Posted in Chuck Hogan, Guillermo Del Toro

Molima (seria Molima, volumul 1) – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan

Molima - Guillermo Del Toro & Chick HoganDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 608

 

Sinopsis:

Un Boeing 777 aterizeaza pe aeroportul JFK din New York. Deodata, luminile avionului se sting, usile raman inchise, toate canalele de comunicatie se intrerup, iar avionul se cufunda intr-o liniste mormantala. Dr. Eph Goodweather, seful Proiectului Canarul, echipa de interventie rapida in situatiile de amenintare biologica, patrunde in cele din urma in interiorul lui. Ceea ce gaseste acolo ii ingheata sangele in vine.

Un fost profesor de folclor la Universitatea din Viena si supravietuitor al Holocaustului, Abraham Setrakian, este singurul care stie ce se intampla. Stie ca a venit vremea, ca se pregateste un razboi…

 „Primul volum al unei trilogii cu o intriga fascinanta. O poveste cu adevarat memorabila, o carte pe care nu o mai poti lasa din mana odata ce ai citit prima pagina.“ (Clive Cussler)

„O poveste ingrozitoare, care iti taie rasuflarea. In Molima, Bram Stoker se intalneste cu Stephen King si cu Michael Crichton. Nu exista ceva mai bun de-atat.“ (Nelson DeMille)

Parerea mea:

Majoritatea romanelor pe care le citesc reusesc sa ma surprinda in mod placut si sa ma lase la final cu zambetul pe buze. Insa destul de rar dau peste cate o carte care sa contina atat de multe elemente care imi cresc entuziasmul la cote maxime. Cred ca am mai mentionat si altadata ca dintotdeauna am avut o slabiciune pentru povestile care descriu epidemii sau in care ne este prezentata evolutia vreunui virus ciudat si modul in care un astfel de organism minuscul ajunge sa distruga rapid orase sau tari intregi. Despre cartile cu vampiri banuiesc ca nici macar nu mai e nevoie sa spun ca imi plac. Iar romanele de groaza au ramas una dintre pasiunile mele, dupa ani in care am devorat acest gen, chiar daca in ultima vreme m-am axat mai mult pe alte tipuri de carti. Romanul Molima, de Guillermo Del Toro si Chuck Hogan este primul volum al trilogiei cu acelasi nume.  Iar pentru mine, a reprezentat o lectura perfecta si fascinanta. Multumesc echipei de la Libris pentru posibilitatea de a citi aceasta poveste. In aceasta librarie online puteti gasi o gama impresionanta de carti online in limba romana dar si nenumarate carti in engleza.

Molima este o combinatie intre un thriller si un roman horror, cu cateva nuante postapocaliptice. Constructia povestii este una clasica, desfasurandu-se initial pe mai multe planuri. Exista cateva fire narative principale distincte care se imbina la un moment dat, laolalta cu fire episodice, care accentueaza tensiunea instalata treptat. Desi romanul incepe cu o scena socanta si aparent fara explicatii, de-a lungul mai multor capitole, lucrurile se desfasoara intr-un ritm deloc exagerat. Avem astfel ocazia sa aruncam o privire si in vietile normale ale personajelor, sa le descoperim intr-un context obisnuit, iar abia mai tarziu suntem si martori ai modului in care acestea actioneaza in situatii de criza. Romanul are peste 600 de pagini, asa ca este de la sine inteles ca pe alocuri, actiunea poate parea destul de lenta. Tipologiile personajelor si cateva dintre episoadele pe care le experimenteaza sunt construite pe tipare destul de cliseice, insa in mod surprinzator, acest aspect nu este deloc deranjant. Autorii au reusit sa construiasca intriga intr-un mod in care chiar si cliseele isi au rolul lor, completand cu succes firul narativ.

Pana la un punct, nici macar nu iti dai seama ca acesta este un roman cu vampiri. Stii ca ceva amenintator sta la panda, ca primejdia si dezastrul sunt la pe cale sa izbucneasca, insa nu te astepti in nici un caz la ceea ce urmeaza. Imaginea vampirilor din mintea noastra (mai ales daca in urma zecilor de carti cu vampiri indragostiti de adolescente aceasta este una romantica) este total diferita fata de cea pe care o descoperim in Molima. Insa vampirii din aceasta poveste nu aduc nici cu imaginea clasica nascuta in Dracula. Sunt mai degraba monstrii infioratori, fara ratiune – exceptie facand doar cativa vampiri stravechi -, un fel de amestec intre vampiri si zombie, iar senzatia lasata cititorului se aseamana cu cea indusa de romanul Salem’s Lot. Asadar, daca ati citit cumva cartea lui Stephen King si v-a placut, veti gasi probabil aceeasi placere citind Molima.

