Posted in A.K. Morgen

Fade (seria The Ragnarok Prophesies, volumul 1) – A.K. Morgen

Fade (seria The Ragnarok Prophesies, volumul 1) – A.K. Morgen

Editura: Curiosity Quills Press

Data publicare: 7 septembrie 2012

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Ce faci atunci cand realizezi ca nimic din viata ta nu e asa cum credeai tu ca este?

Atunci cand Arionna Jacobs isi pierde mama intr-un accident tragic, lumea ei se intoarce pe dos. Este fortata sa isi lase intreaga viata in urma si sa se mute cu tatal ei. Dace Matthews, asistent la noua facultate pe care o urmeaza ea este „rupt” in doua, nereusind sa comunice cu lupul salbatic prizonier inauntrul sau.

Atunci cand se intalnesc, tot ceea ce credeau ca stiu despre viata lor incepe sa se clarifice. Dace are acces la mintea Arionnei si ceva ascuns in strafundul sufletului ei incearca sa iasa la suprafata. Nici unul nu intelege ce li se intampla si de ce iar timpul pe care il au la dispozitie sa inteleaga intamplarile ciudate prin care trec este pe terminate.

Intalnirea lor declanseaza o profetie norvegiana a distrugerii iar ceea ce le-a rezervat destinul este mult mai mult decat si-ar putea imagina oricare dintre ei. Daca nu invata sa aiba incredere in ei insisi si unul in celalalt este posibil sa nu rezolve niciodata misterul legat de ceea ce reprezinta unul pentru celalalt si de ceea ce inseamna acest lucru pentru intreaga lume.

Parerea mea:

Multumesc editurii Curiosity Quills Press si autoarei, A.K. Morgen, pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie.

Trebuie sa va spun de la inceput ca desi acum, dupa ce am terminat romanul Fade pot spune ca a fost interesant, prima jumatate a acestuia a fost extrem de enervanta. Sunt nevoita sa fac o paranteza ca sa intelegeti ce o sa spun in continuare. Nu sunt nici pro nici contra celebrei serii Twilight. Am citit-o inainte sa inceapa mania Twilight si nu mi-a lasat vreo impresie semnificativa. O serie..ok si atat. Dar mi se pare evident faptul ca Stephanie Meyer a deschis mult mai larg portile literaturii fantasy si influenta sa asupra publicului tanar s-a revarsat si catre alti autori. Oricine neaga asta ar trebui sa arunce o privire asupra numarului de romane young adult, fantasy sau paranormal publicate in ultimii ani, comparativ cu numarul din anii anteriori.

Totusi, cred ca am ajuns in punctul in care literatura post Twilight a devenit cam greu de digerat. Bineinteles, nu vorbesc despre toate romanele, ci doar despre cele care recreaza punct cu punct majoritatea aspectelor din romanul lui Meyer. Probabil din acest motiv aproape ca am detestat Fade pana pe la jumatate. S-o luam pe rand. Fata nevoita sa se mute intr-un orasel mic impreuna cu tatal ei? Avem. Personaj masculin incredibil de frumos si misterios? Avem. Prima intalnire in care absolut tot ce e in jur dispare iar cei doi se pierd unul in privirea celuilalt si intreaga existenta le este data peste cap? Avem. Incercari obsesive ale ei de a afla adevarul despre el si asa zise incercari din partea lui de a evita asta? Avem. Telepatie? Avem. Chestii nu tocmai naturale care incep sa apara dupa intalnirea celor doi? Avem. Hmm..ce mai era? Ah, da, nu trebuie sa uitam si ca ea se impiedica prea des. Ok, deci pana la jumatate, cam acesta este cursul povestii. Si de parca nu era de ajuns, avem parte si de zeci de pagini de reflectii, meditatii, incursiuni in sufletul indurerat al eroinei, cugetari si presupuneri. Nu am abandonat cartea doar pentru ca imi parea rau de timpul pierdut pana la momentul respectiv. Asa ca daca tot citisem pana atunci, macar sa am constiinta impacata ca am reusit sa termin romanul.

Ei bine, incepand de pe la jumatatea cartii, lucrurile se schimba. Prima surpriza a fost legata de faptul ca el nu este varcolac, asa cum il suspectam, ci shifter. Nu neaparat ca ar fi o diferenta foarte mare, dar a marcat inceputul unul lant de surprize. Eram ferm convinsa ca povestea va evolua intr-un plan destul de previzibil, fara sa ofere nimic spectaculos. Si totusi, firul narativ s-a intins intr-o directie total diferita. Am fost aruncata deodata in mitologia scandinava, din care o anumita profetie norvegiana despre sfarsitul lumii isi extinde influenta exact asupra personajelor noastre. Suntem dintr-odata prinsi intr-un joc cu legende, reincarnari, creaturi nemaintalnite in genul fantasy, dusmani pe care inca nu ii cunoastem, personaje secundare ce schimba locul cu cele principale sau personaje negative ce au un rol total diferit fata de cel la care ne-am fi asteptat. Pe cat de plictisita am fost de prima parte a povestii, pe atat de captivata eram de cea de-a doua. Mi-au placut personajele secundare si mi s-a parut o schimbare binevenita faptul ca rolul acestora devine unul extrem de important. Mi-a placut haita de lupi ce isi pastreaza nota de naturalete, avand ritualuri obisnuite si fiind lipsita de capacitati supranaturale. Am apreciat faptul ca personajul masculin nu este construit intr-un mod clasic, nefiind neinfricat si invincibil, ci dimpotriva, avand temeri bine inradacinate si fiind la fel de speriat de necunoscut ca si protagonista. Mi-a placut faptul ca autoarea explica motivul pentru care mai multe tipuri de fiinte supranaturale sunt adunate intr-un orasel mic si nu trateaza aceasta intamplare ca fiind ceva absolut normal.

Exista insa din pacate doua lucruri care au aruncat o umbra asupra celei de-a doua jumatati a romanului. Primul: aceeasi tendinta ca si in prima parte a cartii catre meditatie si multitudinea de ganduri ale eroinei, ganduri care de cele mai multe ori nu fac decat sa umple degeaba paginile. Al doilea lucru care m-a deranjat este legat de modul in care profetia scandinava a fost adusa in atentia cititorului. In ciuda faptului ca o parte a legendei norvegiene este explicata, exista cateva aspecte ale acesteia ce raman in ceata. Cumva, ai senzatia ca parca nu ai fi citit cu atentie si ti-ar fi scapat exact esentialul. Pana la un moment dat aceasta legenda nu este mentionata deloc si dintr-odata, toate personajele par sa stie despre ce este vorba si sa discute despre ea ca si cum ar relua o conversatie veche. Stiu ca se intampla adesea sa nu mai retii cum este sa nu stii un anumit lucru, drept pentru care explicatiile tale sa nu fie indeajuns de clare pentru o persoana ce vine pentru prima data in contact cu acea teorie. Banuiesc deci ca autoarea s-a documentat probabil destul de mult cu privire la mitologia scandinava si nu mai reuseste acum sa trateze subiectul ca pe o noutate, ci il prezinta ca si cum toti cititorii ar avea aceleasi cunostinte ca ea.

Bile albe:

– Intriga romanului este diferita de cea a altor carti fantasy existente, oferind atat o viziune noua, cat si o gama de personaje pe care nu le mai intalnesti in alte lecturi.

Bile negre:

– Influentele Twilight: prea multe, prea evidente, prea insistente.

English version:

Sinopsis:

What do you do when you realize nothing in your life is what you’ve believed it to be?

When Arionna Jacobs loses her mother in a tragic accident, her world is turned upside down. She’s forced to leave her old life behind and move in with her father. Dace Matthews, a teaching assistant at her new college, is torn in two, unable to communicate with the feral wolf caged inside him.

When they meet, everything they thought they knew about life unravels. Dace has intimate access to Arionna’s mind, and something deep within her fights to rise to the surface. They don’t understand what’s happening to them or why, and they’re running out of time to sort out the strange occurrences around them.

Their meeting sets an ancient Norse prophesy of destruction in motion, and what destiny has in store for them is bigger than either could have ever imagined. Unless they learn to trust themselves and one another, they may never resolve the mystery surrounding who they are to one another, and what that means for the world.

My opinion:

I received this book by courtesy of Curiosity Quills Press publisher and the author, A.K. Morgen. Thank you for offering me Fade in order to write a review. Because English is not my native language, please excuse the possible mistakes.

I have to tell you from the beginning that although now, after I finished Fade I can say that it was interesting, the first half of the novel was really annoying. I have to digress a little in order to make you understand what I’m going to say later. I am not pro and I’m not against the famous Twilight series. I’ve read it before the Twilight mania started and it didn’t offer me a major impression. It was..ok, but nothing more. But I think it’s pretty obvious that Stephanie Meyer opened the gates for the  fantasy literature and that her influence effused over other new authors. Anyone that denies this should check the number of young adult, fantasy or paranormal books that was published in these last years, compared with the number in the previous years.

However, I think we got to the point where the post Twilight literature is a little difficult to digest. Of course, I’m not talking about all the new novels, but about the ones that re-create most of the aspects from Meyer’s novel. Probably this is the reason why I hated the first half of Fade. Let’s start with the beginning. The girl that has to move with her dad in a small town? Check. The incredible beautiful and mysterious male character? Check. The first meet when everything near them disappears, they lose each other in the other’s sight and their worlds are completely messed? Check. Obsessive attempts from her to discover the truth about him and so called attempts from him to avoid it? Check. Mind reading? Check.  Unnatural things, happening after they met? Check. Hmm..was there something else? Oh, yes, we should’t forget that she stumbles a lot. So..this is the action in the first half of the book. And like this wouldn’t be enough, we also discover lots of pages full of thinking, meditations, incursions in the pained soul of the protagonist, thoughts and assumptions. I didn’t abandoned the book only because I was sorry for the time spent until that moment. If I already read half of the book, at least I should be comforted that I was able to read the full novel.

But, from the middle of the book, everything changes. The first surprise was that the male character is not a werewolf, as I suspected, but a shifter. I know it’s not a big difference, but it was the first sign of a sequence of surprises. I was sure that the story will develop in a very predictable way, without bringing anything surprising. But the storyline went in a totally different direction. I was suddenly thrown in the Scandinavian mythology, from where a Norse prophecy influences the lives of our characters. We’re suddenly caught in a game full of legends, reincarnation, unknown creatures we never meet in other fantasy books, enemies that we don’t know yet, secondary characters that change their place with the main characters and negative characters that actually have a very different role. As bored I was when I read the first part of the book, as fascinated I was when I got to the second one. I loved the secondary characters and I thought it was a welcomed change the fact that their roles become really important. I liked the wolf pack that keeps it’s natural way, having common rituals and having no supranatural characteristics. I appreciated the fact that the male character was not built in the usual way: dauntless and invincible. On the contrary, he has deep rooted fears and he is as frightened as the heroine by the unknown. Also, I liked the fact that the author offers a reason why all those supranatural beings are all living in a small place and she doesn’t treats this fact as a normal thing.

Still, there are two things that bothered me in this second part of the novel. First: the same bent for meditation and the amount of thoughts of the protagonist, thoughts that usually do nothing else but fill the pages. The second thing is the way the Norse prophecy was brought in the readers’ attention. Although a part of it is explained, there are a few aspects of it that remain in darkness. Somehow, you get the feeling that you didn’t read the whole text and you’re missing the most important thing.  For a while, there is no mention about the prophecy and suddenly, all the characters are talking about it like they would continue an old conversation. I know that sometimes, you forget how it feels not knowing a certain thing and because of this, your explanations may be unclear for a person that hears about that thing for the first time. So I suppose the author probably boned at the subject of Scandinavian mythology and now fails to present the subject as novelty, and more like all the readers would have the same level of information about it like she has.

Pros:

– The storyline is different from other fantasy novels and brings a new vision and also a collection of new and intriguing characters and creatures.

Cons:

– Twilight influences: to many, to obvious and to insistent.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Camera blestemata (seria Jocul Lupoaicelor, volumul 1) – Mireille Calmel

Versetele satanice – Salman Rushdie

Posted in Charlaine Harris

Deadlocked (seria Vampirii Sudului, volumul 12) – Charlaine Harris

Deadlocked

Seria Vampirii Sudului, volumul 12

Charlaine Harris

Numar pagini: 327

 

Sinopsis:

With Felipe de Castro, the Vampire King of Louisiana (and Arkansas and Nevada), in town, it’s the worst possible time for a body to show up in Eric Northman’s front yard—especially the body of a woman whose blood he just drank.

Now, it’s up to Sookie and Bill, the official Area Five investigator, to solve the murder. Sookie thinks that, at least this time, the dead girl’s fate has nothing to do with her. But she is wrong. She has an enemy, one far more devious than she would ever suspect, who’s out to make Sookie’s world come crashing down.

Off-topic:

Inainte sa incep recenzia, as vrea sa transmit cateva scuze pt absenta indelungata. Am fost in concediu (finally!) si se pare ca am avut mult mai putin timp pt blog fata de cat ma asteptam. Cel putin stiu ca data viitoare ar fi mai bine sa anunt dinainte 😀 So…scuzati va rog absenta nemotivata, promit ca o sa incerc sa nu se mai repete ^_^

Parerea mea:

Am ajuns sa ma atasasez de seria Vampirii Sudului atat de mult incat de fiecare data cand citesc un nou volum ma simt de parca as vizita niste prieteni vechi. Si chiar daca volumul respectiv poate nu este cel mai reusit, tot imi face placere sa il citesc si nu ma simt dezamagita de el. Il vad doar ca pe o noua ocazie de a ma rataci iar in lumea creata de Charlaine Harris, chiar daca uneori suspansul creat nu se ridica la nivelul cu care eram obisnuiti. Volumul 12 al seriei, Deadlocked, nu este spectaculos. Dar cred ca toti fanii seriei il vor citi cu placere, mai ales ca este penultima carte din Vampirii Sudului.

Desi intriga este reprezentata de crima care a avut loc pe proprietatea lui Eric, povestea se axeaza de fapt pe relatia tot mai rece dintre Sookie si Eric si pe misterul unei „mosteniri” pe care o gaseste eroina in casa sa, mostenire legata direct de descendenta sa din neamul zanelor. Povestea dintre Sookie si Eric are parte de un obstacol ce le pune la incercare iubirea. Si de data aceasta, obstacolul pare indeajuns de mare pentru ca cei doi sa nu il poata trece. Finalul nu aduce o lamurire sau o rezolvare, ci dimpotriva, sugereaza o posibila separare in viitorul apropiat. Ambii protagonisti au asteptari pe care celalalt nu le indeplineste, iar faptul ca in aceasta perioada dificila comunicarea dintre ei este extrem de redusa nu ii ajuta deloc.

Pe de alta parte, Sookie se trezeste in posesia unui obiect magic, ramas de la bunica ei, obiect ce pare sa nu ii aduca decat ghinioane si probleme. In momentul in care cateva persoane afla de existenta acelui obiect, viata eroinei este din nou in primejdie. Iar singura persoana care are mai multe informatii si ar putea-o ajuta este si ea in primejdie.

Toate firele se leaga in final, atunci cand descoperi cat de strans erau de fapt impletite intre ele inca de la inceput. Ca de obicei, si finalul acestui volum rezolva o parte dintre intrigile aparute pe parcursul sau, insa lasa deschise exact problemele mai spinoase, cele care ii intereseaza cel mai mult pe cititori.

Bile albe:

– Autoarea a reusit sa creeze un mix perfect intre supranatural si normal. Pe langa aspectele legate de vampiri, varcolaci si zane, Sookie are in continuare o viata simpla si foarte obisnuita: probleme legate de job, prieteni si familie care ii solicita prezenta in perioadele importante pentru ei, diverse lucruri ce tin de casa, etc. Am adorat in special relatia care se dezvolta intre Sookie si stra-unchiul ei zana, Dermot. Acesta are o personalitate atat de inocenta si de dragalasa incat toate momentele in care apare in carte te lasa cu un zambet larg pe fata.

Bile negre:

– Volumul nu mi-a creat deloc acea stare de visare in care intram de obicei atunci cand citeam cartile autoarei. Nu stiu daca asta are vreo legatura cu racirea relatiei dintre Sookie si Eric, cu reaparitia lui Bill in peisaj sau cu faptul ca o parte dintre personajele secundare care mi-au placut dispar probabil pentru totdeauna. Se intampla deci prea multe lucuri pe care speram sa nu le citesc vreodata in aceasta serie. Nu am idee daca alti cititori vor avea aceeasi impresie, dar mie mi s-a parut ca romanului Deadlocked i-a lipsit ceva. Nu are acelasi farmec si nu captiveaza la fel ca celelalte carti din serie. Cred ca deosebirea principala este aceea ca de data aceasta partile negative ale povestii nu sunt compensate de aspectele pozitive. Si in final in loc sa zambesti satisfacut si sa astepti cu nerabdare ultimul volum, simti doar un gust amar si te ingrijorezi ca povestea ar putea avea de fapt un final nu tocmai placut.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Posted in Charlaine Harris

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Numar pagini: 448

 

Sinopsis:

In Bon Temps e primavara, iar pentru Sookie Stackhouse, o chelnerita telepata, se va dovedi un anotimp in care i se vor dezvalui numeroase secrete..fapt care-i va schimba fundamental viata. Cu talentul ei special de a da mereu de necazuri, Sookie este martora la un atentat comis cu o sticla incendiara asupra barului in care lucreaza, Merlotte’s. Banuielile se indreapta imediat spre anti-teriantropii din zona, insa Sookie suspecteaza altceva si, impreuna cu Sam, incearca sa descopere vinovatul… precum si mobilul atacului.

Dar lucrurile se complica. Cu toate ca nu este capabila sa „citeasca” in mintea vampirilor, Sookie ii cunoaste bine pe iubitul sau, Eric Northman, si pe „fiica” lui, Pam, si isi da seama ca acestia comploteaza impotriva actualului lor stapan. Treptat, si Sookie este atrasa in aceasta lupta… care se dovedeste a fi mult mai grea decat ar fi crezut la inceput.

Prinsa inca o data in vartejul intrigilor din lumea vampirilor, Sookie afla ca este doar un pion, la fel ca oricare alt om obisnuit… si ca pe tabla de joc a aparut o noua regina…

Parerea mea:

Desi am citit primele 10 volume ale seriei Vampirii Sudului, precum si volumul de povestiri cu Sookie Stackhouse cu destule luni in urma si imi era dor de povestea creata de Charlaine Harris, nu ma grabisem  totusi deloc sa citesc si cel de-al 11 volum. Stiu ca seria se va incheia odata cu volumul 13, asa ca incerc sa imi prelungesc cat mai mult starea aceasta de asteptare, imi doresc sa stiu ca inca mai urmeaza un volum, o poveste noua, o continuare a aventurilor protagonistei.

Dar revenind la volumul 11, Capcana Mortala. Ca de obicei, intrigile romanului se desfasoara pe mai multe planuri, ceea ce inseamna ca Sookie are de infruntat din nou mai multi inamici si mai multe probleme in acelasi timp. Iar acestea sunt legate de chestiuni atat de diferite, incat eroina ajunge intr-un punct in care nici una din laturile vietii ei nu ii mai ofera alinare si siguranta. Este vanata din nou in mod repetat de catre un personaj mai vechi, cu care are o vendeta personala, este pusa in primejdie indirect de catre Victor, noul superior al lui Eric, care face tot posibilul sa il distruga pe viking, iar la acestea se mai adauga si dificultatile aparute cu locul de munca, cele cu noii sai chiriasi – rudele din neamul zanelor si cea cu vechea sa prietena, vrajitoarea Amelia. Dar poate cea mai devastatoare lovitura vine din partea relatiei cu Eric, iar viitorul lor este acum pus sub semnul intrebarii. Finalul romanului aduce cateva imbunatatiri la nivelul anumitor probleme, in special a celor legate de supravietuirea protagonistei si a celor dragi ei, dar restul aspectelor negative nu se rezolva la fel de usor. Atentia se axeaza in special pe luptele reale, cele care necesita o tepusa sau un glonte pentru a fi castigate. Intr-un fel, aproape toata actiunea te pregateste pentru lupta din final, de care nu depinde doar viata lui Sookie ci si viitorul tuturor vampirilor de care este apropiata. Dar aspectele sentimentale raman netratate, iar odata scapata de amenintarea mortii, eroina are de infruntat spectrul unei noi etape a vietii, in care relatia si asa incercata cu Eric pare sa se destrame pentru totdeauna, din motive ce nu tin de nici unul dintre ei.

Un punct nou si foarte interesant al povestii il reprezinta secretele pe care le descopera despre trecutul ei si al familiei sale, descendenta sa si legatura cu zanele, sangele magic pe care il are si mai important, darul care a dus la implicarea ei in lumea supranaturalilor: acela de a citi gandurile. Cu ajutorul stramosului sau zana, Dermot si al domnului Cataliades, despre care afla ca este tutorele ei, Sookie invata in sfarsit istoria familiei si modul in care a ajuns sa detina capacitatea de a citi in mintile celorlalti. In plus, obtine un vechi artefact magic ce presupun ca va avea ulterior o importanta majora datorita insusirilor pe care le detine.

Nu stiu daca este de vina faptul ca mai urmeaza doar doua volume pana la ultima pagina a seriei Vampirii Sudului, dar am avut impresia ca si-a facut deja aparitia un sentiment de finalitate, ca si cum autoarea ne-ar pregati de pe acum pentru finalul povestii. Desigur, inca mai avem de descoperit modul in care vor evolua anumite povesti, dar cred ca atmosfera s-a schimbat fata de volumele anterioare si cred ca exact acelasi sentiment il vom descoperi si in volumele 12 si 13.

Bile albe:

– Unul dintre personajele mele preferate este Pam si m-am bucurat ca in Capcana Mortala am avut ocazia sa ii descopar o noua latura a personalitatii. Chiar daca povestea ei expusa in acest volum nu se incheie in cel mai fericit mod, apreciez faptul ca autoarea se ocupa de toate detaliile si a reusit sa evidentieze lucruri noi despre personajele secundare. Le prezinta intr-o lumina diferita fata de cea in care eram obisnuiti sa le vedem pana acum, in ciuda faptului ca dupa 10 volume aproape ca nu te mai astepti la noutati. Domnul Cataliades si Dermot sunt si ei o surpriza placuta, imi sunt amandoi foarte simpatici si mi-ar placea sa ii pot cunoaste mai bine in urmatoarele romane.

Bile negre:

– Cu toate ca stia de la inceput in ce se baga si ca a avut parte de o multime de aventuri si de indeajuns de mult timp in care sa se obisnuiasca cu lumea violenta in care a intrat, Sookie se lupta in continuare sa accepte supranaturalii. Inteleg ca autoarea vrea sa ii pastreze umanitatea, dar felul in care ii indeparteaza pe cei din jur dupa fiecare eveniment neplacut nu este foarte flatant. Mai ales ca acestia nu opteaza pentru violenta gratuita, ci se lupta de fiecare data atat pentru siguranta ei, cat si pentru viata sau viitorul lor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris

Posted in Charlaine Harris

Atingerea mortii. Povestiri cu Sookie Stackhouse (seria Vampirii Sudului, volum satelit) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Ana-Maria Nica

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

„M-am amuzat scriind aceste povestiri. Unele sunt foarte vesele si altele mai serioase, dar toate pun in lumina o bucatica din viata lui Sookie si perioade care nu au fost amintite in carti. Sper ca o sa va faca la fel de multa placere sa le cititi pe cat mi-a facut mie sa le scriu. Sa inceapa distractia!” – CHARLAINE HARRIS

Atingerea mortii aduna intr-un singur volum toate povestirile cu Sookie Stackhouse. O ocazie minunata de a intalni multe dintre personajele preferate ale seriei Vampirii Sudului. Apar aici Sam, Terry, Bill, Eric, Pam, Claude si Claudine, Bubba si multi altii. Alaturi de ei, cea mai amuzanta, sexy, romantica si impulsiva blonda: Sookie!

Actiunea povestirilor se petrece in oraselul Bon Temps, unde locuieste si eroina noastra, candva un loc linistit, dar care devine foarte animat de cand vampirii, varcolacii, teriantropii si zanele dau tarcoale si provoaca tot felul de incidente. Totul se petrece, asa cum ne-am obisnuit, intr-un ritm ametitor. Nu lipsesc umorul, senzualitatea, fantezia si suspansul.

Parerea mea:

Nici nu stiu exact ce as putea sa spun despre acest volum de povestiri din seria Vampirii Sudului. Nu m-am asteptat o clipa sa ma dezamageasca si evident ca nu a facut-o. Pe de alta parte, nu este nici extrem de spectaculos, dar per ansamblu este o lectura placuta, incarcata de umor si care fara indoiala ii va incanta pe toti fanii seriei. Cartea este scrisa in acelasi stil amuzant al autoarei, iar unele povestiri prezinta cateva personaje intr-o lumina noua. Ceea ce mi-a placut foarte mult este faptul ca povestirile completeaza de fapt firul povestii prezentat in celelalte romane. Exista cateva aspecte care nu au fost indeajuns de bine detaliate in volumele 1-10, iar aceasta carte aduce in sfarsit explicatiile necesare.

In prima povestire Sookie ii ajuta pe verii ei, Claudinne si Claude sa descopere cine a ucis-o pe sora lor, Claudette, despre care in romanele seriei am auzit doar ocazional. A doua poveste il aduce in prim plan pe Eric, caruia ii descoperim o obsesie extrem de amuzanta si care adauga inca o nuanta portretului sau. Povestirea cu numarul 3 mi s-a parut extrem de importanta pentru continuitatea povestilor din Vampirii Sudului. Am mentionat si in recenzia volumului 6, Categoric Moarta faptul ca romanul pare incomplet, ca si cum ar fi disparut cateva pagini de la inceput, care sa explice de unde a aparut verisoara lui Sookie.  Iar aceasta povestire aduce exact acele explicatii care au lipsit din volumul Categoric Moarta. Cea de-a patra poveste mi s-a parut mai putin importanta si mai putin legata de firele narative ale seriei. Pare mai mult o povestire experimentala, in care autoarea incearca sa creeze o poveste interesanta folosind cat mai putine elemente fantasy. Bineinteles, talentul lui Sookie si abilitatile magice ale Ameliei contribuie de la inceput si pana la sfarsit la deslusirea misterului, dar povestirea ramane totusi usor diferita atat de celelalte povestiore, cat si de stilul obisnuit al scriitoarei. Cat despre ultima povestire, este bineinteles cea mai savuroasa. Pe masura ce o citesti incepi sa ai cateva banuieli ca lucrurile nu stau de fapt asa cum sunt expuse, dar finalul reprezinta totusi o surpriza totala. Surpriza care te lasa cu un zambet larg si cu o viziune diferita asupra unuia dintre personajele secundare.

Cartea este „must read” pentru fanii seriei. Poate ca nu impresioneaza in mod deosebit, dar iti lasa un sentiment placut si iti dai seama ca si la cateva zile dupa ce ai terminat-o, continui sa te gandesti la intamplarile pe care le-ai citit in ea.

Bile albe:

– In cateva povestiri reusesti sa cunosti ceva mai bine unele trasaturi ascunse ale personajelor secundare. Desi sunt „Povestiri cu Sookie Stackhouse”, accentul se pune in egala masura si pe cateva personaje secundare.

Bile negre:

– Punctul mai slab al povestirilor este suspansul. Daca atunci cand citesti oricare roman din serie stai de obicei cu sufletul la gura, in acest volum de povestiri, momentele tensionate lipsesc aproape in totalitate. Pe de o parte este de inteles, deoarece daca intrigile ar fi fost foarte captivante ar fi ajuns probabil in celelalte carti, dar pe de alta parte, ramai putin dezamagit de aceasta lipsa si de diferenta pe care o creeaza intre aceasta carte si celelalte volume din Vampirii Sudului.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Moarte in familie (seria Vampirii Sudului, volumul 10) – Charlaine Harris

Mort si-ngropat (seria Vampirii Sudului, volumul 9) – Charlaine Harris

Posted in Neil Gaiman

Cartea cimitirului – Neil Gaiman

Disponibil la: Nemira

Colectia: Suspans

Traducerea: Liviu Radu

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Cartea cimitirului a primit: Premiul Hugo 2009, Premiul Locus 2009, Premiul Newbery 2009.

“Un fantasy gotic modelat dupa Cartea Junglei, cu un omagiu adus en passant lui Harry Potter. […] Prin juxtapunerea lumii mortilor cu lumea viilor, Gaiman creeaza un univers fantastic al carui erou ajunge sa înteleaga valoarea familiei.” – Bookmarks Magazine

“I-as putea spune o mica bijuterie, dar continutul este mult mai generos decat forma exterioara.” – PETER S. BEAGLE

“Precum un baton de ciocolata neagra de Halloween, romanul este savuros, dulce-amarui si satisface deplin.”  – Washington Post

“Nostalgica, spirituala, inteleapta si datatoare de fiori. O carte ce trebuie citita de toti cei care au fost sau sunt copii.” – Kirkus Reviews

“O fermecatoare alegorie a copilariei, inspirata de Cartea Junglei de Kipling.” – Amazon.com

“Gaiman a creat o poveste puternica, surprinzatoare si uneori tulburatoare, despre vise, fantome, ucigasi, tradari si familie.” – School Library Journal

Parerea mea:

Aveam cartea asta in wish list de ceva timp, in primul rand deoarece scrierile lui Neil Gaiman sunt mereu surprinzatoare si in al doilea rand pentru ca un astfel de titlu nu putea descrie decat o poveste interesanta. Mi-a placut romanul, desi l-as plasa dupa Nicaieri sau Semne bune in topul cartilor mele preferate scrise de acest autor.

Povestea din Cartea Cimitirului este povestea unui baietel viu, aflat intr-o mare primejdie si salvat de…cimitir, bineinteles. Locuitorii cimitirului sunt fantomele celor ingropati acolo, un vampir ce devine protectorul copilului si alte cateva creaturi ce ofera un plus de savoare romanului si fara de care ar fi parut cu siguranta incomplet. Pe scurt, urmarim viata baiatului (Nobody Owens – poreclit Bod) si cateva etape importante in evolutia acestuia, iar spre final actiunea se intensifica si revenim la momentele ce au declansat actiunea, la motivele pentru care Bod a si ajuns sa fie crescut in cimitir. Pe parcursul romanului, Bod trece prin cateva momente critice, in care siguranta sa este din nou in pericol, dar care formeaza omul ce va fi mai departe.  Intr-o oarecare masura, Bod este reprezentarea fiecarui copil ce trebuie sa invete cum sa fie om: sa creasca, sa greseasca, sa invete, sa depaseasca momentele grele pentru ca apoi sa fie pregatit sa zboare din cuib, sa descopere lumea si sa devina om mare. Evident, intamplarile din carte sunt departe de realitate, nu degeaba aceasta este si incadrata in genul dark fantasy, dar pana la urma aceasta este ideea pe care se bazeaza romanul.

Am descoperit, surprinsa si un personaj ce se trage din Romania, doamna Lupescu si am apreciat faptul ca desi ar fi avut ocazia, autorul s-a indepartat usor de vesnicele clisee legate de Romania si nu a facut-o pe doamna Lupescu vampir. Exista momente in care actiunea stagneaza, in care esti destul de convins ca nu se va intampla nimic interesant, dar si pasaje care iti accelereaza pulsul si te fac extrem de curios sa vezi cum se va termina povestea.

Finalul nu este unul trist, dar nici nu se incadreaza la categoria de Happy End clasic. Lui Bod i se deschide larg o usa pe care si-a dorit-o mult timp deschisa, dar in acelasi timp i se inchide una, iar promisiunea ca va primi inapoi la un moment dat ceea ce lasa in urma nu este una destul de clara.

Bile albe:

– Mi-a placut modul in care scriitorul a ales sa modeleze caracterul personajului principal. Cred ca asta este si una dintre cele mai importante laturi ale moralei cartii. Pe masura ce te adancesti in poveste, observi ca Bod devine tot mai intelept, dar si ca intelepciunea asta are un pret. Urmarirea evolutiei sale iti sugereaza clar ca greselile pe care le-a facut l-au ajutat intr-o masura destul de mare sa isi construiasca personalitatea. Modul in care se descurca la final cu dusmanii ce ii amenintau viata si felul in care accepta decizia cimitirului atunci cand creste sunt dovezi clare ale faptului ca Nobody Owens este un personaj admirabil.

Bile negre:

– Cred ca daca povestea „individului numit Jack” ar fi fost introdusa mai devreme si dezvoltata mai amplu, cartea ar fi fost mult mai interesanta. In cea mai mare parte a romanului autorul te indeparteaza atat de mult de intriga de la inceput, incat aproape ca uiti de ea si de amenintarea ce planeaza inca asupra protagonistului. Astfel se creeaza niste momente in care suspectezi faptul ca toata cartea ar putea continua intr-un ritm relativ lin, fara momente de suspans si fara un punct culminant. Iar surprizele din finalul cartii nu compenseaza acalmia prelungita de care ai avut parte in prea multe pagini.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Coraline – Neil Gaiman

Divergent (Divergent, vol. 1) – Veronica Roth