Fade (seria The Ragnarok Prophesies, volumul 1) – A.K. Morgen
Editura: Curiosity Quills Press
Data publicare: 7 septembrie 2012
Numar pagini: 320
Sinopsis:
Ce faci atunci cand realizezi ca nimic din viata ta nu e asa cum credeai tu ca este?
Atunci cand Arionna Jacobs isi pierde mama intr-un accident tragic, lumea ei se intoarce pe dos. Este fortata sa isi lase intreaga viata in urma si sa se mute cu tatal ei. Dace Matthews, asistent la noua facultate pe care o urmeaza ea este „rupt” in doua, nereusind sa comunice cu lupul salbatic prizonier inauntrul sau.
Atunci cand se intalnesc, tot ceea ce credeau ca stiu despre viata lor incepe sa se clarifice. Dace are acces la mintea Arionnei si ceva ascuns in strafundul sufletului ei incearca sa iasa la suprafata. Nici unul nu intelege ce li se intampla si de ce iar timpul pe care il au la dispozitie sa inteleaga intamplarile ciudate prin care trec este pe terminate.
Intalnirea lor declanseaza o profetie norvegiana a distrugerii iar ceea ce le-a rezervat destinul este mult mai mult decat si-ar putea imagina oricare dintre ei. Daca nu invata sa aiba incredere in ei insisi si unul in celalalt este posibil sa nu rezolve niciodata misterul legat de ceea ce reprezinta unul pentru celalalt si de ceea ce inseamna acest lucru pentru intreaga lume.
Parerea mea:
Multumesc editurii Curiosity Quills Press si autoarei, A.K. Morgen, pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie.
Trebuie sa va spun de la inceput ca desi acum, dupa ce am terminat romanul Fade pot spune ca a fost interesant, prima jumatate a acestuia a fost extrem de enervanta. Sunt nevoita sa fac o paranteza ca sa intelegeti ce o sa spun in continuare. Nu sunt nici pro nici contra celebrei serii Twilight. Am citit-o inainte sa inceapa mania Twilight si nu mi-a lasat vreo impresie semnificativa. O serie..ok si atat. Dar mi se pare evident faptul ca Stephanie Meyer a deschis mult mai larg portile literaturii fantasy si influenta sa asupra publicului tanar s-a revarsat si catre alti autori. Oricine neaga asta ar trebui sa arunce o privire asupra numarului de romane young adult, fantasy sau paranormal publicate in ultimii ani, comparativ cu numarul din anii anteriori.
Totusi, cred ca am ajuns in punctul in care literatura post Twilight a devenit cam greu de digerat. Bineinteles, nu vorbesc despre toate romanele, ci doar despre cele care recreaza punct cu punct majoritatea aspectelor din romanul lui Meyer. Probabil din acest motiv aproape ca am detestat Fade pana pe la jumatate. S-o luam pe rand. Fata nevoita sa se mute intr-un orasel mic impreuna cu tatal ei? Avem. Personaj masculin incredibil de frumos si misterios? Avem. Prima intalnire in care absolut tot ce e in jur dispare iar cei doi se pierd unul in privirea celuilalt si intreaga existenta le este data peste cap? Avem. Incercari obsesive ale ei de a afla adevarul despre el si asa zise incercari din partea lui de a evita asta? Avem. Telepatie? Avem. Chestii nu tocmai naturale care incep sa apara dupa intalnirea celor doi? Avem. Hmm..ce mai era? Ah, da, nu trebuie sa uitam si ca ea se impiedica prea des. Ok, deci pana la jumatate, cam acesta este cursul povestii. Si de parca nu era de ajuns, avem parte si de zeci de pagini de reflectii, meditatii, incursiuni in sufletul indurerat al eroinei, cugetari si presupuneri. Nu am abandonat cartea doar pentru ca imi parea rau de timpul pierdut pana la momentul respectiv. Asa ca daca tot citisem pana atunci, macar sa am constiinta impacata ca am reusit sa termin romanul.
