Tag: carti adolescenti

Posted in Chris Wooding

Pale – Chris Wooding

Posted on by roxtao

Pale – Chris Wooding

Editura: Stoke Books

Data publicare: 10 septembrie 2012

Numar pagini: 72

 

Sinopsis:

Serul Lazarus te poate aduce inapoi din morti. Singura problema este ca te si transforma intr-un „Palid”. Jed nu-si poate imagina nimic mai rau, dar apoi alegerea nu ii mai apartine…

Parerea mea:

Multumesc editurii Stoke Books si autorului, Chris Wooding, pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie.

Cu siguranta de acum ar trebui sa fiu mai atenta inainte de a-mi alege viitoarele lecturi. Eram nerabdatoare sa incep Pale, asteptandu-ma bineinteles la un roman, pentru ca in momentul in care am inceput sa citesc sa descopar ca este de fapt vorba doar de o nuvela 🙂 Dar chiar si asa, lectura a fost placuta si nu regret deloc timpul petrecut citind-o. Mai ales ca a fost vorba cam de o ora, maxim.. Singurul lucru de care imi pare rau este ca un subiect cu adevarat interesant a fost epuizat oarecum superficial, in doar 70 de pagini, cand ar fi putut sa fie transformat intr-un roman mult mai captivant.

Pale trateaza subiectul mereu fascinant al nemuririi. Incercarea de a invinge moartea se traduce de data aceasta prin crearea unui ser, denumit Serul Lazarus, ce ofera posibilitatea unei anumite categorii de oameni sa fie salvati din ghearele mortii. Insa efectele secundare ale serului laolalta cu ironia faptului ca doar cateva persoane indeplinesc criteriile naturale pentru a beneficia de aceasta descoperire dau nastere atat unor controverse imense cat si unui dispret general indreptat impotriva celor intorsi din morti. In ciuda faptului ca cei „Palizi” raman exact aceleasi persoane ca si inainte de moarte, pastrandu-si capacitatile cognitive, amintirile si comportamentul, aspectul fizic diferit ii face sa fie respinsi si brutalizati de catre societate. Iar legislatia nefavorabila le ingreuneaza si mai mult noua viata. Miturile si superstitiile nu intarzie si ele sa apara, teama, invidia si nestiinta fiind factorii declansatori ai unui adevarat razboi dus impotriva celor intorsi din morti.

Pe acest fundal, facem cunostinta cu Jed si prietenii lui, niste copii care au preluat intreaga gama de sentimente si reactii ale adultilor, vis-a-vis de existenta „Palizilor”. Iar in momentul in care unul dintre copii ajunge in tabara adversa, viziunea cititorului se transfera intr-o directie opusa. Avem acum o perspectiva diferita asupra lumii, chiar din interiorul comunitatii celor „Palizi”, iar cruzimea societatii este si mai bine subliniata. Notiunea de familie isi pierde sensul, prietenii devin dusmani, iar cei prezentati pana acum intr-o lumina intunecata sau cel putin incerta, ajung sa fie singurul sprijin al personajului principal.

Povestea te duce cu gandul la mitul cutiei Pandorei. Cei Palizi reprezinta factorul declansator al exploziei de sentimente negative: ura, razbunare, invidie, cruzime, vanitate, inselaciune. Insa in acelasi timp, ei raman singurul simbol al sperantei, singura urma de bunatate si intelegere. Spre deosebire de alte carti in care mortii reinviati reprezinta personajele negative, in Pale, rolurile sunt inversate. Umanitatea mai salasluieste doar in inimile celor reintorsi la viata, in timp ce oamenii vii, normali, si-au pierdut orice urma de omenie.

Bile albe:

– Stilul autorului este remarcabil, reusind sa combine tonul infantil si viziunea adolescentina asupra intamplarilor cu o nuanta ascunsa extrem de rece, aspra, acida. Desi nuvela este incadrata in genul Young Adult, exista anumite sensuri mai profunde, ascunse printre randuri.

Bile negre:

– Dat fiind numarul restrans de pagini al povestii, o multime de detalii importante nu au fost clarificate, asa ca cititorul ramane cu cateva nelamuriri ce nu primesc nici un fel de explicatie. De asemenea, intriga nuvelei ar fi putut fi dezvoltata mult mai amplu, putand fi transformata intr-un punct de plecare pentru un scenariu mai complex.

English version:

Sinopsis:

The Lazarus Serum can bring you back from the dead. Only thing is, it turns you into a Pale. Jed can’t imagine anything worse, but then the choice is taken out of his hands…

My opinion:

I received this book by courtesy of Stoke Books publisher and the author, Chris Wooding. Thank you for offering me Pale in order to write a review. Because English is not my native language, please excuse the possible mistakes.

I’m pretty sure that from now on, I should be more careful before choosing the next books I’m going to read. I was eager to start reading Pale, expecting, of course, a novel. And when I began reading, I discovered a novella instead 🙂 Even so, reading Pale was a real pleasure and I don’t regret a second the time I spent. Especially that I only needed about an hour to finish it.. The only thing I feel sorry about is the fact that such an interesting idea was presented somehow superficial, in only 70 pages, when it could have become a much more captivating novel.

