Disponibil la: Libris
Colectia: Literatura Universala
Traducere: Florica Sincu
Numar pagini: 640
Sinopsis:
După Interviu cu un vampir şi Vampirul Lestat, Regina damnaţilor este al treilea volum din ciclul Cronicile vampirilor- această stranie îmbinare de arhaitate aristocratică şi de modernitate de ultimă oră. După şase mii de ani de linişte înfiorătoare, Akasha, mama tuturor vampirilor şi regina damnaţilor, se ridică din somn ca să dezlănţuie puterile întunericului. Iar cel care va trebui să lupte împotriva răului atotcuprinzător este Lestat- cel mai sălbatic dintre vampiri.
Parerea mea:
Prima parte a romanului este alcatuita din mai multe povestiri, aparent fara nici o legatura directa intre ele, cel putin la inceput, ale unor personaje ce vor deveni sau nu, importante in desfasurarea intrigii principale. Ilustrarea intamplarilor personajelor ce nu au un rol semnificativ mai tarziu este importanta tocmai pentru a accentua amploarea evenimentelor din urmatoarele parti ale cartii. Aceste povesti din partea intai a cartii imbina amintiri din trecutul personajelor cu scurte momente din prezent si se desfasoara inainte de concertul lui Lestat, mentionat deja in finalul volumului anterior, Vampirul Lestat. In partea a doua se continua insiruirea povestilor mai multor personaje, de data aceasta fiind urmarite intamplarile acestora din timpul concertului.
Abia din partea a treia a cartii povestea se desfasoara simultan pe ambele planuri: Lestat impreuna cu Akasha de o parte si grupul de vampiri ce au scapat de distrugerea reginei, pe de alta parte – reuniti pentru prima data, pentru a se salva atat pe ei, cat si lumea intreaga de planurile malefice ale reginei damnatilor. In aceasta parte a cartii se face din nou o incursiune in trecut, revelandu-se in sfarsit povestea gemenelor care apar continuu de la inceputul cartii si reprezinta probabil unul dintre cele mai importante mistere ale romanului. Povestea alterneaza de la un grup la altul, pastrandu-ti atentia si curiozitatea treze. In plus, este remarcabil modul in care autoarea reuseste sa faca cititorul sa se simta apropiat de fiecare personaj. Pe masura ce citesti, esti tot mai adancit in poveste si intelegi parca toate sentimentele si actiunile fiecaruia dintre ele.
Nu stiu exact ce impresie s-a dorit sa avem despre Akasha. Probabil trebuia sa fie perceputa drept personaj negativ, marele inamic al protagonistilor. Eu am vazut-o doar ca pe o fiinta singura si debusolata, intepenita intr-un timp disparut de mult, incapabila sa se adapteze la prezent, ce isi doreste cu disperare sa aiba un tel important care sa ii redea gloria de alatadata si mai mult, sa aiba pe cineva alaturi. In momentul in care se intalneste cu grupul de vampiri ramasi in viata nu vezi o persoana diabolica, ci doar una care sufera poate fara sa-si recunoasca asta nici macar ei insasi, care in ciuda miilor de ani traite, are exact aceleasi tristeti umane ce sunt comune atat muritorilor cat si nemuritorilor. M-am surprins dorindu-mi ca cel putin unul dintre personaje sa o inteleaga si sa treaca de partea ei, macar simbolic, chiar daca rezultatul confruntarii ar fi ramas acelasi.
Bile albe:
– Este interesanta perspectiva pe care autoarea reuseste sa o ofere asupra personajelor: eroi ce in alte volume pareau de neinvins, vampiri pe care ii vedeai ca fiind vesnici, intelepti, ajunsi aproape la perfectiune in ceea ce priveste inteligenta, echilibrul si puterea, apar acum (cel putin in primele parti ale romanului) fragili si aproape neinsemnati in comparatie cu Akasha.
– Am avut impresia ca am citit o carte completa, careia nu i-a lipsit absolut nimic. Incepand de la cartea a treia, citesti cu sufletul la gura intamplarile personajelor, actiunea se precipita, intriga capata un ritm alert si abia de aici ai sentimentul ca nu mai poti lasa cartea din mana.
Bile negre:
– Poate ca nu era foarte greu de banuit care va fi ideea de baza a planului reginei, dar pe mine m-a surprins. Cred ca ma asteptam totusi la ceva mai spectaculos, in ciuda faptului ca nici ideea prezentata nu este de neglijat daca incerci sa ii cuprinzi toate implicatiile.
– Primele doua parti ale cartii se citesc mai greu, nu au acel ceva care sa te atraga si sa te faca extrem de curios cu privire la continuare. Alternarea extrem de rapida intre povestile numarului mare de personaje nu iti permite sa intelegi care dintre acestea vor avea cu adevarat un rol important in desfasurarea actiunii viitoare si astfel nu faci decat sa iti pierzi concentrarea, sa nu remarci unele dintre detaliile ce ar trebui de fapt sa fie retinute sau dimpotriva, sa acorzi o atentie deosebita unor amanunte lipsite de semnificatie.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Vampirul Lestat (Cronicile Vampirilor – vol. 2) – Anne Rice Povestea hotului de trupuri (Cronicile Vampirilor, vol. 4) – Anne Rice |
