Posted in Jeffe Kennedy

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy

Posted on by roxtao

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul  1) – Jeffe Kennedy

Editura: Carina Press

Disponibil din data de: 16 iulie 2012

Numar pagini: 331

 

Sinopsis:

This is no fairy tale…
Haunted by nightmares of a black dog, sick to death of my mind-numbing career and heart-numbing fiancé, I impulsively walked out of my life—and fell into Faerie. Terrified, fascinated, I discover I possess a power I can’t control: my wishes come true. After an all-too-real attack by the animal from my dreams, I wake to find myself the captive of the seductive and ruthless fae lord Rogue. In return for my rescue, he demands an extravagant price—my firstborn child, which he intends to sire himself…
With no hope of escaping this world, I must learn to harness my magic and build a new life despite the perils—including my own inexplicable and debilitating desire for Rogue. I swear I will never submit to his demands, no matter what erotic torment he subjects me to…

Parerea mea:

In primul rand, multumesc editurii Carinna Press si autoarei, Jeffe Kennedy pentru ca mi-au oferit pentru recenzie primul volum al seriei Covenant of Thorns, Rogue’s Pawn, chiar inainte ca acesta sa fie publicat 😀

Am senzatia ca impresiile privind aceasta carte imi sunt inca neclare. Pe tot parcursul cartii am oscilat intre incantare si o stare confuza, de parca mi-ar fi scapat ceva. Inteleg ca romanul este incadrat in subgenul erotic/romantic fantasy si poate de aici pornesc si aceste ganduri usor haotice, deoarece este prima carte de acest gen pe care o citesc. Oricum, de la primele pagini si pana la ultima, nu am putut scapa de senzatia ca lipseste ceva, dar nu sunt sigura ca stiu exact ce. Parca ceva nu se potrivea, parca exista un anumit lucru ce strica armonia povestii. Intr-adevar, lipsesc cateva explicatii pe care le aflam abia la finalul cartii, dar din pacate, momentul dezvaluirii nu sterge senzatia care te-a insotit de-a lungul intregii carti.

Romanul mi s-a parut o combinatie intre Alice in Tara Minunilor, Narnia si povestea lui Rip Van Winkle. Jennifer (Gwynn) are o viata absolut normala, cu un job banal, un logodnic aparent perfect si nici o tangenta cu vreo lume sau vreo fiinta supranaturala. Asta pana cand ajunge in mod accidental intr-o lume in care zanele, gnomii sau metamorfii reprezinta majoritatea populatiei. Iar Gwynn nu pare sa aiba nici o posibilitate de a se reintoarce in lumea ei. Mai mult, se trezeste prinsa intr-un joc al puterii si al scalviei, deoarece se pare ca undeva pe drumul dintre cele doua lumi a capatat puteri magice si posibilitatea de a transforma in realitate absolut orice gand ii trece prin minte. Iar magia ei necontrolata pune in pericol intreaga lume in care a ajuns. Ceea ce transforma acest roman intr-unul fantasy erotic nu este doar atractia irezistibila pentru Lordul Rogue si flirtul ce se naste intre ei, ci faptul ca puterea eroinei este in stransa legatura cu senzualitatea ei. Iar asta conduce la un ritual de trecere, de maturizare umilitor, ce imbina scalvia cu sexualitatea, capacitatea de a se supune total cu descoperirea treptata a propriilor capacitati, acceptarea dominatiei si autocontrolul.

Volumul ar putea fi impartit in trei etape principale: haosul din momentul in care Gwynn ajunge in lumea zanelor pana in clipa in care i se decide soarta, perioada de scalvie in care trebuie sa invete sa isi controleze puterea si etapa de acomodare in noua lume si provocarile prin care este obligata sa treaca. Si in nici una dintre aceste perioade Gwynn nu are un aliat sigur, nu stie cine ii este prieten si cine ii doreste moartea sau chiar o soarta mai rea. Asadar, faptul ca uneori eroina ia uneori cele mai neispirate decizii este o consecinta a acestui mediu ostil. Iar una dintre cele mai grave greseli ameninta sa o distruga atat pe ea, cat si pe singurul om/zana ce ar putea sa ii ofere fericirea: Rogue. Si apropo de acesta..daca Gwynn nu mi s-a parut a fi o eroina memorabila, lucrurile stau diferit in cazul protagonistului. Rogue este acel gen de personaj de care te indragostesti de la primele randuri. Pe langa portretul fizic ideal si cateva caracteristici ce iti atrag cu siguranta atentia, personalitatea Lordului Rogue este cuceritoare. Imbina perfect atitudinea de bad boy, arogant si zeflemist, cu trasaturi ideale, pe care insa se straduieste sa le pastreze ascunse in fata lui Gwynn.

Rogue’s Pawn este o poveste. Intr-adevar, nu una pentru copii, dar una care te va face sa visezi si in care absolut orice este posibil. In plus, exista atatea replici acide si amuzante, incat romanul devine o lectura savuroasa, pe care cu greu te induri sa o lasi din mana.

Bile albe:

– Mi-a placut mult cum au fost construite personajele secundare. Am simtit un val de simpatie pentru Darling – motanul magic al protagonistei, pentru Blackbird, Starling si Larch – slujitorii care o ajuta si pentru Lordul Puck, unul dintre putinele persoane ce nu reprezinta o amenintare pentru Gwynn.

Bile negre:

– Mi s-a parut ca s-a trecut mult prea superficial peste cateva lucruri de baza. Gwynn nu se straduieste prea mult sa afle cum a ajuns in acea lume magica, nu pune indeajuns de multe intrebari, accepta prea usor ceea ce i se intampla si intampina noua viata ca si cum ar fi vorba de ceva aproape banal. In ciuda tuturor lucrurilor extraordinare pe care le vede, nu simti entuziasmul ei vis-a-vis de acestea, nu detectezi nici o urma de mirare, de surprindere sau de interes.

English version:

I received Rogue’s Pawn by courtesy of Carinna Press publisher and Mrs. Jeffe Kennedy, the author of the book. Thank you for offering me the chance to review this book even before the publishing date! Because English is not my native language, please accept my excuses for the possible mistakes.

I have the feeling that my thoughts about this novel are still not very well defined. During the whole book I hovered between delight and a confusing feeling, like I would miss something important. I know that the novel Rogue’s Pawn is enclosed in the erotic/romantic fantasy category, and maybe this is the reason of these unclear thoughts, because this is the first erotic fantasy novel I read. But anyway, from the first pages to the last one, I couldn’t get rid of the sensation that something is missing, but I can’t determine what exactly. It’s like something wasn’t on it’s place, like there was a thing damaging the harmony of the story. Indeed, there are some explanations that we only get at the end of the book, but unfortunately, the moment when you find out the truth is not canceling the sensation you had during the whole book.

From my point of view, the novel looked like an interesting mix between Alice in Wonderland, Narnia and the story of Rip Van Winkle. Jennifer (Gwynn) has a normal life, a common job and an (apparently) perfect fiancé and nothing in common with any supernatural world or paranormal being. Until she accidentally lands in a world where fairies, gnomes and shapeshifters represent the majority of the population. And it doesn’t seem that Gwynn has any possibility to get back in her world. Worse, she sees herself engaged in a game of power and slavery, because somewhere in her way between the two worlds, she received magical powers, meaning the possibility to convert any thought in reality. And her uncontrolled magic throws this whole new world in danger. What makes this novel an erotic fantasy one is not just the irresistible attraction for Lord Rogue and the flirty game that blossoms between them, but the fact that the heroine’s power is closely related to her sensuality. And the consequence is a humiliating maturity ritual that combines slavery with sexuality, the ability to blindly obey with the gradual revelation of her own abilities, the acceptance of domination with self-control.

The volume could be structured in 3 main stages: the chaos from the moment Gwynn arrives in the fairies’ world until her fate is decided, the slavery period when she needs to learn to control her power and the accommodation time, with all the challenges she has to pass through. And during this whole time, Gwynn has no allies, she has no idea who is her friend and who wants her death or even a worse fate. So almost all her mistakes are just a consequence of this hostile environment. And one of the most serious mistakes threatens to destroy both herself and the only human/fairy who could assure her happiness: Rogue. That reminds me…If Gwynn wasn’t exactly the most memorable heroine, things change if we talk about the main male character. Rogue is that kind of character that makes you fall for him from the first pages. Besides his perfect physical portrait and some unique features, his personality is enslaving. He successfully combines the bad boy attitude – he’s arrogant and taunter – with ideal features – that he struggles to keep hidden in front of Gwynn.

Rogue’s Pawn is certainly a story. Not one made for children, indeed, but one that makes you dream, because in it, everything is possible. Besides, there are so many caustic and funny remarks that the novel becomes a charming reading and you can hardly stop reading it before you get to the last page.

Pros:

– I loved the way the minor characters were designed. I felt really attached with Darling – Gwynn’s magical cat, with Blackbird, Starling and Larch – her servants, and with Lord Puck, one of the few persons that don’t represent a threat for the heroine.

Cons:

– I think the author passed a little superficial over some basic things. Gwynn is not struggling enough to find out how she got in this magical world, she is not asking enough questions, she accepts to easy everything that happens to her and she welcomes her new life like it would be something perfectly normal. Despite all the extraordinary things she sees, you don’t feel the enthusiasm in front of those, you don’t identify any traces of wonder, surprise, interest or astonishment.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

When the Sea is Rising Red – Cat Hellisen

Painted Blind – Michelle A. Hansen
Posted in Sara Shepard

Killer (seria Micutele Mincinoase, volumul 6) – Sara Shepard

Posted on by roxtao

Disponibil la: Libris (in limba engleza)

Colectia: Carti in engleza

Numar pagini: 320

 

 

Sinopsis:

In picture-perfect Rosewood, Pennsylvania, ash-blond highlights gleam in the winter sun and frozen lakes sparkle like Swarovski crystals. But pictures often lie— and so do Rosewood’s four prettiest girls. 
Hanna, Aria, Spencer, and Emily have been lying ever since they became friends with beautiful Alison DiLaurentis. Ali made them do terrible things—things they had to keep secret for years. And even though Ali was killed at the end of seventh grade, their bad-girl ways didn’t die with her. 
Hanna’s on a mission to corrupt Rosewood’s youth, starting with a very attractive sophomore. Aria’s snooping into her boyfriend’s past. Spencer’s stealing— from her family. And pure little Emily’s abstaining from abstinence. 
The girls should be careful, though. They thought they were safe when Ali’s killer was arrested and A’s true identity was finally revealed. But now there’s a new A in town turning up the heat. And this time Rosewood is going to burn.

Parerea mea:

De-a lungul intregului volum, m-am gandit intr-una ca unele serii ar trebui sa se incheie odata cu al treilea sau al patrulea volum. Ca sunt atatea serii cu un numar nesfarsit de romane, iar dintre toate acestea, poate doar cateva reusesc intr-adevar sa aduca ceva nou si interesant in fiecare volum nou si sa nu plictiseasca cititorul. In rest, majoritatea par a fi scoase doar din considerente financiare si pe parcursul lor, pe undeva, iti dai seama ca s-a pierdut pasiunea. Este si cazul seriei Micutele Mincinoase. Cred ca as fi preferat ca aceasta sa se incheie odata cu volumul 4 sau, in cazul in care autoarea mai pastra cateva idei geniale, sa se fi comprimat actiunea intr-un numar mai scazut de volume.

Killer mi s-a parut poate cel mai plictisitor volum de pana acum, in care apar o multime de aspecte inutile, in care anumite momente din trecut sunt rememorate din nou si din nou, in care parca toate intrigile par trase de par si foarte, foarte fortate. Singurele parti cat de cat interesante sunt secretele ce par a se ascunde in familia lui Spencer si indiciile conform carora doua personaje secundare ajung suspecti principali in cazul mortii lui Alison. Dar si acestea din urma sunt atat de diluate si de intinse, incat ajungi la un moment dat sa iti pierzi interesul pentru ele. In rest..Aria intra intr-o situatie destul de compromitatoare din care bineinteles, ar putea iesi doar expunandu-si clar parerea, Emily nu are decat o problema banala legata de noua poveste de dragoste pe care o traieste, iar Hanna lupta in continuare pentru popularitate. Atat. Cred ca volumul 6 al seriei Micutele Mincinoase, Killer, este una dintre cele mai dezamagitoare lecturi de care am avut parte in ultima vreme. La un moment dat eram atat de iritata in timp ce citeam cartea, incat am lasat-o deoparte pentru cateva zile, am citit alte doua romane intre timp si abia apoi m-am fortat sa o termin.  Nu mi-a placut deloc volumul, nu am gasit in el nimic care sa imi mentina interesul la cote cel putin decente.

Singura parte buna este ca dintre toate volumele, fara indoiala, Killer are parte de cel mai interesant final. Ultima pagina te lasa pur si simplu fara cuvinte si simti nevoia sa citesti iar si iar acele cateva randuri pentru a fi sigur ca ai inteles ce trebuia. Sper doar ca dezvaluirea din incheierea acestui volum sa fie reala si ideea sa fie continuata si in urmatoarele volume. Ar fi de-a dreptul revoltator sa se dovedeasca a fi doar un artificiu pentru a determina cititorii sa continue sa citeasca seria sau pentru a incerca sa se compenseze mediocritatea cartii.

Bile albe:

– Finalul. Cred ca este singurul lucru care ma incurajeaza sa continui seria…Promisiunea unei reveniri a vechiului stil caracteristic autoarei. In cazul in care ceea ce afli in incheierea acestui volum este real, seria are mari sanse sa se transforme total, iar intrigile sa redevina genul de situatii care iti taie respiratia.

Bile negre:

– Restul cartii. O admiram pe autoare pentru talentul de a crea noi si noi situatii interesante, de a purta cititorul printr-un labirint de indicii si piste mai mult sau mai putin adevarate si de a oferi intamplari veridice si surprinzatoare. Killer este, din pacate, atat de slab, incat nici macar nu pare a fi scris de aceeasi scriitoare.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Wicked (seria Micutele Mincinoase, volumul 5) – Sara Shepard

Incredibil (seria Micutele Mincinoase, volumul 4) – Sara Shepard
Posted in Lauren Weisberger

Diavolul se imbraca de la Prada – Lauren Weisberger

Posted on by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Chic

Traducerea: Dora Fejes

Numar pagini: 552

 

Sinopsis:

Roman ecranizat de David Frankel, cu Meryl Streep si Anne Hathaway in rolurile principale.
Andrea Sachs, eroina cartii, o tinara din provincie, proaspata absolventa a uneia dintre marile universitati de pe Coasta de Est, obtine in chip nesperat slujba la care viseaza milioane de fete:  asistenta a Mirandei Priestly, editoare de succes a revistei Runway. Desi, la inceput, crede ca a ajuns in raiul celebritatilor, printre pantofi si posete Prada, Armani sau Versace, Andrea isi da repede seama ca sefa ei este… diavolul in persoana. Terorizata de ordinele acesteia tipate prin telefon la orice ora din zi si din noapte, Andrea incepe sa se intrebe daca slujba mult rivnita nu va sfirsi prin a o ucide. In eventualitatea in care va supravietui, Andrea trebuie sa se hotarasca daca merita sa-si vinda sufletul.
„Diavolul se imbraca de la Prada este o carte de un comic nebun. Si, mai ales, plina de birfe si de mondenitati!” (Publishers Weekly)

Parerea mea:

Experientele mele de pana acum cu literatura chick-lit nu au fost tocmai grozave. Pana in prezent, singurele romane de acest gen care m-au incantat de-a dreptul au fost cele din seria Betsy, Regina Vampirilor, iar acelea sunt mai mult..chick-fantasy 🙂 Dar recunosc ca aproape intotdeauna copertile acelea pastelate cu titluri si imagini amuzante ale romanelor glossy imi atrag atentia si din cand in cand chiar nu ma pot abtine sa nu mai asez cate unul pe rafturile din biblioteca. De data aceasta, noul locatar al bibliotecii mele este romanul Diavolul se imbraca de la Prada, mai ales ca acesta a avut parte si de o ecranizare care mie mi-a placut. Cartea mi-a fost oferita de catre libraria online Libris, catre care se indreapta toata recunostinta mea pentru ca mi-au asigurat cateva zile pline de zambete, chicoteli si buna dispozitie. Apropo, daca intrati zilele acestea pe site-ul Libris, veti descoperi o multime de oferte speciale atat la cartile in engleza, cat si la cartile online in limba romana. Iar reducerile nu sunt deloc de neglijat.

Nu stiu ce sa va spun prima data despre romanul Diavolul se imbraca de la Prada. Ca este amuzant? Ca o sa fiti atat de curiosi in legatura cu ce se mai poate intampla mai departe incat nu o sa mai aveti nevoie nici de mancare sau de somn? Ca o sa visati cu ochii deschisi la povestea Andreei si o sa va intrebati cum ati proceda voi daca ati fi in locul ei? Sau ca in momentul in care reusiti in sfarsit sa decideti care ar fi fost pasul ce trebuia facut o sa mai cititi inca un rand care o sa va readuca in haosul gandurilor contradictorii?

Cartea este intr-adevar incarcata de umor. Dar este acel gen de umor care in viata de zi cu zi este provocat de situatiile atat de ridicole, atat de socante si imposibil de inteles incat singura reactie vis-a-vis de ele este rasul. Chiar daca situatia este de fapt aproape de plans daca stai sa o analizezi mai bine. Sub masca unei carti usurele se ascund de fapt lectii de viata pe care nu le crezi decat atunci cand le traiesti chiar tu. In momentele de respiro, cand faci o pauza de la citit, ti se inghesuie instant in minte zeci de ganduri: „Chiar pot exista oameni atat de rai, atat de absurzi? Chiar ar putea indura cineva toate lucrurile acelea ridicole? Chiar poti ajunge sa te umilesti atat de mult fara sa te revolti? Cat de disperat trebuie sa fii? Ce recompensa merita un asemenea chin? Cum sa ajungi sa renunti la atatea pentru o astfel de viata? Cum sa te pierzi total pe tine in doar cateva luni? Nuu, eu nu as accepta niciodata, nici macar o zecime din ceea ce este scris aici..” Chiar asa?

