Posted in Ally Condie

Legaminte (seria Legaminte, volumul 1) – Ally Condie

Disponibil la: Litera

Colectia: Ficțiune pentru copii și tineri

Numar pagini: 320

 

 

Sinopsis:

In lumea in care traieste Cassia, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Cineva – Societatea – hotaraste pentru toti: ce sa manance, cu ce sa se imbrace, cu cine sa se casatoreasca sau unde sa lucreze. Cand Cassia afla ca cel mai bun prieten al ei ii va fi Pereche, considera aceasta alegere perfecta. Nu pentru mult timp insa, caci imaginea care-i apare pentru o fractiune de secunda pe microcardul ce contine date despre Perechea ei apartine unui alt baiat… Viata ei de pana acum, atat de atent randuita, este complet data peste cap, iar consecintele actiunilor ei nu se lasa mult asteptate.

Legaminte este prima carte dintr-o trilogie despre riscurile asumate in numele iubirii, despre prietenie, speranta si curaj.

 „O poveste de dragoste distopica, scrisa de un suflet de poet… In sfarsit, o minunata lume noua de care fanii seriilor Amurg sau Jocurile foamei o vor adopta ca fiind a lor.”  Kami Garcia si Margaret Stohl, autoarele romanului Cronicile Casterilor

Roman publicat in 31 de țari!

Parerea mea:

Mi-as fi dorit sa incep sa scriu recenzia chiar din momentul in care am terminat cartea, dar din pacate a trebuit sa mai astept cateva zile pana am reusit sa am o zi mai libera. Desi romanul lui Ally Condie nu este extrem de inovativ si poate nici la fel de incarcat de momente tensionate ca alte romane distopice, mi-a placut la fel de mult ca ultimele carti citite, ce trateaza subiectul unei lumi din viitor.

Cartea se axeaza mai mult pe o tensiune interioara crescanda, pe distrugerea unor valori si a unor conceptii pana atunci de nestramutat. Ceea ce mi s-a parut comun  in toate romanele postapocaliptice aparute in ultima vreme este lipsa de libertate, controlul total asupra populatiei de catre un grup restrans de oameni care reprezinta conducerea societatilor. Aceeasi idee se regaseste si in Legaminte. Oamenii primesc fragmente de viata, au acces doar la o mica parte a vietii lor. In acest caz, conducatorii lumii in care traieste Cassia – „Societatea” – decid aproape tot ce tine de fiecare persoana. Imbracamintea este standard pentru toata lumea, mancarea le este trimisa oamenilor la ore fixe, meniul fiind personalizat in functie de necesitatile fiecarui organism, permisiunea de a face sport este si ea atent monitorizata, programul tuturor este extrem de organizat, aproape fara nici o secunda libera, timpul in care poti avea copii este limitat, iar viata ti se incheie exact la varsta de 80 de ani. Si mai mult, fiecare persoana este cuplata cu o alta, in functie de potrivirea dintre acestia, de caracteristicile fizice si psihice si de prognozele facute de Societate in functie de actiunile de pana atunci. Scopul este o lume perfecta in care fiecare individ este unul perfect sanatos, o lume in care fiecare persoana are locul ei dinainte stabilit in societate, cu jobul perfect, familia perfecta, viata perfecta.

Pentru Cassia, protagonista romanului, acest tip de organizare este unul normal. Pana cand detecteaza o greseala a Societatii care incepe sa ii rastoarne intreaga lume. Bucuria datorata faptului ca Perechea ei este chiar cel mai bun prieten al ei, Xander, este stearsa in scurt timp, cand observa pentru o secunda pe ecran chipul unui alt baiat, Ky, si nu al Perechii sale. In ciuda faptului ca este asigurata ca a fost o greseala, Cassia incepe sa sa apropie de Ky. Pe langa faptul ca legatura lor nu este una corecta, cei doi incep sa isi impartaseasca secretele si sa se trezeasca intr-o lupta contra Societatii. Fiecare dintre cei doi protagonisti ascunde ceva si odata cu evolutia relatiei dintre ei, incep sa apara si semnele unei razvratiri impotriva conducatorilor lumii in care traiesc. Dar ceea ce ei nu stiu este ca, la fel cum partea cunoscuta a vietii lor este controlata de Societate, si secretele lor si povestea lor apartine de fapt sistemului.

Romanul nu te tine cu sufletul la gura. Dar are capacitatea de a te face sa simti mai intens decat alte carti starile prin care trec personajele, de a te pune in pielea lor, de a te intreba ce ai face tu daca ai trai intr-o astfel de lume. Incepi sa vezi odata cu eroii crapaturile acelei societati ideale. Incepi sa observi ca sub masca unui comportament exemplar se ascund zeci de greseli, exceptii, secrete si tendinte de razvratire. Tonul rece, aproape distant al romanului accentueaza in mod ciudat empatia fata de personaje, chiar mai mult decat ar fi facut-o o abordare mai calduroasa, mai implicata. Iar finalul este departe de ceea ce ai astepta. Aproape ca nici macar nu este un final, ci un fragment care promite o continuare cu totul diferita. Sunt aproape sigura ca volumul al doilea va aduce o multime de schimbari, rasturnari de situatii si un ritm mult mai accelerat.

Bile albe:

– Ceea ce mi s-a parut interesant este faptul ca lumea in care traieste Cassia este una inca in schimbare. Daca in alte romane am citit despre societati finalizate, in care fiecare lucru este bine stabilit de la inceput pana la sfarsit, in Legaminte rezultatul final nu este inca in totalitate complet. Inca apar reguli noi, inca au loc schimbari de directie, inca se fac experimente, iar distanta temporala fata de prezentul in care traim noi nu este foarte mare. Autoarea evoca momente din viata strabunicii Cassiei, care facuse parte din prima generatie de Oficiali, reprezentantii acestei noi lumi. Acest lucru te face sa te simti mai legat de povestea lui Ally Condie decat de altele care trateaza un viitor mult mai indepartat.

Bile negre:

– Desi pe mine nu m-a deranjat, unii cititori s-ar putea lovi de lipsa de actiune. Pe parcursul romanului exista mai multe momente mai tensionate, dar per ansamblu, ritmul este unul temperat, iar finalul nu aduce ceea ce ai putea spera. Contrastul cu alte carti noi este cu atat mai mare cu cat in majoritatea acestora sfarsitul fiecarui volum este de obicei exploziv, aducand rasturnari de situatii majore.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Posted in Scott Westerfeld

Specials (seria Uratii, volumul 3) – Scott Westerfeld

Specials

Seria Uratii, volumul 3

Scott Westerfeld

384 pages

 

Sinopsis:

“Special Circumstances”: The words have sent chills down Tally’s spine since her days as a repellent, rebellious ugly. Back then Specials were a sinister rumor — frighteningly beautiful, dangerously strong, breathtakingly fast. Ordinary pretties might live their whole lives without meeting a Special. But Tally’s never been ordinary. And now she’s been turned into one of them: a superamped fighting machine, engineered to keep the uglies down and the pretties stupid.

The strength, the speed, and the clarity and focus of her thinking feel better than anything Tally can remember. Most of the time. One tiny corner of her heart still remembers something more. Still, it’s easy to tune that out — until Tally’s offered a chance to stamp out the rebels of the New Smoke permanently.

It all comes down to one last choice: listen to that tiny, faint heartbeat, or carry out the mission she’s programmed to complete. Either way, Tally’s world will never be the same.

Parerea mea:

Volumul 3 al seriei Uratii m-a lasat oarecum debusolata. Inca nu am reusit sa ma hotarasc daca pana la urma mi-a placut sau nu modul in care a evoluat si mai ales in care s-a incheiat povestea. Ca sa nu mai spun ca pe parcursul cartii trebuie sa faci un efort sa intelegi si sa accepti toate schimbarile prin care trece protagonista si sa iti adaptezi viziunea pe care ai avut-o asupra personajelor in primele doua volume. Romanul este cu siguranta interesant si aduce o perspectiva neobisnuita asupra felului in care poate evolua actiunea unei carti. Mi s-a parut oarecum riscanta decizia autorului de a alege aceasta cale si sunt convinsa ca fanii povestilor care merg pe firul clasic, prea putin surprinzator si cu vesnicul happy-end nu vor fi deloc incantati de acest roman.

Asa cum era de asteptat dupa finalul volumului doi al seriei, Tally este acum membra a Circumstantelor Speciale. Dar nu orice fel de membra. Ea, Shay, Fausto si alti cativa prieteni de-ai lor fac parte dintr-un grup exclusivist chiar in cadrul Circumstantelor. Sunt creatia doctorului Cable, un grup de Speciali mai speciali. Ceea ce surprinde cu adevarat este ca Tally pare sa accepte cu adevarat noua schimbare si sa fie fericita acum. In plus, pe masura ce te adancesti in lectura, ti se dezvaluie faptul ca eroina nu mai este in intregime umana. Cel putin din punct de vedere fizic. Dar intriga povestii incepe sa se dezvolte abia cand descoperi ca Tally doreste sa il aiba si pe Zane alaturi in noul ei anturaj si hotaraste sa faca totul pentru a-l face si pe el special. Chiar sa porneasca un razboi ce va intoarce intreaga lume cu susul in jos.

Romanul aduce o multime de schimbari, de noutati, de intamplari surprinzatoare si iti modifica impresiile la fiecare cateva pagini. Desi Shay mi-a fost destul de antipatica in volumele anterioare, rolul de lider al grupului pare sa i se potriveasca perfect, iar relatia dintre ea si Tally capata o nuanta ceva mai oficiala, dar si mai placuta in acelasi timp. A ajuns sa imi fie cu adevarat simpatica de data aceasta, in ciuda faptului ca inca mai raman cateva conflicte nerezolvate intre ea si Tally. Pe Zane si pe David ii privesti in zeci de nuante pe tot parcursul cartii. In unele momente ii adori, in altele iti provoaca mila,uneori devin de-a dreptul enervanti, iar alteori se transforma in personajele tale preferate.  Iar Tally este cea care provoaca cele mai multe sentimente neclare. Exista momente in care nu poti formula nici cea mai mica ipoteza cu privire la modul in care va continua povestea. La fel cum exista momente in care nu ai habar in ce mod ti-ai dori sa continue. Iar finalul este la limita dintre unul dramatic si unul fericit. Am asteptat ceva mai mult decat de obicei pana sa fac recenzia, tocmai pentru a avea timp sa asimilez toate informatiile si sa imi dau seama daca mi-a placut sau nu felul in care se incheie povestea lui Tally si tot nu am reusit. Dar probabil acesta este inca unul dintre lucrurile care ofera si mai mult farmec romanului.

Bile albe:

– Prin acest volum autorul reuseste sa te faca sa vezi lucrurile din unghiuri total diferite, sa ai o perspectiva la care nu te asteptai. Faptul ca eroina schimba taberele creeaza adesea sentimente de confuzie, deoarece suntem obisnuiti sa vedem de cele mai multe ori doar o latura a povestii, iar o viziune completa poate fi uneori derutanta. Daca ar fi sa extrag o morala a povestii, aceasta ar fi reprezentata de ideea ca absolut fiecare persoana isi are dreptatea sa. Fiecare dintre noi vedem lucrurile in mod diferit, iar asta ar trebui sa fie un fapt acceptat de toti si sa nu duca la certuri, dispute, razboaie, etc.

– Seria Uratii a devenit tot mai buna de la un volum la altul. Cred ca momentan este seria mea preferata de romane distopice. Povestea declinului omenirii si a renasterii acesteia mi se pare mai veridica si in acelasi timp mai originala decat in alte carti, autorul creeaza imagini extrem de clare asupra lumii descrise, nu exista practic nici un punct tratat cu superficialitate. Poate si din cauza ca autorul este barbat, detaliile privind tehnologia sunt mult mai des intalnite, oferindu-ti senzatia ca citesti o poveste plauzibila care ar avea mari sanse sa devina realitate la un moment dat.

Bile negre:

– Triunghiul amoros existent in carte este distrus intr-un mod nu tocmai placut. Dar nu asta m-a deranjat neaparat, ci faptul ca Tally alege sa isi continue viata alaturi de celalalt protagonist, desi sentimentele ei fata de acesta au disparut. Iar modul in care au fost expuse lucrurile nu lasa prea multe sperante in privinta reinvierii acestei povesti de dragoste. Deci cartea se incheie cu prezentarea unui compromis, care umbreste usor felul impresionant in care s-a petrecut actiunea pana atunci.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Pretties (seria Uratii, volumul 2) – Scott Westerfeld

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Posted in Scott Westerfeld

Uratii (seria Uratii, volumul 1) – Scott Westerfeld

Disponibil la: Corint

Colectia: CORINTeens

Traducerea: Julia Kretsch

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Toata lumea vrea sa fie frumoasa! E ceva rau in asta?

Tally e pe cale sa implineasca saisprezece ani si… de-abia asteapta! Nu ca sa-si ia permisul de conducere, ci ca sa devina frumoasa. In lumea ei, cea de-a saisprezecea aniversare aduce cu ea o operatie care te transforma dintr-o persoana considerata ca fiind de o uratenie respingatoare intr-una uimitor de frumoasa. Dar noua ei prietena, Shay, nu vrea sa fie frumoasa. Mai degraba ar risca sa traiasca in afara acestei lumi. Cand Shay evadeaza, Tally afla care este de fapt adevarul in ceea ce-i priveste pe frumosi. Autoritatile o pun pe Tally in situatia de a alege intre doua variante la fel de rele: fie o va gasi pe prietena ei si o va spiona, fie nu va mai fi niciodata frumoasa. Ca urmare a alegerii pe care o va face Tally, lumea ei se va transforma pentru totdeauna.

Intr-o lume a oamenilor extrem de frumosi, cei normali sunt in pericol.

Cartea intai dintr-o serie captivanta!

Parerea mea:

Am atatea lucruri de spus in legatura cu aceasta carte! Cel mai pregnant gand care mi-a trecut prin minte de mai multe ori in timp ce citeam Uratii este ca ar iesi un film grozav bazat pe aceasta carte. Exista zeci de scene de actiune, care te tin cu sufletul la gura si cred ca este imposibil sa nu vizualizezi povestea in mintea ta exact ca pe un film. In plus, scenele de zbor pe placile zburatoare m-au dus cu gandul direct la Harry Potter si la maturile folosite ca mijloace de transport.

Povestea in sine este una destul de originala. Se bazeaza intr-o oarecare masura pe acelasi scenariu postapocaliptic des intalnit, creearea unei lumi perfecte pe ruinele celei imperfecte, pe care o cunoastem astazi. Dar modul in care autorul alege sa prezinte noua lume este total diferit de toate povestile pe care le-am mai citit pe aceasta tema. In lumea prezentata in Uratii, se pleaca de la ideea ca diferentele de ordin fizic sunt cele care aduc nefericirea oamenilor. Din cauza acestor nemultumiri oamenii sunt gelosi, rai, nefericiti, egoisti, invidiosi, etc, iar societatea in sine are de suferit si este defecta. Rezolvarea consta intr-o serie de operatii care ii transforma pe toti oamenii in niste exemplare perfecte, dupa standarde calculate minutios. Faptul ca toti seamana intre ei devine un avantaj, deoarece dispar astfel diferentele ce duc la nefericire. Prima operatie are loc la 16 ani si fiecare adolescent o asteapta cu nerabdare. Sau mai bine zis, majoritatea acestora.

Tally, protagonista seriei, afla de la noua sa prietena, Shay, de existenta unui grup de rebeli care refuza operatia si traiesc in afara oraselor. Atrasa fara sa vrea intr-un adevarat complot, dupa fuga prietenei sale, Tally este fortata sa plece dupa aceasta, ca spion al Circumstantelor Speciale. Ea trebuie sa gaseasca Tinutul de Fum, adica locul unde traiesc rebelii si sa anunte reprezentantii Circumstantelor Speciale in momentul in care afla locatia exacta a acestuia. Evident, odata ajunsa acolo, Tally incepe sa se ataseze de locuitorii Tinutului de Fum, le intelege motivatiile, se indragosteste de liderul acestora, David si in plus, afla un secret teribil despre ce inseamna de fapt operatiile de infrumusetare. Decide sa renunte la rolul de spion, dar declanseaza de fapt un dezastru prin hotararea ei. Urmeaza o serie de actiuni prin care incearca sa isi repare cel putin partial greseala, iar apoi in final ia o decizie surprinzatoare, extrem de riscanta, ce ar putea sa ii schimbe viata pentru totdeauna.

