Disponibil la: Editura TREI
Colectia: Fiction Connection
Traducerea: Laurentiu Dulman
Numar pagini: 344
Sinopsis:
Magnific. Epopeic. Irezistibil. Magic.
Falia Umbrei, un tinut invaluit in bezna, populat de monstri, distruge treptat Ravka, o natiune altadata mareata.
Alina, o fata orfana, singuratica, descopera ca poseda o putere unica, ce o face sa patrunda in lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea sa destrame vraja demonica a Faliei Umbrei, eliberandu-si tara?
Intunecatul, o fiinta cu o putere de seductie teribila, este conducatorul Grishei. Daca isi va implini destinul, Alina va fi nevoita sa descopere cum sa se foloseasca de harul sau si cum sa reziste atractiei periculoase pe care o simte fata de temutul stapan.
Insa in timp ce-si contempla viitorul naucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al sau din copilarie.
„Nu se compara cu nimic din ce-am citit vreodata.” – Veronica Roth, autoarea bestsellerului Divergent.
Parerea mea:
Oooo, nu va puteti imagina ce pierdeti daca nu puneti cat mai curand posibil mana pe cartea aceasta! Nu am citit-o pur si simplu, nici macar nu pot sa spun ca am devorat-o doar, ci am senzatia ca am absorbit dintr-o singura respiratie intreaga poveste. Desi continui sa citesc fantasy destul de mult, cand dau peste romane atat de bune, am impresia ca parca nu as mai fi citit de luni intregi genul acesta si ca mi-a fost extrem de dor de el. Aceeasi senzatie am avut-o si cand am citit Tronul de clestar si credeti-ma, Regatul Umbrelor e cel putin la fel de grozava!
Universul creat de Leigh Bardugo poate parea la inceput destul de ametitor. In primele capitole m-am intors mereu la paginile de la inceput, pentru a consulta din nou harta tinutului si legenda referitoare la organizarea Grisha. Insa odata ce incepi sa intelegi cum merg lucrurile, chiar nu mai poti lasa cartea din mana. Lumea in care traieste Alina este impartita intre oamenii obisnuiti si cei care poseda anumite abilitati care, desi incadrate in domeniul stiintei, aduc mai mult cu magia. In Ravka, tara Alinei, desi familia regala si armata Intai sunt formate din oameni obisnuiti, Grisha reprezinta totusi clasa superioara. Iar Intunecatul este conducatorul din umbra, a carui faima o depaseste chiar si pe cea a regelui. Alina si Mal sunt prieteni din copilarie, de cand s-au cunoscut in orfelinatul in care au crescut. Testarile din copilarie au aratat ca amandoi sunt oameni obisnuiti, lipsiti de abilitatile Grisha. Insa un eveniment iesit din comun rastoarna tot ceea ce stiau. Se trezesc pentru prima data separati, iar Alina este aruncata intr-o lume noua, necunoscuta si ostila, din care nu are nici o cale de iesire si in care trebuie sa se lupte cu propria ei fiinta pentru a fi cineva total diferit de ea insasi. Insa cel putin se bucura de aprecierea Intunecatului, care se dovedeste a fi cu totul altfel decat presupunea ea. Este fermecator, fascinant, iar intre ei se naste ceva ce o face sa uite de iubirea ei tainuita de ani intregi pentru Mal. Odata ce isi atinge potentialul, pare ca totul este perfect pentru Alina si ca drumul ei va fi din ce in ce mai stralucitor. Insa lucrurile iau cea mai neasteptata directie si totul de schimba la 180 de grade. Ultimul sfert de carte il parcurgi aproape in transa, iar finalul te lasa tanjind dupa volumul urmator.
Povestea este unica, surprinzatoare, lipsita de clisee, iar modul in care e scrisa este fara cusur. Nu exista nici un eveniment previzibil, nici un aspect construit pe tipare repetitive si plictisitoare, totul e nou, fascinant si irezistibil. Fiecare aspect ce parea la inceput aruncat la intamplare se dovedeste a avea semnificatii solide si toate amanuntele aparent neimportante sunt de fapt fragmente ale unui puzzle impresionant.
Personajele…oh, personajele… Am o mie de chestii de spus despre ele, vreau sa dezvalui trasaturi, sa dezbat fiecare amanunt si sa analizez toate lucrurile importante care privesc caracterul si evolutia lor. Insa nu pot vorbi foarte liber despre ele, pentru ca unele dintre cele mai importante lucruri legate de acestea reprezinta spoilere majore si ar fi ingrozitor sa va stric surpriza lecturii. Asa ca ce va pot spune este ca absolut toate personajele – atat cele principale cat si cele secundare – sunt impecabil realizate. Si nu doar atat, dar sunt neasteptat de complexe, cu personalitati atat de nuantate, de profunde si cu trasaturi care ies la suprafata treptat, continuand sa te surprinda pe tot parcursul lecturii.
Nu stiu exact cum sa explic, dar am senzatia ca parca exista doua tipuri de fantasy: cel normal, des intalnit in ultimii ani si apoi acesta rar, de-a dreptul magic, care te absoarbe intr-o alta lume si pe care la randul tau, il absorbi parca in propria fiinta si simti apoi toate acele universuri magice ca facand parte din tine. Cititi Regatul umbrelor. Va promit ca nu o sa va para rau, e o lectura minunata pe care sunt sigura ca o veti adora la fel de mult ca si mine.
Multumesc din suflet Editurii TREI pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie si pentru ca au adus-o cititorilor din Romania. Auzisem de titlul in engleza, insa nu ma atrasese atat de tare incat sa il pun pe lista de romane must read. Asa ca probabil daca nu ar fi fost adus de Editura TREI si la noi, nu as fi ajuns sa parcurg aceasta poveste geniala.
My Weekly Book 
Dupa ce am citit recenzia ta eram ceva de genul “Tata, unde ti-ai pus portofelul ?”. Serios acum, chiar trebuie sa o citesc.
Da, da, da, TREBUIE 😀 Mi s-a parut geniala, foarte originala, lipsita de clisee si cu personaje atat de realiste incat zici ca sunt adevarate, ca e imposibil sa le fi creat mintea cuiva doar
Eu citesc cartea asta momentan, dar sunt abia la început, cred că pe la pagina 68. Încă nu am o părere foarte clară despre ea, dar apreciez că a intrat totuși destul de repede în acțiune. Oricum, am auzit multe lucruri bune despre cartea asta 😀
Daaa, daa, e zapacitoare la inceput. Eu ma tot intorceam la harta si la ghid, le analizam, incercam sa imi fac o ordine in ganduri. Dar dupa vreo suta de pagini m-a prins atat de tare incat nu am mai pus-o jos!
Te rooog sa revii cu parerile finale dupa ce o termini, mor de curiozitate sa vad daca tuturor o sa li se para la fel de misto cum mi s-a parut mie!
Am citit-o și… nu pot să zic că m-a impresionat, din păcate. Nu a fost o carte rea, dar nici bună nu mi s-a părut, a fost undeva la mijloc pentru mine.
Dacă ai vrea mai multe detalii despre asta, pentru că nu vreau să las un comentariu kilometric, am postat părerea mea despre carte aici: http://just-other-things.blogspot.ro/2014/01/regatul-umbrelorghrisha-1-de-leigh.html
Tocmai primisem si mail de pe blogul tau. Cred ca esti prima persoana care e destul de ne-entuziasmata cu privire la cartea asta 🙂
Cred ca de data asta noi doua am vazut lucrurile total diferit, de la personaje, relatiile dintre ele si pana la poveste, modul in care a fost imbracata intriga, totul… Nu prea pot sa explic tot, nu numai din cauza ca as scrie (fie aici, fie la tine pe blog) un comentariu muuult prea lung, ci si pentru ca ar insemna sa analizez actiunea sau gesturile personajelor si asta s-ar cam transforma in spoiler si ar putea sa strice surprizele pentru cititorii care inca nu au parcurs cartea. Dar serios, cred ca absolut totul am privit diferit :)) Ar trebui sa ne intalnim fata in fata, cred ca am putea discuta vreo 2 ore numai pe tema acestei carti :))
Off-topic: Tronul de clestar ai citit-o?
