Posted in Ciprian Macesaru

Portbagaj – Ciprian Macesaru

Portbagaj - Ciprian MacesaruPortbagaj – Ciprian Macesaru

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Numar pagini: 104

 

Sinopsis:

Pentru protagonistul romanului Portbagaj, un individ abrutizat si stapanit de fascinatia raului, singura cale spre celebritatea literara e impostura. Dupa ce si-a insusit pe nedrept un manuscris pe care l-a publicat sub numele sau, gaseste intamplator jurnalul Alinei, sotia lui. Frustrat si neimplinit, se cufunda cu voluptate in lectura paginilor secrete, descoperind lucruri teribile care pun intr-o lumina cu totul noua intreaga sa casnicie.

Portbagaj a fost recompensat cu Premiul „Tanarul scriitor al anului 2013″ pentru roman in manuscris, acordat de Filiala Bucuresti Proza a Uniunii Scriitorilor din Romania.

„Ne uram, dar aveam interese mai presus de aceasta ura, in cazul ei era vorba despre dragostea pentru sotia mea, in cazul meu despre o ura si mai mare, ura pentru aceeasi femeie, pentru femeia pe care-o iubisem ca un nebun, mama copilului meu, femeia care nu ma dorea, femeia careia ii era sila de mine, frigida, femeia cu sexul ca un desert, femeia fara sex, femeia fara viata, femeia moarta…”

Parerea mea:

Intotdeauna cand incep o carte scrisa de un autor roman ma simt putin ca si cum as juca la loterie. Ma astept cumva sa nu fiu foarte incantata, insa in acelasi timp, nu ma pot abtine sa sper ca voi avea totusi parte de o supriza placuta.

In cazul romanului Portbagaj, aproape ca nu stiu nici acum daca mi-a placut sau nu. Am detestat cu atat de multa intensitate personajul principal incat nu reusesc sa imi dau seama daca intr-adevar nu mi-a placut cartea, daca doar proiectez impresiile despre personaj asupra intregii povesti (pentru ca e aproape imposibil sa le separi) sau daca sentimentele acestea pe care reuseste sa ti le induca autorul fata de protagonist sunt ceea ce fac ca Portbagaj sa fie un volum foarte bun. Cu atat mai mult cu cat acesta nu are decat 104 pagini, asadar autorul a avut la dispozitie putin timp in care sa iti transmita emotii atat de puternice.

Portbagaj este de fapt un volum secundar, ce continua povestea protagonistului din romanul Superhero. Personajul principal este Paul Vasilescu, scriitor ratat, care si-a dobandit succesul prin furtul unui manuscris. Plagiatul este descris in romanul anterior, asa ca in Portbagaj nu aflam in detaliu circumstantele in care s-a petrecut acesta. Actiunea se centreaza oricum asupra altor episoade, asa ca romanul poate fi citit si ca un stand alone. Ceea ce atrage atentia acum este relatia protagonistului cu membrii familiei sale: Alina, sotia care ii respinge incercarile de apropiere insa dezvolta o relatie intima cu Ramona, prietena sa cea mai buna, lesbiana; fiul pe care il viseaza un autor de succes, dar pe care il considera in acelasi timp prea mototol si tatal odata opresor, in prezent bolnav de Alzheimer si, in clipele de luciditate, mereu nemultumit si carcotas.

Jurnalul secret al sotiei da nastere unui sir de evenimente iesite din comun, iar situatia oscileaza de la multumire, la un compromis sexual satisfacator, trecand mai apoi prin diferite stadii de disperare. Povestea este indeajuns de captivanta, iar numarul mic de pagini asigura un ritm alert si o lectura ce reuseste sa iti pastreze interesul la un nivel ridicat pe tot parcursul ei.