Mi-ar placea ca romanul acesta sa fie studiat in scoli la un moment dat. Pentru ca nu am intalnit pana acum nici o carte care sa te pregateasca mai bine pentru ce inseamna sa fii „om mare”. Toate cartile iti spun povesti minunate, in care se intampla lucruri nemaipomenite, care te fac sa visezi cum ar fi sa fii tu protagonistul ce salveaza lumea de la pieire, ce descopera secrete intunecate, traieste aventuri incredibile..dar aproape nici una nu iti spune atat de exact cum ar putea sa fie fiecare zi a ta de tanar adult..normal. De om care seamana cu toti oamenii pe care ii vezi in jurul tau. Nici nu e de mirare ca aproape toti adolescentii sunt convinsi ca ei nu vor ajunge niciodata ca persoanele cu figuri triste si incruntate pe care le vad dimineata in metrou, ca ei nu vor avea o viata obisnuita, banala si ca intr-o zi, peste putin timp, va incepe viata lor incredibila! Romanul Diavolul se imbraca de la Prada iti pune in fata ochilor o versiune mai apropiata de realitate decat ti-ai dori. Iti arata ca de obicei nimic nu se obtine atat de usor. Si ca pentru a-ti indeplini visul, uneori trebuie sa faci mai mult decat sa visezi. Ca dorinta nu e mereu de ajuns si ca la un moment dat poate ca va fi nevoie sa cobori mai multe trepte decat credeai, doar pentru a incerca sa iti transformi visul in realitate. Ca vor fi momente in care vei ajuge poate sa urasti soarele ce rasare dimineata, pentru ca stii ca mai ai inca un drum atat de mult de parcurs si a ajuns sa iti fie deja lehamite. Si ca nu vei ajunge unde vrei nici azi, nici maine, nici poimaine si ca uneori nu exista nici un mod prin care sa te poti intoarce sa o iei de la capat sau sa iti schimbi traseul.  Ca exista doar Inainte. Ca te asteapta luni sau ani de truda, in care trebuie sa inveti mereu, sa descoperi lumea si pe tine in acelasi timp, sa oferi, nu numai sa primesti, sa astepti, sa ai rabdare, sa cresti…Si ca pe drum te vei lovi uneori de tot felul de oameni mai putin placuti: unii vor fi rai pentru ca pur si simplu nu isi dau seama ca sunt asa si uita sa fie altfel, altii pentru ca asa au invatat ei sa se simta bine – lovind in cei din jur.  Daca citesti printre randuri, realizezi ca morala povestii este aceea ca fiecare dintre noi ajunge candva in astfel de momente. Finalul romanului ofera variante extrem de diferite si iti spune ca Binele unuia poate fi diferit de al altuia, ca fiecare e liber sa isi aleaga singur modul in care alege sa mearga mai departe. Ca drumul unei persoane poate fi perfect pentru el, chiar daca celor din jur li se pare absurd.

Poate ca unii dintre cititori vor vedea doar o poveste amuzanta si lipsita de veridicitate. O poveste ce te face sa visezi la o viata glam, la siruri de nume de case de moda celebre si de staruri. Asa cum spuneam si la inceput, Diavolul se imbraca de la Prada spune o poveste diferita fiecarui cititor, in functie de perceptia lui, in functie de treapta pe care se afla in acel moment. In urma cu 5 ani as fi privit romanul intr-un mod total diferit. Nu as fi sesizat nici un sens dintre cele pe care le-am descoperit acum, nu m-as fi gandit o clipa la lucrurile pe care le-am vazut acum. Daca cititi cartea, imprumutati-o si unui parinte, sau dupa caz, copilului, apoi schimbati pareri, incercati sa confruntati ceea ce a aflat fiecare din acest roman. Veti avea cu siguranta impresia ca ati citit carti diferite.

De data aceasta, fara bile albe, fara bile negre. Intregul roman este o bila alba, nu glumesc cand spun ca il consider must-read. Nu stiu cum li se va parea celor ce sunt inca departe de primul job, daca vor fi impresionati de povestea din spatele povestii. Dar, in cazul in care Diavolul se imbraca de la Prada ramane pentru voi doar un roman chick-lit, va asigur ca cel putin veti avea parte de o lectura extrem de amuzanta, veti visa cu ochii deschisi la lumea stralucitoare descrisa in carte si nu veti regreta o secunda ca v-ati cumparat-o. Romanul ofera in mod discret o lectie imbracata intr-o poveste grozava, te incurajeaza sa mergi inainte indiferent de cat de innebunitoare e situatia ta actuala si te asigura ca mereu se poate si mai rau! Asa ca nu-ti ramane decat sa te bucuri de prezent si sa rasufli usurat ca protagonista e Andrea Sachs si nu esti tu 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata (Betsy, Regina Vampirilor, vol. 1) – Maryjanice Davidson

The Selection (seria The Selection, volumul 1) – Kiera Cass
Posted in Michelle A. Hansen

Painted Blind – Michelle A. Hansen

Posted on by roxtao

Painted Blind – Michelle A. Hansen

Editura: Createspace

Data aparitie: 3 mai 2012

Numar pagini: 331

Sinopsis:

Seventeen years old and agoraphobic, Psyche Middleton vows her dad will never see the risqué photos she took during a summer modeling stint abroad, but one of them ends up on a billboard in her Montana hometown. Now everyone—especially her dad—can see it. And yet, somehow, those are the mundane things in her life because she is about to fall unexpectedly, head-over-heels in love with Erik, a mysterious young man who rescues her from a crowd of admirers, and who she’s never actually seen because…he can make himself invisible.

As strange as this may seem, it’s about to get even stranger. Erik takes her to his palace in an idyllic kingdom, and she is swept into the beauty and culture of his world, but his affection has one condition: she may not see him. Overtaken, intrigued, and still not wholeheartedly believing he’s real, Psyche is going to have to decide if she can love him blindly; because if she can’t, she may lose him forever.

Parerea mea:

Romanul Painted Blind mi-a fost oferit pentru recenzie prin bunavointa editurii Createspace si a autoarei Michelle A. Hansen, carora le multumesc pentru ocazia de a citi aceasta poveste perfecta. Din aceleasi motive, recenzia va fi tradusa si in engleza.

De cand am citit primele carti din seria lui Aimee Carter, Goddess Test, eram innebunita sa mai descopar alte carti inspirate din mitologie, iar intamplarea a facut sa dau de Painted Blind – culmea, neavand habar ca este exact ceea ce caut! Sinopsisul m-a cucerit inca dinainte de a ajunge la jumatatea sa, asa ca am ratat al doilea fragment. Asadar, cand am inceput cartea, stiam doar ca o adolescenta da de probleme din cauza unor poze compromitatoare si ca este salvata dintr-o situatie jenanta de catre un tip..invizibil. Atat. Prima pagina mi-a lasat cumva impresia ca citesc o carte cu vampiri, probabil de aceea nici nu mi-am dat seama de primele indicii introduse in carte. Dar apoi, incet incet, am inceput sa descopar cu entuziasm semnele ma ca inselam si ca in Painted Blind nu o sa apara nici un vampir.

Acum vreo 15 ani citeam Legendele Olimpului. Nu mai tin minte prea multe amanunte, dar stiu ca legenda lui Psyche si a…(hmm…mai bine nu dezvalui numele ca sa nu va stric surpriza) unuia dintre zeii Greciei Antice a fost preferata mea! Am adorat-o si ani la rand imi aminteam uneori de ea si de cat de mult mi-a placut. Iar acum descopar o carte ce are ca sursa de inspiratie exact acest mit! Din momentul in care am inceput sa intrezaresc speranta ca ar putea fi exact acea legenda reinterpretata, am debordat de entuziasm si nerabdare sa aflu intreaga poveste.  Ideea de baza a povestii este aceeasi pe care sunt construite aproape toate legendele zeitatilor: el zeu, ea muritoare, aparitia unei povesti de dragoste incarcata de obstacole, teste, dusmani si amenintarea unui final deloc placut. Dar modul in care autoarea a reusit sa imbrace miezul romanului pentru a obtine o poveste completa este admirabil. Pe tot parcursul cartii am fost in totalitate fermecata. Personajele sunt credibile, actiunile si gesturile lor par atat de firesti incat uiti ca citesti un roman fantasy, iar unele replici ale protagonistilor sunt atat de amuzante incat este imposibil sa nu chicotesti, chiar daca esti in public iar cei din jur iti arunca priviri ciudate. Un plus il constituie si faptul ca eroina nu se incadreaza in nici unul dintre modelele clasice. Nu este nici genul de protagonista ce asteapta sa fie salvata de Fat Frumos, nici genul de luptatoare apriga, careia nu-i poate sta nimic impotriva. Nu reactioneaza mereu asa cum te-ai astepta, nu ofera mereu cea mai politicoasa sau cea mai potrivita replica, ci dimpotriva, de multe ori ai senzatia ca ii trateaza putin nedrept pe cei din jur. Iar asta o face sa fie incredibil de reala.

Carcotasii ar putea spune ca spre sfarsit, romanul aduce cu unul dintre volumele seriei Twilight. Nu stiu daca autoarea a fost sau nu influentata de aceasta serie. Intr-adevar, exista cateva aspecte ce ar putea aminti de aceasta, mai ales cele legate de viata familiala a eroinei. In plus, dupa o serie de teste, avem parte de scena in care Erik o insoteste pe Psyche acasa la ea, pentru a-l cunoaste pe tatal ei, pentru a-i dezvalui adevarul  si pentru a-i cere acestuia permisiunea sa plece impreuna. Suna cunoscut, nu? J Dar, din punctul meu de vedere, Painted Blind ofera o poveste mult mai buna! Cartea are o actiune mai captivanta, aventurile prin care trece Psyche sunt categoric mai tensionate, iar personajele sunt infinit mai bine construite.

Bile albe:

– Cred ca este prima carte in care reusesti sa cunosti atat de bine personajele secundare. Portretele acestora sunt atat de bine conturate incat ajung sa rivalizeze chiar cu cele ale protagonistilor. Am avut momente in care ma simteam mai atasata de Aeas, Titus sau Thomas decat de Psyche sau de Erik.

Bile negre:

– Partea de la inceput, modul in care Psyche ajunge sa fie hartuita de presa pentru ca a pozat (oarecum) nud intr-o campanie publicitara mi s-a parut putin exagerat. Avand in vedere ca actiunea cartii se petrece in prezent, nu vad de ce o astfel de intamplare ar declansa un asemenea haos. Am avut senzatia ca partea aceasta parca nu ar fi fost analizata indeajuns de mult, ci a fost doar o solutie de compromis, pentru a putea porni intriga de la ea .

