-un ritm rapid, ci are exact ritmul pe care il au probabil investigatiile in viata reala: uneori exasperant de lent, intampinand nenumarate dificultati, alteori accelerandu-se brusc, luand avant dupa vreo declaratie neasteptata sau dupa vreun indiciu ce trecuse neobservat initial. Interesant a fost ca desi eram (evident!) curioasa cu privire la adevarul din spatele cazului Lula Landry, nu m-a deranjat absolut deloc faptul ca autoarea nu s-a grabit cu desfasurarea anchetei si nici ca uneori lasa senzatia ca nu aceasta ar fi in centrul atentiei. Pentru ca nu este! Desigur, cazul este construit intr-o maniera perfecta si adesea surprinzatoare, cu o multime de piste, cu nenumarati suspecti, cu tot felul de rasturnari de situatii, insa am o impresie foarte pregnanta ca de fapt, Cormoran si Robin sunt povestea din spatele povestii. Oricum, am adorat atat de mult protagonistii incat as fi devorat cu placere mii de pagini despre cele mai neinsemnate intamplari din viata lor, fara sa simt nevoia sa mai citesc si detalii despre celelalte fire ale romanului.

Nu stiu daca finalul m-a surprins cu adevarat sau nu. Imaginea Lulei se transforma parca de la o pagina la alta, portretul ei aparand mereu in lumini noi. Este aproape ca si cum pe parcursul vietii, Lula ar fi oferit versiuni diferite ale propriei fiinte fiecarei persoane pe care a cunoscut-o si cu care a interactionat. Acest aspect m-a facut deci sa suspectez pe rand aproape fiecare personaj secundar si sa am pe parcursul lecturii cele mai variate teorii cu privire la sfarsitul ei. Astfel, cred ca am banuit la un moment dat si o versiune nu foarte indepartata de adevar.

Povestea este impecabil realizata. Incercand sa ma gandesc la ce sa trec la plusuri si la minusuri imi dau seama ca e imposibil: as trece toata actiunea la plusuri si chiar nu a existat nici un aspect care sa ma nemultumeasca. Este uimitor modul in care este tratat fiecare aspect, fiecare intamplare, cu atat de multa atentie pentru detalii, insa fara sa plictiseasca vreo secunda. Iar redescoperirea talentului autoarei de a realiza personaje atat de impresionante m-a facut si sa imi reamintesc si faptul ca personajul meu preferat (all time!) este tot unul creat de ea 🙂

Multumesc mult editurii TREI pentru sansa de a citi acest roman incredibil!

Lauren Beukes

Fete stralucitoare – Lauren Beukes

Posted on 12/12/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura Leda

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 416

Sinopsis:

Ceea ce nu te omoara te face mai puternic.

Un nou gen de thriller – o autoare originala. Una dintre cele mai asteptate carti ale anului 2013.

In Chicago, in perioada Marii Crize, Harper Curtis gaseste cheia unei case care ii permite sa calatoreasca in timp. Dar curand descopera ca acest privilegiu are si un pret. Trebuie sa le ucida la momentul potrivit pe „fetele stralucitoare”: acele tinere exceptionale, cu un potential extraordinar, pe care la cauta in calatoriile lui prin timp. Harper le viziteaza in diferite perioade ale vietii lor, marcandu-le destinul si lasand langa cadavrele acestora cate un obiect misterios, pana cand, in 1989, una dintre victime, Kirby Mazrachi, supravietuieste si porneste in urmarirea lui.

Hotarata sa-l gaseasca pe ucigas pentru a-l da pe mainile justitiei, Kirby ajunge sa lucreze la Chicago Sun-Times alaturi de Dan Velasquez, un reporter care s-a ocupat in trecut de cazuri de omucidere. Pas cu pas, aceasta fata stralucitoare se apropie de confruntarea finala si de imposibilul adevar…

In mai 2013, s-a anuntat ca drepturile pentru televiziune au fost achizitionate de MRC si Appian Way, compania de productie a lui Leonardo DiCaprio.

Parerea mea:

Tinand cont de viteza cu care sunt publicate cartile in ultimii ani, nu e de mirare ca genurile incep sa se schimbe tot mai mult si ca autorii vin cu idei din ce in ce mai indraznete. Thrillerul era unul dintre genurile cu cele mai largi posibilitati, insa care pastra in acelasi timp un set de reguli destul de conservatoare. Anul acesta am intalnit insa cateva thrillere care ies din tipare, care incalca reguli pe care poate nici nu le stiai inainte sa le vezi incalcate. Fete stralucitoare este o astfel de carte in care regulile sunt spulberate, iar cititorul este aruncat intr-o… CONTINUAREA AICI.

Share this:

Share this:

Share this:

Share this:

Share this: