Micul Chagall – Renata Carageani
Disponibil la: Editura ALL
Colectia: Strada Fictiunii Contemporan – Literatura Politista
Numar pagini: 216
Sinopsis:
Grigore Kader este un comisar atipic, si asta nu doar pentru ca e mulatru. Iar cand unui comisar atipic i se repartizeaza un caz straniu evenimentele nu pot fi decat incitante. Un baiat arestat pentru crima reuseste sa-l convinga ca nu a fost el autorul, iar comisarul Kader si inspectorii lui pornesc in cautarea ucigasei.
Lucrurile sunt cat se poate de clare, portretul-robot este alcatuit si motivul crimei e deja bine cunoscut: furtul unei schite a lui Chagall. Si totusi, atunci cand toate femeile din cercul de cunostinte al victimei corespund portretului-robot, iar obiectul furat are o valoare derizorie, anchetatorii sunt pusi la grea incercare.
Parerea mea:
Desi de cele mai multe ori cand incep o carte scrisa de un autor roman contemporan am emotii, nestiind daca imi va placea sau nu, in cazul romanelor politiste lucrurile stau diferit. Lecturile de acest gen de pana acum mi-au creat un sentiment de siguranta si sunt convinsa inca de la inceput ca voi avea parte de o carte care nu ma va dezamagi. Despre autoarea romanului Micul Chagall stiam doar ca a scris Nono, roman despre care auzisem ca a fost primit foarte bine de public, insa cum nu l-am parcurs pe acesta, nu aveam idee la ce sa ma astept. Acum insa, dupa ce am terminat Micul Chagall, nu imi doresc decat sa citesc cat mai repede orice scriere a autoarei. Aproape ca nu am idee cand au zburat orele in timp ce lecturam romanul. Am senzatia ca l-am parcurs intr-o clipa, tinandu-mi respiratia sau ca nu am citit de fapt o carte, ci am… CONTINUAREA AICI.
My Weekly Book 
Eu pot sa spun tocmai contrariul – nu am citit nicio carte politista a unui autor roman contemporan.
Trebuie sa incerci atunci, o sa ai probabil o surpriza placuta.
Si apropo de asta… Rodica Ojog Brasoveanu e considerata contemporana? Indiferent daca e sau nu, TREBUIE, pur si simplu trebuie sa citesti ceva de-al ei. Daca nu vrei sa incerci cu romanele politiste, ia cele doua volume de povestiri (Grasa si proasta si Barbatii sunt niste porci). Sunt savuroase! Mi se pare geniala femeia aceasta, nu am vazut personaje mai vii la nici un autor (nici roman, nici strain).
am citit 320 de pisici negre de la ea si mi-a placut mult! 🙂
Eu am reusit pana acum sa citesc doar cele doua volume de povestiri, plus doua romane: Spionaj la manastire si Un blestem cu domiciliul stabil. Intriga romanelor parca nu m-a dat pe spate, nu pot sa spun ca e neaparat ceva wow (poate si pentru ca am tot citit romane politiste de-a lungul anilor) dar sunt absolut fascinata de personajele ei, mi se pare ca dau dependenta 😀
da, intr-adevar, chiar si dintr-o singura carte am ajuns la aceeasi concluzie… personajele fac toata treaba, chiar daca povestea nu e cea mai originala
Am citit ceva in copilarie, dar nu sunt un mare amator de carti politiste. Ceva nordici de la editura 3 mi s-au parut interesanti.
Eu am tot citit genul asta de-a lungul anilor si de fiecare data cand citesc un thriller sau un roman politist e ca un fel de… reintoarcere la ceva drag si cunoscut 🙂 Am citit si eu destul de multe romane din seria neagra, insa autorii nordici mi se pare ca au un stil aparte. Chiar daca este vorba despre acelasi gen literar, in mintea mea, romanele politiste normale si cele politiste ale autorilor scandinavi parca nu intra in acelasi sertar 🙂
Spre rusinea mea nu am citit nimic de Rodica Ojog Brasoveanu, probabil ar fi cazul sa o fac cat mai curand…
Oooo, clar trebuie sa o pui pe lista! Eu auzeam de multa vreme de ea, dar parca nu ma tentase niciodata foarte tare. Asa ca atunci cand am citit prima carte scrisa de ea, a fost mai mult asa, de… “ok, hai s-o facem si pe asta” 🙂 Si mi s-a parut incredibil stilul ei! Poate ca intrigile, actiunea, nu sunt mereu impresionante. Insa personajele… sincer nu cred ca am mai intalnit personaje atat de fascinante. Si ce e mai ciudat e ca pe majoritatea ajungi sa le detesti sau macar sa iti displaca datorita unor defecte sau obiceiuri ciudate sau dezagreabile, insa in acelasi timp, parca iti doresti sa le analizezi in amanunt, sa mai citesti inca o pagina si inca una si inca una :)) As vrea sa ma apuc in curand de seria cu Melania, am auzit ca e cea mai interesanta.
Oricum, iti recomand din suflet macar cele doua volume de povestiri. Daca te cuceresc alea, in mod sigur o sa vrei sa continui.