English version:

I received Painted Blind by courtesy of Createspace publisher and Mrs. Michelle A. Hansen, the author of the book. Thank you for offering me the chance to read this wonderful story! Because English is not my native language and because, until now, my reviews were only written in Romanian, please accept my excuses for the possible mistakes.

Since I read the first books of Aimee Carter’s series – Goddess Test, I was desperate to discover other books inspired by legends and mythology.  As it happened, I found Painted Blind, but I had no idea that these pages were exactly what I was looking for. The synopsis caught me before even having the chance to finish reading it, so I missed the second paragraph. Therefore, when I began reading the book, I only knew that it was about a girl having problems because of a discreditable photo and that she was saved from a difficult situation by an invisible guy. That’s all. I don’t know why, the first page gave me the impression that I was reading a vampire story, so probably that’s why I didn’t notice the first hints. But then, I slowly began discovering (enthusiastically!) that I was wrong and that in Painted Blind I won’t meet any vampires.

About 15 years ago I was reading The Legends of Olympus. Of course, I don’t remember a lot of details, but I do know that the legend of Psyche and…(hmm..I’d better not reveal the name so I don’t spoil the surprise)…one of the gods of the Ancient Greece was my favourite. I loved it and over the years I kept remembering the story and how much I liked it. And now I discovered a book inspired exactly by this myth! From the moment I began glimpsing the hope that this could be exactly that legend, I felt overenthusiastic and eager to discover the whole story. The premise of the book is the same on which most of the gods legends are built: he is a god, she is a mortal and we have a love story full of different obstacles, tests, enemies and the threat of a very unpleasant ending. But, the way the author managed to cover the book’s core in order to obtain a complete story is beautiful. I was charmed the whole time. The characters are credible, their actions and gestures look so careless that you almost forget you’re reading a fantasy novel.  Some of their remarks are so funny that it’s impossible not to giggle, even if you’re reading in a public area and you find yourself getting all those weird looks because of it. A pro is that the female character is not enclosed by the classic types. She is neither the weak female character waiting to be saved by Prince Charming, nor the mighty fighter that can overcome anything alone. She’s not always reacting the way you would expect her to and she is not offering the most polite or appropriate remark. On the contrary, sometimes she’s a little unfair in treating the people around her. But this only makes her incredible real.

The grumblers might say that the ending is a little similar to one of the novels from the Twilight series. I don’t know if the author was inspired by those novels but indeed, there are few aspects that could remind you of the series, especially the family life of Psyche.  Even more, after a couple of tests, we have the scene where Erik accompanies Psyche to her home, in order to meet her father, to tell him the truth and ask for his permission to take her away. Sounds familiar, right? It may, but from my point of view, Painted Blind offers a much better story! The book has a more enthralling action, the adventures of Psyche are certainly more tensed and the characters are designed better.

Pros:

– I think it’s the first novel in which you can get to know the secondary characters that well. Their portraits are outlined so well, that they could even rival with the ones of the main characters. I had moments when I felt more attached with Aeas, Titus or Thomas than with Psyche or Erik.

Cons:

– One part from the beginning, when Psyche gets harassed by the paparazzi because she posed (almost) nude in a public campaign, seemed a little exaggerated. Considering that the book’s action takes place in our time, I don’t see why such a thing would generate so much chaos. I’ve got the sensation that this part wasn’t reviewed enough and that it was only a compromise solution in order to cast the plot.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Goddess Interrupted (seria Goddess Test, volumul 2) – Aimee Carter
Posted in Charlaine Harris

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

In Bon Temps e primavara, iar pentru Sookie Stackhouse, o chelnerita telepata, se va dovedi un anotimp in care i se vor dezvalui numeroase secrete..fapt care-i va schimba fundamental viata. Cu talentul ei special de a da mereu de necazuri, Sookie este martora la un atentat comis cu o sticla incendiara asupra barului in care lucreaza, Merlotte’s. Banuielile se indreapta imediat spre anti-teriantropii din zona, insa Sookie suspecteaza altceva si, impreuna cu Sam, incearca sa descopere vinovatul… precum si mobilul atacului.

Dar lucrurile se complica. Cu toate ca nu este capabila sa „citeasca” in mintea vampirilor, Sookie ii cunoaste bine pe iubitul sau, Eric Northman, si pe „fiica” lui, Pam, si isi da seama ca acestia comploteaza impotriva actualului lor stapan. Treptat, si Sookie este atrasa in aceasta lupta… care se dovedeste a fi mult mai grea decat ar fi crezut la inceput.

Prinsa inca o data in vartejul intrigilor din lumea vampirilor, Sookie afla ca este doar un pion, la fel ca oricare alt om obisnuit… si ca pe tabla de joc a aparut o noua regina…

Parerea mea:

Desi am citit primele 10 volume ale seriei Vampirii Sudului, precum si volumul de povestiri cu Sookie Stackhouse cu destule luni in urma si imi era dor de povestea creata de Charlaine Harris, nu ma grabisem  totusi deloc sa citesc si cel de-al 11 volum. Stiu ca seria se va incheia odata cu volumul 13, asa ca incerc sa imi prelungesc cat mai mult starea aceasta de asteptare, imi doresc sa stiu ca inca mai urmeaza un volum, o poveste noua, o continuare a aventurilor protagonistei.

Dar revenind la volumul 11, Capcana Mortala. Ca de obicei, intrigile romanului se desfasoara pe mai multe planuri, ceea ce inseamna ca Sookie are de infruntat din nou mai multi inamici si mai multe probleme in acelasi timp. Iar acestea sunt legate de chestiuni atat de diferite, incat eroina ajunge intr-un punct in care nici una din laturile vietii ei nu ii mai ofera alinare si siguranta. Este vanata din nou in mod repetat de catre un personaj mai vechi, cu care are o vendeta personala, este pusa in primejdie indirect de catre Victor, noul superior al lui Eric, care face tot posibilul sa il distruga pe viking, iar la acestea se mai adauga si dificultatile aparute cu locul de munca, cele cu noii sai chiriasi – rudele din neamul zanelor si cea cu vechea sa prietena, vrajitoarea Amelia. Dar poate cea mai devastatoare lovitura vine din partea relatiei cu Eric, iar viitorul lor este acum pus sub semnul intrebarii. Finalul romanului aduce cateva imbunatatiri la nivelul anumitor probleme, in special a celor legate de supravietuirea protagonistei si a celor dragi ei, dar restul aspectelor negative nu se rezolva la fel de usor. Atentia se axeaza in special pe luptele reale, cele care necesita o tepusa sau un glonte pentru a fi castigate. Intr-un fel, aproape toata actiunea te pregateste pentru lupta din final, de care nu depinde doar viata lui Sookie ci si viitorul tuturor vampirilor de care este apropiata. Dar aspectele sentimentale raman netratate, iar odata scapata de amenintarea mortii, eroina are de infruntat spectrul unei noi etape a vietii, in care relatia si asa incercata cu Eric pare sa se destrame pentru totdeauna, din motive ce nu tin de nici unul dintre ei.

Un punct nou si foarte interesant al povestii il reprezinta secretele pe care le descopera despre trecutul ei si al familiei sale, descendenta sa si legatura cu zanele, sangele magic pe care il are si mai important, darul care a dus la implicarea ei in lumea supranaturalilor: acela de a citi gandurile. Cu ajutorul stramosului sau zana, Dermot si al domnului Cataliades, despre care afla ca este tutorele ei, Sookie invata in sfarsit istoria familiei si modul in care a ajuns sa detina capacitatea de a citi in mintile celorlalti. In plus, obtine un vechi artefact magic ce presupun ca va avea ulterior o importanta majora datorita insusirilor pe care le detine.

Nu stiu daca este de vina faptul ca mai urmeaza doar doua volume pana la ultima pagina a seriei Vampirii Sudului, dar am avut impresia ca si-a facut deja aparitia un sentiment de finalitate, ca si cum autoarea ne-ar pregati de pe acum pentru finalul povestii. Desigur, inca mai avem de descoperit modul in care vor evolua anumite povesti, dar cred ca atmosfera s-a schimbat fata de volumele anterioare si cred ca exact acelasi sentiment il vom descoperi si in volumele 12 si 13.

Bile albe:

– Unul dintre personajele mele preferate este Pam si m-am bucurat ca in Capcana Mortala am avut ocazia sa ii descopar o noua latura a personalitatii. Chiar daca povestea ei expusa in acest volum nu se incheie in cel mai fericit mod, apreciez faptul ca autoarea se ocupa de toate detaliile si a reusit sa evidentieze lucruri noi despre personajele secundare. Le prezinta intr-o lumina diferita fata de cea in care eram obisnuiti sa le vedem pana acum, in ciuda faptului ca dupa 10 volume aproape ca nu te mai astepti la noutati. Domnul Cataliades si Dermot sunt si ei o surpriza placuta, imi sunt amandoi foarte simpatici si mi-ar placea sa ii pot cunoaste mai bine in urmatoarele romane.

Bile negre:

– Cu toate ca stia de la inceput in ce se baga si ca a avut parte de o multime de aventuri si de indeajuns de mult timp in care sa se obisnuiasca cu lumea violenta in care a intrat, Sookie se lupta in continuare sa accepte supranaturalii. Inteleg ca autoarea vrea sa ii pastreze umanitatea, dar felul in care ii indeparteaza pe cei din jur dupa fiecare eveniment neplacut nu este foarte flatant. Mai ales ca acestia nu opteaza pentru violenta gratuita, ci se lupta de fiecare data atat pentru siguranta ei, cat si pentru viata sau viitorul lor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris