Publicat în Oliviu Craznic

…si la sfarsit a mai ramas cosmarul – Oliviu Craznic

...si la sfarsit a mai ramas cosmarul - Oliviu Craznic…si la sfarsit a mai ramas cosmarul – Oliviu Craznic

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura romana

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Romanul horror al lui Oliviu Craznic se bazeaza pe cronici medievale.Actiunea cartii se petrece in Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevarat Rau. Invitat la nunta unei necunoscute intr-un castel bantuit de diavol, nobilul decazut Arthur de Seragens se trezeste prins intr-o ingrozitoare plasa a nebuniei, tradarii si crimei. In vreme ce oaspetii mor in jurul lui unul dupa altul intr-un mod misterios, secerati de un dusman inuman, Arthur intrezareste cu groaza cum latul se strange in jurul singurei persoane de care i-a pasat vreodata, superba Adrianna de Valois, tanara fiica a intunecatului si temutului sef al Politiei. Panicat si confuz, Arthur se vede astfel nevoit sa incheie o alianta fragila si controversata cu cei mai puternici dintre supravietuitori, care au inceput deja o ancheta in intuneric, impreuna dar suspectandu-se unii pe altii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur, versat in intrigile de salon, logician si vanator iscusit; baronul german Von Walter Calatorul, ale carui peregrinari prin locuri uitate de lume l-au adus de atatea ori in fata unor adevaruri de neindurat; frumoasa si imorala Giulianna Sellini, despre care se spune in soapta ca i-a sedus deodata pe Dumnezeu si pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al carui drum presarat cu cadavre duce la o amanta misterioasa; ducele de Chalais, puternic si crud stapanitor al tinutului, rafinat, aratos si incapabil de a-si stapani pornirile violente; si, mai ales, barbatul care conduce investigatia si de care se tem toti, caci o singura vorba a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…

Parerea mea:

Aveam de multa vreme romanul acesta pe lista de „to read”. In primul rand pentru ca genul horror ramane unul dintre preferatele mele si in al doilea rand pentru ca din descrierile povestii, mi s-a parut ca Oliviu Craznic se diferentiaza intr-o oarecare masura de majoritatea autorilor romani contemporani.
Din punct de vedere al emotiilor induse de carte, nu pot sa spun ca s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Pentru mine, romanul nu a fost unul horror. Dar se poate ca dupa nenumarate povesti scrise de Stephen King sau John Saul, perspectiva mea asupra cartilor de groaza sa fie oarecum diferita fata de cea a unui cititor ce nu a avut prea mult tangenta cu acest gen. Asa ca daca nu ati parcurs multe romane horror pana acum, este posibil sa experimentati emotii diferite.

Am fost insa placut impresionata de alte aspecte ale povestii. Mi-a placut mult originalitatea romanului. Nu, nu ma refer la grupul de personaje blocate intr-un loc infiorator si care sunt vanate rand pe rand de un dusman nevazut. Ideea aceasta e destul de des intalnita. Vorbesc insa de acele forte ale raului pe care autorul le pune in scena. Poate ca nu sunt la fel de seducatoare precum vampirii fermecatori cu care ne-a obisnuit literatura ultimilor ani, insa cred ca aceasta este si ideea: de cele mai multe ori, raul are si o infatisare pe masura, iar creaturile noptii sunt mai degraba asa cum ni le descriu legendele populare din intreaga lume decat asa cum ne-am format noi imaginea lor datorita cartilor si filmelor din ultima perioada. Mi s-a parut interesant ca autorul se indeparteaza de constructia cliseica a vampirilor, a strigoilor, iar creaturile lui imprumuta unele trasaturi (atat fizice cat si de comportament) de la alte fiinte intunecate. Daca portretul acestui inamic inspaimantator este bazat exclusiv pe legende si mituri vechi, atunci autorii contemporani inca mai au multe aspecte de exploatat, pentru ca sursele sunt departe de a fi epuizate. Un alt plus mi s-a parut a fi reprezentat de inserarea unor pasaje ce fac referire si la multe alte fiinte supranaturale: iele, diavoli, zburatori, etc. Desi unele dintre acestea nu sunt neaparat in stransa legatura cu subiectul acestei povesti, au adus totusi un plus de farmec si complexitate romanului.

