Publicat în David Mitchell

Atlasul norilor – David Mitchell

Atlasul norilor - David MitchellDisponibil la: Humanitas

Colectia: Raftul Denisei

Traducerea: Mihnea Gafita

Numar pagini: 636

 

Sinopsis:

Roman castigator al British Book Literary Fiction Award si nominalizat la Booker Prize, Nebula Award si Arthur C. Clarke Award.

Romanul Atlasul norilor traseaza o harta la scara mare a pasiunilor omenesti, survolate intr-un periplu halucinant, care porneste din Pacificul de Sud, aflat sub spectrul colonizarii in secolul al XIX-lea, si ajunge in viitorul postapocaliptic. Sase povestitori secreta tot atatea universuri despartite de timp si spatiu, insa nu etanse, pentru ca le leaga noduri vitale. Un notar american care exploreaza insulele proaspat colonizate din Marile Sudului; un muzician care incearca sa-si inspire maestrul in scopuri nu tocmai nobile; o jurnalista care salveaza lumea de la dezastru nuclear; un editor care descopera un bestseller periculos; o clona creata in sistemul sclavagismului modern – toti acesti povestitori savurosi creeaza cercuri narative in jurul dramaticei istorii orale a unei insule postapocaliptice. Planurile se intretaie in puncte nevralgice care sunt de fapt marile teme ale romanului: vointa de putere, canibalismul civilizatiei, felul in care trecutul e mereu rescris de catre cei care stapanesc prezentul. Dens, dar translucid, grav, dar colorat, Atlasul norilor exploreaza violenta mai multor lumi care o alcatuiesc pe-a noastra, pornind de la ideea ca „orice credinta e un camp de batalie”.

Parerea mea:

In Atlasul norilor, David Mitchell ne spune sase povesti, aparent fara o legatura intre ele, din epoci si zone geografice diferite. Cartea are o structura de puzzle, cinci dintre povesti  fiind separate in doua parti. Prima poveste fiind incheiata ultima, cea de-a doua penultima si tot asa, pana la a sasea poveste care ne este prezentata in intregime, fara a fi impartita. Povestile pastreaza insa o serie de elemente comune ce ajung sa se lege unele de altele, formand un „tot”, unitar si armonios. Inca de la publicare, romanul a dat nastere multor discutii, parerile cititorilor indreptandu-se spre diverse supozitii privind subiectul principal al romanului: de la conditia omului, pana la… CONTINUAREA AICI.

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

6 gânduri despre „Atlasul norilor – David Mitchell

  1. Niste prietene au fost la film si au spus ca este destul de bun. Am vazut si eu cartea pe la librarii si mi s-a parut destul de interesanta, plus ca imi place extrem de mult titlul. Nu sunt eu super fan geografie, dar poate o sa ii dau o sansa 🙂

    1. Da, sunt interesante ambele: si filmul si cartea. Insa la film trebuie sa te duci pregatit, daca il vizionezi fara sa fi citit macar un rezumat ceva pe google inainte, sunt sanse sa nu te prinda. Iar despre carte trebuie sa iti spun dinainte ca e destul de dificila. Nu e genul de roman pe care il citesti in 2 seri. Daca imi amintesc bine, mi se pare ca mi-a luat mai mult de o saptamana si jumatate sa o termin.
      Mmm…cred ca m-am exprimat putin gresit in recenzie. Am specificat ca actiunea se petrece in mai multe zone geografice doar pentru a accentua diversitatea povestilor si aparenta lipsa de legaturi dintre ele: una se petrece in trecut in Europa, alta in prezent in America, alta intr-un viitor destul de apropiat in Coreea, alta in viitorul foarte indepartat in Haway, etc. Povestea nu se axeaza pe geografie, a fost doar o incercare de-a mea de a sugera cat de diferite sunt cele 6 povesti 🙂

  2. HA! tocmai ce am vazut filmul! 😀
    Dar sunt inca nush cum sa spun…nu neaparat confuza dar sunt sub efectul ametitor si nu ma pot exprima. Cred ca ar fi fost o idee mai buna sa citesc cartea intai (dupa cum fac de regula) pentru ca in scris poate era mai usor sa tin pasul. Prima impresie: o idee veche povestita intr-un fel grandios. Si de aici si farmecul…

    1. :)) Deci la fix ne-am nimerit! Din nou! Eu am vazut filmul cand eram cam pe la jumatate cu cartea. Si nu imi pot da seama cum este sa il vezi fara sa fi avut informatii despre poveste dinainte. Cred ca intr-adevar, ametitor e cuvantul cel mai potrivit 😀 In carte, povestile sunt expuse pe rand (am descris in recenzie in ce fel, exact), pe cand in film scenele se intretaie. Deci cred ca e mult mai usor sa intelegi cartea, chiar daca dureaza mai mult pana sa ajungi sa cunosti fiecare poveste in parte. Dar te anunt de acum ca e o lectura un pic cam dificila. Sau nu stiu, poate asa mi s-a parut mie doar.. Mi-a luat cam de 3 ori mai mult sa o termin decat imi ia de obicei o carte cu acelasi nr de pagini (indiferent daca e vorba de carti normale sau pentru tineri, nu are legatura asta). Iar povestea aceea despre trib a fost foarte foarte greu de citit din cauza limbajului. Cred ca aceea mi-a „mancat” cel mai mult timp 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s