Pale covers the forever fascinating subject of immortality. This time, the attempt to fight death is represented by the Lazarus Serum, which offers the possibility to come back from the dead to a small category of people. But the adverse effects of the serum and the irony that only a few people fill the natural criteria to benefit from this new discovery are shaping huge debates and also a general feeling of hate for the ones that returned from death. Despite the fact that the Pales remain the exact same persons they were before dying (keeping their cognitive abilities, their memories and their behavior), their altered appearance determines the society to reject and brutalize them. And an unaspicious legislation makes their new lives even more difficult. The myths and the superstitions are the next to come – the fear, the envy and the ignorance being the trigger to a real war against the returned ones.

On this background we meet Jed and his friends, a group of children that absorbed from the adults the whole chord of thoughts and reactions against the Pales. And when one of the kids finds himself on the other side of the fence, the reader’s vision transfers in an opposite angle. We have now a different perception over the world, right from the inside of the Pales’ community and the society’s cruelty is highlighted even more. The concept of family is ruined, the friends become enemies and the ones we were seeing until now in a dark or at least in an unclear light become the only comfort for the main character.

The story makes you think about Pandora’s box. The Pales are the trigger of the negative feelings’ explosion: hate, revenge, envy, cruelty, vanity, abuse. But in the same time, they remain the only symbol of hope, the last bit of gentleness, kindness and harmony. Unlike other books where the living dead are usually the villains, in Pale, the roles are reversed. The humanity only lies in the hearts of the living dead, while the normal humans lost any trace of humaneness.

Pros:

– The author’s style is remarkable, blending the childish tone and the infantile perception over the events with a well hidden cold and sharp touch. Although the novella is considered to be Young Adult, there are some deeper meanings, hidden between the lines.

Cons:

– Because of the limited number of pages, a lot of important details were not clarified, so the reader remains with some questions that don’t receive an explanation. Also, the novella’s storyline could have been extended, in order to become a premise for a more complex plot.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Monster in My Closet (seria Monster Haven, volumul 1) – R.L. Naquin

Caderea (seria Cele noua vieti ale lui Chloe King, volumul 1) – Liz Braswell
Posted in Michael Grant

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant

Posted on by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Doru Mihailescu

Numar pagini: 488

 

Sinopsis:

Cat ai clipi din ochi, toata lumea a disparut. Disparuti. Toti, cu exceptia tinerilor. Au ramas fara nici un adult. Fara profesori, politisti, doctori, parinti. Si tot asa de brusc dispar si telefoanele, internetul, televiziunea. Fara nici o posibilitate de a cauta ajutor. Si fara vreo sansa de a afla ce se intampla. Foametea ameninta. Incepe domnia salbaticilor. O creatura sinistra pandeste din umbra. Animalele devin mutante. Iar adolescentii se schimba si ei, le apar talente noi, puteri inimaginabile, periculoase, mortale, care sporesc din zi in zi. Este o lume noua si inspaimantatoare. Se aleg tabere, se pregateste o lupta. Cei puternici impotriva celor slabi. Iar timpul se scurge inexorabil: de ziua ta, dispari, la fel ca toti ceilalti. 

Parerea mea:

Coioti mutanti care atunci cand te vad striga “Mancare! Mancare!”? Da, poate ca la prima vedere suna prosteste, dar va asigur ca in momentul in care veti citi cartea lui Michael Grant nu veti sti cum sa aprindeti mai repede toate luminile prin casa si cum sa va refugiati mai rapid sub patura protectoare. Am terminat cartea pe la 3 noaptea si dupa aceea ma simteam exact ca in poza de mai jos:

Nu imi dau seama daca simt eu o atractie speciala pentru unele carti ce nu reusesc sa nasca obsesii, dar chiar am adorat romanul Disparuti. Am observat mai demult ca de multe ori, cartile mele preferate dintr-un anumit gen nu corespund cu cele desemnate ca fiind de fapt cele mai bune. Cum ar fi Legaminte si Uratii in cazul genului distopic, carti ce nu au avut acelasi succes ca Jocurile Foamei sau Divergent de exemplu, dar care mie mi-au placut mai mult decat acestea din urma. Oricum, momentan nu pot decat sa ma intreb cum de nici una dintre recenziile pe care le-am citit pana acum despre romanul lui Michael Grant nu a mentionat cat de grozava este de fapt aceasta carte.

Recunosc ca m-am indragostit de ea de la primele pagini, cand am observat ca fiecare capitol prezinta personajele in paralel, oferind aceeasi atentie tuturor, indiferent daca erau pozitive sau negative, principale sau secundare si utilizand acelasi ton neutru in cazul tuturor categoriilor de personaje. Mi-a amintit de unele romane mai vechi scrise de Stephen King ( Apocalipsa, It, Mobilul, etc), deoarece acelea sunt cartile in care acest stil mi s-a parut a fi cel mai bine evidentiat. Cunoastem deci personajele pe rand, pentru ca pe masura ce inaintam in lectura sa observam cum povestile acestora incep sa se lege. In plus, pe langa acest aspect, au mai existat si altele care amintesc de cartile mai sus mentionate. Asadar, daca v-au placut acele romane ale lui Stephen King, va recomand si povestea lui Michael Grant.

Cred ca romanul a fost incadrat gresit in genul distopic. Actiunea se petrece in prezent, dar un.. accident declanseaza o serie de evenimente inexplicabile. Tensiunea creste treptat, astfel incat devii atat de prins de poveste incat nu mai percepi nimic din ceea ce se intampla in jur. In anumite momente, Disparuti are accente de roman horror. Nu, nu intelegeti gresit. Nu incepe sa sara sangele de peste tot, nu apare un criminal in serie care macelareste personajele. Nimic de genul acesta. Insa ti se instaureaza treptat in subconstient o teama primitiva, irationala, greu de inteles, de explicat sau de anulat. Inamicul din Disparuti nu este o creatura pe care personajele sa o poata invinge prin forta fizica, trucuri inteligente sau arme sofisticate. Dusmanul este insasi necunoscutul, intunericul, ceea ce te speria inca de cand erai un copilas mic lasat noaptea singur, in camera lui intunecata. Este o forta de neinteles, cu abilitati nelimitate, fara vreo lege, fara vreo conditie care sa il oblige sa nu sfideze orice logica, sa nu transforme lumea in absolut orice doreste, fara a respecta vreo regula a universului.  Iar suspansul este accentuat tocmai de faptul ca in prima jumatate a cartii, atentia iti este indreptata catre altceva. Ai in vizor alte probleme, alte temeri, alte pericole. Destul de infricosatoare si acestea, dar aproape inofensive pe langa ceea ce urmeaza apoi, pe langa ceea ce descoperi ca se ascunde de fapt in umbra.

Personajele sunt remarcabile. Toti sunt copii, dar actioneaza cu maturitate, cu intelepciune, inteleg rapid modul in care pot supravietui, primejdiile care pandesc, alegerile pe care trebuie sa le faca. Si totusi, nu ai nici o secunda senzatia ca autorul a exagerat si ca personajele ar putea parea neverosimile. Copii din Disparuti raman fragili, speriati, dezorientati si innebuniti sa caute o explicatie si o solutie pentru ceea ce li se intampla. Dar nu o iau razna, ci se comporta intr-un mod natural, asa cum probabil ar reactiona niste pusti adevarati pusi intr-o astfel de situatie, dupa ce ar depasi socul primelor ore. Vorbesc de personajele pozitive, nu de cele ce isi pierd controlul, bineinteles. Pentru ca grupul se imparte inca de la inceput in doua categorii. Cei care raman cu capul pe umeri in ciuda a ceea ce se petrece si cei care vad in asta doar o oportunitate de a incalca toate regulile, de a deveni vedete, de a pune mana pe o putere iluzorie sau de a incerca sa preia controlul asupra celorlalti.

Bile albe:

– Nu stiu ce parere au alti cititori, dar pe mine autorul m-a aruncat direct in poveste. Am fost pe rand Sam, Astrid, Lana si altii, am trait in lumea lor, am tremurat odata cu ei, mi-a fost frica, am fost furioasa, m-am luptat sa inteleg, am trait pur si simplu in haosul vietii lor. Si sunt nerabdatoare sa ma intorc acolo!

Bile negre:

– Stiu ca un personaj pozitiv trebuie sa ramana bun pana la capat. Sa ii ierte pe cei ce i-au facut rau, sa le mai ofere o sansa, sa vada lumina din ei prin ceata intunecata ce o inconjoara. Stiu asta, dar nu inseamna ca sunt si de acord cu asa ceva. Faptul ca Sam si prietenii lui ii lasa sa plece pe cei care au inrautatit infernul in care deja se aflau cu totii mi se pare dovada de prostie si nu de bunatate. Pana la urma, ii lasa liberi si nevatamati pe cei ce sunt responsabili de atatea morti, de panica creata, de pierderile cauzate si de luptele ce vor urma cu siguranta. Pentru ca raul persista, iar o persoana dominata de acesta nu va vedea in iertare bunatatea si sansa de a o lua de la inceput, pe o cale diferita, ci doar ocazia de a-si intari fortele, de a face alte planuri malefice si de a se pregati de o noua lupta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi

The Selection (seria The Selection, volumul 1) – Kiera Cass
Posted in Anna Carey

Sacrificiul (Eve, volumul 2) – Ana Carey

Posted on by roxtao

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Bogdan-Alexandru Sasu şi Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Iubire, aventura si sacrificiu intr-o lume devastata.

Pentru prima oara de cand a evadat de la Scoala, Eve si-a gasit pacea. Locuieste in Califia, un paradis pentru femei, la adapost de soarta ingrozitoare care le asteapta pe orfanele Noii Americi. Dar siguranta ei are un pret: a fost obligata sa-l abandoneze pe Caleb, singur si ranit, la portile orasului. Cand aude ca acesta se afla in pericol, incearca sa-l salveze, insa e prinsa si dusa in Orasul de Nisip, capitala Noii Americi.
Captiva intre zidurile Orasului, Eve descopera un secret cumplit despre trecutul ei si e fortata sa se confrunte cu o cruda realitate. Afland ca iubitul ei este in viata, ea incearca sa evadeze pentru a fi impreuna – insa consecintele ar putea fi tragice. Si atunci, trebuie sa faca o alegere disperata, altminteri risca sa-l piarda pe Caleb pentru totdeauna.

Naratiunea antrenanta, povestea romantica si finalul tulburator sunt tot atatea motive pentru cititori sa astepte cu nerabdare urmatorul volum al seriei!

Parerea mea:

Inainte de a incepe recenzia, lasati-ma sa ma descarc si va dau un sfat referitor la volumele 2, 3…etc ale unei serii. Daca obisnuiti sa urmariti bloguri despre carti si dati peste recenzia unui astfel de volum al unei serii din care ati citit volumele anterioare, in cazul in care realizati ca recenzia pe care ati inceput sa o cititi este de fapt un afurisit de rezumat detaliat, nu-l cititi! A inceput sa ma sacaie chestia asta cu recenziile ce sunt de fapt rezumate de mai mult timp, mai ales ca am vazut ca blogurile ce practica acest obicei se inmultesc pe zi ce trece, dar abia acum sunt de-a dreptul furioasa din cauza lor. In mod normal, atunci cand citesc un astfel de rezumat mascat sub numele de recenzie la un prim volum sau la un roman de sine statator, nu ma deranjeaza extraordinar de tare. Pentru ca nestiind personajele si firul narativ dinainte, rezumatul nu imi ramane in minte la fel de pregnant ca atunci cand citesc rezumatul unui volum secundar dintr-o serie in care am citit deja primul volum. Si oricum il citesc mai mult in diagonala. Asa ca pana ajung eu sa citesc cartea respectiva, nu mai retin mare lucru din rezumatul respectiv, ci doar ideile principale. Pe care oricum le afli din descrierile editurilor. Dar in momentul in care am citit primele volume ale unei serii si dau peste rezumatul unui volum inca necitit, se schimba lucrurile. Da, sunt prea curioasa sa ma pot abtine. Deci il citesc. Stiu ca e vina mea, dar hai sa fim seriosi..cati dintre voi va puteti abtine sa nu il cititi, daca textul e chiar acolo, in fata ochilor vostri? Oricum, in cazul in care o sa ma intrebe cineva de ce urmaresc bloguri cu recenzii..le urmaresc pentru ca ma intereseaza sa aflu ce anume are special o carte, cu ce impresioneaza, ce parti bune si ce parti rele are un roman si in general, pentru ca ma fascineaza modul in care o carte poate fi privita atat de diferit de diversi cititori. Nu le urmaresc pentru a afla pas cu pas ce se intampla intr-o carte! Pana la urma, definitia recenziei pe scurt spune ca aceasta este o parere personala despre un roman. Parere personala deci! Nu rezumat detaliat, nu povestire amanuntita! Ar fi dragut ca atunci cand cineva se apuca sa faca o treaba, sa aiba cel putin idee de ce inseamna treaba respectiva.

Asadar, acum nu pot decat sa ma gandesc cat de misto ar fi fost volumul al doilea al seriei Eve daca nu as fi stiut in detaliu ce se intampla, din asa-zisele recenzii pe care le-am citit pana acum.

Revenind acum la Sacrificiul.. Primul gand pe care l-am avut in momentul in care am inchis cartea a fost ca aceasta este cea mai intunecata carte distopica pe care am citit-o. De-a lungul romanului nu exista nici un moment in care sa nu stai incordat, nici o strafulgerare de bucurie, de seninatate.. In ciuda faptului ca eroina fura cateva momente de fericire, aceasta este umbrita mereu de amenintarea situatiei in care se afla. Protagonista cade mereu din lac in put, in momentul in care se salveaza dintr-o situatie neplacuta, ajunge mereu intr-una si mai rea. Inca de la inceput, fiecare lucru bun care i se intampla eroinei vine la pachet cu unul care o arunca si mai adanc in infern. Intr-un final, Eve are cel putin certitudinea ca a scapat de eticheta de fugara si ca viata ei nu mai e amenintata. Dar adevarul pe care il afla e chiar mai rau decat ceea ce isi imagina. Iar viitorul lui Caleb si al prietenelor ei nu este deloc unul stralucitor.

Ceea ce nu am reusit sa inteleg este de ce Eve si Caleb nu aleg sa fuga inca din primul moment in care s-au revazut. Da, probabil stiti deja ca pentru o perioada, cei doi se reintalnesc. Intr-adevar, fiecare dintre ei are acum un rol diferit, fiecare dintre ei este o rotita dintr-un mecanism mai mare. Nu doar viitorul lor este acum ameninta, ci soarta intregii populatii. Dar nici unul dintre ei nu este de neinlocuit. Pana spre final, in mainile Evei nu sta viitorul celor din jur. Iar Caleb nu are nici el un rol semnificativ. Deci in loc sa incerce sa contribuie la pornirea unui sistem ce va schimba regimul instaurat, sistem ce merge oricum inainte, cu sau fara ei, ar fi putut sa incerce sa evadeze de la inceput. Mai ales ca in acest volum aflam si limitele noului regat. Intr-adevar, protagonistii nu prea ar fi avut cum sa treaca oceanul, din moment ce avioanele nu mai zboara si sa se ascunda in fosta Europa sau Asie, insa suveranitatea regelui Noii Americi nu se intinde pe intreaga suprafata a celor doua continente americane ci doar de-a lungul a cateva state. Nu putine, intr-adevar, dar ideea este ca existau si zone sigure..

Pe langa obstacolele reprezentate de prizonieratul ei, Eve este prinsa acum si intr-o serie de intrigi mai marunte. Atat in noua ei locuinta, cat si in peregrinarile sale in diverse locatii, Eve se izbeste de orgolii, tradari, lupte mediocre, prejudecati si conflicte nascute din mandrie si frustrari. Un semn ca nici macar o apocalipsa nu schimba firea omului. Tot in zona asta se incadreaza si planurile de reinviere a societatii dupa dezastrul lasat de molima ce a decimat umanitatea. Ca si in alte romane postapocaliptice, si in Sacrificiul apar diferentele dintre capitala si zonele din jur. In timp ce oamenii din jurul Orasului de Nisip mor, sufera si sunt transformati in niste sclavi ai puterii, in oras mica societate „nobila” se scalda in lux, proiectele de refacere a infrastructurii nu includ extinderea locuintelor si a cladirilor absolut necesare, ci se refera la recrearea spatiilor destinate placerii, iar grupul ce tine in maini puterea nu stie sau nu este impresionat de pretul acestor frivolitati. Cei care il platesc nu sunt ei, ci restul oamenilor.

Bile albe:

– Mi-a placut ca in acest volum se ofera mai multe detalii referitoare la viata de dinainte de dezastru, la modul in care molima s-a dezlantuit, la posibilitatile de supravietuire de dupa aceasta si la felul in care a ajuns sa fie instaurat acest regim. Daca primul volum, s-a axat in special pe prezent si pe actiunile eroinei, in Sacrificiul autoarea ofera o imagine mai ampla a lumii pe care a creat-o, imagine ce se extinde atat in prezent, cat si in trecut.

Bile negre:

– Ca si in primul volum, Eve face si de data aceasta greseli din cauza carora mor oameni. In ciuda faptului ca ar fi trebuit sa invete din trecut si sa isi controleze impulsivitatea, eroina repeta aceleasi erori. O consider principala vinovata atat pentru faptul ca ea si Arden au cazut amandoua exact in situatiile de care fugeau, cat si pentru dezastrul din final, intrucat isi cunostea destul de bine dusmanul incat sa nu trebuiasca sa il subestimeze si sa actioneze pripit si fara sa gandeasca inainte absolut toate aspectele.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

The Selection (seria The Selection, volumul 1) – Kiera Cass
Posted in Linda Grimes

In a Fix (seria In a Fix, volumul 1) – Linda Grimes

Posted on by roxtao

In a Fix (seria In a Fix, volumul 1) – Linda Grimes

Editura: Tor Books

Data publicare: 4 septembrie 2012

Numar pagini: 336

 

Sinopsis:

Inceputul unei noi serii urban fantasy, avand-o ca protagonista pe Ciel Halligan, „cameleonul uman”.

Sa obtina o cerere in casatorie pentru clienta ei, intr-o vacanta platita integral ar trebui sa fie o treaba simpla pentru Ciel Halligan, o extraordinara „imprumutatoare” de aure. Fiind un fel de cameleon uman, ea e capabila sa preia infatisarea clientilor sai si sa se strecoare discret in vietile acestora, rezolvand orice problema neplacuta de care nu vor sa se ocupe singuri. Fara agitatie, fara zarva. Si cu o plata substantiala.

Misiunea de fata este destul de placuta..asta pana cand casuta in care e cazata in perioada vacantei  se face praf in urma unei explozii, iar viitorul logodnic al clientei sale este rapit de niste vikingi ai zilelor noastre. Din anumite motive, Ciel incepe sa suspecteze ca obtinerea inelului de logodna va fi mult mai dificila decat anticipase.

Trecerea de la romantism la salvare necesita atat transformari serioase, cat si un plan de rezerva. Cel mai bun prieten al ei, Billy si Marc, agentul CIA de care a fost indragostita de ani de zile – amandoi posedand acelasi talent ca si ea – intra in actiune, dar in mod enervant, prioritatea lor este sa o tina pe ea in siguranta. Nu dupa mult timp, Ciel dedica mai multa energie evadarii de sub privirile protectoare decat salvarii iubitului clientei sale.
Deodata, infruntarea unei multimi de vikingi pare a fi ultima dintre problemele ei.

(traducerea descrierii a fost facuta de mine, scuzati eventualele greseli)

Parerea mea:

Multumesc editurii Tor Books si autoarei, Linda Grimes pentru aceasta carte oferita pentru recenzie.

In a Fix este primul roman pe care l-am citit ce are ca personaj principal o persoana cu abilitati..cameleonice. Ciel Halligan, protagonista cartii are capacitatea de a imprumuta aura unei persoane, adica de a-i prelua in totalitate aspectul fizic si vocea. Ceea ce, asa cum mentioneaza si eroina la inceputul povestii se pare ca este diferit fata de ceea ce fac shape-shifterii.  Ciel isi transforma talentul intr-o afacere, folosindu-l pentru a rezolva unele probleme mai spinoase pe care clientii ei prefera sa le evite. Misiunea de fata consta in obtinerea unei cereri in casatorie pentru clienta sa. Dar lucrurile o iau pe un fagas neasteptat, iar Ciel se trezeste ca prietenii ei din copilarie, Billy si Marc sunt direct implicati in disparitia iubitului clientei sale. Si descopera faptul ca acestia planuiesc sa se ocupe singuri de rezolvarea cazului, tinand-o pe ea in siguranta, cat mai departe de acesta. Evident, Ciel are planuri diferite. Iar de la asta pana la rapiri, „excursii” neplanificate in Suedia, intalniri cu un clan neprietenos de vikingi moderni ce ii pun viata in primejdie, nu mai e decat un pas. In plus, Ciel se trezeste si intr-o incurcatura sentimentala.

Povestea este destul de atragatoare, stilul autoarei foarte amuzant, iar cartea nu are defecte care sa bata la ochi. Si totusi, ceva lipseste. Nu stiu de ce, dar pur si simplu nu m-am simtit atrasa in poveste, nu m-a captivat, nu mi-a dat senzatia ca pentru cateva zile am trait in pielea pesonajelor. Uneori aveam impresia ca s-a folosit un exces de umor, ca si cum autoarea ar fi incercat cu tot dinadinsul sa faca toate replicile si toate situatiile amuzante. Intr-adevar, au existat pagini pe parcursul carora am chicotit intr-una, dar de multe ori umorul parea fortat. Alteori, povestea parea atat de neverosimila datorita alegerilor eroinei incat imi venea sa o abandonez cel putin pentru o perioada. Si per ansamblu, cred ca suspansul a lipsit cel mai mult. Nici o secunda nu am tremurat alaturi de protagonista, in nici un moment nu m-am gandit ca situatia poate evolua intr-o directie neplacuta.

In plus, atitudinea eroinei este cel putin bizara. Desi autoarea a incercat sa introduca in scena un personaj feminin matur si puternic, cu o afacere proprie si o viata destul de bine organizata, care este capabila sa aiba grija singura de ea si e de obicei cu picioarele pe pamant, faptele lui Ciel demonstreaza contrariul. Ok, stim cu totii ca atunci cand iti spune cineva ca nu ai voie sa faci ceva, esti tentat sa te arunci exact in mijlocul acelui lucru. Indiferent daca ai 10 ani sau daca esti adult. Asa ca prima data cand Ciel actioneaza pe cont propriu, facand exact ceea ce prietenii ei i-au interzis, este de inteles. Dar in momentul in care intra in belele iar si iar si iar, punandu-i in primejdie pe cei din jur… Mai ales in conditiile in care Ciel chiar nu are nici in clin nici in maneca cu ceea ce se intampla. Nu are abilitatile de a se descurca in misiunea pe care o intreprinde, nu poate sa stopeze planurile malefice ale inamicilor, nu poate sa salveze pe nimeni, nici macar pe ea insasi, nu poate oferi nici un fel de ajutor celor care chiar sunt indreptatiti sa incerce sa rezolve cazul. Dar ea se incapataneaza sa incurce tot si sa alerge din nou in bratele dusmanilor dupa fiecare moment in care este salvata cu greu de catre prietenii sai.

Bile albe:

–  Mi-au placut relatiile construite de autoare intre persoanele cu acelasi talent. Daca in alte romane protagonistii cu diferite abilitati supranaturale sunt de obicei solitari sau isi petrec timpul in grupuri mici, in romanul In a Fix lucrurile sunt diferite. Ciel face parte dintr-un adevarat clan, toti cei care poseda capacitatea de a-si schimba aspectul fizic sunt in legatura unii cu altii, construind relatii de prietenie durabile, astfel incat grupul lor poate fi privit aproape ca o familie extinsa.

Bile negre:

– Pe parcursul romanului Ciel se simte mai intai atrasa de iubitul clientei sale, apoi aflam de slabiciunea pe care o are de ani inregi pentru Marc, mai tarziu se saruta cu Billy si flirteaza cu unul dintre vikingi. Putin cam mult, nu-i asa? Dar trecem si peste asta, pentru ca spre final sa ni se dezvaluie ca Ciel este de fapt aproape virgina. Really?? Chiar era nevoie ca autoarea sa introduca asa ceva? Nu inteleg de unde pana unde ideile acestea in romanele aparute in ultimii ani ca eroinele sa fie „pure”. Chiar daca au 25 de ani sau mai mult, trebuie sa fie inca virgine sau sa fi avut maxim o experienta care sa fi durat mai putin de 30 de secunde, astfel incat sa nu prea merite sa fie luata in seama. Ok, banuiesc ca portretul fecioarei merge atunci cand protagonista are 15-16-17 ani, poate ca e si o incercare de a induce anumite standarde morale publicului tanar. Dar de aici pana la o incercare ca orice eroina, indiferent ca are 15 sau 25 de ani sa fie construita pe acelasi model mi se pare prea mult. Inteleg ca trebuie sa se dea profunzime iubirii care apare intre protagonisti, dar nu cred ca acesta este singurul lucru prin care se poate obtine asta.

English version:

Sinopsis:

Snagging a marriage proposal for her client while on an all-expenses-paid vacation should be a simple job for Ciel Halligan, aura adaptor extraordinaire. A kind of human chameleon, she’s able to take on her clients’ appearances and slip seamlessly into their lives, solving any sticky problems they don’t want to deal with themselves. No fuss, no muss. Big paycheck.

This particular assignment is pretty enjoyable… that is, until Ciel’s island resort bungalow is blown to smithereens and her client’s about-to-be-fiancé is snatched by modern-day Vikings. For some reason, Ciel begins to suspect that getting the ring is going to be a tad more difficult than originally anticipated.

Going from romance to rescue requires some serious gear-shifting, as well as a little backup. Her best friend, Billy, and Mark, the CIA agent she’s been crushing on for years—both skilled adaptors—step in to help, but their priority is, annoyingly, keeping her safe. Before long, Ciel is dedicating more energy to escaping their watchful eyes than she is to saving her client’s intended.

Suddenly, facing down a horde of Vikings feels like the least of her problems.

My opinion:

I received this novel by courtesy of Tor Books publisher and the author, Linda Grimes. Thank you for offering me In a Fix in order to write a review. Because English is not my native language, please excuse the possible mistakes.

In a Fix is the first novel I read that has a protagonist with..chameleonic abilities. Ciel Halligan, the novel’s heroine has the ability to take someone’s look and voice. Which is, according to Ciel, totally different from what a shape-shifter does. Ciel transforms her talent into a business, using it to solve the problems that her clients are trying to avoid. Her current mission consists of obtaining a marriage proposal for her client. But everything goes wrong and Ciel finds out that her friends, Billy and Marc are involved in the disappearance of her client’s boyfriend. She also discovers that they plan to solve the case alone, leaving her into safety, far, far away from the whole mission. Naturally, Ciel has other plans. And from this to kidnapping, unplanned trips to Sweden, meetings with an unfriendly clan of modern Vikings that put her life in danger there’s just a tiny step. Furthermore, Ciel finds herself in a romantic disaster.

The story is pretty appealing, the author’s writing style really funny and the book has no big imperfections. But still, something is missing. I’m not sure why, but I didn’t feel drawn in the story, I wasn’t captivated by it, I didn’t get the feeling that for a few days I lived in the characters’ skin. Sometimes, I had the impression that there was a humor excess, like the author tried to make absolutely all the situations and the dialogs really funny. Indeed, there were some pages where I kept giggling, but there were a lot of fragments were the fun seemed a little forced.  Sometimes, the story was so unbelievable because of the heroine’s choices that I was almost tempted to abandon the novel for a period.  And overall, I think that it was the suspense that lacked. I didn’t feared for a second for the protagonist and I never had the feeling that the situation might become really ugly.

Oh, and the protagonist’s attitude is totally bizarre. Although the author tried to show us a strong and mature female character, with a good business and a well organized life, which is capable of taking care of herself and knows what she wants, Ciel’s actions show the contrary. Ok, we all know that when somebody tells you not to do something, you are tempted to throw yourself exactly in the middle of that thing. It doesn’t matter if you’re 10 years old or if you’re an adult. So the first time when Ciel acts on her own, doing what her friends had forbidden, it’s understandable. But when she gets in trouble again and again and again… Especially when Ciel has absolutely nothing in common with the situation. She doesn’t have the ability to solve the mission that she tries to solve, she can’t stop the malefic plans of her enemies, she can’t save anybody, not even herself, she can’t give any kind of help to the persons which are actually capable of solving the case. But she keeps destroying everything and she runs again and again in her enemies hands, after each moment when she is finally saved by her friends.

Pros:

– I liked the relations that the author built between the persons that share the same talent. If in other books the characters that have some kind of supranatural ability are usually solitary persons or they live in small groups, in this novel things are different. Ciel is part of a real clan, because everybody that has the ability to change their appearance are somehow related, they keep close relations for the whole life, so their community may be seen like an extended family.

Cons:

– During the story, Ciel first feels attracted by the client’s boyfriend, than we find out about her crush for Mark, later she kisses Billy and she flirts with one of the Vikings. A little too much, right? But we ignore this and we go on only to discover in the end that Ciel is almost virgin. Really?? Was it really necessary for the author to introduce such a thing? I don’t understand where are these ideas coming from in the novels written in the last few years: the heroine to be “pure”.  It doesn’t matter that they might be over 25 or something similar, but they need to be still virgins or at least to have had maximum one experience of 30 seconds, so this way the experience might be ignored. Ok, I suppose that the virgin’s portrait works when the protagonist has 15-16-17 years old, maybe it’s some kind of attempt to induce some moral standards for the young public. But from this to creating the same characteristics for the protagonists, no matter if they’re 15 years old or 25, it’s a little to much. I understand that the love that appears between the heroes must be truly special, but I really don’t think that’s the only way to show this.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Beautiful Disaster (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Monster in My Closet (seria Monster Haven, volumul 1) – R.L. Naquin
Posted in Ally Carter

Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor (seria Fetele Gallagher, volumul 1) – Ally Carter

Posted on by roxtao

Seria Fetele Gallagher, volumul 1

Disponibil la : Leda Books

Traducerea: Laura Bocancios

Numar pagini: 256

 

Sinopsis:

Cammie Morgan este eleva la Colegiul Gallagher pentru Tinere Exceptionale, o scoala de fete tipica — evident, tipica doar daca la orice scoala s-ar preda arte martiale avansate la ora de Educatie fizica, cunostinte despre cele mai noi arme ale razboiului chimic la orele de Stiinte, iar elevele ar primi distinctii pentru spargerea codurilor CIA la orele de Informatica.
Desi pretinde ca este o scoala pentru genii, Colegiul Gallagher este de fapt o scoala pentru… spioane! Iar Cammie, chiar daca vorbeste fluent paisprezece limbi straine si este capabila sa omoare pe cineva in sapte feluri diferite cu mainile goale, habar n-are ce sa faca atunci cand intalneste un baiat obisnuit, care crede ca si ea este o fata obisnuita.
Sigur, Cammie poate sa-i asculte convorbirile telefonice, sa se infiltreze in calculatorul lui ca un hacker sau sa-l urmareasca prin oras cu iscusinta unui adevarat James Bond. Dar va reusi oare sa se descurce intr-o relatie cu o persoana care nu trebuie sa afle niciodata adevarul despre ea?

Parerea mea:

Sa ridice mana sus cine a adorat Totally Spies cand se difuza pe Jetix! Telefonul meu inca mai suna uneori cu alarma ce anunta o noua misiune pentru cele trei spioane, asa ca..mda, va puteti imagina ca dimineata dupa ce am cumparat Bravo Girl cu cartea Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor nu stiam cum sa sfasii mai repede ambalajul si sa incep romanul. Ceea ce trebuie sa va spun neaparat este ca daca nu v-ati cumparat inca revista, ar trebui sa alergati maine (azi, de fapt..) catre primul chiosc de ziare care va iese in cale ca sa reparati greseala! Mai ales ca azi la ora 9 AM eu am mai gasit un singur exemplar la magazinul de unde imi iau de obicei revistele.