Majoritatea personajelor sunt construite pe anumite tipare bine definite, iar portretele lor nu sunt completate cu alte detalii care nu se incadreaza pe acele modele. De mentionat ar fi insa inchizitorul, asupra caruia avem o perspectiva opusa fata de cea cu care suntem familiarizati. Daca in mod normal imaginea inchizitorilor este una destul de intunecata, membrii acestei organizatii fiind prezentati adesea ca nedrepti, cruzi, incuiati si despotici, de data aceasta inchizitorul este in totalitate diferit. Notele autorului de la final referitoare la acest aspect explica mult mai detaliat motivul acestui punct de vedere diferit. Majoritatea personajelor sunt indeajuns de detaliat creionate, insa nu mi s-a parut ca sunt si usor de indragit sau, unde era cazul, de detestat. Cititorul ramane cumva in afara, iar relatia personaj-cititor se pastreaza intr-o zona neutra. Protagonistul mi s-a parut probabil cel mai sters dintre personaje. Am avut impresia ca unica lui sarcina a fost aceea de a juca rolul de narator. Nu se remarca prin nimic, iar actiunile sale nu aduc nici un beneficiu actiunii. Prezenta sa pare a fi doar un instrument prin care se oglindesc mai usor restul personajelor.

Un aspect care m-a deranjat au fost cateva neconcordante privind vestimentatia, comportamentul sau stilul de a vorbi al personajelor. Autorul ofera o explicatie in notele din incheiere, insa aceasta nu mi-a schimbat deloc impresiile referitoare la aceste aspecte. Per ansamblu, romanul este o lectura placuta. Nu neaparat una spectaculoasa, care sa te tina cu sufletul la gura, insa reuseste sa te faca indeajuns de curios. Nuantele de roman politist cresc suspansul si implica mai mult cititorul in descifrarea misterelor.

Bile albe:

– Romanul pare foarte bine documentat in materie de legende si este o placere sa descoperi cum mituri aparent fara nici o legatura se combina armonios in aceasta poveste.

– Mi-a placut si inserarea unei noi povesti la finalul celei dintai. Este ca si cum ai trece dintr-o carte in alta, iar mitul zburatorului m-a atras chiar mai mult decat al fiintelor pe care le cunoastem in povestea principala.

Bile negre: 

– Notele din final, desi utile, iar unele dintre ele chiar foarte interesante, se intind totusi parca pe mult prea multe pagini, existand riscul ca unii cititori sa renunte sa le mai citeasca pe toate. Iar astfel, unele detalii importante ar putea trece neobservate exact din cauza adaugarii unor informatii ce ar fi putut fi omise.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Molima (seria Molima, volumul 1) – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

Reclame
Publicat în Cameron Jace

Seria The Grimm Diaries Prequels (volumele 7-10 + 10.5)- Cameron Jace

The Grimm Diaries Prequels volume 7- 10The Grimm Diaries Prequels – serie satelit, premergatoare seriei principale, The Grimm Diaries

Volumele 7-10.5

Cameron Jace

 

 

Sinopsis:

Si daca tot ceea ce stii despre basme ar fi gresit?

Aceste povestiri sunt niste instantanee ale lumii magice pe care urmeaza sa o vizitezi in curand. Imi place sa ma gandesc la ele ca la niste mere otravite. Odata ce le-ai gustat, nu vei mai privi niciodata basmele in aceeasi lumina ca pana acum.

The Grimm Diaries Prequels reprezinta un numar de volume scurte, redate sub forma epistolara a unor mentiuni dintr-un jurnal. Jurnalele sunt mai mult un teaser al seriei ce urmeaza sa apara: The Grimm Diaries, oferindu-ti sansa sa iti faci o idee despre ceea ce ar trebui sa astepti. Povestile din seria principala, The Grimm Diaries sunt pagini scrise in Cartea de Nisip, unde toate personajele din basme isi dezvaluie adevaratele povesti, alterate de catre fratii Grimm in urma cu doua secole. Pentru a pastra ascuns adevarul despre basme, fratii Grimm au ingropat personajele in propriile vise ale acestora, astfel incat ele sa nu se mai trezeasca vreodata. Dar blestemul a fost rupt, iar ele se trezesc la fiecare suta de ani.

Detalii volume:

A doua serie de mini jurnale anterioare seriei principale, contine urmatoarele volume:

7 – „Once Beauty Twice Beast” – narat din punctul de vedere al unuia dintre personajele din Frumoasa si Bestia

8 – „Moon & Madly” – narat din punctul de vedere al eroinei Moongirl

9 – „Rumpelstein” – narat din punctul de vedere al lui Rumpelstiltskin

Happy Valentine's Slay

10 – „Jawigi” – narat din punctul de vedere al lui Sandman Grimm

10.5 – „Happy Valentine’s Slay” – Acesta este un jurnal special pentru fanii seriei Grimm Diaries Prequels si include personaje precum Jack, Ladle Rat, Marmalade, Wolfy, Pete, Frumoasa Adormita si este narata din punctual de vedere al lui Willie Winkie.

Parerea mea:

V-am povestit AICI despre primele 6 volume ale acestei serii de mini jurnale, premergatoare seriei principale, The Grimm Diaries, ce urmeaza sa apara in viitorul.. sper eu, destul de apropiat. Inca de la prima poveste pe care am citit-o, am fost in totalitate fermecata de talentul autorului de a construi un puzzle atat de complex. Puzzle compus din basmele copilariei, personajele despre care credeam ca stim deja totul si pe care le descoperim acum atat de departe de inocenta pe care le-o atribuiam, din legaturile total neasteptate ce se nasc intre ele, mai ales ca dintotdeauna noi le cunosteam ca facand parte fiecare din cate un basm unic. Cele 6 volume publicate initial sunt continuate acum cu inca 4 povesti, plus una special creata cu ocazia sarbatorii de Valentine’s Day. Pana in prezent, se stie ca pana la publicarea mult asteptatului roman Snow White Sorrow, seria The Grimm Diaries Prequels va fi continuata cu inca 2 jurnale scurte: Tooth & Nail & Fairy Tale si The Pumpkin Piper.

Sunt intr-o oarecare masura destul de indecisa cu privire la jurnalele 7-10.5. Povestile descoperite acum mi s-au parut la fel de fascinante ca si cele din primele 6 volume, personajele sunt la fel de bine construite si legaturile dintre ele la fel de surprinzatoare. Totusi, astept romanul Snow White Sorrow de luni intregi, mai ales ca initial s-a anuntat ca publicarea va avea loc in octombrie 2012. Din pacate insa, a fost amanata pentru februarie 2013 si cum suntem deja in data de 24, am o oarecare banuiala ca vom avea parte de inca o intarziere. Asadar, aceste amanari repetate s-ar putea sa reprezinte motivul pentru care nu m-am putut bucura de Prequels asa cum trebuia si sa explice si senzatia de usoara iritare pe care am avut-o in timpul acestei lecturi.

Totusi, lasand acest aspect la o parte, nu pot sa nu ma bucur ca am descoperit cateva personaje noi in ipostaze nebanuite si de asemenea, ca m-am reintalnit cu cativa protagonisti care mi-au placut in primele 6 povesti. Si acestia apar in situatii frapante si ofera ocazia cititorului sa ii priveasca pentru a doua oara intr-o lumina diferita. Chiar atunci cand reusisem sa ne obisnuim cu portretele lor atat de diferite fata de cele pe care le cunosteam din copilarie, autorul rastoarna din nou ceea ce stim si ne dovedeste faptul ca surprizele pe care ni le rezerva sunt abia la inceput. Seria isi atinge scopul cu succes, intrucat devii din ce in ce mai nerabdator sa incepi odata sa afli totul, sa ti se dezvaluie tainele si sa intelegi misterul ce planeaza asupra intregii lumi prezentate, asupra fiecarui personaj pe care l-ai cunoscut si mai ales, asupra enigmaticei Alba ca Zapada.