In ciuda secretului pe care il aflam cu privire la operatiile de infrumusetare, sunt totusi de acord cu aceasta modalitate de organizare a societatii. Daca as fi un personaj din carte, chiar stiind adevarul despre ce inseamna de fapt operatia, as accepta-o. Odata cu aceasta, fiecarui om i se ofera absolut tot ceea ce are nevoie pentru a fi fericit. Nu doar frumos, ci fericit. Dintotdeauna, 90% dintre oameni au reprezentat si reprezinta doar niste pioni in jocul celorlalti 10%. Oricine crede ca suntem in totalitate liberi, crede intr-un concept aberant. Faptul ca oamenii din conducerea unor orase decid ca populatia trebuie sa fie mai usor de manipulat nu este  de fapt un lucru surprinzator. Abia faptul ca ofera si ceva in schimb mi se pare uimitor, iar acesta este un avantaj de neegalat. Singurul lucru in neregula este pastrarea secretului asupra modalitatii pe care au ales-o. Oamenii ar fi trebuit sa aiba dreptul de a alege pentru ei insisi: sa mearga pe varianta propusa de conducere, care le asigura o viata cu adevarat fericita, sau sa incerce sa se descurce singuri, fara toate avantajele si fara singurul dezavantaj oferit de varianta celor ce ii conduc. In ciuda parerii pe care ti-o poti face la prima vedere, descoperi la o analiza mai profunda ca de fapt gradul de libertate este exact acelasi.

Bile albe:

– Am observat ca in ultimul timp sunt tot mai fascinata de tehnologia viitorului, de modul in care omenirea va avansa si de toate posibilitatile care se deschid, de faptul ca o multime de gadgeturi imaginate in filme sau carti au devenit sau vor deveni realitate. Cartea lui Scott Westerfeld contine o multime de detalii care mi-au satisfacut curiozitatea in privinta tehnologiilor posibile. Este fascinant sa descoperi o multime de idei noi si sa iti imaginezi cum ar fi sa traiesti intr-o astfel de lume.

Bile negre:

– Simteam la un moment dat ca o sa explodez de frustrare si de nervi ca Tally nu spune odata adevarul despre misiunea ei. Au fost zeci de momente potrivite, atat inainte cat si dupa dezastrul pe care il declanseaza, in care ar fi putut sa se elibereze de minciuna. Ar fi fost zeci de ocazii in care ar fi fost inteleasa probabil si ajutata si existau o multime de variante prin care putea sa spuna adevarul. Dintre toate, ea alege sa arunce adevarul in clipa finala, cand acesta nu avea cum sa mai aduca orice altceva in afara de suferinta si sa amplifice la maxim sentimentul de tradare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Pretties (seria Uratii, volumul 2) – Scott Westerfeld

Specials (seria Uratii, volumul 3) – Scott Westerfeld

Posted in Anna Carey

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Alexandru Sasu si Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

O fascinanta aventura distopica, petrecuta in 2032, la saisprezece ani dupa ce un virus mortal a sters aproape intreaga populatie de pe fata pamantului. Evocativa, romantica si uneori inspaimantatoare, Eve este primul roman dintr-o noua trilogie captivanta, cu o eroina de neuitat.

In ultima noapte petrecuta in scoala de fete unde este eleva, Eve descopera ceea ce se intampla in realitate cu absolventele – si soarta cumplita care le asteapta. Evadand din singurul camin pe care il cunoscuse vreodata, ea porneste intr-o calatorie lunga, presarata cu piedici inselatoare, in cautarea unui loc in care sa poata supravietui. Pe drum il intalneste pe Caleb, un baiat rebel si dur, care traieste in salbaticie. Separata de barbati intreaga viata, Eve fusese invatata sa se teama de acestia, dar Caleb ii castiga treptat increderea… si inima. Cand soldatii incep sa ii vaneze, Eve trebuie sa aleaga intre adevarata dragoste si propria ei viata.

Parerea mea:

Continuand seria de lecturi distopice pe care le parcurg in prezent, dupa seria Jocurile Foamei si romanul Divergent, am ajuns in sfarsit si la Eve. Recunosc ca am inceput cartea cu oarecare indoieli. Sinopsisul nu mi-a trezit interesul decat prin misterul sugerat de „soarta cumplita” ce le asteapta pe absolvente, iar cele cateva recenzii pe care le citisem nu mi-au lasat impresia ca romanul Annei Carey ar fi extraordinar de bun. Deci faptul ca am terminat cartea cu lacrimi in ochi a fost o surpriza total neasteptata. Mi-a placut mult mai mult decat Divergent de exemplu, iar daca ar fi sa compar Eve cu Jocurile Foamei, mi-ar fi extrem de greu sa  ma hotarasc care mi-a placut mai mult. Probabil dupa ce voi citi si celelalte doua volume ale seriei imi voi putea face o parere mai completa.

Din punctul meu de vedere, principalul atu al romanului Eve consta in veridicitatea povestii. Este destul de credibila posibilitatea ca la un moment dat sa existe un virus care sa decimeze aproape toata populatia lumii. La fel de credibil este faptul ca in panica starnita ar putea aparea un lider care sa fie acceptat de oameni  la inceput, iar apoi situatia sa devina prea riscanta pentru a mai protesta daca deciziile lui nu sunt deloc cele corecte. Iar modul disperat, abrupt si imoral in care acel rege reorganizeaza o societate aflata inca in haos mi se pare la fel de posibil.  Fiecare aspect al cartii te poate infiora la cel mai profund nivel, tocmai pentru ca fiecare situatie este posibila, nimic nu pare exagerat, imposibil sau ireal. Cu cat te gandesti mai mult la o societate postapocaliptica si analizezi posibilitatile, cu atat mai clar devine faptul ca recladirea lumii asa cum o stim ar fi un proces de durata, incredibil de dificil, care ar isca lupte pentru putere, planuri aproape malefice si care ar cere sacrificii uriase.

La inceput nu mi-a placut deloc de Eve. Este genul de fetita perfecta, cu note bune, sefa de promotie, extrem de ascultatoare, nu incalca nici o regula si este apreciata si iubita atat de colegi cat si de profesori. Deci nu tocmai un personaj care sa ma cucereasca. In plus, educatia aproape victoriana de care a avut parte o face sa fie destul de dificila si enervanta la inceputul relatiei cu Caleb. Dar apoi mi-am dat seama ca protagonista este exact asa cum trebuie sa fie, asa cum ar fi oricine daca ar creste ascultand toate acele minciuni, daca ar invata ani la rand numai ceea ce vor altii ca ea sa invete, daca ar vedea lucrurile doar dintr-un anumit unghi pe care i-a fost permis sa il vada.

Povestea te surprinde constant, exista mereu momente in care lucrurile se intampla intr-un mod total diferit fata de cum te-ai astepta. Iar finalul te lasa pur si simplu blocat, fara aer, fara cuvinte si cu senzatia ca nu este posibil sa se incheie asa, ca probabil au disparut cateva pagini din carte si ca de fapt totul se va incheia cu bine, ca trebuie sa se incheie cu bine, in nici un caz asa..

Bile albe:

– Cartea te atinge intr-un mod diferit fata de cum ti-ai imagina. Ideea nu este extrem de originala, s-au facut zeci de filme sau carti ce au ca subiect lumea de dupa sfarsitul lumii. Odata stabilita intriga, nici situatiile prin care trec personajele ar putea sa nu para extrem de surprinzatoare, este de asteptat ca acestea sa fie nevoite sa treaca peste o multime de obstacole. Dar cartea te face sa te gandesti la ce inseamna de fapt fiecare lucru pe care il citesti. La cum ai reactiona tu daca ai fi acolo. La ce semnificatie are fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare actiune. La cum e sa traiesti mereu cu teama, cu sentimentul ca esti vanat, la cum e sa nu ai nici o clipa de calm sau fericire completa. Sacrificiile pe care le fac o multime de personaje sunt induiosatoare. Iti dai seama cat de mult s-ar putea schimba modul de gandire al oamenilor, cat de diferit ar putea sa fie totul incepand din orice clipa, cum un intreg sistem de valori si principii s-ar putea transforma in ceva total diferit. Si la cat de diferit poti ajunge sa vezi deodata lucrurile sau sa tratezi fiecare zi.

