Memoriile unei gheise – Arthur Golden

Disponibil la: Humanitas

Colectia: Raftul Denisei

Traducere: Oana Cristescu

Numar pagini: 504

 

Sinopsis:

Bestseller international, numarul 1 in topurile din Europa si America, vandut in peste 4 milioane de exemplare si tradus in peste 35 de limbi. Ecranizarea romanului poarta semnatura regizorului Rob Marshall si a primit in 2006 un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar si 3 premii Bafta.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

Parerea mea:

In ultimii ani am citit destule romane ce au ca subiect Japonia secolelor trecute. O parte dintre acestea tratau exact lumea gheiselor, modul de organizare al acestei societati invaluite in mister, ce fascineaza si astazi la fel ca in trecut. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca din punct de vedere al subiectului, romanul Memoriile unei gheise nu este o opera extrem de spectaculoasa sau originala. Dar cred sincer ca nu am mai intalnit niciodata o carte care sa ma impresioneze atat de mult din punct de vedere al stilului. Nu am crezut ca este posibil sa inglobezi o asemenea aglomeratie de expresii savuroase pe o singura pagina, iar rezultatul sa fie unul reusit. Exista zeci de comparatii delicioase, atat de neobisnuite si de originale incat te poti opri din citit doar pentru a te mira minute in sir de ele si de modul in care autorul a ajuns la ele. Nu stiu cum as putea exprima cat de mult mi-a placut fiecare propozitie citita si in ce masura unele expresii te pot lasa fara cuvinte, tocmai datorita originalitatii lor. Imaginatia scriitorului ar trebui sa primeasca toate premiile posibile tocmai pentru acele fraze minunate.

In plus, autorul a reusit sa creeze un stil pur, cu o nota de naivitate chiar, extrem de accesibil si de curat. Fiecare idee este exprimata direct, fara ocolisuri, fara metafore ascunse sau ganduri ce trebuie citite printre randuri.

Recomand din suflet cartea, indiferent daca subiectul gheiselor este sau nu unul care sa va pasioneze. Asa cum am scris si mai sus, persoanelor care au mai citit ceva carti despre aceasta lume ar putea sa li se para ca tema cartii este banala: copilaria unei fetite menite sa fie gheisa, modul in care viata acesteia ajunge sa devina un iad pentru o perioada, iar apoi ascensiunea sa de la o gheisa necunoscuta la una de prim rang, descrierea unei lumi in care orice gest, cat de marunt, poate schimba destine, felul in care o singura privire sau o atingere au o importanta capitala.

Fata de alte romane ce trateaza aceeasi tema, Memoriile unei gheise aduce o nota de originalitate prin perioada aleasa drept cadru temporal. Al Doilea Razboi Mondial a cutremurat din temelii societatea traditionala a Japoniei, ducand la schimbari majore in viata fiecarei persoane, schimbari ce au afectat fiecare clasa sociala si fiecare domeniu al vietii. Iar lumea gheiselor a fost la un pas de a se destrama pentru totdeauna. Pentru cei care citesc prima data o carte despre gheise, romanul ar putea reprezenta startul unei noi pasiuni si in plus, va oferi cu siguranta o perspectiva noua asupra acestei lumi, intrucat imaginea gheiselor a fost puternic alterata in ochii societatii occidentale.

Bile albe:

– Asa cum reiese din ceea ce am scris deja, este evident ca din punctul meu de vedere, stilul cartii reprezinta principala sa calitate. Probabil la un moment dat voi reciti cartea tocmai pentru acest lucru si cu siguranta, cat de curand, voi revedea filmul pentru a descoperi daca magia cuvintelor din carte a putut sa fie transpusa cel putin intr-o mica masura si in film.

– Mi-a placut modul in care autorul a ales sa prezinte povestea: naratorul este insasi Sayuri, ajunsa la batranete, traind linistita si fericita in America, intr-un mod la fel de elegant, relaxat si de neobisnuit ca si in tineretea sa spectaculoasa.

Bile negre:

– Nu am inteles unele alegeri ale protagonistei, mi s-a parut ca existau metode mai simple pentru a ajunge la ceea ce isi dorea. Stiu ca modul de gandire al asiaticilor difera intr-o masura destul de mare de al nostru, iar aceasta diferenta este si mai insemnata daca ne raportam la trecut, la secolele anterioare, dar cred ca pana la urma in orice societate, drumul cel mai scurt este cel drept, iar un mod de actiune sincer si o expunere directa a lucrurilor sunt mai potrivite decat o modalitate incarcata de ocolisuri, evitari si divagatii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Dragonul furtunii – I. J. Parker Si daca e adevarat…- Marc Levy