Publicat în Oliviu Craznic

…si la sfarsit a mai ramas cosmarul – Oliviu Craznic

...si la sfarsit a mai ramas cosmarul - Oliviu Craznic…si la sfarsit a mai ramas cosmarul – Oliviu Craznic

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura romana

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Romanul horror al lui Oliviu Craznic se bazeaza pe cronici medievale.Actiunea cartii se petrece in Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevarat Rau. Invitat la nunta unei necunoscute intr-un castel bantuit de diavol, nobilul decazut Arthur de Seragens se trezeste prins intr-o ingrozitoare plasa a nebuniei, tradarii si crimei. In vreme ce oaspetii mor in jurul lui unul dupa altul intr-un mod misterios, secerati de un dusman inuman, Arthur intrezareste cu groaza cum latul se strange in jurul singurei persoane de care i-a pasat vreodata, superba Adrianna de Valois, tanara fiica a intunecatului si temutului sef al Politiei. Panicat si confuz, Arthur se vede astfel nevoit sa incheie o alianta fragila si controversata cu cei mai puternici dintre supravietuitori, care au inceput deja o ancheta in intuneric, impreuna dar suspectandu-se unii pe altii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur, versat in intrigile de salon, logician si vanator iscusit; baronul german Von Walter Calatorul, ale carui peregrinari prin locuri uitate de lume l-au adus de atatea ori in fata unor adevaruri de neindurat; frumoasa si imorala Giulianna Sellini, despre care se spune in soapta ca i-a sedus deodata pe Dumnezeu si pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al carui drum presarat cu cadavre duce la o amanta misterioasa; ducele de Chalais, puternic si crud stapanitor al tinutului, rafinat, aratos si incapabil de a-si stapani pornirile violente; si, mai ales, barbatul care conduce investigatia si de care se tem toti, caci o singura vorba a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…

Parerea mea:

Aveam de multa vreme romanul acesta pe lista de „to read”. In primul rand pentru ca genul horror ramane unul dintre preferatele mele si in al doilea rand pentru ca din descrierile povestii, mi s-a parut ca Oliviu Craznic se diferentiaza intr-o oarecare masura de majoritatea autorilor romani contemporani.
Din punct de vedere al emotiilor induse de carte, nu pot sa spun ca s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Pentru mine, romanul nu a fost unul horror. Dar se poate ca dupa nenumarate povesti scrise de Stephen King sau John Saul, perspectiva mea asupra cartilor de groaza sa fie oarecum diferita fata de cea a unui cititor ce nu a avut prea mult tangenta cu acest gen. Asa ca daca nu ati parcurs multe romane horror pana acum, este posibil sa experimentati emotii diferite.

Am fost insa placut impresionata de alte aspecte ale povestii. Mi-a placut mult originalitatea romanului. Nu, nu ma refer la grupul de personaje blocate intr-un loc infiorator si care sunt vanate rand pe rand de un dusman nevazut. Ideea aceasta e destul de des intalnita. Vorbesc insa de acele forte ale raului pe care autorul le pune in scena. Poate ca nu sunt la fel de seducatoare precum vampirii fermecatori cu care ne-a obisnuit literatura ultimilor ani, insa cred ca aceasta este si ideea: de cele mai multe ori, raul are si o infatisare pe masura, iar creaturile noptii sunt mai degraba asa cum ni le descriu legendele populare din intreaga lume decat asa cum ne-am format noi imaginea lor datorita cartilor si filmelor din ultima perioada. Mi s-a parut interesant ca autorul se indeparteaza de constructia cliseica a vampirilor, a strigoilor, iar creaturile lui imprumuta unele trasaturi (atat fizice cat si de comportament) de la alte fiinte intunecate. Daca portretul acestui inamic inspaimantator este bazat exclusiv pe legende si mituri vechi, atunci autorii contemporani inca mai au multe aspecte de exploatat, pentru ca sursele sunt departe de a fi epuizate. Un alt plus mi s-a parut a fi reprezentat de inserarea unor pasaje ce fac referire si la multe alte fiinte supranaturale: iele, diavoli, zburatori, etc. Desi unele dintre acestea nu sunt neaparat in stransa legatura cu subiectul acestei povesti, au adus totusi un plus de farmec si complexitate romanului.

Majoritatea personajelor sunt construite pe anumite tipare bine definite, iar portretele lor nu sunt completate cu alte detalii care nu se incadreaza pe acele modele. De mentionat ar fi insa inchizitorul, asupra caruia avem o perspectiva opusa fata de cea cu care suntem familiarizati. Daca in mod normal imaginea inchizitorilor este una destul de intunecata, membrii acestei organizatii fiind prezentati adesea ca nedrepti, cruzi, incuiati si despotici, de data aceasta inchizitorul este in totalitate diferit. Notele autorului de la final referitoare la acest aspect explica mult mai detaliat motivul acestui punct de vedere diferit. Majoritatea personajelor sunt indeajuns de detaliat creionate, insa nu mi s-a parut ca sunt si usor de indragit sau, unde era cazul, de detestat. Cititorul ramane cumva in afara, iar relatia personaj-cititor se pastreaza intr-o zona neutra. Protagonistul mi s-a parut probabil cel mai sters dintre personaje. Am avut impresia ca unica lui sarcina a fost aceea de a juca rolul de narator. Nu se remarca prin nimic, iar actiunile sale nu aduc nici un beneficiu actiunii. Prezenta sa pare a fi doar un instrument prin care se oglindesc mai usor restul personajelor.

Un aspect care m-a deranjat au fost cateva neconcordante privind vestimentatia, comportamentul sau stilul de a vorbi al personajelor. Autorul ofera o explicatie in notele din incheiere, insa aceasta nu mi-a schimbat deloc impresiile referitoare la aceste aspecte. Per ansamblu, romanul este o lectura placuta. Nu neaparat una spectaculoasa, care sa te tina cu sufletul la gura, insa reuseste sa te faca indeajuns de curios. Nuantele de roman politist cresc suspansul si implica mai mult cititorul in descifrarea misterelor.

Bile albe:

– Romanul pare foarte bine documentat in materie de legende si este o placere sa descoperi cum mituri aparent fara nici o legatura se combina armonios in aceasta poveste.

– Mi-a placut si inserarea unei noi povesti la finalul celei dintai. Este ca si cum ai trece dintr-o carte in alta, iar mitul zburatorului m-a atras chiar mai mult decat al fiintelor pe care le cunoastem in povestea principala.

Bile negre: 

– Notele din final, desi utile, iar unele dintre ele chiar foarte interesante, se intind totusi parca pe mult prea multe pagini, existand riscul ca unii cititori sa renunte sa le mai citeasca pe toate. Iar astfel, unele detalii importante ar putea trece neobservate exact din cauza adaugarii unor informatii ce ar fi putut fi omise.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Molima (seria Molima, volumul 1) – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

9 gânduri despre „…si la sfarsit a mai ramas cosmarul – Oliviu Craznic

  1. Si eu am avut probleme cu notele din final, la un moment dat am vrut sa si renunt sa le mai citesc. Este insa o carte interesanta, si care te surprinde din cauza multitudini miturilor pe care le dezvaluie de-a lungul povestii.

  2. La un moment dat, văzând și că e a unui autor român, chiar am vrut s-o citesc, să văd ce e și de capul românilor. Dar după Ultima Vrăjitoare din Transilvania, scrisă de o româncă, mi-a ajuns până peste cap:)) Și apoi am văzut că asta e și horror și am renunțat de tot la idee.

    1. Sa inteleg deci ca nu ar trebui sa vreau prea tare sa citesc Ultima Vrajitoare din Transilvania? O aveam in plan si pe asta la un moment dat, citisem pareri destul de bune. Nici eu nu ma omor dupa autorii romani (contemporani – ca cei clasici imi plac ^_^), insa am avut senzatia ca Oliviu Craznic iese putin din tipar. Nu m-am inselat din fericire, asa ca daca o sa mai publice alte romane, o sa le citesc. Au fost si cateva aspecte care nu mi-au placut – cele mentionate in recenzie – dar per ansamblu, am fost placut surprinsa. Mie genul horror oricum imi place 🙂

  3. Romanul lui Crâznic, în ciuda a ceea ce scrie pe copertă e mai mult dark fantasy/ gothic decât horror, ca și povestirile sale de altfel. Și mie mi-a plăcut abordarea sa și faptul că s-a documentat extrem de mult pentru carte. Ca cititor poți opta să citești notele de final, să pătrunzi în universul creării romanului, iar mai apoi să te apuci să te documentezi de unul singur, pe subiect, dar poți și să le frunzărești în cazul în care ai citit cartea de plăcere și nu neapărat pentru că ești pasionat de subiect.

    Dacă vrei să te familiarizezi cu ceea ce scrie Oliviu Crâznic caută-i nuvelele și povestirile, asta așa până la următorul roman ;)) roman care nu se va face mult timp așteptat 😉

    P.S. Recenzia mea la carte precum și un interviu cu autorul, le găsești la mine pe blog.

    1. Da, am observat ca nu era tocmai horror, ramasesem cu impresia asta din descriere si din cele cateva recenzii pe care le citisem inainte. Oricum, nu m-a deranjat foarte tare aspectul asta, mi-a placut oricum cartea.
      Am citit si eu vreo 2 sau 3 povestiri povestiri de-ale sale disponibile pe net.. dar tot romanele raman preferatele mele, proza scurta parca nu imi ofera o imagine indeajuns de completa.
      Multumesc pt informatie, chiar e un autor pe care o sa il citesc si in continuare, asa ca astept urmatorul roman. Mi-a placut mult de tot ca autorul exploreaza mituri aproape uitate, parca mi-a deschis ochii asupra atator subiecte care inca nu au fost inca tratate in literatura fantasy, in ciuda numarului urias de carti de genul acesta publicate in ultimii ani.
      In mod ciudat, povestea mi s-a parut cumva.. linistitoare :)) Stiu ca nu e probabil chiar senzatia asteptata dupa o astfel de lectura, insa mi-a placut ca aduce ca stil cu unele romane clasice si tot timpul ritmul acesta temperat, cu tensiune crescanda, lipsit de adrenalina continua cu care ne obisnuiesc povestile contemporane imi induce starea aceasta.
      Am o rugaminte.. poti sa ma stergi din lista de abonati prin e-mail ca sa ma pot inscrie din nou pe blogul tau? Mi s-a mai intamplat asa si pe alte bloguri de pe Blogger: sunt abonata, insa de la un moment dat nu mai primesc mailuri. Evident ca nu ma lasa sa ma abonez din nou, insa nici nu pot sa ma dezabonez singura. Asa ca singura solutie este sa ma stergi tu din lista si apoi eu sa ma abonez din nou. De obicei merge, dupa aceea incep sa primesc din nou mailurile. Mersi mult!

  4. Mă bucur că ai reușit să citești cartea asta . ( scuze mă chinui să învăț să scriu cu diacritice – și e foarte greu mai ales că am o tastatură veche si bătrană care nu prea stie ce înseamnă pauza) Așa revenind , m-ai făcut să imi doresc să citesc si eu cartea.O aveam in plan, dar nu stiam când să mpă apuc de ea si …Apoi mulțumesc căm-ai lamurit cu termenul Dispotic si Despotic …pe blogul meu numai despre cărți . http://krisszu95shinnygirl.blogspot.ro/. mulțumesc mult . Ps ai avut ocazia să citești Angelologia de Danielle Troussoni?

    1. Sincer, si eu ma bucur, cred ca de vreo 3 luni o tineam pe raft si ma tot uitam la ea fara sa apuc sa o citesc! 😀 Mi-a placut mai mult decat ma asteptam. Din pacate, literatura romana contemporana parca nu ma tenteaza prea mult, insa Oliviu Craznic mi se pare ca a facut o treaba buna! Pana acum, si el si Ioana Visan m-au impresionat in mod placut!

      Nu, nu am citit inca Angeologia. Am tot auzit de ea si parca arata foarte tentant coperta, insa pare totusi doar o lectura ok, nu ma face indeajuns de curioasa incat sa ma apuc de ea. Mereu apar altele mai interesante :))
      Cu placere! Ti-am lasat acum comentariu la tine, dar vezi ca tot ai inversat literele 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s