Am primit-o si eu pt recenzat, deci clar o sa o citesc 😀 pana atunci vreau sa iti spun ca fantasy tot asa, magic, unic, vei intalni in Circul Noptii. Trebuie sa o citesti!
Da, da, de cand aud de Circul noptii si inca nu am reusit sa ajung si la ea… Cred ca toate recenziile pe care le-am citit au fost super entuziaste.
Sunt foarte curioasa sa vad cum o sa ti se para Regatul umbrelor, daca fascinatia asta e efect general sau daca mi-a taiat numai mie respiratia 😀
Ma bucur atat de mult ca ti- placut! La inceput si eu mi-am scris pe o foaie toate ordinele din carte (in engleza suna foaaarte ciudat, dar mult mai fain) si eram cu harta in fata, scoasa de pe net, dar dupa o perioada m-am prins si eu de idei. Inca nu am citit volumul doi, desi imi tot face cu ochiul, si acum ca ti-am citit recenzia cred ca ma duc sa il devorez 😀
:)) Shhhh, nu-mi zice de volumul 2 ca si pe mine ma tenteaza si am ataaatea mai urgente…
Sincer , prima data nu prea m-a atras coperta , dar dupa ce am citit descrierea , alte recenzii si recenzia ta , mi-am schimbat opinia . Particip la un concurs pentru aceasta carte , sper sa am noroc , daca nu poate o voi cumpara cand voi da urmatoarea comanda.
Eu auzisem de ea cand inca nu fusese publicata in Romania, avea titlul interesant (Shadow and Bone), suna destul de ok si descrierea, insa parca nu parea atat de wow incat sa ma grabesc foarte tare sa o citesc. De asta am si spus la final, noroc ca au tradus-o cei de la Trei, pentru ca altfel ratam o poveste grozava!
Bafta multa la concurs! 😀
Ei bine m-ai facut si mai curioasa, ma intorc la cartea mea de pe noptiera si revin cu impresii.
😀 Fugi, fugi! Abia astept sa vad cum ti se pare. Chiar daca pe GoodReads sunt zeci de recenzii ale cititorilor de afara, parca mereu sunt mai curioasa sa descopar parerile bloggerilor din Romania, mai ales cand e vorba de astfel de carti de care ma indragostesc!
Chiar nu eram tentata de Regatul Umbrelor inainte, pentru ca (,) coperta mi se parea oribila, deci nici macar nu ii citisem descrierea,ndar entuziasmul tau e molipsitor. Am sa revin la ea mai incolo 🙂
Coperta de la noi sau cea de afara? Oh, imi doresc foarte tare sa iti placa daca te hotarasti sa o citesti!
Daaa, vreau! :)) Stii tu ceva D I need magic these days!
Daca nu o chema pe fata aia Alina era si mai bine :))
:)) Si mie mi s-a parut ciudat numele la inceput. Dar autoarea foloseste foarte multe influente rusesti si cred ca de aici si numele asta.
Am terminat si eu astazi cartea si pot sa iti spun pe scurt impresiile mele. E o carte buna, mi-a placut mult, dar nu stiu, nu ma simt la fel de entuziasmata de ea ca restul bloggerilor care au citit-o si au perceput-o perfecta. O sa iti spun ce m-a deranjat, si de aici vor fi SPOILERE deci nu cititi comentariul meu daca nu ati citit intai carteam. Primul aspect e legat de unicitatea ei, faptul ca ar fi surprinzatoare povestea..s-a tot zis asta peste tot, cred ca si tu ai spus ceva legat de asta in regenzie. Da, lumea din carte e, si actiunea are parte de rasturnari de situatie, elemente uimitoare, dar la baza porneste de la tiparul pe care au fost scrise atatea carti fantasy: tipa aparent banala, careia i se descopera o putere sau mai multe, brusc devine cea mai tare si trebuie sa salveze lumea, trece prin perioada de antrenament samd. M-a deranjat si triunghiul amoros, alt element deloc nou, as fi admirat-o pe Leigh daca nu apela la el. Faptul ca a apropiat-o pe Alina de Mal la sf nu a aratat decat ca e foarte nehotarata, schimbatoare, ca nu stie ce vrea. Cum Mal nu i-a mai rsp la scrisori, s-a lasat fermecata rapid de Intunecat si avea sentimente pt el. Cum acesta a dezamagit-o cu ceva, gata, s-a refugiat in bratele lui Mal rapid. Cred ca plecam capul in fata scriitoarei daca nu o facea pe Alina sa se intoarca spre Mal. O apreciam de mii de ori mai mult pe Alina daca ramanea ferma, daca recunostea ca Intunecatul e cel pe care il iubeste, dar cu toate astea alege sa lupte impotriva lui si sa faca ce e corect si bine pentru tara ei. Asta da, ar fi fost ceva intr-adevar uimitor si nou. Si tot legat de povestea cu Intunecatul si Alina, mi s-a parut ca situatia a semanat teribil cu Warner – Julliette din Shatter Me, acelasi antagonist care vrea sa foloseasca eroina ca pe o arma cu care sa distruga lumea. Dar poate sunt eu exagerata.
Cam astea m-au suparat la poveste pentru ca i-au stirbit din unicitate si m-au facut sa ii scad o steluta cartii. Dar per total mi-a placut, e un fantasy bun, captivant, sunt curioasa cum va evolua. Am citit descrierea la vol 2 si suna ft promitator 😀
Hey 🙂 Hai ca preiau metoda ta si anunt SPOILER ALERT, pentru ca nu ma pot abtine sa nu iti raspund in detaliu. M-am abtinut atata vreme sa nu intru in amanunte de cand am scris recenzia, ca acum simt ca explodez daca nu iti scriu tot ce imi trece prin minte :)) Deci, pt cei care nu au citit romanul, nu cititi mai departe comentariul acesta, intrucat contine SPOILERE!
Nu neg ca a pornit tot de la un schelet super folosit in literatura fantasy, dar mi se pare ca ce a iesit este intr-adevar original (exact cum ai spus si tu: lumea, societatea, intriga/problema de la care porneste povestea, etc). Nici nu stiu daca ai cum sa scrii o carte in care sa eviti chiar toate tiparele, probabil maximul pe care il poti face e sa le transformi, sa le manevreti astfel incat rezultatul sa fie diferit. Si mi-a mai placut si ca de data aceasta, unele aspecte inexplicabile in alte carti primesc acum o explicatie. De exemplu, motivul pentru care Alina e atat de banala si nepriceputa este exact acela ca si-a suprimat acea putere, iar aceasta lupta interioara pe care o duce de atata timp ii foloseste toate resursele. Si tot asta ofera si explicatia motivului pt care transformarea ei intr-o eroina puternica e atat de brusca si rapida.
Cat despre triunghi… cred ca e prima data cand nu ma deranjeaza :)) Ba nu, ba nu, nici in Spulbera-ma nu ma deranjeaza, pt ca e prea fermecator Warner. Anyway, aici eu am interpretat asa lucrurile: Alina loves Mal (fara speranta..). Dupa ce pleaca ea, Mal nu ii mai da nici un semn de viata. Intunecatul e atragator, puternic, ii ofera tot, pare sa o pretuiasca enorm si sa o tina in puf si ii promite sa schimbe lumea impreuna. Adica o face sa se simta importanta, folositoare, etc. Si pe de alta parte, atentia si semnalele pe care i le transmite o fac sa se simta (probabil pt prima data in viata ei) senzuala, feminina si singura in masura sa il cucereasca. Tine cont ca iubirea pt Mal fusese ani de zile fara speranta si nici nu existau semne ca in viitor avea sa se schimbe. Deci din punctul meu de vedere, e perfect normal sa incerce sa il uite si mai mult, sa se lase atat de usor fermecata de Intunecat. E un fel de refugiu chestia care apare intre ei, o incercare de a trece mai departe, probabil in sinea ei Alina vrea sa fie cucerita. Apoi afla chestia naspa, fuge, iar intamplarea face sa il regaseasca pe Mal. De care nu i-a trecut niciodata pana la urma, iar faptul ca el a avut parte de un fel de wake up call odata cu plecarea ei, iar acum a fost dispus sa piarda tot pentru ea, duce, bineinteles, la nasterea unei legaturi de data aceasta reciproce.