Romanul este foarte vizual, iar cele mai multe scene ti se deruleaza in minte precum un film. Ceea ce nu este deloc surprinzator, din moment ce unul dintre autorii cartii este regizorul unui numar destul de mare de filme. Totusi, trebuie sa stiti ca accentul este pus pe actiune si nu pe aspectele mai profunde. Ajungem sa cunoastem destule lucruri despre personaje, insa nu patrundem cu adevarat in sufletul si mintea lor. Asadar, daca va doriti  o poveste care sa se axeze in special pe trairile persoanejelor, nu o veti gasi in Molima. Pe de alta parte, nu stiu daca vreun roman de groaza insista prea mult pe portretele protagonistilor, asa ca nu as considera neaparat acest aspect ca fiind unul negativ. Povestea se incheaga prea bine pentru ca cititorul sa simta lipsa unor descrieri mai detaliate ale sentimentelor eroilor.

Avand in vedere ca este vorba de un prim volum al unei trilogii, finalul ramane deschis, indicand deja suspansul si rasturnarile de situatie ce vor aparea probabil in cartea urmatoare. Care, avand in vedere ca promite implicarea mai multor vampiri stravechi promite sa aduca schimbari majore, un scenariu mai original si un ritm mai intens.

Bile albe:

– Anatomia vampirilor, descrierile stiintifice si detaliile medicale si modul foarte diferit in care sunt construiti vampirii.

Bile negre:

– Desfasurarea actiunii devine la un moment dat destul de previzibila, iar finalul pare un pic fortat. Ma refer strict la capitolul in care se duce lupta finala dintre protagonisti si vampirul principal si nu la epilogul care chiar reuseste sa te faca destul de curios sa citesti continuarea. Acesta ar fi fost de ajuns pentru a pastra suspansul, fara sa mai fie necesara victoria nu chiar atat de stralucitoare din paginile anterioare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

The Blessed (seria The Blessed, volumul 1) – Tonya Hurley

Posted in Susan Hill

Femeia in negru – Susan Hill

Femeia in negru - Susan HillDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Andrei Oprea

Numar pagini: 172

 

Sinopsis:

Mandra si solitara, Casa din Mlastina Tiparului vegheaza asupra smarcurilor cu apa sarata, batute de vant si aflate de cealalta parte a Digului celor Noua Vieti. Arthur Kipps, un tanar avocat, este trimis sa participe la inmormantarea singurului locatar al casei, nestiind de secretele tragice ce zac ascunse dincolo de ferestrele oblonite. Abia dupa ce zareste o tanara femeie palida, invesmantata toata in negru, incepe sa fie coplesit de neliniste, sentiment intarit de localnicii care ezita sa vorbeasca despre strania aparitie – si intentiile ei cumplite.

Femeia in negru, o poveste cu fantome plasata in epoca victoriana, este unul dintre cele mai cunoscute romane ale scriitoarei britanice Susan Hill. A fost adaptat pentru scena in 1989 si continua sa se joace cu succes in West End-ul londonez, ca si pe scenele a numeroase teatre din intreaga lume.

Parerea mea:

Auzisem de ceva vreme de romanul lui Susan Hill, Femeia in negru, iar faptul ca a avut parte nu de una, ci de doua ecranizari (1989 & 2012) intr-un timp relativ scurt de la publicare (1983) mi-a starnit si mai mult curiozitatea. Si cum prefer sa citesc mai intai romanele si abia apoi  sa vad filmele, am inceput cu povestea scrisa.  Am primit romanul de la libraria online Libris, careia vreau sa ii multumesc pentru ca mi-a oferit cartea. Daca sunteti interesati sa o cititi, in perioada aceasta o gasiti doar in aceasta librarie online la o reducere de 50%, la pretul  de doar 7,5 lei. Alaturi de aceasta promotie, mai gasiti si altele, la fel de tentante, atat in colectia de carti online in limba romana, cat si in categoria de carti in engleza.