Am devorat pur si simplu primul volum din seria Fetele Gallagher! Sunt inca atat de entuziasmata de el incat am uitat aproape tot ce planuiam sa scriu in timpul in care l-am citit. Sinopsisul cartii spune deja destule despre firul narativ, asa ca banuiesc ca nu mai este necesar sa mai descriu si eu povestea. Nu stiu daca este din cauza ca m-am lasat eu sedusa de carte, dar mi s-a parut ca actiunea nu este absolut deloc previzibila. Nu am avut nici macar o secunda in care sa ma suspectez ce se va intampla mai departe. Bine, probabil nu am avut nici timp la cat de repede incercam sa citesc dar..asta e partea a doua. Sunt uimita cum a reusit autoarea sa inghesuie atatea surprize intr-un volum cu un numar de pagini normal, cu o poveste in care lumea nu atarna de un fir de ata si in care personajul nu trebuie sa salveze universul de la distrugerea totala. Stilul este amuzant si captivant, reusind sa iti evoce exact personalitatea contrastanta a unei adolescente de 15-16 ani care are insa un IQ de geniu si in mintea careia se imbina problemele tipice varstei cu educatia speciala de care a avut parte si responsabilitatea unui stil de viata ce trebuie sa ramana pentru totdeauna un secret.

Personajele sunt schitate destul de sugestiv, in ciuda faptului ca nu avem parte de descrieri amanuntite ale personalitatilor acestora. Sunt accentuate trasaturile cele mai importante, iar pentru un prim volum asta mi se pare indeajuns. Probabil pe masura ce vom citi si urmatoarele carti ale seriei vom descoperi mai multe despre ele. Multe dintre personaje sunt contruite pe anumite stereotipuri (soricelul de biblioteca din umbra care nu se descurca pe teren dar este o adevarata “enciclopedie umblatoare” indoor, rebela enervanta si rasfatata care se dovedeste a fi de fapt o prietena adevarata, etc). Dar nu mi s-a parut a fi un aspect neplacut. Dimpotriva, cred ca este prima carte in care sunt incantata de aproape toate personajele, fie ele principale, secundare sau episodice. Ah, si deocamdata intriga a fost atat de creativ construita incat nu exista un personaj negativ. Unul enervant exista intr-adevar, dar este prea putin important incat sa constituie o amenintare demna de luat in seama.

Nu va asteptati la seriozitate, la chestii prea profunde sau pasaje care sa va arunce intr-un haos de ganduri si idei filozofice. Nu le veti intalni in aceasta carte. Dar va garantez ca veti avea parte de o lectura amuzanta, foarte fresh (mai ales daca ajungeti la un moment dat sa nu mai fiti tentati de nici una dintre cartile fantasy ce se revarsa din biblioteca..) si care ofera probabil exact una dintre fanteziile copilariei. Cati dintre noi nu visau cand erau mici ca vor ajunge spioni, ca vor avea misiuni secrete si ca vor salva lumea? Asadar, din acest punct de vedere Fetele Gallagher seamana cu o poveste pentru copii care a existat dintotdeauna dar nu a fost niciodata pusa pe hartie. Cred ca este pentru prima data cand imi pare rau ca o serie apare impreuna cu o revista. Nu ca nu m-as bucura ca dau 11 lei pe un volum in loc de 40, dar sincer, cartile ar fi meritat din plin un pret normal. Oricum, se stie ca orice recenzie este cat se poate de subiectiva, asa ca entuziasmul meu cu privire la aceasta serie ar putea fi legat de jocurile si dorintele din copilarie, de fidelitatea cu care urmaream Totally Spies cu doar cativa ani in urma si de preferinta pentru anumite jocuri pentru PC. Deci daca atunci cand erati mici nu va imaginati in postura de spioni, daca nu va plac filmele si mai ales desenele cu spioane si nu va intereseaza jocurile pe calculator cu mistere, spioni, tunele ascunse si misiuni secrete, atunci s-ar putea sa nu va placa nici seria Fetele Gallagher.

Bile albe:

– Printre multe alte lucruri la care nu ma asteptam, am avut o surpriza si in ceea ce priveste relatiile pe care le-a creat autoarea intre personaje. Daca in alte romane a caror actiune se desfasoara intr-o scoala sau un internat de fete conflictele ce apar intre personaje sunt unul dintre cliseele cel mai des intalnite, in aceasta carte situatia este total diferita. In ciuda faptului ca aproximativ 100 de fete locuiesc si invata impreuna la Colegiul Gallagher, intre ele nu apar decat conflicte minore si lipsesc obisnuitele certuri legate de bisericutele care se formeaza, de popularitate, invidii sau barfe. O fi ceva legat de IQ-urile incredibile.. 🙂

Bile negre:

– Daca citesti cateva ore intr-una, observi ca se ia putin cerneala pe degete. Atat. Povestea m-a incantat atat de tare incat nu am apucat sa remarc nici o caracteristica a ei care sa nu imi placa.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Beautiful Disaster (seria Beautiful, volumul 1) – Jamie McGuire

Killer (seria Micutele Mincinoase, volumul 6) – Sara Shepard