Disponibil la: Libris
Traducerea: Marieva Catalina Ionescu
Numar pagini: 114
E-book disponibil AICI
Sinopsis:
Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atat pentru scena, cat si pentru marele ecran.
Oscar are zece ani si traieste intr-un spital. Chiar daca nimeni nu are curajul sa i-o spuna in fata, baiatul, bolnav de leucemie, stie ca va muri, iar razboiul lui impotriva tuturor izbucneste inocent, patimas si deznadajduit. Singura care-i intra in voie este Tanti Roz, o infirmiera batrana, neintrecuta in nascocit povesti moderne, adevarate lectii de viata, in care nici binele, nici raul nu sunt absolute si nimic nu e asa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi zece ani si-l invata sa-i scrie epistole lui Dumnezeu ca sa se simta mai putin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid intr-o viata traita fast-forward, Oscar parcurge, printre rasete si lacrimi, itinerarul emotionant al tuturor varstelor si experientelor umane imbogatite de imaginatia lui, care umple spatiile albe si imbraca realitatea in vesmantul miracolului. Astfel, baiatul ajunge sa-si traiasca adolescenta alaturi de prieteni, sa se indragosteasca la tinerete, sa se casatoreasca la maturitate cu prima iubire, sa o piarda si, in cele din urma, sa regaseasca dragostea la apusul unei vieti ca o lumanare care arde la ambele capete.
Parerea mea:
Mai auzisem ocazional titlul Oscar si Tanti Roz, insa nu dadusem niciodata atentie romanului si nici nu cred ca fusesem vreodata curioasa sa ii citesc descrierea. Am descoperit insa o recomandare facuta de Rucsy, iar restul persoanelor participante la discutie pareau la fel de impresionate de carte, asa ca am vrut sa descopar si eu despre ce este vorba. Iar ceea ce am gasit mi-a intrecut orice asteptari.
Descrierea cartii prezinta suficient de detaliat actiunea, mai ales ca romanul are un numar foarte mic de pagini, asa ca nu este necesar sa va mai povestesc despre ce se intampla in poveste. Aceasta este redata sub forma unor scrisori, al caror destinatar este Dumnezeu. Iar cel care le scrie este Oscar, baiatul de 10 ani, bolnav de leucemie care isi petrece in spital ultimele cateva zile din viata sa. Stilul este amuzant, copilaresc, insa deloc naiv. Sub expresiile jucause se ascunde drama, iar durerea se revarsa printre randuri. Intregul roman este un vartej de emotii amestecate: revolta si resemnare in acelasi timp, regret, iubire, speranta, durere, furie si intelegere. Toate acestea se manifesta de multe ori asupra persoanelor din jurul lui Oscar, insa adevaratul destinatar este de fapt destinul. Cred ca orice cuvinte s-ar scrie despre aceasta carte, nu au cum sa cuprinda profunzimea acestuia. Sau toata gama de sentimente pe care ti le insufla. Este fara indoiala, una dintre cele mai emotionante povesti pe care le-am citit vreodata. Esti in permanenta aruncat dintr-o stare in alta, exista pasaje care te fac sa zambesti larg sau chiar sa chicotesti, pentru ca dintr-o data sa descoperi un cuvant care iti rupe sufletul. Si nu, nu e vorba de adevaruri expuse dur, ci de indicii subtile, cu atat mai triste si mai dureroase, a caror semnificatie este infinit mai intensa. La fiecare cateva pagini exista citate atat de frumoase incat nu ai cum sa nu ramai cu ochii lipiti de ele si sa le citesti iar si iar. Ma apucasem sa salvez cateva, ca sa vi le prezint aici, insa cand am vazut ca numarul lor creste intr-una am renuntat, pentru ca mi-ar fi fost apoi imposibil sa aleg doar cateva dintre ele. Si daca le scriam pe toate, era ca si cum as fi scris un sfert de carte.
Pe langa Oscar, Tanti Roz are si ea un rol major. Ea este de fapt motivul pentru care baietelul ajunge sa isi puna sentimentele pe hartie si sa ii scrie lui Dumnezeu. Si tot ea este cea care ii ofera lui Oscar – in loc de niste ultime zile mohorate, incarcate de tristete – o realitate alternativa, o posibilitate de a-si trai viitorul de care se stie ca nu va avea de fapt parte. Iar experienta aceasta este una perfecta, in ciuda faptului ca este incarcata in egala masura de bucurii si de incercari. Tocmai greutatile sunt cele care ii dau realismul necesar pentru a crede in ea si pentru a simti cu adevarat povestea pe care protagonistii o creeaza. In acelasi timp, Oscar ofera niste adevaruri crude, expune anumite aspecte pe care multi prefera sa le ignore, sa le uite, evitand nu doar sa le abordeze, dar si sa se gandeasca la ele. Concluzia fiecarei zile – sau mai bine zis, concluzia fiecarei perioade traite in fantezia personajelor – cea a adolescentei, a tineretii, a maturitatii si a batranetii – reprezinta de fapt esenta fiecarei varste a omului.
Finalul va va lasa cu lacrimi in ochi, insa nu evitati cartea doar pentru ca se incheie intr-un mod trist. Tocmai pentru ca intreaga poveste are un stil atat de realist, un astfel de final este de fapt singurul potrivit. Oricat de tare ti-ai dori altul. Vei fi uimit de incarcatura emotionala pe care o transmite cartea si in ciuda faptului ca nu avem parte de un happy end, merita fiecare minut.
Daca doriti sa cititi Oscar si Tanti Roz, o gasiti AICI. E-book-ul are 74 de pagini, se citeste intr-o ora, maxim doua, asa ca il puteti citi chiar daca de obicei evitati lectura la calculator. Daca doriti sa o transferati pe e-reader sau smartphone, alegeti din optiunile browserului „Save as” si se salveaza sub forma unui document PDF.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 
lovely :*
Mersi Rucsi! Si pt comment si pt recomandare 😀
oricând :*
Am auzit atat de multe despre cartea asta! Si e atat de scurta? Acum ma apuc si eu sa o citesc 🙂 Sper sa nu folosesc toate servetelele din casa… Superba recenzia, se vede cat de mult te-a impresionat cartea.
Da, e..impresionanta povestea. Sa imi spui cum ti s-a parut 🙂 Ah, de fapt..banuiesc ca o sa vad recenzia, nu?
Una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit! Multumesc pentru site 🙂
Cu mare placere! Ma bucur ca ti-a placut!
Asa mi s-a parut si mie 🙂
am citit-o acum urmarind link-ul tau, mersi! sper sa imi mai recomanzi carti pe care sa fiu curioasa sa le citesc (adica nu fantasy:p).
nu am nici un comentariu de facut la adresa cartii.
Eh, mai strecor eu si ne-fantasy din cand in cand 😀
Prin “nu am nici un comentariu de facut la adresa cartii” – sa inteleg ca ti-a placut sau te-a lasat rece?
hehe – asta ar inseamna sa comentez 🙂
Ce-ti place sa ma tii in suspans! 😛
Superba cartea. Insa eu nu pot vorbi despre ea. Nu stiu, imi vine foarte greu sa descriu unele carti, mai ales cele care m-au impresionat profund. Insa tie ti-a iesit de minune, ca de obicei. ❤
Si mie parca imi era teama sa ma apuc de recenzie, imi si trecuse prin minte sa nu o fac. Pt ca, intr-adevar..cum sa descrii corect o astfel de poveste? Dar m-am gandit apoi ca ar fi dragut sa anunt cat mai multe persoane ca o pot citi online, in romana. Si trebuia cel putin sa incerc sa le trezesc interesul, altfel poate nu ar fi bagat in seama linkul, gandindu-se ca nu e cine stie ce 🙂
Asta asa e. Si ai facut un lucru minunat trezindu-le interesul mai multor persoane asupra cartii. Ai vazut ca s-a facut si piesa de teatru la noi, dupa poveste? http://www.daya.ro/?focus=piese&id=22
Noroc de Rucsi ca a facut recomandarea si de tine ca ai pus linkul pe FB 🙂 Parca tu l-ai pus, imi amintesc corect, nu?
De teatru..am aflat din postarea ta! 😀 Dar nu stiu exact cum e cu teatrul, am vazut ca acolo scria stagiunea 2009-2010..asta inseamna ca e posibil ca acum sa nu mai fie pe nicaieri..o sa vanez insa anunturile, poate poate mai prind piesa pe undeva..
Da eu am pus link-ul. Nu stiu daca se mai joaca, dar mi se pare dragut ca a fost si la noi piesa de teatru.
Cica a fost si frumoasa piesa. Am o colega care merge foarte des la teatru si am intrebat-o 😉 A zis ca uneori unele piese se reiau dupa ceva vreme. Tu esti din Bucuresti, nu mai retin daca am mai vb vreodata despre asta..
Ti-am zis vrodata ca imi doresc un motan pe care sa il numesc Oscar? Ei bine, Oscar si Tanti Roz, mi-a intarit dorinta. De-abia astept.
:)) Da, imi aduc aminte. Apropo de motani..mie nu imi prea plac pisicile, insa am tot vazut in ultimul timp 2 rase ataaaat de misto, incat am inceput sa visez la ele :d Una e Sphynx, rasa aia fara blana: http://whatafy.com/storage//2012/02/2012/02/26/breeds-of-cats-sphynx/sphynx.jpg Asta m-a atras dintotdeauna, pt ca sunt atat de uratele si ciudate pisicile astea incat in capul meu devin adorabile!
Si a doua, abia am descoperit-o, Munchkin se cheama si e modificata rasa astfel incat sa aiba piciorusele foarte foarte scurte: http://media.tumblr.com/tumblr_lj51lcmfw91qe8x61.jpg Mi se par super dulci!
Am luat-o si eu! Multumim pentru link! Poate am timp sa o citesc in noaptea asta! pare foarte sensibila!
Cu mare placere! Da, se citeste rapid, e foarte light stilul. Dar sunt sigura ca o sa iti placa. Cred ca e genul de carte despre care aproape ca iti e teama sa vorbesti, pentru ca orice ai spune nu poate exprima impresiile pe care ti le-a lasat..
Iti raspund mai intai aici! Nu m-am putut abtine si am citit-o . Cred ca sunt un pic cam sadica de ma atrag aceste carti si nu le pot rezista. In fine. E profunda. Mi-a placut. Ii voi face si recenzia azi sau maine!
Am terminat acum cateva ore cartea asta. Nu stiu ce m-a apucat, stiam de mult de cartea asta si am simtit nevoia sa o citesc. Am cautat-o pe net si cand am vazut ca are asa putine pagini, ma gandeam ca am dat peste un link gresit. Multumesc ca mi-ai confirmat ca am citit toata cartea!
Am terminat cartea pe nerasuflate, intr-o ora si cateva minute am trait o suta si ceva de ani, am trecut prin atat de multe stari, am fost nostalgica, am suras, uneori am ras cu gura pana la urechi, iar spre final cand am acceptat in sfarsit sa accept ideea cartii, tregica poveste redata de aceasta lacrimile au aparut inevitabil. Pana si acum, cand ti-am citit recenzia au curs lacrimi pe obrajii mei. E o carte excelenta si nu regret deloc ca am citit-o, e simpla si profunda in acelasi timp, e exceptionala!
Da, si eu am fost surprinsa cand am vazut cat de scurta e. Mai ales ca auzisem ca e atat de emotionanta si ma asteptam deci la cateva sute de pagini.
Superba mi s-a parut si mie, atat de dulce si profunda, trista si dragalasa in acelasi timp.. Ma uimesc de fiecare data autorii care reusesc sa iti creeze furtuni in suflet, care iti amesteca doar prin cuvinte toate emotiile. De fiecare data cand citesc ceva care ma da peste cap nu ma pot abtine sa nu ma minunez de talentul acestor autori. Apropo, ai citit Sub Aceeasi Stea? E la fel de minunata, trebuie neaparat sa o parcurgi si pe aceasta!
Nu, nu am citit-o inca insa e a treia carte de pe lista mea de viitoare achizitii. Abia astept sa pun mana pe ea la cat de multe pareri frumoase am citit, iar citatele pe care le-am mai gasit pe net.. Doamne, ma lasa masca.
Da, la mine a fost prima data cand am facut poze la niste citate, atat de tare imi placusera! Sunt sigura ca o sa adori cartea, nu imi pot imagina ca nu i-ar placea vreunei persoane!
Buna!Vreau si eu caracterizarea lui Oscar
My dear, toata povestea are 74 de pagini. Nu cred ca e asa dificil sa iti rezervi o ora pt ea si sa descoperi singura ceea ce cauti