Auzisem despre Femeia in negru ca ar fi o poveste horror, iar faptul ca este scrisa de o femeie nu a facut decat sa imi sporeasca interesul. Cred ca am mai citit doar vreo 2 carti de groaza scrise de femei, autorii de horror fiind in majoritate barbati. Ceea ce trebuie sa va spun inca de la inceput este ca inainte de avalansa aceasta de titluri fantasy declansata de febra Twilight, pe vremea cand titlurile captivante parca nu erau la fel de multe, cativa ani buni eu am citit in mare parte horror. Stephen King si John Saul vor ramane probabil mereu unii dintre autorii mei preferati. Asadar, pentru ca un roman de groaza sa imi dea intr-adevar fiori, trebuie sa fie extrem de bine realizat, cu o intriga complexa si originala si niste rasturnari de situatie total neasteptate. Iar cum Femeia in negru este o poveste cu fantome scrisa in stil clasic, cu o atmosfera gotica si un scenariu destul de simplu, nu pot spune ca m-a speriat prea tare. Insa… daca nu sunteti obisnuiti cu astfel de povesti, cartea o sa va prinda cu siguranta si o sa va faca pulsul sa o ia razna in anumite pasaje. Multe dintre momentele tensionate au loc atunci cand protagonistul este singur intr-o casa ciudata, noaptea, iar afara e ceata, intuneric bezna si furtuna.  Daca stiti ca povestile horror va influenteaza, evitati sa cititi cartea exact in momente similare cu cele descrise 🙂 In schimb, daca lecturati ziua, prin metrou, in locuri publice sau pur si simplu atunci cand nu sunteti singuri acasa, probabil cartea nu va va tulbura exagerat de mult.

Asa cum spuneam si mai devreme, aceasta carte este construita pe o schema clasica. Avem strainul care ajunge intr-un orasel mic si izolat, casa bantuita, atmosfera incarcata ce iti da fiori, prezenta unei fiinte supranaturale si cel mai probabil malefice, o multime de secrete intunecate, locuitori ai orasului care se feresc sa dezvaluie ceva din tainele intunecate si o multime de evenimente imposibil de explicat logic. Arthur Kipps este acel strain – un avocat tanar din Londra, trimis in mijlocul pustietatii pentru a se ocupa de documentele unei cliente defuncte a firmei de avocatura unde lucreaza el. Viziunea unei femei misterioase invesmantate in negru este cel dintai semn al intamplarilor infioratoare ce vor urma. Autoarea a realizat un echilibru perfect intre elementele exterioare ce dau nastere groazei protagonistului si propriile ganduri ale acestuia. Astfel, in ciuda faptului ca in cea mai mare parte a timpului ceea ce i se intampla lui Arthur nu este chiar atat de ingrozitor, imaginatia acestuia si tendinta de a-si induce temeri si ganduri tot mai negre fac ca situatia sa devina mult mai terifianta. Intr-adevar, de cateva ori prezenta femeii in negru este intrucatva cauza starilor sufletesti schimbatoare ale protagonistului, insa si nu mereu. Mi s-a parut interesant faptul ca pana la urma, mintea omului poate da nastere unor monstrii mai ingrozitori chiar si decat o prezenta supranaturala diabolica.

Atmosfera sumbra este unul dintre cele mai importante elementele ce asigura tensiunea. Secretele pastrate de locuitorii oraselului si incapatanarea lor de a-l ignora pe Arthur atunci cand incearca sa afle ce se intampla cu adevarat cresc si ele suspansul si convingerea ca ceva este foarte, foarte in neregula. Tainele ti se dezvaluite treptat, le afli pe masura ce protagonistul incepe sa parcurga scrisorile clientei defuncte, insa puzzle-ul este completat abia de istorisirea unui alt personaj. Iar adevarata surpriza o constituie finalul romanului. Abia atunci cand esti convins ca totul s-a rezolvat pentru personajul principal si ca povestea traumatizanta va deveni doar o amintire ciudata si neplacuta.. se schimba totul fulgerator. Intr-o fractiune de secunda, povestea devine mai reala decat oricand, iar tot ceea ce a patimit Arthur pana atunci pare nesemnificativ fata de ceea ce se intampla in acel moment.

Bile albe:

 – Femeia in negru este o lectura perfecta pentru cititorii ce isi doresc un scenariu clasic si pentru cei ce abia descopera genul horror.  Povestea este completa, contine toate elementele unei istorisiri cu fantome, detaliile sunt aranjate atent pentru a crea un cadru potrivit si pentru a transporta cititorul in atmosfera victoriana, bantuita si stranie.

