Disponibil la: Humanitas
Colectia: Seria de autor Herta Muller
Traducerea: Corina Bernic
Numar pagini: 236
*
Sinopsis:
„Premiul Nobel pentru literatura ii este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul ei concentrat si proza plina de sinceritate universul celor deposedati.“ (Motivatia juriului Nobel 2009)
„M-au chemat. Joi la zece fix.“ O tanara fara nume, intr-un oras din Romania, o intalnire obligatorie si temuta cu Securitatea regimului lui Nicolae Ceausescu. Pe drum, in tramvaiul care o duce la interogatoriu, prin mintea protagonistei se perinda imagini si figuri din viata ei: copilaria intr-un oras de provincie si dorinta aproape erotica pe care o manifesta pentru tatal ei, prima casatorie cu un barbat care „nu ma putea lovi si se dispretuia pentru asta“, cumplitele povesti despre deportare spuse de bunic. Apoi tanara prietena Lilli, ucisa de o santinela la granita cu Ungaria cand incerca sa fuga din tara; si Paul, zilele si noptile lui petrecute mult prea adesea in alcool, dar si clipele de fericire traite impreuna cu el. Totul tine de amintire si se impleteste cu prezentul, cu interogatoriile si cu jignirile, cu spaima cotidiana si cu stratagemele prin care gandirea incearca statornic sa evite prabusirea.
Parerea mea:
Ati avut vreodata de facut un drum lung cu tramvaiul, dintr-un capat al orasului? Un drum care sa va ofere timp sa observati fiecare detaliu legat de ceilalti calatori, fiecare gest, fiecare expresie, sa le ascultati dialogurile si replicile taioase aruncate la o frana brusca? Si in acelasi timp, sa va ofere si ocazia sa alunecati dintr-o amintire in alta, uneori fara ca acestea sa aiba o legatura clara, sa faceti salturi din… CONTINUAREA AICI.
My Weekly Book 