My Weekly Book

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Young Fiction

Traducerea: Lidia Gradinaru

Numar pagini: 316

Sinopsis:

Zi dupa zi un alt trup.
Zi dupa zi o alta viata.
Zi dupa zi indragostit de aceeasi fata.

Un adolescent care-si spune, simplu, A, se trezeste in fiecare dimineata intr-un alt trup, traind o alta viata. Niciodata nu e prevenit in legatura cu locul unde se va afla sau persoana in trupul careia va fi. A s-a impacat cu situatia lui si chiar si-a stabilit cateva reguli „de supravietuire”: Niciodata sa nu se ataseze prea tare. Sa evite sa fie remarcat. Sa nu se implice.
Totul pana intr-o zi cand se trezeste in corpul lui Justin si o cunoaste pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplica. Pentru ca, in sfarsit, a gasit pe cineva alaturi de care vrea sa ramana pentru totdeauna, zi dupa zi.

O poveste fascinanta, ce lanseaza o provocare: putem iubi cu adevarat pe cineva menit sa ia alta infatisare in fiecare zi?

„In Zi dupa zi, scriu din punctul de vedere al unui personaj care nu e nici barbat, nici femeie. Care nu apartine niciunei rase, niciunei religii. A a crescut fara prieteni, fara familie. A este doar un suflet.” – David Levithan

Parerea mea:

Romanul Zi dupa zi al lui David Levithan mi-a amintit dintr-un anumit punct de vedere de Viitorul Nostru, scrisa de Jay Asher & Carolyn Mackler, in sensul ca ambele par a fi nascute din intrebarea „Ce s-ar intampla daca…”, urmata de o idee imposibila. Cititorii care isi doresc explicatii detaliate privind originea acelor situatii imposibile, nu le vor gasi in aceste povesti. Asa cum scriam si in recenzia romanului Viitorul nostru, si in Zi dupa zi autorul pare sa se concentreze strict pe modul in care personajele reactioneaza in conditiile respective si cum se reusesc sa faca fata acelor situatii iesite din comun. Modul in care s-a ajuns la acea situatie nu este aproape deloc adus in discutie sau este mentionat foarte putin, asa ca ignorarea acestui aspect este probabil cea mai indicata abordare a cartii. Aruncand o privire pe recenziile de pe GoodReads, am observat ca unii cititori erau nemultumiti exact din motivul acesta: ca autorul nu explica de ce existenta lui A este asa cum este, fara sa inteleaga ca de fapt romanul nu este despre asta. Mai ales ca volumul este scris din perspectiva lui A si nu a unui narator omniscient, asa ca era de fapt imposibil ca autorul sa ofere explicatii legate de acest aspect, din moment ce A nu are cum sa le stie.

Il cunoastem asadar pe A care, asa cum spune si autorul, este un suflet: „In Zi dupa zi, scriu din punctul de vedere al unui personaj care nu e nici barbat, nici femeie. Care nu apartine niciunei rase, niciunei religii. A a crescut fara prieteni, fara familie. A este doar un suflet.” A are 16 ani si de cand s-a nascut a migrat din trup in trup, fara sa stea vreodata mai mult de o zi in vreunul. Daca la inceput credea ca asa este normal, ca viata tuturor se desfasoara ca a lui, in timp a inceput sa realizeze ca el este de fapt diferit, ca cei din jur traiesc altfel. Si-a creat un set de reguli pe care nu le-a incalcat niciodata. Pana acum. S-a obisnuit cu ideea stilului sau de viata. Pana acum. Si a incetat sa isi mai doreasca altceva. Pana acum. Pentru ca acum, A o cunoaste pe Rhiannon si se indragosteste. Iar acest lucru ii da peste cap existenta si asa haotica. Iar A incepe sa incalce fiecare principiu, fiecare regula, fiecare lucru pe care il stabilise si respectase pana de curand. Iar lucrurile incep sa o ia razna rapid.

Romanul nu se transforma chiar intr-un thriller care iti taie respiratia, ci mentine un ritm moderat, insa in ciuda acestuia, reuseste sa iti pastreze curiozitatea treaza pe tot parcursul lecturii. Zi dupa zi este o poveste de dragoste si in acelasi timp, o poveste despre acceptare. Pentru ca in primul rand, pune sub semnul intrebarii modul in care ne indragostim, in care il vedem pe cel iubit, capacitatea noastra de a iubi ceea ce se ascunde sub „ambalaj” si de a depasi aspectele superficiale. Si in al doilea rand, aduce in atentia cititorului oameni cat se poate de diferiti, vorbeste despre problemele lor si te invata sa ii vezi intr-o lumina diferita, sa nu ii judeci si sa ii accepti asa cum sunt. Cred ca intr-un fel, scopul autorului a fost acela de a-si face cititorii sa empatizeze cu acele categorii de oameni care sunt de obicei marginalizati. Chiar si incercarea lui A de a nu-i scoate prea mult din stilul lor de viata obisnuit este un indemn la acceptare. Singurul moment in care este hotarat sa modifice radical traiectoria unui adolescent „gazda” este atunci cand viata acestuia se afla in pericol. Evident, cu exceptia alegerii din final, cand A determina o noua schimbare, de data aceasta din motive extrem de subiective.

Fiecare capitol aduce o noua viata: tabloul unei alte familii, al altui adolescent sau adolescenta, noi probleme, noi provocari, noi relatii, alte si alte obstacole de trecut. Chiar si in lipsa intrigii pe care o declanseaza faptul ca se indragosteste de Rhiannon, romanul ar fi fost probabil aproape la fel de captivant. Pentru ca urmarirea unor episoade atat de diferite si a unor vieti atat de constrastante nu poate sa fie altfel decat fascinanta. Diferente despre care stii ca sunt inevitabile intre oameni si intre familii iti apar acum intr-o lumina cu totul noua, perspectiva este mai intima, din interior. Ajungi sa percepi intr-un mod diferit lucruri carora pana acum nu le acordai nicio atentie sau pe care le priveai de la distanta, fara sa realizezi semnificatia si dimensiunile reale ale acestora.

Poate ca singurul minus pe care l-as gasi romanului ar fi ideea de insta-love. Insa tinand cont de viata lui A, adevarul este ca ceea ce se naste intre el si Rhiannon nu ar fi avut cum sa fie altceva decat dragoste la prima vedere. Pentru ca initial, cei doi nu au decat o singura sansa, o singura zi pentru asta si numai eforturile lor constante reusesc sa creeze mai tarziu sansele pentru ca relatia lor sa se consolideze. Relatie care se va afla oricum pe muchie de cutit pe tot parcursul cartii.

Multumesc mult Editurii Trei pentru sansa de a citi acest roman.

Bile albe:

Scenariul extrem de original, mesajul transmis printre randuri si finalul total neasteptat.

Bile negre:

Asa cum am spus si mai devreme, probabil din cauza faptului ca in romanele pentru tineri dragostea la prima vedere este deja unul dintre cele mai uzate clisee, m-a deranjat putin iubirea instanta din Zi dupa zi. Totusi, de data aceasta, parca nu pot considera acest lucru ca fiind unul dintre punctele slabe ale cartii, deoarece situatia protagonistului nu ar fi permis un… „proces de indragostire” de durata mai lunga. Cred totusi ca as fi preferat ca autorul sa prezinte mai intai una-doua zile obisnuite din viata lui A, pentru ca abia apoi sa ajunga si la ziua speciala in care protagonistul o intalneste pe Rhiannon iar viata celor doi este data deodata peste cap.