Bile negre:

 – Autoarea ofera de la inceput o informatie pretioasa care indica din start modul in care va evolua povestea. In ciuda faptului ca nu stiam exact despre ce va fi vorba in carte, deci nici vorba sa ma straduiesc sa retin anumite aspecte, acel detaliu din primele randuri mi-a atras atentia si mi-a ramas intiparit in minte. Nu am fost deci atat de uimita pe cat as fi fost daca acele cuvinte ar fi lipsit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

The Blessed (seria The Blessed, volumul 1) – Tonya Hurley

Posted in Matthew Scott Hansen

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

Disponibil la: Nemira

Colectia: Suspans

Traducerea: Mihai Dan Pavelescu

Numar pagini: 576

 

Sinopsis:

El se ascunde in hatisul padurii, se furiseaza in preajma, in umbre, si insfaca. Numai spaima oamenilor, numai agonia lor inimaginabila si gustul dulceag al carnii lor ii mai potolesc setea cumplita a razbunarii.

“Un roman terifiant despre teroarea pura a celei mai teribile groaze a omului – aceea de a fi devorat de viu de o alta creatura.“ Publishers Weekly

Parerea mea:

In urma cu cativa ani am avut o perioada in care am devorat o multime de romane de groaza, dupa care m-am lasat cucerita de mania cartilor fantasy. Imi era dor de un roman horror in stil clasic si „Ucigasul din umbra” a fost alegerea perfecta pentru a-mi redeschide apetitul catre astfel de opere. Cartea lui Matthew Scott Hansen este o poveste perfecta care iti accelereaza pulsul si contine toate detaliile necesare intr-o istorisire horror.

Intriga se dezvolta printr-o serie de atacuri si disparitii ale unor persoane ce locuiesc in apropierea unei paduri. O echipa de detectivi este insarcinata sa se ocupe de rezolvarea cazului, iar dintre cei doi membrii ai echipei, doar unul, Mac Schneider, incepe sa realizeze ca ucigasul pe care il cauta ar putea sa nu fie om. Ancheta este urmarita indeaproape de presa, in special de o jurnalista avida de faima, care reuseste sa il discrediteze pe Mac astfel incat acestuia i se retrage cazul. Evident, Mac isi continua cercetarile pe cont propriu, cautand ajutor la un afacerist implicat in urma cu cativa ani intr-un scandal gen „Bigfoot”.  Ty Greenwood a avut o experienta traumatizanta in padure in trecut, iar de atunci a ajuns sa fie cunoscut drept un nebun care il urmareste pe Bigfoot. Odata cu inceperea disparitiilor, Ty este atras din nou de vanatoarea creaturii. Mac si Ty fac echipa cu un actor indian de varsta a treia, care isi redescopera puterile spirituale, ignorate de-a lungul deceniilor. Cele trei personaje pornesc intr-o cautare a unei creaturi a carei existenta este negata de restul lumii.

In paralel cu povestea celor trei personaje principale, autorul dezvaluie si perspectiva creaturii (numita si  Oh-Mah) responsabile de atacurile asupra oamenilor. Avem pasaje in care ni se expun amintirile hominidului, care explica motivele atacurilor extrem de agresive. De asemenea, observam modul in care acesta isi planifica actiunile, modul in care percepe reactiile oamenilor si felul in care incearca sa inteleaga obiectele pe care acestia le folosesc: armele, casele, masinile, etc. Un moment impresionant este atunci cand Oh-Mah ucide parintii unui bebelus, salvandu-i totusi viata acestuia.

Bile albe:

– Mi-a placut mult faptul ca autorul aprofundeaza povestea fiecarui personaj, inclusiv pe cea a celor care urmeaza sa cada in mainile lui Oh-Mah. Te simti astfel mai legat de fiecare victima a creaturii, intelegi mai bine modul in care acestea aleg sa lupte sau sa renunte odata ce inteleg ce li se intampla, iar povestea capata un plus de veridicitate in acest mod.

– Nota autorului din finalul romanului este un bonus binevenit. Ofera o serie de explicatii privind sursa ideilor puse in poveste, te ajuta sa intelegi mai bine actiunile personajelor si ale creaturii de asemenea si mai mult, te lasa cu vesnica intrebare „Si daca..?”

Bile negre:

– Romanul mi s-a parut foarte bine scris, se inscrie cu succes in genul romanelor clasice de groaza si nu ii lipseste nimic din reteta perfecta pentru o astfel de poveste. Singurul regret pe care l-am avut cand am terminat cartea a fost pentru unul dintre personajele principale, ce nu a rezistat pana la sfarsit. In ciuda faptului ca banuiam ca asa se va termina povestea pentru el, traiam totusi cu speranta ca autorul ii va alege totusi un alt destin.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Mai las-o moale cu fantomele – Megan Crewe

Divergent (Divergent, vol. 1) – Veronica Roth