Finalul fiecarui jurnal vine cu cateva note ale autorului, prin care ni se explica originea fiecarei povesti, motivele pentru care ne-a fost prezentata si alte detalii „din spatele cortinei”. Imi place nota personala pe care o au aceste mentiuni si modul in care autorul pare sa interactioneze cu cititorii si sa ii includa pe acestia in procesele ce influenteaza evolutia seriei. Unele dintre jurnalele acestea (7-10.5) au drept protagonisti exact personajele care au fost votate de catre cititori ca fiind cele mai interesante din primele 6 povesti.

Bile albe:

– Varietatea povestilor, relatii neasteptate intre personajele unor basme distincte si ingeniozitatea cu care au fost asezate in roluri atat de surprinzatoare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Seria The Grimm Diaries Prequels (volumele 1-6)- Cameron Jace

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Publicat în Ioana Visan

Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks – Ioana Visan

ioana visan - blue moon cfe series - where shifters meet for drinksBlue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks

Ioana Visan

Data aparitie: Decembrie 2012

Site-ul autoarei:

Ioana Visan Official Website

Sinopsis:

„Cei care se schimba in vulturi si neamul nostru sunt in razboi de la inceputul lumii. Bine, este vorba de vreo 50 de ani de cand ne-am decis sa ne mutam in oras, dar pare o eternitate deja. Si ei nu sunt chiar vulturi, precum nici noi nu suntem varcolaci. Sunt mai degraba ca niste ciori si noi ca niste caini. Javre ne numesc ei. 

Vremurile se schimba si noi facem ce putem pentru a ne adapta, pentru a ne integra. Cand esti ca noi, acceptarea sociala este intr-adevar o problema. Dar inca avem gheare si colti si ei au ciocuri si gheare care pot rupe in bucati dusmanii in cateva secunde. Poate este in genele noastre. Cand ne intalnim, este un miracol ca nu se sfarseste totul intr-o balta de sange. Este un lucru bun ca murim rar sau ar fi potai moarte pe toate strazile. Ciori moarte de asemenea. Ne potrivim bine.”     

Intr-un oras in care locuiesc doua clanuri de schimbatori (shifters), primarul se lupta sa pastreze pacea in timp ce mentine populatia in siguranta. Printr-o serie de povesti scurte, descoperim ce se intampla cand intrusii apar, oamenii sunt transformati, reputatia primarului este la bataie si nu totul este ceea ce pare.

Traducerea descrierii a fost preluata de pe blogul Fantasy World.

Parerea mea:

Am primit cartea Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks de la autoare, in schimbul unei recenzii sincere. Ii multumesc Ioanei Visan pentru bunavointa si pentru zambetele pe care mi le-a oferit prin povestile sale.

Auzisem de ceva vreme de cartea Ioanei si imi trezise curiozitatea din prima clipa, chiar inainte de a citi sinopsisul, prin faptul ca autoarea este romanca. Iar descrierea oficiala a volumului sau nu a facut decat sa imi creasca interesul. Oricat incerc sa ma feresc de idei preconcepute si de judecati superficiale, nu pot scapa totusi de senzatia ca majoritatea autorilor romani contemporani s-au axat mai mult pe un stil destul de greu de digerat, creat parca mai degraba pentru criticii literari decat pentru publicul larg. Exista cateva exceptii, bineinteles, insa prea putine. Descrierea cartii Ioanei Visan m-a facut sa cred ca autoarea este una dintre acele exceptii binevenite, asa ca abia asteptam sa ajung sa ii citesc povestile. Si nu am fost dezamagita nici o secunda.

Cei care ajungeti aici pe blog de mai multa vreme sau ati avut chef sa rasfoiti paginile cu recenzii stiti probabil ca Vampirii Sudului este una dintre seriile cu vampiri pe care le indragesc foarte mult. Sentimentul de familiaritate pe care l-am dezvoltat fata de personajele de acolo a avut insa timp sa se nasca si sa creasca de-a lungul mai multor volume, a sute si sute de pagini. Nu ma asteptam asadar ca o carte de povestiri – si inca unele destul de scurte – sa imi creeze exact aceeasi stare de bine, de intimitate si atasament fata de personaje si aceeasi senzatie confortabila. Sper sa nu imi ia nimeni in nume de rau comparatia, insa pe tot parcursul lecturii m-am gandit ca stilul Ioanei Visan aduce orecum cu cel al lui Charlaine Harris, asa ca nu puteam sa nu mentionez asta, ca sa va puteti face o idee despre Blue Moon Cafe Series.

