Posted in Stacy Schiff

Cleopatra. Povestea fascinanta a ultimei regine a Egiptului – Stacy Schiff

Cleopatra. Povestea fascinanta a ultimei regine a Egiptului - Stacy SchiffDisponibil la: Editura ALL

Colectia: Carte academica/Umaniste/Istorie

Traducerea: Lavinia Vasile

Numar pagini: 344

 

Sinopsis:

Desi Cleopatra a murit timpuriu, la 39 de ani, cu o generatie inainte de Hristos, regina Egiptului a restabilit contururile lumii antice. Era incomparabil mai bogata decat orice alta persoana din Mediterana si poseda remarcabile abilitati politice. A fost asociata cu doua dintre cele mai proeminente personaje ale lumii romane – Iulius Cezar si Marc Antoniu. Incestul si asasinatul erau la ordinea zilei in familia reginei. Considerata zeita in copilarie, domnind la 18 ani, de secole intregi a constituit subiectul speculatiilor, al veneratiei, al barfei si legendei. De-a lungul timpului, complexa si flexibila ei personalitate s-a pierdut. Printr-o magistrala intoarcere la sursele clasice, Stacy Schiff separa cu indrazneala faptele de fictiune, reconstituind intr-un mod profund original o existenta fabuloasa.

Parerea mea:

Una dintre cele mai cunoscute figuri din istorie, Cleopatra ramane totusi un mister, in ciuda fascinatiei pe care o insufla de mii de ani.

Cartea lui Stacy Schiff ofera o imagine destul de complexa a ei, bazandu-se pe unele dintre cele mai credibile surse din Antichitate, insa aceasta este inca departe de a fi completa. Aproape fiecare actiune a reginei, fiecare alegere a sa este interpretata in mod diferit de scriitorii vremii, asa ca devine imposibil de ales intre variantele posibile. Toti cei care au scris despre Cleopatra in perioada vietii sale au facut-o manati de anumite… CONTINUAREA AICI.

Posted in Ray Bradbury

Fahrenheith 451 – Ray Bradbury

Fahrenheith 451 - Ray BradburyDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Petre Solomon

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

Fahrenheit 451 face parte din aceeasi familie cu romanele 1984 al lui George Orwell si Povestea cameristei al lui Margaret Atwood. Toate trei atrag atentia asupra pericolului reprezentat de un sistem totalitar. 

In plus, distopia creata de Bradbury evidentiaza efectul pe care il au evolutia tehnologica, societatea de consum si televiziunea asupra lumii moderne. Iar arderea cartilor este o metafora a pierderii identitatii omului.
Pentru multi, (re)citirea romanului va fi o surpriza. Iar intelesul pe care elementele din viata noastra de zi cu zi il vor da unor secvente considerate, pana in urma cu cativa ani, doar elemente de recuzita va fi adevarata revelatie a acestei capodopere a literaturii secolului XX.

In 2013 s-au implinesc 60 de ani de la aparitia editiei originale si 50 de ani de la aparitia primei editii in limba romana.
„Pentru ca Fahrenheit 451 este unul dintre marile romane ale lumii, iar acolo, la varf, nu mai exista granite intre gen si mainstream.” – Michael Haulica

Parerea mea:

In 1953 a fost scrisa aceasta carte. Mai mult de jumatate din ideile expuse in ea se aplica acum in realitate. Nu, inca nu construim case din materiale rezistente la foc, inca nu rezolvam probleme medicale grave in 15 minute, inca nu putem conduce cu 300 km/ora pe cele mai mici stradute din oras. Si pompierii inca mai sting incendii in loc sa dea foc la carti. Dar mentalitatea oamenilor si cultura din secolul acesta se apropie infiorator de mult de viitorul descris de Ray Bradbury.