Ei bine, incepand de pe la jumatatea cartii, lucrurile se schimba. Prima surpriza a fost legata de faptul ca el nu este varcolac, asa cum il suspectam, ci shifter. Nu neaparat ca ar fi o diferenta foarte mare, dar a marcat inceputul unul lant de surprize. Eram ferm convinsa ca povestea va evolua intr-un plan destul de previzibil, fara sa ofere nimic spectaculos. Si totusi, firul narativ s-a intins intr-o directie total diferita. Am fost aruncata deodata in mitologia scandinava, din care o anumita profetie norvegiana despre sfarsitul lumii isi extinde influenta exact asupra personajelor noastre. Suntem dintr-odata prinsi intr-un joc cu legende, reincarnari, creaturi nemaintalnite in genul fantasy, dusmani pe care inca nu ii cunoastem, personaje secundare ce schimba locul cu cele principale sau personaje negative ce au un rol total diferit fata de cel la care ne-am fi asteptat. Pe cat de plictisita am fost de prima parte a povestii, pe atat de captivata eram de cea de-a doua. Mi-au placut personajele secundare si mi s-a parut o schimbare binevenita faptul ca rolul acestora devine unul extrem de important. Mi-a placut haita de lupi ce isi pastreaza nota de naturalete, avand ritualuri obisnuite si fiind lipsita de capacitati supranaturale. Am apreciat faptul ca personajul masculin nu este construit intr-un mod clasic, nefiind neinfricat si invincibil, ci dimpotriva, avand temeri bine inradacinate si fiind la fel de speriat de necunoscut ca si protagonista. Mi-a placut faptul ca autoarea explica motivul pentru care mai multe tipuri de fiinte supranaturale sunt adunate intr-un orasel mic si nu trateaza aceasta intamplare ca fiind ceva absolut normal.
Exista insa din pacate doua lucruri care au aruncat o umbra asupra celei de-a doua jumatati a romanului. Primul: aceeasi tendinta ca si in prima parte a cartii catre meditatie si multitudinea de ganduri ale eroinei, ganduri care de cele mai multe ori nu fac decat sa umple degeaba paginile. Al doilea lucru care m-a deranjat este legat de modul in care profetia scandinava a fost adusa in atentia cititorului. In ciuda faptului ca o parte a legendei norvegiene este explicata, exista cateva aspecte ale acesteia ce raman in ceata. Cumva, ai senzatia ca parca nu ai fi citit cu atentie si ti-ar fi scapat exact esentialul. Pana la un moment dat aceasta legenda nu este mentionata deloc si dintr-odata, toate personajele par sa stie despre ce este vorba si sa discute despre ea ca si cum ar relua o conversatie veche. Stiu ca se intampla adesea sa nu mai retii cum este sa nu stii un anumit lucru, drept pentru care explicatiile tale sa nu fie indeajuns de clare pentru o persoana ce vine pentru prima data in contact cu acea teorie. Banuiesc deci ca autoarea s-a documentat probabil destul de mult cu privire la mitologia scandinava si nu mai reuseste acum sa trateze subiectul ca pe o noutate, ci il prezinta ca si cum toti cititorii ar avea aceleasi cunostinte ca ea.
Bile albe:
– Intriga romanului este diferita de cea a altor carti fantasy existente, oferind atat o viziune noua, cat si o gama de personaje pe care nu le mai intalnesti in alte lecturi.
Bile negre:
– Influentele Twilight: prea multe, prea evidente, prea insistente.
English version:
Sinopsis:
What do you do when you realize nothing in your life is what you’ve believed it to be?
When Arionna Jacobs loses her mother in a tragic accident, her world is turned upside down. She’s forced to leave her old life behind and move in with her father. Dace Matthews, a teaching assistant at her new college, is torn in two, unable to communicate with the feral wolf caged inside him.
When they meet, everything they thought they knew about life unravels. Dace has intimate access to Arionna’s mind, and something deep within her fights to rise to the surface. They don’t understand what’s happening to them or why, and they’re running out of time to sort out the strange occurrences around them.
Their meeting sets an ancient Norse prophesy of destruction in motion, and what destiny has in store for them is bigger than either could have ever imagined. Unless they learn to trust themselves and one another, they may never resolve the mystery surrounding who they are to one another, and what that means for the world.
My opinion:
I received this book by courtesy of Curiosity Quills Press publisher and the author, A.K. Morgen. Thank you for offering me Fade in order to write a review. Because English is not my native language, please excuse the possible mistakes.
I have to tell you from the beginning that although now, after I finished Fade I can say that it was interesting, the first half of the novel was really annoying. I have to digress a little in order to make you understand what I’m going to say later. I am not pro and I’m not against the famous Twilight series. I’ve read it before the Twilight mania started and it didn’t offer me a major impression. It was..ok, but nothing more. But I think it’s pretty obvious that Stephanie Meyer opened the gates for the fantasy literature and that her influence effused over other new authors. Anyone that denies this should check the number of young adult, fantasy or paranormal books that was published in these last years, compared with the number in the previous years.
However, I think we got to the point where the post Twilight literature is a little difficult to digest. Of course, I’m not talking about all the new novels, but about the ones that re-create most of the aspects from Meyer’s novel. Probably this is the reason why I hated the first half of Fade. Let’s start with the beginning. The girl that has to move with her dad in a small town? Check. The incredible beautiful and mysterious male character? Check. The first meet when everything near them disappears, they lose each other in the other’s sight and their worlds are completely messed? Check. Obsessive attempts from her to discover the truth about him and so called attempts from him to avoid it? Check. Mind reading? Check. Unnatural things, happening after they met? Check. Hmm..was there something else? Oh, yes, we should’t forget that she stumbles a lot. So..this is the action in the first half of the book. And like this wouldn’t be enough, we also discover lots of pages full of thinking, meditations, incursions in the pained soul of the protagonist, thoughts and assumptions. I didn’t abandoned the book only because I was sorry for the time spent until that moment. If I already read half of the book, at least I should be comforted that I was able to read the full novel.
But, from the middle of the book, everything changes. The first surprise was that the male character is not a werewolf, as I suspected, but a shifter. I know it’s not a big difference, but it was the first sign of a sequence of surprises. I was sure that the story will develop in a very predictable way, without bringing anything surprising. But the storyline went in a totally different direction. I was suddenly thrown in the Scandinavian mythology, from where a Norse prophecy influences the lives of our characters. We’re suddenly caught in a game full of legends, reincarnation, unknown creatures we never meet in other fantasy books, enemies that we don’t know yet, secondary characters that change their place with the main characters and negative characters that actually have a very different role. As bored I was when I read the first part of the book, as fascinated I was when I got to the second one. I loved the secondary characters and I thought it was a welcomed change the fact that their roles become really important. I liked the wolf pack that keeps it’s natural way, having common rituals and having no supranatural characteristics. I appreciated the fact that the male character was not built in the usual way: dauntless and invincible. On the contrary, he has deep rooted fears and he is as frightened as the heroine by the unknown. Also, I liked the fact that the author offers a reason why all those supranatural beings are all living in a small place and she doesn’t treats this fact as a normal thing.
Still, there are two things that bothered me in this second part of the novel. First: the same bent for meditation and the amount of thoughts of the protagonist, thoughts that usually do nothing else but fill the pages. The second thing is the way the Norse prophecy was brought in the readers’ attention. Although a part of it is explained, there are a few aspects of it that remain in darkness. Somehow, you get the feeling that you didn’t read the whole text and you’re missing the most important thing. For a while, there is no mention about the prophecy and suddenly, all the characters are talking about it like they would continue an old conversation. I know that sometimes, you forget how it feels not knowing a certain thing and because of this, your explanations may be unclear for a person that hears about that thing for the first time. So I suppose the author probably boned at the subject of Scandinavian mythology and now fails to present the subject as novelty, and more like all the readers would have the same level of information about it like she has.
Pros:
– The storyline is different from other fantasy novels and brings a new vision and also a collection of new and intriguing characters and creatures.
Cons:
– Twilight influences: to many, to obvious and to insistent.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1) – Mireille Calmel |
My Weekly Book 
Deci e una din cartile acelea la care la inceput mai ca ai vrea s-o arunci, apoi nu o mai lasi din mana, nu? Mai sunt carti din astea – eu am patit asa cu Morti pana la apus de Charlaine Harris. In orice caz, ma tenteaza sa mi-o iau si eu. Multumesc de recenzie!
Da, cam asa ceva..Nu stiu, poate ca am ajuns eu la saturatie cu cartile astea in care influenta Twilight se simte atat de tare, dar alte persoane poate ca nu vor fi deranjate de aspectul asta. Am vazut ca pe parerile sunt foarte impartite oricum pe site-urile de unde se poate cumpara cartea. Nu citesc recenziile de acolo in intregime, inainte de a o scrie pe a mea, ca sa nu ma influenteze cumva, dar o privire la stelutele oferite de catre cititori e destul ca sa imi dau seama de reactii 🙂 Sunt sigura ca volumele urmatoare vor fi mai interesante, mai ales ca am trecut de partea cand se cunosc ei si li se zguduie lumea si am ajuns la partea originala.
Daca o citesti, sa imi spui cum ti se pare, chiar sunt curioasa sa aflu si alte pareri.
Deci vor mai urma si altele? Ce nu-mi place cand trebuie sa astept dupa o autoare sa scoata o carte, apoi dupa o editura sa o aduca si la noi…dar asta e. Nu pot sa zic nimic rau despre Twilight, doar ca exista carti mai bune. In fond, Twilight a fost cam prima mea lectura intreaga, acum vreo cativa ani, cand incepuse nebunia si ma prinsese si pe mine, dar acum nici mie nu-mi face placere sa mai citesc carti scrise dupa modelul TWI. Inca am o lista de carti care trebuiesc citite deci o strecor si pe ea pe acolo pe undeva, o sa-i fac si eu recenzie. 🙂
Da, inca nu stiu exact cate volume vor fi, mai ales ca acesta a devenit disponibil pt vanzare abia de ieri. Am o banuiala ca va fi trilogie, nu stiu de ce, dar cine stie.. Oricum, lucrurile se anunta a fi mult mai captivante, cred ca asta a fost mai mult un preludiu asa. Partea serioasa de acum urmeaza.
Eh, chestia cu asteptatul are si ea o parte buna: inseamna ca intr-adevar, avem parte si noi de carti noi, nu numai de romane ce au fost publicate in afara cu destui ani in urma. Acum cativa ani nu prea puteai sa spui acest lucru 😀 Si oricum..am observat ca mie imi ramane in minte mult mai bine o serie la care a trebuit sa astept un volum timp de cateva luni fata de una pe care am citit-o in cateva zile. Jocurile foamei de exemplu am devorat-o in intregime in cateva zile si acum mi-o mai amintesc mai mult in linii mari asa, amanuntele nu le mai retin. In schimb la.. Legaminte sau alte serii incomplete, m-am gandit mult mai des pentru ca asteptam sa aflu continuarea si bineinteles, mi le amintesc mult mai clar..Deci in ciuda faptului ca imi rod unghiile de nerabdare si ma plang si eu ca am de asteptat luni intregi, pana la urma cred ca e totusi o chestie buna asta 🙂
Probabil ai dreptate. Astept si eu sa pun mana pe Jocurile foamei, sunt sigura ca tu ai mult mai multe carti decat am eu in biblioteca pentru ca m-am apucat mai serios doar de vreun an. Nu-mi place cand un autor lungeste seriile la nesfarsit dar nici nu-mi convine sa citesc carti care nu fac parte din serii :)) deci trebuie sa ma obijnuiesc cu asteptarea.
Da, citesc de cand eram mica in ritmul asta, dar na, unele carti erau de la biblioteca, altele sunt in orasul natal, in biblioteca alor mei, etc. Deci biblioteca mea proprie a inceput sa se formeze abia de vreo 5 ani, de cand am schimbat orasul 🙂
Cu unele serii lungi ma obisnuiesc atat de mult incat atunci cand stiu ca mai e putin pana la final, e ca si cum m-as desparti de un prieten bun. Asa simt acum de exemplu pentru Vampirii Sudului, cu toate ca intr-adevar, au existat si volume care m-au dezamagit. Oricum, la un nr prea mare de volume, iti dai seama ca si autorul se chinuie sa scoata ceva interesant de la un moment incolo…Dar imagineaza-ti ca seria Anita Blake de exemplu are vreo 22 de volume! :-O Si nu e singura..
Eu am renuntat pentru o vreme la Vampirii Sudului pentru ca am citit primele 10 volume intr-o singura luna si mi-a cam placut finalul. Cand am auzit ca mai sunt, am zis sa le las asa ca e mai bine sa ramana Sookie cu Eric :)) decat sa-mi schimbe mie autoarea ceva. Nu auzise de seria de 22 de volume – sunt de acord ca dupa o vreme isi pierd farmecul, au mai fost serii pe care as fi vrut sa nu le duc la capat din cauza finalului sau actiunii din ultimele carti, dar pe unele nu poti sa le lasi asa…
Uff, aproape ca nici nu mai vreau sa ma gandesc la finalul seriei VS. Vol 12 (penultimul) nu e foarte ok din punctul acesta de vedere si mi-e teama ca autoarea sa nu aleaga ca Sookie si Eric sa nu ramana impreuna. Daca se intampla asa ceva, cred ca o sa incerc sa imi sterg amintirea ultimelor volume si sa imi formez eu in minte finalul corect, in care cei doi raman impreuna si sunt fericiti :))
Daca ii despart, sa ne anunti din timp, sa imi sterg de pe lista ultimele carti :))
Oooo, doamne, o sa urlu in scris daca face asta! Deci nici o grija, o sa observi cu siguranta 😀
Merci:) :*
Am observat de mult timp asta, dar acum trebuie sa iti spun si tie: apreciez ca poti sa ai recenzii atat de lungi, in care, slava cerurilor, nu povestesti romanul. Multumesc ca imi mai salvezi creierul. Cum naiba ai rabdare sa traduci totul si in engleza?
😀 Multumesc frumos! Mi se lungeste un zambet de la o ureche la cealalta cand citesc astfel de comentarii. Pai..in primul rand sunt foarte foarte foarte anti rezumate mascate sub numele de recenzii. M-am descarcat in recenzia de la Eve 2 (Sacrificiul), am scris acolo cat de tare ma enerveaza faptul ca in ultima vreme 80% din blogurile de carti inteleg prin recenzie un rezumat detaliat al cartii. Asa ca incerc sa evit pe cat posibil asta sau daca cumva descrierea cartii nu clarifica destul despre ce e vorba, schitez in linii mari..Oricum, incerc sa nu dezvalui exact chestiile care fac cartea mai interesanta. Cat despre traducere..mda, ma plictiseste si ma enerveaza sa o fac, dar atunci cand primesc cartile de la edituri din afara, special pentru recenzie, asta e una dintre conditii practic. Pentru ca altfel ei nu au cum sa stie ca intr-adevar ce am scris eu acolo este despre cartea pe care mi-au oferit-o 🙂 Mai ales ca Google Translate e inca departe de a fi un instrument ideal..
Asa incerc sa prozedez si eu. Daca observi ca deraiez si incep sa povestesc romanul, sa imi faci fara nicio problema observatie. Nu ma supar, ba din contra. Cum de primesti carti din strainatate pentru recenzie? Te invidiez
😀 I will, promit! Iti pot trimite un mail? Vad ca imi apare aici adresa, e aia cu “roz”… da? Si iti explic pe mail.
Sigur ca da.
In privinta cartilor Twilight,ce parere ai?Sa zicem spre deosebire de alte carti cu vampiri.
Urmaream de mult sa-ti pun aceasta intrebare caci am vazut ca acestor carti nu le-ai facut recenzie,iar acum am vazut ca le-ai adus in discutie si eu tocmai azi am inceput volumul Luna Noua.
Pai..asa cum am scris si in recenzie, eu le-am citit inainte sa inceapa sa se faca atata tam-tam referitor la ele. Citeam carti cu vampiri de mult timp, asa ca cele din seria Twilight mi s-au parut ok, dar fara sa ma impresioneze. Sunt incomparabil mai slabe fata de alte carti de acest gen (de exemplu cele din seria Cronicile Vampirilor de Anne Rice), dar la momentul respectiv adusesera ceva nou. Am vazut ca de obicei oamenii sunt ori in totalitate anti Twilight si urasc seria, ori sunt lesinati dupa ea 🙂 Pe mine nici nu m-au dezgustat sau revoltat, nici nu m-au dat pe spate. Intr-adevar, am sesizat multe aspecte oarecum in neregula, dar abia dupa ce mi-au fost puse in fata. Si oricum, era deja prea tarziu sa ma mai influenteze.
Oricum, eu zic ca merita sa le citesti cel putin pt faima pe care au obtinut-o. Daca tot vorbeste toata lumea despre ea, macar sa iti poti forma o parere personala. Si de asemenea, pentru ca autoarea are meritul de a fi oferit o noua directie in lectura din prezent. Sunt sigura ca am fi avut mult mai putine carti fantasy si paranormal la dispozitie daca nu ar fi existat Twilight care sa sparga topurile si sa ofere editurilor o idee despre ce isi doreste publicul tanar. Am vazut ca multe persoane care au bloguri au inceput sa citeasca exact datorita acestei serii, deci imagineaza-ti ca la scara universala numerele cresc si mai mult. Asa ca o carte care a determinat atatea persoane sa se apuce de citit, merita incercata, chiar daca poate fi considerata de unii aberanta sau slabuta sau sa nu se potriveasca preferintelor tale.
Multumesc de raspuns.Pana in momentul de fata(mai am aproape 150 de pagini din a doua carte),mi se par destul de in regula.Doar ca nu ma simt atat de nerabdatoare sa vad ce se intampla,nu sunt cu sufletul la gura,dar nici n-am pus-o intr-un colt s-o citesc cand am dispozitia necesara.Pe parcurs trebuie sa-mi formez si eu o parere mai complexa,momentan imi place.
Ciudat,dar stilul autoarei m-a atras in mod deosebit,si nu povestea in sine.Si cum am terminat Jurnalele Vampirilor,parca in Twilight limbajul e mai artistic si sunt degajate mai multe sentimente,astfel am fost introdusa in poveste alaturi de personaje.Un punct slab mi se pare faptul ca acum,cu plecarea lui Edward,cartea devine plictisitoare pentru gustul meu si mult prea deprimanta,cred ca din cauza Bellei careia am avut sentimentul pe parcursul paginilor ca ii sunt alaturi,si nu o privesc din umbra doar ca pe un personaj.
Privind stilurile celor doua autoare a unor serii cu vampiri consacrate,care ti-a placut si iti place mai mult?
Se poate sa nu fii atat de captivata pentru ca la cat tam tam s-a facut pe filme, deja cam toata lumea stie despre ce este vorba, chiar daca nu le-a vazut pe toate..Partea aceea cand sufera Bella dupa Edward este intr-adevar cea mai plictisitoare din toate cele 4 carti. Dupa ce treci de ea, cred ca o sa inceapa sa te tina in suspans mai mult 🙂
Mmm…sincer nu stiu ce sa zic, care mi-a placut mai mult. La Jurnalele Vampirilor am vazut mai intai serialul si abia apoi am citit si cartile. Si cum sunt destul de diferite, bineinteles ca am fost oarecum dezamagita de carti. Elena blonda si enervanta, Damon nu la fel de interesant ca in serial, etc.. Primele 4 volume au fost ok, dar dupa volumul 5 am abandonat seria, pentru ca mi s-a parut ca a dus povestea pe un plan mult prea aiurea. Abia am reusit sa termin a 5-a carte, nu mi-a placut absolut deloc! Oricum, la LJ Smith am citit si Cercul Secret, care e destul de ok, iar de la Stephanie Meyer am citit si Gazda care mi-a placut chiar foarte mult. Deci nu ma pot gandi la ele doar ca autoare ale seriilor cu vampiri, automat ma duc cu gandul si la celelalte carti.
P.S. Ai auzit ca iese volumul 5 de la Micutele Mincinoase in toamna asta la Leda?