Insa din punctul meu de vedere, personajele reprezinta punctul forte al cartii. Protagonistul pare genul de om in care se aduna cele mai exasperante defecte – unele dintre ele facand parte din categoria celor despre care multi ar spune ca sunt tipic romanesti. L-am antipatizat de la inceput, insa doua replici m-au facut sa il detest cu adevarat. Asa cum spuneam si mai devreme, m-a surprins foarte placut abilitatea autorului de a crea un personaj atat de perfect enervant, pe care l-am putut detesta atat de repede si cu atat de multa intensitate. Ce mi s-a parut poate chiar mai interesant decat triunghiul dintre Paul, Alina si Ramona – care este in centrul atentiei, a fost relatia lui Paul cu parintii lui si cu fiul sau. Este atat de tipica Romaniei acestor ani, atat de incarcata de taceri, de nemultumiri, de aspiratii ridicole, de certuri, de proiectia propriilor dezamagiri asupra celorlalti si de inabilitatea de a exprima iubirea si intelegerea care ar trebui sa se regaseasca in mod normal intre membrii unei familii. Este exact genul de relatie pe care o intalnesti zi de zi, pe care o vezi pe strada cand treci pe langa un tata irascibil insotit de copilul sau pe care o ghicesti din convorbirile telefonice monosilabice si iritate ale colegei de birou cu mama sa.

Probabil tocmai faptul ca romanul este atat de scurt face ca celelalte doua personaje importante, sotia protagonistului si prietena acesteia sa intrige foarte tare cititorul. Daca pe Paul ajungi sa il cunosti datorita simplului fapt ca privesti lucrurile din perspectiva lui, Alina si Ramona ti se dezvaluie doar partial. Ai timp doar sa le ghicesti vag conturul personalitatilor, insa nu destul incat misterul sa fie spulberat. Asa ca ramai cu o multime de intrebari vis-a-vis de aceste doua femei, fiecare actiune a lor sporindu-ti si mai mult curiozitatea.

Multumesc Editurii TREI pentru aceasta carte. Portbagaj este o lectura scurta dar intensa, genul asupra careia gandurile continua sa iti staruie chiar si dupa ce ai terminat-o.

Bile albe:

Exista un capitol in care primim explicatia pentru comportamentul neobisnuit al Alinei. Capitolul este scris intr-un stil total diferit, experimental, imbinand doua cadre separate, intr-un ritm alert, tensiunea crescand cu fiecare cuvant parcurs. Mi s-a parut cea mai buna parte a cartii acel capitol si am admirat modul in care autorul reuseste sa creeze un episod atat de dramatic, conturand drama unei femei si implicit si a viitoarei sale familii in doar cateva pagini.

Bile negre:

Exista multe aspecte care sunt tratate la nivel superficial. Desigur ca fiind un roman atat de scurt nu te poti astepta la prea multe detalii. Insa au existat cel putin doua episoade pe care le-am considerat inutile, iar paginile acelea le-as fi preferat axate pe aspecte mai importante. Mai mult, tinand cont de faptul ca mai exista un prim volum in care sunt narate evenimente importante din viata personajului iar acest lucru nu este mentionat nicaieri pe coperta acestei carti, cititorul nefiind deci instiintat in nici un fel dinainte, ar fi fost necesara o detaliere a acelor intamplari marcante si nu doar mentionarea lor in trecere.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nu-stiu-cate-zile – Stoian G. Bogdan

Corporatistul – Raluca Marchis

Posted in Stoian G. Bogdan

Nu-stiu-cate-zile – Stoian G. Bogdan

Nu-stiu-cate-zile - Stoian G. BogdanNu-stiu-cate-zile – Stoian G. Bogdan

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

Thriller romanesc.
Dur. Super-actiune. Dragoste.
Citeste-l!
E un super-Roman.
Pentru timpurile de acum

Un scriitor roman sparge toate topurile

V-ati saturat de literatura cu majuscula? Vreti sa cititi un roman misto? Un roman fara cearcane, fara riduri. Cu mult haz, multa adrenalina si multa drama? Vreti suspans si lacrimi, sange si alte fluide, limbaj viu si o poveste incredibila? Vreti un roman despre realitatea de langa voi? si pentru ca toate trebuiau sa poarte un nume, li s-a zis pur si simplu Nu-stiu-cate-zile, un super-roman de Stoian G. Bogdan.

Romania anilor 1990-2000. Narcis Ivan este un tanar avocat din Comanesti care viseaza sa cucereasca Bucurestiul. Atuurile lui: un zambet de-l simti pana in chiloti, mult tupeu si o limba vrajitoare, suficient cat sa-l califice ca ginerele unui mare interlop bucurestean, Victor Caran. Dar binele e intotdeauna plictisitor, asa ca, reintors in orasul moldovean de bastina, Narcis intra in tot felul de combinatii periculoase. Sange din belsug, batai, spaga, o limba care traduce perfect viata, dragoste si melodrama. Narcis joaca alba-neagra-n garile din Moldova, cara pumni, seduce fete frumoase, goneste intr-un Mercedes SL si umbla cu teancul de euro in buzunar. Una peste alta, n-ai cum sa-i rezisti, este eroul perfect al unui fel de Tarantino din cartierul comanastean Zavoi. Rezulta o poveste autohtona cu mici gangsteri de Romania care o sa va dea pe spate si o sa va creasca pulsul. Garantat.

Parerea mea:

Nu auzisem pana acum de romanul acesta, insa rasfoind site-ul editurii Trei am dat peste el si descrierea m-a facut sa imi doresc neaparat sa o citesc. In mod normal, am o oarecare retinere atunci cand vine vorba de carti romanesti contemporane, insa de data aceasta curiozitatea a invins.

Romanul prezinta in paralel Romania anilor ‘90 si cea de astazi, trecand alternativ prin copilaria si adolescenta protagonistului, petrecute intr-un mic orasel din Bacau, precum si prin prezentul lui, episoadele succedandu-se fara o ordine tipica.

Deceniul ‘90 mi s-a parut remarcabil redat si cum am crescut in anii aceia, propriile amintiri pareau a se imbina cu randurile din carte. Desigur, nu in totalitate, pentru ca viata protagonistului este traita numai la limitele dintre legal si ilegal, dintre viata si moarte, insa atmosfera generala era totusi aceeasi, indiferent de modul in care traiai. Mai mult, viata intr-un orasel mic condus dupa propriile reguli imi e si ea mai cunoscuta decat mi-as fi dorit. Chiar ma intrebam la un moment dat daca cititorii de alte varste vor citi cartea cu acelasi interes, pentru ca am senzatia ca un roman a carui actiune se petrece intr-o perioada in care ai trait tu este citit si perceput altfel decat o poveste dintr-un timp pe care nu l-ai cunoscut.

Pana la un punct, romanul pare a nu fi altceva decat o poveste simpla ce nu promite rasturnari majore de situatie. Destul de interesant, insa nu ceea ce ai numi o lectura cu adevarat captivanta. Suntem purtati printr-o lume a drogurilor, a afacerilor ilegale, a gastilor de cartier si a smecherasilor care fac legea in orasul lor; o lume in care crimele sunt la ordinea zilei, in care iti poti gasi prietenii sau membrii familiei ucisi la coltul strazii. Mai tarziu, Narcis, protagonistul, paseste pe treptele de mai sus. Aceeasi lume intunecata, insa privita acum de la un nivel mai inalt, din locul de unde se conduc afacerile si unde majoritatea celor din varf detin functii importante in societate. Iar la un moment dat, lucrurile incep sa se desfasoare cu repeziciune, iar romanul capata nuante de mystery: ies la iveala secrete, se dezvaluie identitati pastrate in taina pana atunci iar mizele si tensiunea urca la un nivel superior.

Asa cum era de asteptat, limbajul este unul destul de colorat, direct, in care expresii licentioase se amesteca pe alocuri cu pasaje aproape filozofice. Asa cum spuneam si mai devreme, structura cartii pare sa nu urmeze nici o ordine. Pe langa amestecul de trecut si viitor, avem capitole neincheiate, insertii ce par fara legatura si chiar si cateva capitole in care autorul se transpune in rolul unui personaj al cartii.

Imediat dupa ce am terminat cartea, am cautat sa aflu cum li s-a parut acest roman altor cititori. Pentru ca aveam impresii amestecate si nici acum, dupa cateva zile, nu cred ca as putea sa spun daca mi-a placut sau nu povestea. Inclin spre un raspuns favorabil totusi, din moment ce m-a facut indeajuns de curioasa incat sa o citesc in doar cateva ore, insa nu a fost tocmai genul de carte pe care sa simt ca o citesc cu un entuziasm exacerbat.

Asa cum remarcase cineva intr-un comentariu de pe Internet referitor la Nu-stiu-cate-zile, rezumatul actiunii aproape ca ar putea semana cu scenariul unei telenovele. Avem crime comandate, mafioti marunti si pesti mai mari, istorii incalcite de familie, dragoste la prima vedere si incercari de seductie aproape penibile dar care culmea, dau rezultate, ambitii marunte tipice oraselelor mici, aspiranti la pozitii cat mai inalte pe scara sociala, tradari si razbunari. Dar toate acestea reusesc sa te prinda destul de repede si sa te faca sa patrunzi odata cu protagonistul in aceasta zona intunecata a societatii, cunoscuta si necunoscuta in acelasi timp.

Nu pot sa spun ca ma surprinde faptul ca Romania actuala descrisa in cartea lui Stoian G. Bogdan este cumva kitchioasa. Si nu, nu ma refer numai la atmosfera balcanica a anilor 90, marcata puternic atat de amintirile vietii din comunism cat si de influente adoptate intr-un mod usor ridicol din Occident. Ci si la Romania din prezent. Stiu ca si in realitate inca este asa, invaluita in fumul gratarelor din fata blocurilor, in cojile de seminte ce acopera aleile parcurilor, in paiete si sclipiciuri purtate la 9 dimineata si in manelele ce rasuna inca mult prea des pe strada. Insa am senzatia totusi ca lumea lui Narcis este mai strans legata de aceasta latura a Romaniei  fata de lumea pe care o stiu eu si ca privind tabloul general, s-ar putea sa stam totusi putin mai bine. Intr-un fel, cred ca exista inca doua Romanii. Cea a lui Narcis, ancorata inca in trecut, in kitsch si in mediocritate si o alta Romanie a oamenilor ceva mai open-minded, pe care, daca i-ai arunca intr-o multime de straini nu i-ai deosebi de acestia.

Multumesc Editurii Trei pentru acest roman.

Bile albe:

O imagine foarte realista a deceniilor trecute ale Romaniei, dar si o multime de scene din prezent si cateva personaje pe care cititorii le vor gasi probabil destul de cunoscute, indiferent de orasul din care provin sau de perioada in care s-au nascut 🙂

Bile negre:

Firul narativ ar fi putut fi ceva mai captivant.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Corporatistul – Raluca Marchis

Micul Chagall – Renata Carageani

Posted in Tatiana Niculescu Bran

Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut – Tatiana Niculescu Bran

Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut - Tatiana Niculescu BranDisponibil la: Polirom 

Colectia: Ego.Proza

Anul aparitiei: 2013

Numar pagini: 240

 

Sinopsis:

El isi cauta amintirile. Ea incearca sa scape de ele. Generatia pierduta a Basarabiei interbelice se intilneste cu generatia Pink Floyd a Romaniei comuniste, intr-o incursiune ametitoare in istoria personala si in cea colectiva. Punctul lor de intilnire: muzica lui Dimitrie Cantemir… De-a lungul unui fir narativ plin de contraste, noul se impleteste cu vechiul, iubirea pentru trecut intilneste speranta pentru viitor, intr-o metamorfoza continua a portretelor. „Domnita” Marina si necunoscutul basarabean isi traiesc povestea de dragoste intr-o lume care inca mai asteapta ca ranile trecutului si nedreptatile istoriei sa se vindece.

 „Cine sa fie oare misteriosul Ilie Hagiu – memorie si vlastar al unei familii care se va stinge odata cu el – si cine este el in viata Marinei Olaru, o agenta imobiliara intimplator aleasa sa-i gaseasca o locuinta a amintirilor? Aceasta poveste minunata se deruleaza cu ritm de basm intr-o proza plina de farmec. Am citit cu incintare Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut si mi-as dori s-o vad tradusa in engleza.” (Jean A. Harris)

Parerea mea:

Ador povestile generatiilor trecute. Am crescut cu astfel de povesti si mi se par cel mai bun instrument de intelegere si descoperire al trecutului. Istoria din manuale este impersonala, greu de perceput ca ceva real. Desigur, stim ca ceea ce s-a petrecut este adevarat, insa cred ca e o adevarata provocare sa o intelegi asa cum trebuie, sa pricepi cum traiau oamenii atunci, sa te pui in pielea rol, imaginandu-ti cum ar fi fost si ce insemna in realitate viata in acele… CONTINUAREA AICI.