Actiunea tuturor povestilor din Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks are loc in acelasi oras populat de doua clanuri de schifters. Gloria de altadata s-a pastrat totusi mai mult cu numele. Odinioara lupi si vulturi, in prezent membrii celor doua grupuri se transforma in… caini si respectiv, in ciori. Insa din pacate, vrajmasia dintre clanuri nu s-a disipat si ea odata cu trecerea timpului, asa ca primarul orasului si liderii grupurilor se lupta din rasputeri sa pastreze o atmosfera cat de cat linistita si sa protejeze cetatenii nestiutori ai orasului de aflarea secretului. Insa o astfel de adunare nu poate da nastere decat la o serie de intamplari care de care mai primejdioase si incurcate, mai ales atunci cand in oras apar si cativa inamici ce ameninta sa puna in primejdie linistea si asa subreda a locuitorilor. Incarcate cu un umor natural si inteligent construite, povestile din Blue Moon Cafe Series te captiveaza fara sa iti dai seama si te trezesti parca prea devreme ca ai ajuns deja la ultimul capitol.  Unele personaje apar in mai multe povesti, la altele se face referire cel putin prin prisma altor participanti la actiune, asa ca intrigile se incheaga, firele narative se impletesc intre ele, iar intamplarile pastreaza o secventa continua, o linie comuna ce nu ofera senzatia unei rupturi odata ce ai incheiat o povestire si treci la urmatoarea. Autoarea reuseste sa redea sirul de episoade fantastice intr-o maniera atat de fireasca incat exista momente in care uiti ca citesti o carte despre personaje supranaturale. Exista insa si cateva fragmente total neasteptate, care te surprind prin originalitate si ideile indraznete, asa ca volumul reuseste sa pastreze un echilibru perfect intre normal si imaginar.

Nu stiu cum sa explic exact modul in care m-am simtit atrasa in ghemul de evenimente prin care trec personajele. Ma astept de obicei de la short stories sa imi lase senzatia ca lipseste ceva, sa simt nevoia sa cunosc mai bine personajele sau sa raman cu o oarecare frustrare ca am reusit sa surprind doar o singura intamplare dintr-o posibila inlantuire de fapte mai interesante. Nu a fost cazul de data aceasta. Desi povestirile nu sunt foarte lungi – altfel, nu ar mai fi povestiri, nu? – mi s-a parut ca autoarea a facut o treaba foarte buna cu modul in care si-a prezentat personajele si peripetiile prin care trec acestea. Portretele celor mai multe dintre personaje sunt creionate exact cat trebuie, surprinzi cele mai importante aspecte si ajungi sa te simti rapid atasat de ele, simpatizandu-le dupa doar cateva pagini. Bineinteles, se pastreaza misterul indeajuns incat sa te faca sa iti doresti sa citesti mai mult despre ele, insa nu te te simti lipsit de ceva esential. Iar intamplarile surprinse in roman iti lasa senzatia ca ai tras cu ochiul la un episod insemnat sau ca ai participat in secret la aventurile personajelor.

Nu pot decat sa sper ca aceasta carte sa aiba indeajuns de mult succes la public incat autoarea sa se simta incurajata sa continue seria de intamplari intr-un roman sau cel putin intr-o alta carte de povestiri. Daca va intereseaza cartea Ioanei Visan, o gasiti in format e-book pe Amazon si pe celelalte site-uri de profil, la un pret mai mult decat tentant.

Bile albe:

– Personaje bine conturate, intrigi atent construite si o serie de detalii surprinzatoare care vor face ca zambetul sa nu ti se mai stearga pana la finalul cartii.