Intr-adevar, foarte interesanta varianta asta pe care ai scris-o, cu Alina care lupta contra intunecatului chiar si iubindu-l in continuare. Bine, poate ca o si face pana la urma, nu? Parca nu imi amintesc sa isi nege sentimentele fata de el (Chiar daca le are si pe cele pt Mal). Imi amintesti, te rog? Probabil ai amintirile mai proaspete, eu nu mai tin minte exact, dar parca nu retin sa i se fi sters cu buretele sentimentele pt Intunecat, ci dimpotriva 😕 Si Mal mi s-a parut interesant odata cu schimbarea aceasta din final. Daca la inceput era doar un tip dragut, la sfarsit s-a transformat, iar schimbarile au fost vizibile si treptate. Chiar si factorul declansator (plecarea Alinei) mi s-a parut plauzibil, pentru ca avand-o pana atunci mereu prin preajma, probabil ajunsese sa nu isi dea seama de ceea ce simte fata de ea si de importanta pe care o are in viata lui. Iar Intunecatul – trecand peste trasaturile fascinante pe care le observi din prima: farmec, putere, ambitie, mister, etc – pare sa aiba o poveste interesanta in spate: cum a ajuns sa faca ce a facut, cum de este atat de puternic, ce l-a determinat sa aiba astfel de planuri, cum si-a ascuns secretele acelea destul de greu de ascuns, de ce a pastrat-o pe Baghra prin preajma, cum reuseste sa controleze atat de bine totul, ce simte cu adevarat pt Alina, etc. Si Genya mi s-a parut fascinanta. Parca toate personajele au ceva care te intriga foarte, foarte tare.
Cred ca singura chestie care nu mi-a placut este faptul ca Alina a crezut-o atat de repede pe Baghra. Probabil presiunea timpului scurt pe care il avea la dispozitie a contribuit la asta, dar tot mi s-a parut prea rapida decizia.
Si apropo de paralela cu Juliette si Warner… nu am cum sa fiu obiectiva! 😀 Serios, am incercat sa o gandesc la rece, dar stii cum functioneaza mintea: crezi ceea ce se potriveste cu gandurile tale, gasesti numai argumente care iti confirma teoriile. Nu ca as fi avut de gand sa te contrazic, ci doar ca sunt fascinata de ambii antagonisti si creierul meu nu functioneaza normal in situatia asta. Adica nu am sesizat asemanarea pana sa imi atragi tu atentia asupra ei si nici acum nu reuseste sa ma deranjeze vreun pic :))
Oricum, per total, mi s-au parut foarte, foarte naturale si realiste personajele, reactiile lor avand in spate un sistem veridic de emotii si mecanisme ale gandirii. Si nu stiu, m-a facut sa ma simt altfel, am citit-o parca cu mai multa bucurie si curiozitate fata de alte carti fantasy, o percep in mod diferit. Parca au profunzime personajele, povestea, mi se pare ca totul e gandit mai in amanunt decat in cazul altor romane. Dintre lecturile din ultima vreme, doar Tronul de clestar mi s-a parut similara din punctul acesta de vedere. Nu stiu daca pot gasi neaparat motive destul de clare (chiar si pt mine adica 🙂 ), insa pur si simplu mi s-au parut diferite cartile astea, le-am SIMTIT altfel 😀
Pai nu aveam cum sa iti explic exact ce m-a deranjat fara sa spolileresc ceva, dar dupa ce terminam discutia daca vrei sa stergi comentariile te inteleg si sustin :)) Poate faptul ca ti-am spus ce m-a deranjat intai ti-a lasat impresia ca nu mi-a placut cartea, doar ca daca ma apucam sa spun si toate partile bune iesea un comentariu mega kilometric si oricum astea o sa le vezi si in recenzia pe care o sa o fac :)) In afara de lumea creata, cred ca frumusetea cartii e in personaje, care sunt, asa cum ai spus si tu, extrem de bine conturate.. incepand cu Intunecatul, Alina, si continuand cu Zoya, Baghra (sper ca nu sunt ciudata cand spun ca mi-a placut foarte mult de ea, e unul dintre personajele mele preferate), Aparatul, Ivan s.a.m.d. Chiar s-a acordat atentie maxima personajelor, fata de multe carti fantasy in care nici cele principale nu sunt asa de bine schitate, iar cele secundare sunt ignorate complet.
