Disponibil la: Libris
Colectia: Literatura Universala
Traducerea: Mariana Piroteala
Numar pagini: 320
Sinopsis:
Nu poti privi viitorul
Nu te poti intoarce in trecut
Poti afla secretul doar
…apasand butonul „Play”.
Clay Jensen nu vrea sa stie nimic despre casetele pe care le-a inregistrat Hannah Baker. Hannah a murit. Si secretele ei ar trebui ingropate odata cu ea. Dar vocea acesteia ii spune ca numele lui se regaseste pe casete – si ca, intr-un fel, el este responsabil de moartea ei.
Pe tot parcursul noptii, Clay asculta inregistrarile. Merge pe urmele indicatiilor lasate de Hannah, prin oraselul in care locuieste… si ceea ce descopera ii va schimba viata pentru totdeauna.
In curand, un film produs de Universal Studios, avand-o in rolul principal pe Selena Gomez. – www.thirteenreasonswhy.com
Parerea mea:
Nu stiam la ce sa ma astept atunci cand am inceput cartea aceasta. Ideea romanului ma atrasese inca de cand am auzit de el, insa recenziile citite ulterior m-au facut sa cred ca de fapt lectura nu va fi chiar una interesanta. Stiti cu totii probabil despre ce este vorba in mare. O adolescenta se sinucide, lasand in urma un set de casete pe care a inregistrat 13 motive care au condus-o in aceasta directie. Casetele vor circula pe rand catre acele 13 persoane care au stat in spatele fiecarui motiv. Am observat ca majoritatea nemultumirilor cititorilor provin de la aceste motive, care pot parea pentru unii superficiale sau stupide.
Sincer, mie mi-a placut povestea si intr-o oarecare masura, cred ca inteleg de ce protagonista a facut o astfel de alegere. Intr-adevar, privite separat, motivele nu par a fi motive serioase. Sau nu toate. Iar cele care sunt cu adevarat serioase, ar fi trebuit poate sa determine protagonista sa aiba cu totul alte reactii. Insa cele 13 motive trebuie privite ca un intreg. Chiar si autorul insista asupra acestui aspect atunci cand mentioneaza efectul bulgarelui de zapada. Pentru ca lucrurile pe care le experimenteaza Hannah au acest efect nu doar in cursul vietii de zi cu zi ci isi dezvolta si un al doilea rol. Se transforma si intr-o parte integranta a psihicului ei, ii modifica personalitatea, felul de a interactiona cu ceilalti, de a privi lumea si de a reactiona la ceea ce i se intampla. Mai mult, ar trebui sa intelegem si faptul ca cele 13 motive nu sunt singurele. Ele reprezinta doar varful icebergului, iar dedesubt se ascund chestiuni de o importanta mult mai mare. Hannah nu dezvaluie decat acele lucruri ce au legatura directa cu destinatarii casetelor, dar sugereaza adesea ca in spatele deciziei sale sta de fapt o gama mult mai larga de aspecte neplacute, oferind chiar indicii vagi despre o familie pe cale sa se destrame si despre o serie de alte probleme pe care le trece sub tacere.
Nu stiu daca am dreptate, insa mie mi se pare ca in adolescenta lucrurile capata dimensiuni diferite fata de cele reale. Anumite lucruri foarte importante pot fi privite in adolescenta ca fiind banale, in timp ce unele maruntisuri par a avea o amploare mult mai crescuta. Tot atunci, consideram uneori in mod eronat ca unele alegeri gresite nu vor avea consecinte prea grave, in timp ce unele situatii destul de usor de descalcit par a fi capatul lumii, fara posibilitatea de a mai fi rezolvate. Asa ca de aceea motivele Hannei nu mi se par superficiale. A nu se intelege nici ca sustin o astfel de alegere, dar nici ca o blamez. Pur si simplu, consider ca fiecare este liber sa ia orice decizii il privesc. Exista oameni si oameni, fiecare cu personalitatea lor. Unii sunt mai puternici, altii cedeaza mai usor. Exista diferite concursuri de imprejurari cand si cei mai puternici pot cadea. Asa ca decizia Hannei nu mi se pare neaparat neintemeiata. Poate ca unii cititori considera ca motivele ei nu au fost solide. Poate ca altii ar fi facut acel pas chiar mai repede decat ea. Majoritatea dintre noi probabil suntem de acord ca nu avem dreptul sa judecam persoanele reale. Asadar, am putea incerca sa facem acelasi lucru si in cazul acestei carti. Sa o privim pe Hannah nu ca pe un personaj virtual, ci ca pe o persoana reala. Pentru ca ar putea fi. Pentru ca nenumarate persoane se sinucid in realitate si pentru motive pe care le gasim chiar mai neinsemnate decat pe cele ale Hannei. In momentul in care un om ia o astfel de decizie, este evident faptul ca pur si simplu i se pare ca nu mai poate continua. Cum am putea indrazni noi sa ii reprosam ca motivele sale nu erau indeajuns de solide? Cum am putea sa ne gandim ca sunt nesemnificative, doar pentru ca noi le vedem asa? Este pur si simplu o chestie de interpretare, de atitudine in fata destinului, a lumii din jur si a vietii insasi. Este de bun simt sa intelegi ca vedem lucrurile diferit, ca reactionam diferit, ca suntem afectati in mod diferit de ceea ce ni se intampla. Ca ceea ce pe tine te lasa rece pe altul il poate distruge. Nu exista o metoda de masurare a suferintei. Asa ca nu, mie nu mi se pare ca protagonista s-a sinucis din niste motive lipsite de importanta.
Mi-a placut romanul, mi s-a parut realist, lipsit de dorinta de a soca in ciuda subiectului controversat. Este ca o trezire brusca, o sclipire care te face sa vezi deodata lucrurile intr-o lumina noua. Niciodata nu ne gandim la modul in care gesturile, cuvintele sau atitudinile noastre ii influenteaza pe cei din jur. Cel mai probabil, nici daca ne-am gandi, nu am avea ce sa facem, pentru ca nu poti controla evolutia unor situatii care se transforma in avalanse. Poate ca nu vom deveni neaparat mai buni, mai atenti sau mai constienti dupa lectura acestei carti. Sau poate ca da. Asa cum scriam mai devreme, pana la urma, fiecare reactioneaza diferit 🙂
Bile albe:
Tonul linistit al eroinei prin care evidentiaza hotararea ei, faptul ca procesul de gandire ce a dus la aceasta decizie a fost complet si convingerea ca orice interventie din partea vreunuia dintre oamenii care ii vor asculta post mortem povestea nu ar mai fi salvat-o. Prin contrast, suspansul caruia ii da nastere vocea agitata a lui Clay; tensiunea creata din combinatia povestii narate atat de lent, de calm, de catre Hannah si sentimentul tumultuos de anticipare a punctului culminant pe care il traieste Clay.
Bile negre:
Trecerea continua de la punctul de vedere al Hannei la perspectiva lui Clay a fost adesea destul de derutanta. In unele pasaje, este evident din prima clipa cine e naratorul, insa au existat si destul de multe fragmente in care habar nu aveam a cui poveste o citeam in momentul acela. Si odata ce intelegeam a cui voce o „ascult”, in cazul in care ma inselasem asupra naratorului, trebuia sa recitesc fragmentul ca sa il pot percepe corect.
Update:
Uitati ce coperta frumoasa am gasit. Daca am vazut eu bine,cred ca este editia paperback din Indonezia. Mi se pare mult mai draguta si potrivita decat cea care a aparut prin restul tarilor.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 
Chiar urma sa ma apuc de ea zilele astea; aveam de ales intre asta si Inainte sa adorm. Pe cea din urma o termin azi, asa ca maine ma apuc de Jay Asher (ca tot tre sa-mi vina si cealalta carte a lui, aia cu Facebook-ul).
:)) Si eu m-am gandit la cartea cu facebook-ul, saptamana viitoare ajunge si la mine. A fost unul dintre factorii care m-au convins sa o citesc acum pe asta, cu toate ca nu era planificata. Chiar sunt curioasa cum o sa ti se para. Vad ca sunt doua tabere: cei care considera ca motivele au fost superficiale si cei care inteleg de ce a facut asta protagonista.
E mult mai misto coperta aia! Asta originala mi s-a parut destul de neinspirata, parca nu transmite nimic, nu te face sa o iei de pe raft..
PS: Coperta asta e bestiala!
Si mie mi-a placut destul de mult cartea si totusi nu m-a impresionat atat de tare pe cat speram…
In orice caz, o recenzie foarte frumoasa!
Multumesc, Alexandra! Eu citisem o gramada de recenzii negative, asa ca nu prea stiam la ce sa ma astept.. Mi-a placut, dar nu pot sa spun ca e tocmai genul de carte care sa devina preferata cuiva. Frumoasa, interesanta daca privesti in ansamblu si daca analizezi modul in care se schimba mentalitatea personajelor, dar nu e genul acela care sa te faca sa uiti de tot ce e in jur 🙂
Ai dreptate in tot ce ai spus, si eu am citit in multe recenzii pareri cum ca motivele sunt stupide, si am dat peste bloggeri indignati. Dupa cum ai mentionat, fiecare om e diferit, percepe viata diferit, necazurile diferit, unii pot merge mai departe prin adevarate tornade iar altii sa fie daramati la cateva adieri de vant.
Nici mie nu mi s/au parut solide motivele, dar nu am judecat-o, cred ca e gresit sa analizam mereu ce i se intampla intr-o carte unui personaj doar prin prisma noastra, uneori trebuie sa incercam sa ne punem si in pielea lui, sa ne gandim si ce a gandit el/ea. Foarte frumoasa si profunda recenzie, ca de obicei.
Multumesc, Krisz! Cred ca pana la urma, intr-un fel, asta e unul dintre scopurile cartilor: sa te faca sa vezi lucrurile din mai multe unghiuri, sa iti “deschida” mintea, sa te ajute sa devii mai tolerant, sa accepti pareri diferite, sa intelegi oameni diferiti.. Daca suntem inchisi si judecam personajele doar prin prisma a ce am face noi si ce ni se pare noua corect, nu ajungem nicaieri 😀 Nici eu nu am judecat-o pe Hannah. Nici nu blamez ce a facut, nici nu sustin ca a fost neaparat o alegere buna. A fost alegerea ei si atat..
Sunt foarte curioasa cu privire la noua carte a autorului, care va iesi la Leda, cea cu Facebook-ul. Imi atrasese atentia de multa vreme, dar nu apucasem sa o citesc. Acum daca tot iese la noi, abia astept sa pun labutele pe ea 😀
Stiu, si mie mi-a atras atentia noua carte care apare la Leda, mi se pare inedit subiectul si interesant. Sunt intrigata de ea, ma intreb cum va fi. Desi momentan sunt mult mai interesata sa pun mainile pe Locuri intunecate de GIlian Flynn, am terminat si Obiecte ascutite recent si mi-a placut foarte mult, poate mai mult decat Fata disparuta. Oricum, stilul si cartile acestei autoare mi se par socante si fascinante si am devenit cam dependenta de ele 😀
Habar nu aveam ca Dark Places a fost deja tradusa la noi! Faci recenzie la Obiecte Ascutite? Si mie mi-au placut ambele carti, Locuri Intunecate e pe lista. Acum o sa ma interesez de ea in romana, inainte ma gandeam sa o caut in engleza. Pacat ca deocamdata are doar 3 carti publicate… E mai misto sa faci obsesii pentru autori care au o multime de romane deja aparute, macar stii ca pt cateva saptamani poti sa te delectezi numai cu cartile lui 😀
Daa, a aparut la noi Locuri intunecate de vreo trei ani chiar, si eu am fost la fel de uimita ca si tine cand am descoperit din pura intamplare. Insa avand in vedere ca a aparut la Tritonic, unde promovarea e cam inexistenta, nu ma mir ca nu stiam niciuna de asta http://www.tritonic.ro/isbn-Locuri_intunecate-978-606-8139-34-0.htm . Ma bucur ca Fata disparuta a aparut la TREI unde a avut parte de mai multa promovare si lumea a aflat de ea.
O sa fac recenzie la Obiecte ascutite, dar inca nu imi ies recenziile asa cum as vrea pentru genul acesta de carti mai complicate si cu dezvaluiri socante. O sa scriu cum pot oricum, sper ca pe parcurs, dupa ce mai exersez si cu altele, o sa imi iasa mai bine. Eu in mare parte faceam recenzii la cartile fantasy si care le primeam de recenzii, unde era muult mai usor de scris, nu faceam recenzii la toate cartile citite iar acum imi vine mai greu.
Da, exact la chestia cu “promovarea” celor de la Tritonic ma gandeam si eu.. Oricum, am auzit ca merge spre dezastru editura asta.. Dar e pacat ca nici nu au lasat macar impresia ca s-ar fi straduit sa isi faca un pic de reclama la carti. Acum cativa ani aveau titluri foarte misto, cartile aratau bine, etc..
:)) Doamne, dar la Fata Disparuta ti-a iesit minunata! Ai vreo 2-3 chestii in ea care ar merita salvate ca citate si puse pe spatele cartii, serios! 😀
Off topic gigantic: Pe cand pui recenzia de la Fairies in My Fireplace? Sunt asa nerabdatoare sa iti citesc parerile! Volumul a fost adorabil 🙂
Ooo, doamne, ma crezi ca de 2 sau 3 saptamani o am gata in romana, dar nu gasesc timp sa o traduc in engleza?? :(( Sper ca weekendul asta sa reusesc si sa o postez odata, mi-e o rusine de mor de autoare! 😦
Aaa, look who’s wearing white! Look! Just… I hope it’s a wedding dress. A royal one, for God’s sake. Fuck you, Aspen.
shrd.by/RXf64Y
Stiiiiuu, arata atat de misto!! God, sper ca nu cumva autoarea sa ne faca vreo faza si sa ne trezim cu surprize :))
Pff, cat mai e pana in iunie… 😦
Ai vazut si filmuletul behind the scenes?
Da, si coperta de la The Selection Stories e si ea frumoasa. Cea de la the One arata cel mai bine dintre toate, si nu ma refer la vreo semnificatie a albului. Doar ca pur si simplu e potrivita–atat de frumoasa si albul asta arata atat de… final. Plus, mi se pare ca privirea aia de pe fata Americii e cea mai fericita. La prima carte, arata de parca ii cadea cerul in cap –a fost obligata in selectie, e adevarat–, in a doua parca si mai rau, dar a treia ne indica in sfarsit un happy ending:)) Poate lucruri o iau spre mai bine in sfarsit.
:))) Ai dreptate. Mie fata Americii nu mi-a placut deloc pe coperta volumului 2. Abia astept sa iasa! Sunt curioasa si sa citesc The Guard, abia astept sa vad daca o sa imi schimbe in vreun fel parerea despre Aspen. Pt ca momentan, desi stiu ca poate saracul o fi baiat de treaba, am tendinta sa il resping doar pt ca sta in calea lui Maxon! :))
Asta-i atitudinea!:)) Dar cred ca daca Kiera Cass il alege pe Aspen, o sa se aleaga cu un grup urias de fani in fata casei strigand “MAXOOON”:))) Aspen e enervant, fiindca o face sa se duca in selectie si dupa merge dupa ea si nici nu o sa lasa sa isi traiasca viata nefericita acolo. Maxon i-a dat cat timp (prea mult) si spatiu (prea mult) a vrut. Pe cat aparea? Era candva in toamna asta, oricum:))
Nuu, The Guard apare abia in februarie iar The One abia in mai! :(( Deci mai avem muuult de asteptat..
Stiu, aceeasi parere o am si eu despre Aspen. Dar am asa un feeling ca autoarea o sa reuseasca sa ne zapaceasca de cap, mai ales dupa articolul ala in care explica de ce Aspen are inca o importanta atat de mare pentru America..