Bile negre:

– Sunt inca indecisa, insa inclin sa cred totusi ca imaginea de pe coperta nu este foarte avantajoasa. Stiu ca surprinde destul de bine ideea ce sta la baza povestilor si este in acelasi timp si indeajuns de diferita incat sa atraga atentia cititorului, insa cred ca nu ofera acea senzatie ca nu iti mai poti desprinde ochii de pe ea si ca trebuie neaparat sa descoperi ce se ascunde sub ea. Impresia mea este ca se putea si ceva mai „catchy”.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Morti pana la apus (seria Vampirii Sudului, volumul 1) – Charlaine Harris

Monster in My Closet (seria Monster Haven, volumul 1) – R.L. Naquin

Publicat în Cameron Jace

Seria The Grimm Diaries Prequels (volumele 1-6)- Cameron Jace

Seria The Grimm Diaries Prequels

volumele 1-6

Serie satelit (premergatoare seriei The Grimm Diaries)

Cameron Jace

Detalii volume:

1. Snow White Blood Red

Snow White Blood Red (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 1) - Cameron Jace

 – narata din punctul de vedere al Reginei din povestea Alba Ca Zapada

– 25 pagini

– publicata in 29 mai 2012

2. Ashes to Ashes and Cinder to Cinder

Ashes to Ashes and Cinder to Cinder (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 2) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al lui Alice Grimm, nepoata fratilor Grimm

– 28 pagini

– publicata in 29 mai 2012

3. Beauty Never Dies

Beauty Never Dies (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 3) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al lui Peter Pan

– 63 pagini

– publicata in 20 iunie 2012

4. Ladle Rat Rotten Hut

Ladle Rat Rotten Hut (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 4) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al Scufitei Rosii

– 93 pagini

– publicata in 21 iulie 2012

5. Mary Mary Quite Contrary

Mary Mary Quite Contrary (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 5) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al Diavolului

– 31 pagini

– publicata in 13 septembrie 2012

6. Blood Apples

Blood Apples (seria The Grimm Diaries Prequels, volumul 6) - Cameron Jace

– narata din punctul de vedere al lui Fat Frumos (din povestea Alba Ca Zapada)

– 21 pagini

– publicat in 6 noiembrie 2012-12-04

Parerea mea:

Am observat ca in ultima vreme au inceput sa apara destul de multe reinterpretari ale povestilor din literatura clasica, indiferent daca acele povesti initiale erau sau nu fantasy. Ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc, cautati titluri precum Alice in Zombieland, Pride and Prejudice and Zombies sau Juliet Immortal. Un nou roman in acest stil este pe cale sa fie publicat (am inteles ca lansarea trebuia sa fie in aceasta toamna, insa din anumite motive, a fost amanata) si recunosc ca il astept de cateva luni bune – cu asa o coperta, era imposibil sa nu imi trezeasca macar putin curiozitatea! Este vorba despre Snow White Sorrow, primul volum al seriei The Grimm Diaries.

Snow White Sorrow (seria The Grimm Diaries, volumul 1) - Cameron Jace

Din descrierile oficiale ale celor trei volume din aceasta serie, se pare ca vom intra in lumea povestilor copilariei, insa vom avea parte de o interpretare mult, mult mai intunecata. Vampiri, varcolaci, diavolul, moartea insasi sau vanatori ai viselor – acestea sunt genul de fiinte care populeaza noua versiune a basmelor. Autorul, Cameron Jace, a decis ca inainte de lansarea propriu zisa a seriei The Grimm Diaries, sa creeze cateva povesti introductive, care sa ne ajute sa patrundem in acea lume rasturnata si sa ne faca chiar mai curiosi cu privire la intreaga poveste. Aceste povestioare scurte au fost stranse intr-o serie numita The Grimm Diaries Prequels.

Am ales sa fac o singura recenzie pentru toate cele sase (mini)volume din aceasta (mini)serie tocmai pentru ca numarul de pagini adunat al tuturor povestilor abia daca echivaleaza cu numarul paginilor unei singure carti. Cele 6 istorioare ne introduc acea lume fantastica pe care o cunoastem inca din copilarie, a basmelor adunate de catre fratii Grimm si de asemenea si de catre alti autori. Insa The Grimm Diaries Prequels rastoarna absolut fiecare aspect pe care il stiam. Intreaga serie este incarcata de notiuni noi, de legaturi total neasteptate intre personaje si de dezvaluiri socante. Nu va puteti imagina cat de surprinzatoare este seria si cat de tare va va captiva.

Pe langa personajele din povestile fratilor Grim (Alba Ca Zapada, Cenusareasa, Scufita Rosie, etc), intalnim si personaje din povesti scrise de Hans Christian Andersen (Kai si Gerda din Craiasa Zapezii), de J.M. Barrie (Peter Pan si Wendy), personaje din joculetele si poezioarele copilariei (Mary Mary Quite Contrary) sau personaje reale, din istoria universala (contesa Elisabeta Bathory). Iar de multe ori, povestile se intersecteaza intre ele mult mai mult decat ne asteptam, unele personaje dintr-o poveste dovedindu-se a fi aceleasi cu cele pe care le cunosteam dintr-un alt basm, sub o identitate diferita. Ceea ce este mai interesant este ca personajele nu sunt aruncate la intamplare in aceasta serie, nimic nu este haotic sau lasat in voia sortii. Mi se pare fascinant modul in care autorul a reusit sa imbine toate aceste povesti si sa le lege intre ele prin niste fire atat de logice incat nu ai cum sa le consideri neconvingatoare. Autorul te are pur si simplu in palme, esti o marioneta care reactioneaza exact asa cum isi doreste el la povestea care i se dezvaluie. Nu stiu cum va fi seria principala, The Grimm Diaries insa aceasta mini-serie introductiva mi s-a parut geniala! Povestioarele sunt extrem de bine gandite si cred ca, in ciuda numarului scazut de pagini, elaborarea lor a insemnat o munca intensa si foarte migaloasa si a pretins o creativitate deosebita. Intreaga poveste se anunta a fi un puzzle urias si uimitor, in care fiecare personaj, fiecare intamplare si fiecare detaliu este o piesa care se imbina intr-un mod cu totul neasteptat cu altele din jur.

Bile albe:

– Indiferent de genurile pe care le preferi de obicei, este imposibil sa nu iti placa aceasta mini serie. Toti pastram probabil o mica slabiciune pentru basmele copilariei si in plus, in The Grimm Diaries Prequels, fiecare amanunt este atent ales, fiecare imbinare de elemente te uluieste, la fiecare cateva pagini primesti un nou indiciu pe care abia daca stii unde sa il plasezi, insa stii ca este extrem de pretios. Poate ca unii cititori nu agreeaza foarte mult viziunea unei Albe ca Zapada transformata in vampir sau a unui Peter Pan indragostit de un monstru frumos din povestile fratilor Grimm. Insa chiar si in acest caz, este imposibil sa nu apreciati cel putin munca scriitorului, ghemul incalcit de elemente aparent disparate culese din povesti atat de diferite si modul in care se prefigureaza o poveste fascinanta.

Bile negre:

– Inceputul seriei mi s-a parut putin.. ametitor. Exista o introducere care se repeta in fiecare poveste, cea care explica de ce povestile pe care le descoperim aici sunt diferite de cele pe care le-am aflat cand eram copii, de ce fratii Grimm au modificat „adevarul” despre lumea basmelor. Insa este destul de alambicata, mai mult zapaceste decat sa clarifice. Nu mi-e clar daca acesta era sau nu scopul ei.

– Prima poveste, cea narata din perspectiva mamei vitrege a Albei Ca Zapada nu este cea mai interesanta si ar putea induce in eroare cititorul, facandu-l sa creada ca seria nu merita citita in intregime. Insa daca aveti rabdare sa treceti la urmatoarele povesti, va asigur ca nu va veti mai putea desprinde ochii de pe pagini.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Monster in My Closet (seria Monster Haven, volumul 1) – R.L. Naquin

Publicat în Chloe Neill

Blestemul focului (seria Elita intunecata, volumul 1) – Chloe Neill

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Gabriela Stoica 

Numar pagini: 352

 

Sinopsis:

Lily Parker este trimisa de parintii ei la o scoala particulara elitista din Chicago. Gasca fitoaselor de la Sfanta Sofia este insa mai dificil de suportat decat cerintele academice. Ciudata Scout, singura care se distinge de restul colegelor sale, dispare noaptea in subsolurile cladirii. Urmarind-o, Lily afla ca noua sa prietena face parte dintr-un grup de adolescenti rebeli, cu puteri magice, care au sarcina de a proteja orasul de vampiri, demoni si Seceratori. Ar vrea sa le vina si ea in ajutor, numai ca va avea de infruntat blestemul focului…

Parerea mea:

Sincer, cred ca Blestemul focului e una dintre cele mai slabe carti citite in ultima vreme. Scenariul previzibil si deja super uzat, personaje sterse, suspans.. lipsa, zeci de pagini umplute cu detalii lipsite de importanta, senzatie finala ca ai citit un fanfic sau o carte a unui autor aflat la prima incercare de a scrie. Si culmea e ca autoarea mai are o serie cu destule volume, care pare sa se bucure de succes, deci nu se incadreaza in nici una dintre categoriile acestea.

Pe scurt, povestea suna cam asa: din cauza carierei misterioase a parintilor, Lily Parker ajunge intr-o scoala de fete, cu internat, dintr-un oras nou. Aici avem bineinteles gasca scorpiilor populare cu care intra in conflict de la inceput si colega de camera ciudata, cu care insa se intelege minunat. Pana cand Lily o descopera pe aceasta plecand pe furis din scoala, isi baga nasul in treburile ei si afla astfel ca aceasta are abilitati magice si face parte dintr-un grup de adolescenti cu puteri similare, pusi pe salvat lumea de o organizatie magica malefica. Lily isi descopera si ea puterea secreta, grupul se lupta cu inamicii, castiga – cel putin pe moment, apoi Lily e primita cu bratele deschise in grupul magic si bun. In care, am uitat sa precizez, exista bineinteles si un baiat cu cei mai albastri ochi din lume, cu care urmeaza probabil sa inceapa o relatie.

Cred ca un sfert din text ne-o prezinta pe Lily in timp ce isi alege mancarea de la cantina, se trezeste si e somnoroasa sau in criza de timp, face dus, mananca, strange ambalajul si il pune in buzunarul de la cardiganul bleumarin cu nasturi aurii, etc. Intelegeti voi. Apreciez intotdeauna inserarea unor astfel de detalii, pentru ca ofera un plus de realism povestii si nu ai impresia ca deodata toate cele 24 de ore ale unei zile din viata personajului sunt ocupate cu magia sau cu orice alte noi activitati de care are parte acesta. Insa de data asta a fost prea mult! Singura parte buna este ca stilul este unul usurel, adolescentin, asa ca daca tot citesti fiecare amanunt plictisitor din viata eroinei, cel putin o faci repede..

Ce mi-a placut este faptul ca in multe momente, personajele sunt destul de credibile si in mod ciudat, in ciuda faptului ca portretele lor nu sunt deloc exemplare, dezvolti un sentiment de cordialitate fata de ele. Ceea ce inseamna ca oricat de proaste ar fi anumite parti ale cartii, nu ajungi chiar sa detesti timpul pe care il petreci citind povestea. Autoarea mai introduce in atentia cititorului doua fire secundare, pe care insa nu le clarifica pana la final. Primul este legat de carierele secrete ale parintilor eroinei, iar cel de-al doilea, de un ajutor neasteptat din partea unui membru al taberei adverse. Asta ma face sa cred ca in volumul al doilea al seriei vom avea parte de o poveste mai bine inchegata si de o intriga mai surprinzatoare.

Bile albe:

– Relatia dintre Lily si colega ei de camera, Scout este incarcata de replici amuzante, sarcasm si raspunsuri ironice. In plus, iti ofera un sentiment de naturalete, ca si cum ai asculta de fapt replicile unor persoane reale. In multe romane, unele dialoguri sunt atat de fortate incat e imposibil sa nu iti imaginezi cat de ridicol ar suna in realitate, insa nu este si cazul volumului Blestemul focului, care surprinde placut din acest punct de vedere.

Bile negre:

 – Caracterul previzibil al povestii si lipsa unor elemente care sa te tina in suspans.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Caderea (seria Cele noua vieti ale lui Chloe King, volumul 1) – Liz Braswell

Ritualul (seria Cercul Secret, volumul 1) – L.J.Smith