Paine si circ – asta isi imagina autorul si cu asta suntem hraniti in prezent: televizorul care e cel mai apropiat prieten, spectacole scurte si triviale care iti capteaza toata atentia, jocuri si distractii continue ce nu iti mai lasa timp sa gandesti, concursuri in care trebuie sa retii mii de informatii lipsite de importanta, urechi acoperite de casti micute a caror muzica iti tine creierul in permanenta ocupat, creand totodata o bariera intre tine si ceilalti, filme, emisiuni, reclame recitate ca niste imnuri, lipsa legaturilor reale, profunde, dintre oameni, redirectionarea atentiei de la lucrurile importante, fericire falsa, permanenta si superficiala. Gandirea nu isi mai are loc in societate, iar cartile sunt ultimul instrument care ar mai fi putut impiedica prabusirea culturii, asa ca trebuie distruse. Insa si sfarsitul lor a provenit tot din prea mult: prea multe carti lipsite de valoare, apoi prea scurte, concentrand doar esenta, pentru ca mai tarziu acest trend sa cuprinda si romanele clasice, care initial nu se incadrau: volumele au fost reeditate in variante mai scurte si mai simple, apoi doar povestite in cateva pagini, pentru ca mai apoi sa ajunga numai cateva cuvinte pentru a le rezuma. Iar in final, nu numai ca a fost nevoie de ele, ci au devenit o amenintare. Iar arderea lor este simbolul faptului ca fac rau societatii, distrugand acea fericire continua, oprind oamenii de la sirul continuu de nimicuri cu care sunt asaltati si determinandu-i sa reflecteze si sa isi puna intrebari.

La fel ca in majoritatea distopiilor clasice pe care le-am citit pana acum, in Fahrenheit 451, atentia se concentreaza asupra protagonistului si asupra micului sau univers. Guy Montag este un pompier obisnuit: arde carti. In acea societate superficiala in care traieste, mai exista inca un numar mic de oameni ce pastreaza carti, impotriva legii. Iar pompierii ii detecteaza si sunt trimisi sa distruga acele relicve ale trecutului. Intalnirea dintre Montag si Clarisse, o adolescenta ce nu se incadreaza in tiparele obisnuite ale societatii incepe sa rastoarne treptat intreaga mentalitate a protagonistului. Dupa o scurta perioada, fata dispare, insa gandurile haotice ale lui Montag raman si incep sa dea roade.

Descoperim relatia rece cu sotia sa, care a devenit aproape o straina, le observam pe prietenele acesteia, la fel de oarbe ca si ea la ceea ce se intampla, ii cunoastem colegii de munca si in special pe Capitanul Beatty, superiorul protagonistului, care va deveni intruchiparea sistemului decis sa il readuca pe Montag “pe calea cea buna”, iar apoi cunoastem si micul grup de oameni care il vor ajuta sa se revolte impotriva societatii in care traieste. Dar in primul rand, suntem martori la evolutia lui Montag, vedem cum se transforma acesta dintr-un robotel cu mintea goala tipic lumii sale intr-un rebel dispus sa isi dea viata pentru a schimba cat de putin aceasta societate atat de gresita. Romanul are parti cu actiune mai lenta, mai ales la inceput, in care tot ce conteaza este transformarea protagonistului, apoi continua intr-un ritm din ce in ce mai accelerat, pe masura ce noul Montag iese la iveala din pielea celui vechi.

De-a dreptul fascinante mi s-au parut dialogurile lui Montag cu Capitanul Beatty. Descriu atat de bine modul in care s-a schimbat societatea si prezinta un sistem de distrugere a gandirii atat de bine pus la punct incat este imposibil sa nu faci o comparatie cu lumea reala si sa nu te intrebi cum este posibil ca o carte scrisa cu 60 ani in urma sa creioneze atat de fidel lumea din prezent. Mai ales ca spre deosebire de alte distopii, in Fahrenheit 451 nu dam peste un sistem totalitar, nu vedem oameni terorizati de guvern, iar interzicerea si arderea cartilor sunt singurele actiuni de forta pe care oamenii legii le intreprind. In rest, intreaga involutie a populatiei a fost determinata chiar de catre oamenii de rand. Evident, sistemul a influentat, sprijinit si incurajat aceasta decadere, insa oamenii sunt cei care pana la urma, au permis acest lucru, care nu s-au impotrivit, care au imbratisat lipsa de cultura, de progres, care au acceptat cu zambetul pe buze superficialitatea, prostia, ingroparea constiintei si a gandirii. Micutele grupuri de oameni care s-au eliberat de aceasta societate, evadand in salbaticie si sperand inca la o renastere a vechii lumi nu ar avea nici o sansa sa schimbe ceva singuri. Iar daca la final pot sa viseze cu adevarat la o schimbare, acest lucru nu li se datoreaza lor, ci chiar lumii pe care vor sa o schimbe. Pentru ca procesul de autodistrugere in care aceasta s-a antrenat o aduce acum intr-un punct critic, favorabil unei renasteri din propria cenusa.

Multumesc Libris – librarie online, pentru sansa de a citi acest roman. Imi doream de multa vreme sa il parcurg si a reusit sa imi intreaca toate asteptarile. Il puteti comanda in romana in lista de carti online sau daca doriti, il gasiti si in categoria de carti in engleza.

Bile albe:

Imaginatia autorului l-a condus pe acesta la crearea unei lumi care se aseamana extrem de mult cu cea in care traim astazi. Cred ca dintre toate distopiile pe care le-am citit, Fahrenheit 451 se apropie cel mai mult de realitatea noastra din prezent.

Bile negre:

Ceea ce conduce la “vanatoarea” atat de rapida a lui Montag sunt chiar propriile actiuni ale acestuia. Valul de ganduri haotice il determina sa se comporte nechibzuit, insa tinand cont ca tocmai se eliberase de acea presiune, descoperind un om dispus sa il ajute, ar fi trebuit sa fie capabil sa isi controleze actiunile in fata unor persoane pe care era evident ca nu are nici o sansa sa le schimbe si mai mult, care urmau sa il reclame cu siguranta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

Minunata lume noua – Aldous Huxley

Posted in Uncategorized

Interviu Tatiana Niculescu Bran

Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut este un roman in care se intrepatrund mai multe lumi, in care trecutul si prezentul se amesteca pentru a ne oferi o istorie fascinanta, aproape magica. Mi-a placut mult si abia asteptam sa aflu mai multe despre modul in care s-a nascut acest volum si despre persoana care a stat in spatele crearii acestuia.

Roxana Turcitu: Multumesc pentru ca ati acceptat invitatia la interviu. Pentru inceput, puteti sa ne spuneti ceva despre dumneavoastra, ceva care nu se regaseste in descrierile de pe internet?

Tatiana Niculescu Bran: Nu prea stiu ce se spune in descrierile de pe internet. In general, sunt atenta la blogurile dedicate literaturii si la eventuale recenzii ale cartilor mele, publicate de revistele literare online. Probabil ca despre mine nu se spune si ca sunt timida. Dar sunt.

RT: Cum ati inceput sa scrieti si ce v-a determinat  sa alegeti acest gen literar?

TNB: Am inceput sa scriu literatura printr-o intamplare, presupunand ca exista in viata omului si lucruri intamplatoare… M-am repatriat in 2004, dupa 8 ani petrecuti la Londra, in urma unui concurs prin care am devenit… CONTINUAREA AICI.

Posted in Sylvia Day

Implinirea (seria Crossfire, volumul 3) – Sylvia Day

Implinirea (seria Crossfire, volumul 3) - Sylvia DayDisponibil la: Litera

Colectia: Carti Litera

Traducerea: Florenta Simion

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Seducție. Inlanțuire. Implinire. Eva si Gideon infrunta demonii trecutului si accepta consecințele dorințelor lor obsesive.

„Din clipa cand l-am intalnit pentru prima data pe Gideon Cross, am recunoscut in el ceva dupa care tanjeam. Ceva ce era irezistibil pentru mine. Dar am vazut si sufletul periculos si ranit din interior – atat de asemanator cu al meu – de care am fost atrasa fara putinta de scapare. Aveam nevoie de el asa cum aveam nevoie de bataile inimii mele. Nimeni nu stie cat de mult a riscat pentru mine. Cat de amenintata am fost sau cat de intunecate si periculoase vor deveni umbrele din trecutul nostru. Inlantuiti de propriile secrete, am incercat sa sfidam soarta. Ne-am facut propriile reguli si ne-am abandonat complet posesiunii depline…”

Seria Crossfire a fost publicata pana in prezent in 40 de tari, devenind unul dintre cele mai mari succese comerciale din lume. 12 milioane de exemplare vandute la nivel mondial!

Parerea mea:

Seria Crossfire incepe sa semene cu acele serii care merg “in hopuri”: un volum bun, urmat de altul slab, dupa care inca unul care ridica din nou stacheta si tot asa, pana la finalul povestii. Primul volum mi se paruse destul de mediocru, insa cel de-al doilea m-a surprins cu adevarat prin schimbarea directiei. Eram foarte curioasa asadar sa vad cum va… CONTINUAREA AICI.

Posted in Marc Levy

Hotul de umbre – Marc Levy

Hotul de umbre - Marc LevyDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Marie-Jeanne Vasiloiu

Numar pagini: 232

 

Sinopsis:

Romanele lui Marc Levy au fost traduse in 41 de limbi si au fost publicate in peste 20 de milioane de exemplare in lumea intreaga.