Mie Intunecatul mi-a amintit oarecum de Warner, in ideea in care l-am placut extrem de mult, ca si pe el. Tot misterul, farmecul, replicile, nu stiu, inima mea a luat-o la galop ca si atunci cand am citit Shatter Me.. de aceea am facut acea paralela.. si fuga Alinei ajutata pe parcurs de Mal mi-a amintit de fuga Juliettei ajutata de Adam.. care tot asa, era in slujba lui Warner dar l-a tradat :))
Daca Alina inca are sentimente pentru Intunecat mi se pare ft nedrept fata de Mal.. dar vom vedea pe parcurs. Depinde si din ce unghi privesti totul.. modul cum ai vazut tu constientizarea lui Mal a sentimentelor fata de Alina suna ft frumos. Eu am perceput-o mai mult asa: el a avut-o mereu acolo, si nu a apreciat-o decat cand nu a mai fost acolo pentru el, a remarcat-o odata cu intreaga lume, a vazut-o speciala dupa ce ea chiar s-a dovedit ca e asa, datorita puterii ei.
Intunecatul e preferatul meu si va ramane, in ciuda firii lui rele, malefice, cred ca mai exista speranta si pentru el. Uite aici inca un plus gigant pentru autoare si poveste: ca m-a facut sa iubesc atat de mult un antagonist, ca mi-a frant inima o data cu a Alinei datorita acelei dezvaluiri socante a Baghrai. Apropo de Intunecat, am gasit pe net schita asta si mi se pare perfecta http://24.media.tumblr.com/99b7cbebb0cf961010b86a06fbff5d8f/tumblr_mh47wom3y11r96zrbo1_500.jpg seamana cu Intunecatul din mintea mea. Cred ca Intunecatul si Alina sunt facuti unul pentru celalalt, reprezentatia lor de la bal a fost mirifica, pur si simplu am uitat sa respir cand am constientizat cat de perfect se completeaza cei doi.
Regatul umbrelor luata separat are si ea mici scapari. dar prin comparatie cu multe alte carti fantasy le da clasa usor.
🙂 Nici o grija, daca am anuntat amandoua ca sunt spoilere, cred ca e de ajuns.
Nu, nu, nici vorba, chiar nu ma gandeam ca nu ti-a placut. Am inteles ok 🙂 Eu tocmai am vazut ca sunt si 3 povestiri satelit pe langa volumele principale, iar cel putin una dintre ele este dpv al unui personaj secundar (Genya). Abia astept sa le citesc, sper sa ne ofere tot felul de secrete si chestii interesante noi despre lumea din poveste.
🙂 Stiu ca purtarea lui Mal poate fi interpretata si asa. Mai ales la inceput, atunci cand se intalnesc la castel. Dar apoi, modul in care renunta la tot pt ea mi s-a parut ca il pune totusi intr-o lumina mai buna decat aveam impresia prima data. Cat despre Intunecat… am continuat sa sper pana la final ca de fapt Alina a primit informatii gresite, ca nu e adevarat ceea ce a aflat.. Si mie mi s-a parut ca s-au completat foarte, foarte frumos mereu, ca erau perfecti unul pentru altul nu numai in momentele importante, ci si in cele de zi cu zi, ca exista de la inceput o chimie intre ei. Chiar, nu ti s-a parut ca a fost un contrast foarte mare intre imaginea pe care o are eroina despre Intunecat (din zvonuri, barfe, povesti, etc) si cea pe care o descopera in primele clipe cand il intalneste?
Stii, culmea e ca seria asta nu ma tentase foarte mult atunci cand am auzit prima data de ea. Da, parea un pic diferita, insa nu m-as fi apropiat de ea prea curand daca nu ajungea si la noi. Si vai, ce ratam! 😀