Bile negre:

– Au fost cateva momente in care mi s-a parut ca Eve a procedat total gresit. Faptul ca nici macar nu incearca sa isi salveze prietenele atunci cand evadeaza, raspunsul pe care i-l ofera lui Caleb in momentul confruntarii cu Leif, etc. Iar momentul cu radioul din casa lui Marjorie si a lui Otis este socant de-a dreptul, esti aproape prea uimit pentru a te mai infuria. O multime de probleme i se trag protagonistei tocmai din cauza propriilor greseli, dar este deranjant faptul ca este vorba de greseli ridicole, care puteau fi extrem de usor evitate.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (Divergent, vol. 1) – Veronica Roth

Jocurile Foamei (Jocurile Foamei, vol. 1) – Suzanne Collins

Posted in Veronica Roth

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

Tradus in peste 25 de limbi. Declarat de Publishers Weekly si Amazon unul dintre cele mai bune 100 romane ale anului 2011. In curand film produs de Summit Entertainment (producatorii Twilight)

O singura alegere iti hotaraste prietenii. O singura alegere iti defineste idealurile. O singura alegere iti determina credinta – pentru totdeauna. O singura alegere te poate transforma radical.

Intr-un Chicago distopic, orasul in care traieste Beatrice Prior, societatea este impartita in cinci factiuni, fiecare dintre ele cultivand o anumita virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegatia (cei altruisti), Neinfricarea (cei curajosi), Prietenia (cei pasnici) si Eruditia (cei inteligenti). In fiecare an, intr-o zi anume, tinerii in varsta de saisprezece ani trebuie sa-si aleaga factiunea careia ii vor fi devotati pentru tot restul vietii. In ceea ce o priveste pe Beatrice, ea trebuie sa hotarasca daca ramane alaturi de parintii ei sau alege factiunea care considera ca i se potriveste cel mai bine. In cele din urma, alegerea pe care o face va surprinde pe toata lumea, inclusiv pe ea insasi.

In timpul initierii care urmeaza, marcata de o puternica rivalitate, Beatrice isi ia un alt nume, Tris, si se straduieste sa afle cine sunt cu adevarat prietenii ei si, de asemenea, daca o poveste de dragoste cu un baiat uneori fascinant, alteori enervant, isi poate gasi locul in viata pe care ea si-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toata lumea deoarece fusese prevenita ca i-ar putea aduce moartea. Si, pe masura ce descopera un conflict care ia treptat amploare, amenintand sa destrame societatea aparent perfecta in care traieste, afla ca secretul ei ar putea-o ajuta sa-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, tradari sfisietoare, consecinte uimitoare si o neasteptata poveste de dragoste.

Parerea mea:

In sfarsit am citit prima data o carte in engleza. Si dupa primul sfert de carte, nici macar nu mai eram constienta ca nu este in romana. Recunosc faptul ca inceputul a fost mai greoi, in parte pentru ca oricat de bine ai stii o limba, nu este la fel de confortabila ca limba materna si in parte pentru ca, cel putin la inceput, nu mi-a placut absolut deloc sa citesc in engleza. Aveam impresia mereu ca pierd sensurile unor metafore , ma blocam pe cate un cuvant necunoscut sau aveam tendinta sa traduc in minte unele fraze. Odata ce m-a prins insa povestea, am uitat complet faptul ca nu citeam in romana, am intrat in ritmul meu obisnuit de citit si totul a mers ca uns.

Nu stiu daca inceputul cartii nu este intr-adevar foarte captivant sau daca nu mi s-a parut mie prea interesant tocmai din cauza faptului ca abia ma obisnuiam cu cititul in engleza. Sau poate ca aveam asteptari prea mari, ca urmare a zecilor de recenzii si pareri despre acest roman. Cred ca povestea a inceput sa ma fascineze abia dupa mutarea protagonistei in noua factiune, iar gradul de dependenta a crescut si el treptat, pana la finalul la care m-am holbat minute in sir, nevenindu-mi sa cred ca tocmai am terminat cartea.

Nu stiu exact cum sa expun cat mai clar impresiile pe care mi le-a lasat. Nu stiu daca as cataloga romanul drept cel mai bun al anului 2011, asa cum s-a clasat in topul Goodreads. Au existat parti geniale si fragmente care m-au lasat rece. Nu am vazut lumea creata de Veronica Roth la fel de interesanta sau la fel de logica comparativ cu lumile create in alte romane distopice sau fantasy. Impartirea pe factiuni nu mi se pare o idee proasta, dar parca nici nu are un rol cu adevarat benefic pentru societate. In plus, implica un grad prea mare de utopie, intrucat mi se pare prea putin posibil sa imparti intreaga lume in doar 5 categorii si sa te astepti ca fiecare gand, fiecare gest si fiecare actiune a omului sa nu includa mai mult de un singur atribut.

Trecand peste problema sistemului social creat de autoare, intriga devine tot mai interesanta pe masura ce te adancesti in poveste. Daca prima parte a antrenamentului este un training de rezistenta fizica si forta si nu atrage prea mult, incepand de la a doua etapa a acestuia, ritmul devine mai antrenant. Incep sa se extinda mai multe fire ale intrigii, cresc pericolele si imprejurarile riscante prin care trece Tris, iar gama de sentimente pe care le experimenteaza cu privire la cei din jurul ei si la modul in care gestioneaza situatia devine si ea mult mai ampla. Este imposibil sa te abtii sa nu faci presupuneri cu privire la toti cei din jurul eroinei, sa nu fii circumspect la fiecare gest sau cuvant al acestora. Fiecare intamplare minora aruncata de autoare in poveste da nastere la zeci de scenarii in mintea cititorului deoarece nu ai nici cea mai vaga idee la ce sa te astepti mai departe. Actiunea este extrem de antrenanta, fiecare zi din viata lui Tris este plina de intamplari neasteptate, surprinzatoare, dar in ciuda acestui fapt, nu simti ca povestea ar fi lipsita de veridicitate, ci dimpotriva. Este evident si un avantaj creat de alegerea unei factiuni cu un stil de viata extrem de activ, intrucat oricare alta factiune nu ar fi oferit un cadru la fel de potrivit pentru o astfel de poveste.

Bile albe:

– Povestea de dragoste ce se naste intre Four si Tris este surprinzator de credibila. Se desfasoara intr-un ritm lin, autoarea te poarta prin fiecare emotie noua, necunoscuta prin care trece protagonista, nu simti nimic fortat sau fals in ea. Din contra, la un moment dat chiar ma intrebam daca intr-adevar va exista o relatie concreta intre cei doi, deoarece citisem cateva recenzii care o mentionau, dar modul in care aceasta se desfasura era destul de vag.

– Modul in care se rastoarna situatia spre finalul romanului este incredibil. De la lupta pentru includerea intr-o factiune si ascunderea unui secret personal esti aruncat deodata in mijlocul unui razboi pe care nu aveai cum sa il banuiesti. Existau bineinteles semne care intrezareau un dezechilibru in societatea in care traieste Tris, dar nimic nu ofera indicii pentru ceea ce urmeaza, nimic nu preconizeaza ritmul exploziv din final. Sfarsitul romanului te lasa pur si simplu ahtiat dupa urmatorul volum care sa iti ofere toate raspunsurile la intrebarile cu care ai ramas.

Bile negre:

– Inteleg ca fiecare poveste trebuie sa aiba si o parte dramatica, in care eroul romanului pierde cateva persoane dragi, dar din acest punct de vedere finalul romanului Divergent mi s-a parut  exagerat si intr-o oarecare masura, inutil. Nu voi dezvalui care persoane pozitive isi gasesc sfarsitul in acest volum, dar cel putin unul dintre ele ar fi putut fi pastrat in viata pentru dezvaluirile pe care ar fi putut sa le faca, pentru raspunsurile pe care nu a mai apucat sa le ofere si pentru implicatiile sale in povestea protagonistei. Am ramas cu un sentiment foarte pregnant de revolta pentru disparitia acestor personaje, mi s-a parut ca s-a mizat prea mult pe dramatism si ca moartea acestora a fost putin mai mult decat ar fi trebuit. Totusi, obiectiv vorbind, nu pot sa nu admir felul in care autoarea reuseste sa descrie acele momente, felul in care te face sa te simti, de parca ai fi in pielea personajului si ai trece prin tot amestecul de sentimente ale acesteia: durere, vinovatie, renuntare si determinare, disperare si speranta la un loc.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Revelatii (Sange Albastru, vol. 3) – Mellisa de la Cruz

Sfidarea (Jocurile Foamei, vol. 2) – Suzanne Collins