Evantaiul lui Yasumi – Jocelyne Godard

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Diana Morarasu

Numar pagini: 624

 

Sinopsis:

In anul 1000, in Japonia, tanara Yasumi isi paraseste provincia natala, Masushi, la scurt timp dupa moartea mamei sale, hotarata sa ajunga la curtea imperiala de la Kyoto si sa reabiliteze numele familiei in sanul atotputernicului clan Fujiwara. Dar, tanara simpla si lipsita de educatie, Yasumi se va trezi in fata unei curti erudite si rafinate. Cum va face fata “micuta barbara” unei lumi in care distinctia, manuirea evantaiului si subtilitatea gustului poetic sunt la rang de lege? Destinul insolit al temerarei Yasumi ne este dezvaluit, pagina cu pagina, in romanul exceptional, de o finete pur orientala, al celebrei Jocelyne Godard.

Parerea mea:

Multumesc librariei online Libris pentru inca o carte superba, ce m-a purtat printr-o lume fascinanta. Romanul Evantaiul lui Yasumi este disponibil in colectia de carti online a librariei Libris, unde gasiti si un numar impresionant de carti in engleza.

Evantaiul lui Yasumi ar trebui sa fie parcursa de orice cititor dornic nu doar sa urmareasca povestea unei eroine rebele, ci si sa arunce o privire in societatea Japoniei din anul 1000. Pentru ca romanul nu este doar o prezentare a intamplarilor prin care trece Yasumi, ci si o cronica a vietii de la curtea imperiala a Japoniei, a povestilor incalcite ce se nasc in capitala Kyoto, a intrigilor ce se extind pana in provincii si in general, a sistemelor incredibile ce guvernau traiul de zi cu zi al japonezilor cu atatea secole in urma. Este o lume atat de diferita fata de a noastra, incat nu ai cum sa nu te simti surprins si incantat. Iar diferentele nu apar numai intre prezentul nostru si trecutul lor, ci si intre societatea romaneasca si cea japoneza din aceeasi perioada. Este uimitor cat de salbatica poate parea natia noastra prin comparatie cu cea asiatica. La ce nivel de cultura si civilizatie au ajuns in urma cu mai mult de o mie de ani, nivel pe care mare parte a societatii noastre din prezent nu l-a atins nici in ziua de azi. Interesul pentru cultura, arta si educatie era imens, iar toate bogatiile sau resursele materiale nu aveau cum sa faca loc unei persoane inculte in cercurile inalte ale societatii. Fiecare aspirant la un titlu mai important stia ca trebuie sa treaca mai intai de provocari intelectuale, insa dorinta de a sti cat mai multe nu se oprea odata ce ajungeai sa posezi titlul sau pozitia dorita. Dimpotriva. Ea ramanea vie pe tot parcursul vietii, iar generatii la rand erau crescute in aceleasi principii, astfel incat diferentele intre civilizatia japoneza din perioada aceea si majoritatea societatilor occidentale sunt imense.

Autoarea ne face cunostinta cu Yasumi, o tanara nascuta si crescuta intr-o provincie indepartata, ramasa acum orfana si aflandu-se la o rascruce de drumuri. Originea nobila, inteligenta fina si educatia aleasa pe care i-a oferit-o mama ei, combinata cu secretele (in mod normal rezervate doar baietilor) pe care i le-a dezvaluit unchiul sau sunt avantaje incontestabile. Iar acestea o fac sa se indrepte cu speranta spre capitala Japoniei, la curtea imperiala, unde spera nu doar sa isi gaseasca un loc in societate, ci sa si reabiliteze reputatia familiei. Insa drumul ei este mai dificil decat se asteapta Yasumi inainte sa porneasca. Iar primejdiile reprezentate de calatoria indelungata pe jos, de lipsa adapostului sau a hranei, de talharii prezenti pe drumurile Japoniei sau alte persoane cu intentii rele aproape nici nu se compara cu dificultatile prin care va trece odata ajunsa la curte. Bineinteles, povestea de dragoste care se impleteste in viata lui Yasumi este la fel de salbatica, impulsiva, profunda si de neinvins ca insasi personalitatea eroinei.

Evantaiul lui Yasumi poate fi privit si ca un bildungsroman, intrucat persoana care pleaca la drum in primele pagini ale povestii este cu totul diferita fata de cea pe care o descoperim la final. Intrata in Kyoto, pe Yasumi o asteapta alte provocari, iar primejdiile sunt de cele mai multe ori mai subtil ascunse, deghizate in spatele unui evantai sau in versurile incalcite ale unei poezii. Pe parcursul intregii calatorii Yasumi invata, mai intai de la simpli tarani, apoi de la persoane mai de vaza din satele prin care trece, pentru ca in final sa fie novicea unui maestru calugar, a nenumaratilor invatati ai vremii sau a uneia dintre cele mai puternice femei din acea vreme din Kyoto. Inzestrata din toate punctele de vedere, Yasumi ajunge la randul ei intr-o pozitie mai importanta decat ar fi putut spera la inceput, insa locul ei in societate nu ii garanteaza fericirea. Dramele se tin lant intr-o perioada, compromisurile devin obligatorii, imposibil de evitat, iar finalul romanului te lasa intr-o oarecare masura cu un gust amar, insa constient ca uneori singura solutie este sa mergi inainte si sa iei ce e mai bun din fiecare situatie in care ajungi sa fii pus.

Ca aproape toate romanele care nareaza intamplari petrecute in Japonia din trecut, si Evantaiul lui Yasumi ofera acelasi sentiment de seninatate si liniste cititorului. Chiar si momentele tensionate pastreaza cumva o nuanta calma, in ton cu atitudinea generala a personajelor, ceea ce dovedeste chiar mai mult talentul scriitoarei si perseverenta cu care a incercat sa isi dezvolte un stil de scriere tipic asiatic. Descrierile sunt atente si delicate, apar indeajuns de des incat sa iti ofere o viziune poetica a locurilor inconjuratoare sau a vestimentatiei personajelor, insa nu sunt atat de frecvente incat sa plictiseasca. Romanul este incantator, iar numarul paginilor, desi destul de ridicat, nu ar trebui sa descurajeze cititorii. Totusi, cartea poate fi recomandata mai degraba celor obisnuiti cu astfel de povesti sau celor dornici sa descopere o istorisire pur orientala, avand in vedere ca se apropie mai mult de stilul potolit si lin al romanelor clasice decat de cel rapid si plin de adrenalina al romanelor publicate in ultimii ani.

Bile albe:

– Autoarea reuseste sa te faca sa patrunzi in Japonia anilor 1000. Inveti despre obiceiuri, descoperi subtilitatile unei civilizatii fascinante, ramai surprins de tainele fiecarui gest marunt sau al fiecarui cuvant spus. Chiar si ignorand orice altceva si indreptandu-ne atentia doar catre traditia poeziilor waka pe care personajele si le ofereau atat ca simbol de intampinare, cat si ca distractie sau mod de dialog in cazul unor subiecte mai delicate este fascinant. Participantii la dialog erau pe rand nevoiti sa isi puna ideile intr-o forma stilizata, in niste cuvinte simbolice, iar apoi sa descifreze intelesurile subtile ale poeziei oferite ca raspuns de partenerii de discutie. Iar aceste schimburi erau la ordinea zilei, fiind utilizate atat de frecvent de catre aristocratia japoneza incat nici un membru al acesteia nu ezita si nu avea nevoie de prea mult timp de gandire ca sa poata crea sau descifra o astfel de poezie.

Bile negre:

– Finalul, desi sugereaza un viitor destul de stralucitor pentru eroina, este totusi unul surprinzator de trist. Intreaga poveste are parte exact de evolutia la care poate spera cititorul, fiecare amanunt se asaza astfel incat povestea protagonistei sa fie una frumoasa. Iar faptul ca in unul dintre cele mai importante capitole ale vietii ei nu are parte de aceeasi fericire si implinire nu poate decat sa destabilizeze povestea si sa te faca sa zambesti trist, visand la un sfarsit cu totul diferit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Imparateasa – John Burnham Schwartz Cele zece mii de dorinte ale imparatului – Jose Freches