„– Acum, stai jos, trebuie sa vorbim, a spus umbra.
M-am asezat turceste pe podea. Umbra a luat aceeasi pozitie, in fata mea. Aveam impresia ca statea cu spatele la mine, dar asta nu era decat efectul razelor de luna.
– Tu ai o putere foarte rara, trebuie s-o accepti si sa te folosesti de ea, chiar daca te sperie.
– Si ce sa fac cu ea?
– Gaseste, pentru fiecare dintre cei carora le furi umbra, acea scanteie ce le va lumina viata, o frantura din memoria lor ascunsa, asta-i tot ce vrem noi de la tine.
– Noi?
– Noi, umbrele, a soptit cea careia ii vorbeam.”
Si daca adultul de acum l-ar intalni pe copilul care ai fost candva…

Amuzant si tandru, Hotul de umbre este cel de-al unsprezecelea roman al lui Marc Levy.

Parerea mea:

Desi unele dintre cartile lui Marc Levy contin elemente fantastice, nu cred ca as putea sa le caracterizez drept romane fantasy. Pentru ca se autorul pare sa se foloseasca de acele tuse de imposibil doar pentru a accentua sensibilitatea povestilor sale, pentru a oferi cititorilor un plus de originalitate si pentru a-i face sa viseze mai mult decat daca ar parcurge o lectura obisnuita.

Hotul de umbre este o poveste despre copilarie, despre familie, prieteni, iubire, despre transformarea in adult, pierdere si speranta. Iar totul ne este transmis intr-un mod delicat, plin de sensibilitate. Prima parte a cartii ne prezinta un an din copilaria protagonistului, iar in cea de-a doua este tratata viata sa atunci cand acesta a trecut deja de douazeci de ani. La prima vedere, personajul ar fi un copil si mai apoi un adult aproape obisnuit, iar povestea lui nu ar fi deloc iesita din tipare. Insa ceea ce il deosebeste de ceilalti este capacitatea sa de a fura umbrele celorlalti, de a comunica uneori cu ele si de a vedea prin intermediul lor fragmente din viata posesorilor acestora.

Sub metafora umbrelor sta de fapt abilitatea protagonistului de a empatiza cu cei din jur, de a le percepe in cel mai inalt grad nefericirea, de a simti suferinta lor ca si cum ar fi propriul lui sentiment. Insa in acelasi timp, asta nu ii asigura si succesul in a le detecta toate emotiile celor dragi. El pare a fi mai sensibil la persoanele care nu ii sunt atat de apropiate decat la proprii sai prieteni sau membrii ai familiei. Desigur, acest aspect se explica prin faptul ca se fereste intentionat sa le fure umbrele celor pe care ii iubeste, insa rateaza astfel cateva lucruri care i-ar fi schimbat poate destinul daca le-ar fi aflat din timp.

Autorul reuseste sa iti trezeasca interesul asupra personajelor secundare la fel de mult ca si asupra protagonistului. Povestea fiecarui personaj secundar este la fel de fermecatoare. Desi nu este o carte trista, nenumarate pagini reusesc sa iti ofere un puternic sentiment de melancolie. De la batranul vanzator care isi pierde amintirile, la tatal care constientizeaza ca si-a impins fiul pe un drum care nu este al sau si pana la batranica uitata de proprii copii, fiecare personaj are o latura care sensibilizeaza. Insa totul este creionat frumos, natural, fara drame inutile sau un ton fortat. Autorul impleteste cu maiestrie umorul in toate intamplarile, oferind o poveste dulce amara care reuseste sa te lase totusi cu zambetul pe buze.

Multumesc Editurii TREI pentru ca mi-au oferit acest roman pentru recenzie.

Bile albe:

Optimismul strecurat in fiecare pagina, mesajul conform caruia in viata balanta este mereu echilibrata si ca orice nefericire este compensata prin momente fericite.  Singura conditie este sa nu te concentrezi numai asupra celor rele, astfel incat sa mai poti vedea si lucrurile frumoase.

Bile negre:

Mi-as fi dorit poate o explicatie pentru secretul mamei protagonistului. Presupun ca intr-un fel, cititorul e liber sa aleaga singur motivul initial al minciunii: frica, razbunare, impresia ca asa e mai bine, etc. Insa mi-ar fi placut ca in scrisoarea catre fiul ei, mama lui sa ii spuna exact de ce a ales acea cale cu ani in urma.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Si daca as mai trai o data – Marc Levy