Publicat în Cassandra Clare

City of Lost Souls (seria Instrumente Mortale, volumul 5) – Cassandra Clare

City of Lost Souls (seria Instrumente Mortale, volumul 5) - Cassandra ClareCity of Lost Souls

seria Instrumente Mortale, volumul 5

Cassandra Clare

Numar pagini: 535

 

Sinopsis:

Seria bestseller Instrumente Mortale continua – la fel ca si emotiile si primejdiile prin care trec Jace, Clary si Simon.

Ce pret este prea mare pentru a fi platit, chiar si pentru iubire? Atunci cand Jace si Clare se intalnesc din nou, Clary este ingrozita sa descopere ca magia demonului Lilith l-a legat pe iubitul ei Jace de fratele malefic, Sebastian, iar Jace a devenit astfel un servitor al raului. Consiliul e pornit sa il distruga pe Sebastian, dar nu exista nici un mod prin care unul dintre baieti sa fie ranit fara ca si celalat sa fie distrus.

In timp ce Alec, Magnus, Simon si Isabelle se dau bine pe langa zane, elfi, demoni si neinduratoarele Surori de Fier, incercand sa obtina o intelegere ca sa il salveze pe Jce, Clary intra propriul joc periculos. Pretul pe care ar putea sa il plateasca daca va pierde nu este doar viata ei ci si sufletul lui Jace. Este dispusa sa faca orice pentru Jace, dar poate avea incredere in el? Sau este cu adevarat pierdut?

Iubire. Sange. Tradare. Razbunare. Intunericul ameninta sa ii revendice pe vanatorii de umbre in cea de-a cincea carte a seriei Instrumente Mortale.

Parerea mea:

Cand am vazut finalul minunat al volumului 3 din seria Instrumente Mortale si am aflat apoi ca atunci cand il scria, autoarea inca nu avea in plan si volumele 4-6, ma temeam ca seria sa nu continue intr-un mod dezamagitor. Volumul 4 nu s-a ridicat la inaltimea primelor trei, insa nici nu pot sa spun ca a fost ingrozitor. Mi-a tinut curiozitatea treaza, iar finalul a adus multe puncte in plus. Speram deci ca urmatoarea carte sa fie si ea destul de interesanta. Din pacate, City of Lost Souls a fost ingrozitor de plictisitoare, enervanta si lipsita de farmec. Mai mult de 500 de pagini in care Clary ii admira lui Jace pometii si bratele si parul si ochii si abdomenul si umerii si… asa mai departe. Sau… Alec il admira pe Magnus, Simon pe Isabelle, Isabelle pe Simon, Maia pe Jordan, etc. Intelegeti voi. Sincer, Sebastian, antieroul, a fost cel mai interesant si mai amuzant personaj. Restul sunt atat de prinse in sentimentele lor de adoratie incat devin plate, fara sare si piper. Actiunea pare fortata, unele evenimente sunt atat de exagerate incat devin enervante asa ca ajungi sa te chinui sa termini volumul.

La inceputul volumului, Jace este disparut, rapit probabil de Sebastian. Clary descopera apoi ca de fapt Jace sta de bunavoie alaturi de acesta si nu pentru a-i distruge planurile, ci pur si simplu ca asta isi doreste. Ca Jace nu mai este tocmai Jace, asta e partea a doua. Iar pentru ca totul sa fie mai complicat, cei doi baieti sunt legati unul de altul printr-o magie intunecata si numai o interventie divina i-ar putea separa. Bineinteles, Clary se arunca in mijlocul primejdiei, in timp ce restul personajelor se straduiesc sa gaseasca o solutie salvatoare. Cam asta este rezumatul volumului. Si credeti-ma ca suna mai interesant decat este cartea de fapt.

Nici nu stiu ce altceva sa va spun despre acest volum. A fost plictisitor, incarcat de momente penibile, personajele te exaspereaza prin actiunile lipsite de logica si de data aceasta, nici macar cele secundare nu mai salveaza situatia. Alec pare sa fi suferit o lobotomie, asa ca decizia lui Magnus de la final este indreptatita, Isabelle si Simon sunt plictisitori si enervanti prin nehotararea lor, personajele adulte par a fi acolo doar de decor, lipsite de orice urma de realism. Sebastian e singurul personaj cu o motivatie puternica, actiuni bine gandite si un plan atent creionat. Restul personajelor plutesc aiurea in jurul lui, pana la final cand au noroc si reusesc sa se coordoneze indeajuns pentru a-l impiedica sa isi duca pana la capat intentiile malefice. In plus, Sebastian este amuzant, misterios, reuseste sa iti trezeasca emotii destul de mixte, stie ce vrea si este dispus sa faca orice pentru a reusi. Nici macar infrangerea din final nu va fi probabil un obstacol prea mare in calea lui.

Avem zeci de pagini de intamplari inutile, iar cele cateva evenimente mai importante nu sunt deloc veridice datorita modului in care au fost prezentate. Este ca si cum autoarea ar fi o idee cat de cat buna, pe care insa nu a reusit sa o dezvolte indeajuns. Ca urmare, a umplut restul paginilor obligatorii cu sute de cuvinte fara sens, iar povestea finala este doar un amestec care dezamageste. Romanul acesta pare a fi scris doar de umplutura, pentru a respecta un contract probabil si eventual pentru a mai creste niste conturi. Uneori am avut chiar impresia ca este imposibil ca aceeasi autoare care a scris primele 3 volume sa fie cea care a scris si romanul acesta.

Nu mai are rost sa trec bile albe si negre pentru ca in afara de portretul lui Sebastian, nu am gasit absolut nici un aspect care sa imi placa. Asa ca aproape toata cartea intra fara probleme in categoria „bile negre”.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) – Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Reclame
Publicat în Cassandra Clare

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) – Cassandra Clare

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) - Cassandra ClareDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Razboiul s-a terminat, iar Clary Fray se intoarce la New York, entuziasmata de planurile sale de viitor. Dar totul are un pret… In sfarsit, vanatorii de umbre fac pace cu locuitorii din Lumea de Jos. Clary se antreneaza sa devina vanator de umbre si sa-si foloseasca puterea unica. Mama ei se casatoreste cu iubirea vietii sale. Si, mai important decat orice, Clary poate spune despre Jace ca este iubitul ei.

Dar…Cineva ucide vanatori de umbre, iscand tensiuni intre vanatorii de umbre si locuitorii din Lumea de Jos, ceea ce ar putea duce la un al doilea sangeros razboi. Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, nu o poate ajuta – mama lui tocmai a aflat despre el ca este vampir, iar Simon este nevoit sa plece de acasa. Cand Jace incepe sa se indeparteze de Clary fara sa-i explice acesteia de ce o face, tanara se vede fortata sa investigheze adancurile unor mistere care, odata deslusite, ii reveleaza un cosmar cum nu se poate mai groaznic: ea insasi a pus in miscare un lant de evenimente in urma carora i-ar putea pierde pe toti cei pe care-i iubeste.

Inclusiv pe Jace…

Parerea mea:

Primele trei volume ale seriei Instrumente Mortale m-au purtat printr-o lume magica, m-au tinut in suspans si mi-au crescut interesul de la o pagina la alta. Povestea initiala are un final grandios, deja tipic Cassandrei Clare. Incepand de la volumul 4, incepe o noua serie de aventuri, de data aceasta mai sumbra, mai intunecata si care va pune personajele in primejdii chiar mai mari decat cele anterioare.

Sunt inca indecisa asupra celei de-a patra carti din serie. Deznodamantul din cel de-al treilea volum a fost desavarsit, asa ca inainte sa incep urmatorul roman ma temeam ca seria va… CONTINUAREA AICI.

Publicat în Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Amenintati de haosul unui razboi, vanatorii de umbre trebuie sa se hotarasca daca vor lupta alaturi de vampiri, varcolaci si celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau impotriva lor? Intre timp, Jace si Clary au si ei de luat o decizie dificila: sa dea sau nu curs iubirii care-i leaga, desi stiu prea bine ca este o iubire interzisa?

Pentru a-i salva viata mamei sale, Clary trebuie sa plece in Orasul de Sticla, locul de origine al vanatorilor de umbre – chiar daca asta inseamna sa incalce Legea si sa riste moartea. Mai grav este ca Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat in inchisoare de catre vanatorii de umbre, care isi au banuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary isi gaseste un aliat — in persoana misteriosului Sebastian, care nutreste o stranie atractie fata de ea. Valentine isi aduna in acest timp o armata de demoni, dar vor reusi oare locuitorii din Lumea de Jos si vanatorii de umbre sa uite de vrajba dintre ei si sa-si uneasca fortele pentru a o infrange?

Va putea Clary sa-si foloseasca puterile pentru a-i ajuta sa se salveze – indiferent de pretul pe care va trebui sa-l plateasca.

Parerea mea:

Probabil povestile din copilarie cu finaluri fericite si-au pus amprenta asupra mea pentru totdeauna, asa ca pur si simplu nu pot rezista unui happy-end desavarsit, chiar si dupa atata vreme. Stiu ca volumul 3 din Instrumente Mortale nu este ultima carte a seriei, insa intr-un fel, incheie un capitol al acestei povesti. Iar deznodamantul volumului Orasul de Sticla m-a lasat cu un zambet larg pe fata, tocmai datorita faptului ca, cel putin pentru moment, totul pare sa se aseze exact asa cum trebuie. Raman bineinteles cateva fire intrerupte, care probabil vor construi intrigile urmatoarelor volume, insa deocamdata pot fi ignorate pentru a te putea bucura pe deplin de modul in care evolueaza povestea.

Avem parte de aceasta data de o schimbare de cadru, actiunea petrecandu-se in Idris, de personaje noi, destul de… misterioase (ca sa nu spun suspecte) si de o actiune aproape la fel de alerta ca cea din volumul anterior. Mai mult, intrigile nu mai sunt centrate doar in jurul lui Clary, ci se impart in egala masura intre personajele importante: Simon are parte de o serie de aventuri mai putin placute, drumul lui Jace se indeparteaza de al celorlalti, iar Clary este pusa in situatia de a se descurca singura in unele momente cheie. Cum spuneam, exista o multime de personaje noi, unele aparent pozitive, iar altele care te lasa cu impresia ca ar fi negative. Pe parcursul celor mai multe capitole insa, nu ai nici o siguranta ca aparentele nu insala si ca rolurile acestor personaje nu este de fapt opus fata de cel pe care il banuiai initial. Pana si asupra unora dintre personajele mai vechi planeaza suspiciuni, asa ca tensiunea se acumuleaza de la o pagina la alta.

Clary reuseste sa incurce din nou lucrurile pentru o vreme, punandu-i in pericol pe toti cei dragi ei. Insa tinand cont de faptul ca exact actiunile ei impulsive duc pana la urma la deznodamantul fericit, parca nu mai raman intr-o lumina atat de neplacuta. Un aspect care mi-a atras atentia este acela ca unele personaje – fie ele apropiate sau… mai putin – nu ezita sa o taxeze pe protagonista pentru faptele ei gresite. Obisnuita fiind cu protagoniste care sunt de cele mai multe ori privite cu admiratie sau adoratie de catre cei din jur si care, oricate greseli ar face, nu sunt aproape niciodata admonestate pentru acestea, am fost cu adevarat surprinsa sa descopar ca in Instrumente Mortale, persoanele din jurul eroinei ii spun acesteia exact ceea ce gandesc despre ea, chiar daca adevarurile rostite sunt adesea neplacute sau chiar dureroase. Asta nu inseamna insa ca talentul sau calitatile Clarissei sunt negate sau ca cineva ar incerca sa le minimizeze.

Imi place capacitatea autoarei de a-ti intoarce pe dos uneori atitudinea fata de unele personaje. Ma refer aici in special la Valentine – antieroul perfect construit. Cine a parcurs primele doua volume, stie foarte clar ca atat planurile cat si motivatiile sale sunt pur si simplu malefice. Intr-adevar, Valentine este convins poate ca are dreptate si ca a pasit pe singura cale corecta, insa nu incape nici o indoiala ca tot ceea ce face este gresit. Asadar, esti perfect indreptatit sa il detesti iar ultimul lucru la care te-ai astepta ar fi sa simti vreodata vreun dram de simpatie fata de el. Ei bine, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai emotionante scene din cele trei carti de pana acum il are in atentie exact pe Valentine. Exista un moment atat de induiosator in aceasta carte incat ti se rupe inima pentru el si pentru cateva clipe, esti dispus sa uiti si sa ii ierti pana si cele mai odioase actiuni. In doar cateva randuri, autoarea reuseste sa te tulbure in totalitate si se asigura ca treci prin cel mai neasteptat amalgam de emotii amestecate.

Finalul este grandios. As spune ca putin prea aproape de perfectiune daca este sa gandesti obiectiv, insa absolut irezistibil si satisfacator daca ai aceeasi dependenta de finaluri fericite ca si mine. Da, din fundal parca tipa o voce mica ce iti spune ca pana si pentru o poveste asa ceva pare aproape imposibil, dar e de ajuns sa mai citesti o singura data cateva paragrafe din final pentru a o aduce la tacere spunandu-ti ca cel putin in carti imposibilul nu doar ca are voie, ci ca trebuie cu adevarat sa devina posibil! Din descrierea urmatorului volum, e destul de evident ca lucrurile nu vor ramane prea multa vreme perfecte, asa ca e in regula sa te bucuri absurd de mult de aceste cateva momente ideale.

Bile albe:

– Intriga surprinzatoare si modul istet in care sunt legate toate firele intre ele. Abia dupa jumatatea cartii am inceput sa banuiesc o parte a misterului, insa jumatate din acesta a ramas in ceata pana la final, cand autoarea imbina in sfarsit toate piesele acestui puzzle.

Bile negre:

– Serios ca nu imi trece nimic prin minte! 🙂 Da, poate pe alocuri unele personaje par enervante sau naive, poate ca atitudinea unora dintre ele este exasperanta sau lipsita de logica in cateva scene, insa privind povestea in ansamblu, chiar imi e greu sa remarc vreun aspect care sa trebuiasca sa fie mentionat aici.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Publicat în Cassandra Clare

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Clary Fray nu-si doreste decat ca viata ei sa revina la normal.

Dar ce inseamna normal cand esti vanator de umbre, spintecator de demoni, mama ta se afla intr-o coma indusa prin magie si poti vedea deodata varcolaci, vampiri si spirite ale naturii? Lui Clary i-ar placea sa petreaca mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vanatorii de umbre nu-i dau pace, mai ales frumosul si enervantul sau frate recent regasit, Jace. Iar singura ei sansa de a-si ajuta mama este sa-l urmareasca pe salbaticul vanator de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranta malefic, sa fie acesta chiar tatal ei?

Cand si cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, inspaimantatoarea Inchizitoare il suspecteaza pe Jace.

Dar este oare Jace gata sa-si tradeze prietenii si sa-si incalce principiile pentru a-si ajuta tatal?

Parerea mea:

Se pare ca este in cazul seriilor scrise de Cassandra Clare, devine deja o obisnuita ca fiecare volum sa imi placa tot mai mult ca cel dinainte. Da, prima carte din Instrumente Mortale chiar mi-a placut, insa volumul al doilea mi-a lasat gandurile atat de invalmasite, de parca mi-ar fi trecut un uragan prin minte. Romanul este incarcat de adrenalina si suspans de la prima si pana la ultima pagina, insa nici o secunda nu ai senzatia ca e prea mult. Dimpotriva, cu cat lucrurile se intetesc, cu atat mai curios esti sa descoperi ce s-ar mai putea intampla si in ce mod va continua povestea.

Au existat si cateva aspecte care nu m-au incantat prea mult, insa trebuie sa recunosc ca majoritatea par aproape nesemnificative in vartejul de evenimente care au loc in acest volum. Clary devine (sau ramane?) genul de eroina care se arunca singura in gura lupului, transformand unele intamplari nefericite in adevarate dezastre. Ceea ce o deosebeste totusi de alte protagoniste construite pe acelasi tipar este faptul ca in cazul ei, nu este singura vinovata. Este evident ca nu ea a cerut sa i se schimbe viata la 180 de grade, iar lucrurile care i se intampla nu sunt deloc ceea ce isi doreste. Insa tinand cont ca nimeni nu poate schimba ceea ce se intampla deja, ea nu ar mai trebui sa fie tinuta la distanta de lumea vanatorilor de umbre. Inteleg ca poate Conclavul nu are ca prioritate antrenarea ei, insa cel putin nefilimii din anturajul ei ar putea sa isi dea silinta sa o pregateasca cat de putin. Sa o invete sa lupte, sa ii mareasca gama de cunostinte cu privire la demoni si la obstacolele ce ar putea aparea, etc. Progresul pe care il face Clary i se datoreaza daca nu exclusiv, cel putin in mare masura ei insasi, iar interesul celorlalti pentru abilitatile ei apare aproape prea tarziu.

Un alt lucru pe care ma bucuram ca nu l-am intalnit in primul volum isi face aparitia din pacate in cartea aceasta. Ma refer la triunghiul amoros care pare fortat, stupid si inutil. Este evident pana si pentru cei ce il formeaza ca este lipsit de sens, insa este pastrat totusi pana la final, cand este in sfarsit anulat exact de catre personajul din partea caruia te-ai astepta cel mai putin.

Imi plac indiciile foarte subtile pe care le arunca autoarea din cand in cand. Chiar daca banuielile care iti incoltesc in minte nu sunt nici confirmate, dar nici infirmate inca, ele ofera perspectiva unor scenarii tot mai interesante. Faptul ca raman la stadiul de indicii vagi si nici unul dintre personaje nu pare sa reactioneze la ele si sa le dea atentia cuvenita nu poate decat sa iti sporeasca si mai mult curiozitatea. Pe de-o parte am fost intr-o oarecare masura uimita si chiar putin dezamagita de faptul ca astfel de scantei pot fi ignorate, dar recunosc ca exact abordarea aceasta iti pastreaza interesul viu.

Personajele secundare devin si ele mai interesante, imaginea lor fiind mai complexa decat in romanul anterior. Atitudinea lor este realista si destul de usor de inteles chiar si in momentele in care poate nu esti de acord cu ea. Magnus Bane ramane probabil unul dintre personajele mele preferate (asa a fost si in seria Dispozitive Infernale). Mi se pare ca poseda exact doza aceea perfecta de aroganta oferita de constiinta propriei capacitati combinata cu o generozitate frapanta, intelepciune si sacrificiu de sine, iar faptul ca isi pune mereu in pericol propria siguranta pentru cei din jur, chiar stiind la ce riscuri se expune nu poate decat sa il ridice si mai mult in ochii cititorului. Alec si Isabelle incep sa fie prezentati tot mai detaliat, portretele lor fiind intregite de aceasta data. Mi-a placut si de mama lor, in ciuda anumitor reactii ce pot fi blamate. Din punctul meu de vedere, reactiile ei mixte pot fi intelese. In cazul in care nu reusesti sa fii de acord sau sa ii accepti sentimentele de-a lungul povestii, la final primesti si explicatia lor directa. La fel si in cazul Inchizitoarei – este detestabila pe parcursul multor capitole, insa ramane umana si veridica si greselile ei (iar mai tarziu recunoasterea acestora) ii asigura un portret foarte realist. In plus, atitudinea ei – ca reprezentant al Conclavului – este din anumite puncte de vedere de asteptat. Nu surprinde asadar, insa nici nu dezamageste, ci ofera cititorului exact sentimentul de revolta scontat.

Am fost incantata de faptul ca in ciuda unei actiuni tot mai alerte, autoarea reuseste sa puna accentul in egala masura si pe detaliile mai fine, pe construirea unor personaje realiste, a unor relatii credibile si a unor motivatii puternice.

Bile albe:

– Ritmul accelerat al actiunii, tensiunea crescanda si suspansul care insoteste povestea de la primele pagini pana la final, combinate cu o atentie surprinzatoare pentru detalii.

Bile negre:

– Triunghiul amoros – inutil si enervant.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Publicat în Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Clary Fray, o fata de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalti oameni nu-l au. Ea vede vampiri, varcolaci, zane, demoni si alte creaturi care populeaza Lumea din Umbra.

In Orasul Oaselor, cartea intai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare si ea insasi e atacata de un demon – un ravener inspaimantator. Astfel, tanara ajunge sa-i cunoasca pe vanatorii de umbre, razboinici a caror misiune este sa-i apere pe oameni de demoni si sa-i controleze pe vampiri si varcolaci. De asemenea, Clary il intalneste pe Jace, un tanar fermecator, si, impreuna cu el, incearca sa dezlege nenumaratele taine ale Lumii din Umbra. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se afla Pocalul Mortal si ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, in sobolan si cum poate fi desfacuta vraja? Cum a reusit Clary sa dobandeasca dintr-odata Vederea? De ce sunt demonii interesati de o mundana oarecare? Nu in ultimul rand, Clary incearca sa-si inteleaga propriile sentimente – in ce relatie se afla ea de fapt cu Jace si Simon?

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate varstele cu, o actiune plina de suspans, ritm alert, imaginatie si originalitate!

Parerea mea:

Inainte de a deveni celebra datorita seriei Instrumente Mortale, Cassandra Clare si-a inceput cariera de scriitoare printr-un fanfic inspirat de seria Harry Potter, ce il avea in centrul atentiei pe Draco Malfoy. Fanfic-ul ei a atras atentia unui editor iar de acolo a inceput drumul autoarei catre celebritate. Lucrarea ei ce il avea in atentie pe Draco a fost baza seriei despre nefilimi. Nu am citit fanfic-ul, insa am auzit ca ar fi extrem de similar cu ceea ce a devenit apoi Instrumente Mortale – aspect blamat de catre unii cititori care sustin ca metoda scriitoarei este un fel de auto-plagiat. Indiferent daca acei cititori au sau nu dreptate, mie mi se pare ca succesul Cassandrei Clare nu este nemeritat. Nu voi compara seria ei cu cea a autoarei J. K. Rowling, pentru ca din punctul meu de vedere, romanele Harry Potter mai au mult pana sa fie egalate. Evident ca nu am cum sa stiu daca Instrumente Mortale seamana cu adevarat prea mult cu fanfic-ul initial, insa referitor la asemanarea cu prima sursa de inspiratie, si anume seria Harry Potter, eu am remarcat una singura. Care a fost totodata si unul dintre aspectele care mi-au placut cel mai mult. Pe cand citeam Harry Potter, am fost fermecata de povestea generatiei anterioare, adica a parintilor lui Harry si a prietenilor acestora. In cazul primului volum din Instrumente Mortale, tot intrigile din trecut mi-au captat interesul cel mai mult. Nu ca povestea din prezent nu ar fi indeajuns de interesanta, insa cea din trecut are parca mai mult farmec datorita misterului ce pluteste in jurul ei. Bineinteles ca de aici se dezvolta mai multe fire similare: portretul personajului negativ si modul de actiune al acestuia, anturajul pe care si-l creeaza si in special cateva personaje din acesta, etc. Insa pana la urma, toate aceste elemente pornesc din aceeasi tulpina. Nu ca ar avea neaparat o importanta majora: conteaza mai mult modul in care a reusit Clare sa isi construiasca povestea.

Trebuie sa mentionez ca inainte de a ma apuca de cartile Cassandrei Clare, eram nelamurita in privinta ordinii in care ar trebui sa le incep. Instrumente Mortale a fost scrisa prima, insa povestea din Dispozitive Infernale are loc cu cateva sute de ani inainte. Daca inca nu ati inceput nici una dintre seriile acestea si nu stiti pe care sa o cititi mai intai, va ofer acelasi sfat pe care l-am primit si eu: incepeti cu Dispozitivele si abia apoi treceti si la Instrumente. Nu doar din cauza pozitionarii cronologice, ci mai ales pentru ca in DI cele mai multe informatii sunt mult mai detaliate decat in IM. Notiunile de „parabatai”, „runa”, „stela”, motivatiile nefilimilor, rolul Institutului sau al Conclavului, relatiile dintre vanatorii de umbre si mai ales cea speciala, dintre doi parabatai, secretele existentei unor fiinte supranaturale, scopul Acordurilor, totul este mult mai bine explicat in DI!

Despre Orasul Oaselor va pot spune ca este intr-adevar o lectura captivanta, ce isi merita laudele primite pana acum. Desi contine si cateva clisee pe alocuri, per ansamblu este mai bine contruita si mai interesanta decat multe alte lecturi fantasy pentru adolescenti publicate in ultima vreme, de cand acest gen a devenit atat de popular. Da, avem adolescenta banala si neinteleasa pe care o intalnim exasperant de des – dar am apreciat interventia unui personaj care o readuce cu picioarele pe pamant explicandu-i verde in fata ca acel sentiment conform caruia ea e atat de speciala este comun tuturor adolescentilor! – avem si o dragoste aproape instanta, un fel de triunghi amoros (din fericire nu la fel de enervant ca in alte carti), cateva intrigi pe care le poti dezlega chiar dinainte de a fi complet constuite. Insa toate acestea sunt compensate din plin de elemente demne de apreciere – cateva personaje memorabile, unele surprize cu adevarat reusite, niste secrete care te iau prin surprindere cand te gandeai mai putin, rasturnari de situatii neasteptate si un stil care te acapareaza. Asadar, din punctul meu de vedere, balanta se inclina fara indoiala spre talerul cu plusuri.

Ce nu m-a incantat foarte mult este exact lipsa unor explicatii mai detaliate ale unor notiuni. Poate ca daca nu le-as fi stiut din seria Dispozitive Infernale, as fi luat lipsa lor ca atare. Avand insa in minte acele descrieri atat de frumoase si complexe, mi s-a parut ca in Orasul Oaselor multi termeni au fost tratati superficial. Legatura dintre parabatai de exemplu: desi ni se spune de vreo doua ori ce inseamna, nu pare absolut deloc spectaculoasa in contextul de acum. Relatia dintre Jace si Alec nu pare sa aiba nimic special, iar cei doi par doar amici, nici vorba de ceva mai apropiat. In ciuda… perspectivei lui Alec. Iar acesta, Alec, ramane un personaj creionat destul de vag, cele cateva momente in care autoarea ii detaliaza portretul nefiind de ajuns pentru ca imaginea personajului sa fie una completa. Acesta este doar un exemplu, intrucat au existat multe alte aspecte tratate in acelasi mod. De aceea va si recomand sa cititi mai intai volumele din Dispozitive Infernale, pentru a avea o viziune de ansamblu desavarsita.

Mi-a placut insa modul in care autoarea a construit protagonistii: Clary are adesea o atitudine impulsiva si gesturi enervante, insa daca ii analizezi putin comportamentul realizezi ca este de fapt usor de inteles. Ca trecerea de la o lume in totalitate normala la una incarcata de magie, paranormal si imposibil nu poate fi chiar atat de usoara. Si in ciuda faptului ca protagonista pare sa accepte destul de repede aceste schimbari, exact gesturile absurde pe care le face indica in realitate modul in care este afectata de tot ce i se intampla. Jace pe de alta parte, are parte de o schimbare dramatica de comportament spre finalul romanului. Aparent de neinteles, modul in care se lasa atras in plasa inamicului poate parea absurd si nerealist la prima vedere. Insa in ciuda faptului ca pana atunci fusese extrem de sigur pe sine iar transformarea sa  poate fi greu de acceptat de catre cititorii obisnuiti sa il vada intr-o alta lumina, Jace ramane un adolescent singur, ce si-a pierdut familia si a uitat cum sa fie fericit. Caderea sa este de inteles, modul in care se lasa parca voit hipnotizat de niste minciuni evidente este o reactie normala, chiar daca o analiza cat de superficiala ar da la iveala adevaruri incomplete. Mi se pare ca autoarea a exploatat foarte atent personalitatile personajelor si exact prin aceste slabiciuni le-a facut sa para mai reale si mai veridice.

Finalul l-am banuit doar pe jumatate, asa ca o parte dintre dezvaluirile socante de care avem parte in ultimele capitole m-au surprins cu adevarat. Am inca o serie de indoieli cu privire la ceea ce am aflat. Daca acestea se vor dovedi a fi nefondate, iar povestea aflata va fi intr-adevar reala, nu am nici cea mai vaga idee asupra modului in care autoarea va descurca itele pe care le-a tesut in acest volum.

Bile albe:

– O intriga destul de complexa, povesti din generatii diferite care se impletesc formand un scenariu captivant si mai detaliat decat cele din alte serii Young Adult.

Bile negre:

– Cateva personaje cheie insuficient descrise si unele notiuni care nu au fost detaliate indeajuns.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare