Posted in Cassandra Clare

City of Lost Souls (seria Instrumente Mortale, volumul 5) – Cassandra Clare

City of Lost Souls (seria Instrumente Mortale, volumul 5) - Cassandra ClareCity of Lost Souls

seria Instrumente Mortale, volumul 5

Cassandra Clare

Numar pagini: 535

 

Sinopsis:

Seria bestseller Instrumente Mortale continua – la fel ca si emotiile si primejdiile prin care trec Jace, Clary si Simon.

Ce pret este prea mare pentru a fi platit, chiar si pentru iubire? Atunci cand Jace si Clare se intalnesc din nou, Clary este ingrozita sa descopere ca magia demonului Lilith l-a legat pe iubitul ei Jace de fratele malefic, Sebastian, iar Jace a devenit astfel un servitor al raului. Consiliul e pornit sa il distruga pe Sebastian, dar nu exista nici un mod prin care unul dintre baieti sa fie ranit fara ca si celalat sa fie distrus.

In timp ce Alec, Magnus, Simon si Isabelle se dau bine pe langa zane, elfi, demoni si neinduratoarele Surori de Fier, incercand sa obtina o intelegere ca sa il salveze pe Jce, Clary intra propriul joc periculos. Pretul pe care ar putea sa il plateasca daca va pierde nu este doar viata ei ci si sufletul lui Jace. Este dispusa sa faca orice pentru Jace, dar poate avea incredere in el? Sau este cu adevarat pierdut?

Iubire. Sange. Tradare. Razbunare. Intunericul ameninta sa ii revendice pe vanatorii de umbre in cea de-a cincea carte a seriei Instrumente Mortale.

Parerea mea:

Cand am vazut finalul minunat al volumului 3 din seria Instrumente Mortale si am aflat apoi ca atunci cand il scria, autoarea inca nu avea in plan si volumele 4-6, ma temeam ca seria sa nu continue intr-un mod dezamagitor. Volumul 4 nu s-a ridicat la inaltimea primelor trei, insa nici nu pot sa spun ca a fost ingrozitor. Mi-a tinut curiozitatea treaza, iar finalul a adus multe puncte in plus. Speram deci ca urmatoarea carte sa fie si ea destul de interesanta. Din pacate, City of Lost Souls a fost ingrozitor de plictisitoare, enervanta si lipsita de farmec. Mai mult de 500 de pagini in care Clary ii admira lui Jace pometii si bratele si parul si ochii si abdomenul si umerii si… asa mai departe. Sau… Alec il admira pe Magnus, Simon pe Isabelle, Isabelle pe Simon, Maia pe Jordan, etc. Intelegeti voi. Sincer, Sebastian, antieroul, a fost cel mai interesant si mai amuzant personaj. Restul sunt atat de prinse in sentimentele lor de adoratie incat devin plate, fara sare si piper. Actiunea pare fortata, unele evenimente sunt atat de exagerate incat devin enervante asa ca ajungi sa te chinui sa termini volumul.

La inceputul volumului, Jace este disparut, rapit probabil de Sebastian. Clary descopera apoi ca de fapt Jace sta de bunavoie alaturi de acesta si nu pentru a-i distruge planurile, ci pur si simplu ca asta isi doreste. Ca Jace nu mai este tocmai Jace, asta e partea a doua. Iar pentru ca totul sa fie mai complicat, cei doi baieti sunt legati unul de altul printr-o magie intunecata si numai o interventie divina i-ar putea separa. Bineinteles, Clary se arunca in mijlocul primejdiei, in timp ce restul personajelor se straduiesc sa gaseasca o solutie salvatoare. Cam asta este rezumatul volumului. Si credeti-ma ca suna mai interesant decat este cartea de fapt.

Nici nu stiu ce altceva sa va spun despre acest volum. A fost plictisitor, incarcat de momente penibile, personajele te exaspereaza prin actiunile lipsite de logica si de data aceasta, nici macar cele secundare nu mai salveaza situatia. Alec pare sa fi suferit o lobotomie, asa ca decizia lui Magnus de la final este indreptatita, Isabelle si Simon sunt plictisitori si enervanti prin nehotararea lor, personajele adulte par a fi acolo doar de decor, lipsite de orice urma de realism. Sebastian e singurul personaj cu o motivatie puternica, actiuni bine gandite si un plan atent creionat. Restul personajelor plutesc aiurea in jurul lui, pana la final cand au noroc si reusesc sa se coordoneze indeajuns pentru a-l impiedica sa isi duca pana la capat intentiile malefice. In plus, Sebastian este amuzant, misterios, reuseste sa iti trezeasca emotii destul de mixte, stie ce vrea si este dispus sa faca orice pentru a reusi. Nici macar infrangerea din final nu va fi probabil un obstacol prea mare in calea lui.

Avem zeci de pagini de intamplari inutile, iar cele cateva evenimente mai importante nu sunt deloc veridice datorita modului in care au fost prezentate. Este ca si cum autoarea ar fi o idee cat de cat buna, pe care insa nu a reusit sa o dezvolte indeajuns. Ca urmare, a umplut restul paginilor obligatorii cu sute de cuvinte fara sens, iar povestea finala este doar un amestec care dezamageste. Romanul acesta pare a fi scris doar de umplutura, pentru a respecta un contract probabil si eventual pentru a mai creste niste conturi. Uneori am avut chiar impresia ca este imposibil ca aceeasi autoare care a scris primele 3 volume sa fie cea care a scris si romanul acesta.

Nu mai are rost sa trec bile albe si negre pentru ca in afara de portretul lui Sebastian, nu am gasit absolut nici un aspect care sa imi placa. Asa ca aproape toata cartea intra fara probleme in categoria „bile negre”.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) – Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Posted in Cassandra Clare

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) – Cassandra Clare

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) - Cassandra ClareDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Razboiul s-a terminat, iar Clary Fray se intoarce la New York, entuziasmata de planurile sale de viitor. Dar totul are un pret… In sfarsit, vanatorii de umbre fac pace cu locuitorii din Lumea de Jos. Clary se antreneaza sa devina vanator de umbre si sa-si foloseasca puterea unica. Mama ei se casatoreste cu iubirea vietii sale. Si, mai important decat orice, Clary poate spune despre Jace ca este iubitul ei.

Dar…Cineva ucide vanatori de umbre, iscand tensiuni intre vanatorii de umbre si locuitorii din Lumea de Jos, ceea ce ar putea duce la un al doilea sangeros razboi. Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, nu o poate ajuta – mama lui tocmai a aflat despre el ca este vampir, iar Simon este nevoit sa plece de acasa. Cand Jace incepe sa se indeparteze de Clary fara sa-i explice acesteia de ce o face, tanara se vede fortata sa investigheze adancurile unor mistere care, odata deslusite, ii reveleaza un cosmar cum nu se poate mai groaznic: ea insasi a pus in miscare un lant de evenimente in urma carora i-ar putea pierde pe toti cei pe care-i iubeste.

Inclusiv pe Jace…

Parerea mea:

Primele trei volume ale seriei Instrumente Mortale m-au purtat printr-o lume magica, m-au tinut in suspans si mi-au crescut interesul de la o pagina la alta. Povestea initiala are un final grandios, deja tipic Cassandrei Clare. Incepand de la volumul 4, incepe o noua serie de aventuri, de data aceasta mai sumbra, mai intunecata si care va pune personajele in primejdii chiar mai mari decat cele anterioare.

Sunt inca indecisa asupra celei de-a patra carti din serie. Deznodamantul din cel de-al treilea volum a fost desavarsit, asa ca inainte sa incep urmatorul roman ma temeam ca seria va… CONTINUAREA AICI.

Posted in R.L. Naquin

Pooka In My Pantry (seria A Monster Haven Story, volumul 2) – R.L. Naquin

Pooka In My Pantry (seria A Monster Haven Story, volumul 2) - R.L. NaquinPooka In My Pantry (seria A Monster Haven Story, volumul 2) – R.L. Naquin

Editura: Carina Press

Data publicare: 25 martie 2013

Numar pagini: 236

 

Sinopsis:

Zoey Donovan – empata, organizatoare de nunti si prima persoanala care apeleaza monstrii cu probleme – a fost de doua ori pe lista Mortii. In ambele ocazii, Riley, reaper-ul fermecator a refuzat sa respecte ordinul. Pentru incalcarea protocolului, Riley este acum intr-o perioada de proba. Pentru refuzul ei de a muri conform programului, dreptul lui Zoey de a trai este contestat. Ea va trebui sa faca fata unei provocari pe viata si pe moarte, insa nu stie cand sau unde va avea loc aceasta.

Sa ramana in viata ar fi putut sa nu fie atat de dificil daca Mafia Spiridusilor nu ar hoinari prin oras. Acum fiecare patron de afacere cu cea mai micuta conexiune cu comunitatea supranaturala este amenintat cu cel mai infiorator ghinion daca nu isi platesc taxa. Oglinzile se sparg, trupurile incep sa cada iar Zoey inca mai are clienti care isi asteapta mostrele de material.

Cu putin noroc, ar putea sa fie in stare sa ii salveze pe toti si inca sa ii mai ramana timp pentru o a doua incercare de a avea o prima intalnire cu reaper-ul ei favorit.

Parerea mea:

Daca anul trecut, pe cand citeam primul volum al acestei serii eram inca nesigura daca sa indraznesc sa o numesc astfel, dupa inca un volum, plus o scurta povestioara satelit, acum pot spune fara pic de indoiala ca seria A Monster Haven Story este una dintre cele mai bune povesti pe care le-am citit vreodata!

Cred ca de data aceasta, nu actiunea este neaparat cea care mi-a ridicat entuziasmul la cote maxime. Nu intelegeti gresit, nu spun ca actiunea nu este captivanta sau ca intriga este slaba. Dimpotriva. Insa sunt alte aspecte care au facut ca povestea creata de R.L. Naquin sa ma impresioneze atat de mult. In primul rand, citind volumul de fata, mi-am amintit ca ani de zile am fost convinsa ca exista un univers paralel in care exista absolut fiecare fiinta magica pe care ne-o imaginam si fiecare idee nastrusnica ce ne trece prin cap. Mi se parea imposibil ca toate creaturile ce se nasc in mintea noastra si toti prietenii imaginari pe care ni-i creem in copilarie sa ramana doar in imaginatia noastra. Nu, ei au cu siguranta o lume a lor, in care apar si raman imediat dupa ce noi ii creem.Trebuie sa fie asa, altfel universul ar fi extrem de trist, plictisitor si neinteresant.. Iar comunitatea de fiinte supranaturale descrisa de autoare in A Monster Haven Story mi-au readus in minte acea lume a creaturilor incredibile. Exista ceva atat de firesc in existenta lor, atat de natural si lipsit de exagerari incat din momentul in care incepi sa citesti povestea, iti recapeti o parte din sufletul de copil pe care il credeai pierdut.

Al doilea aspect care m-a fascinat este modul in care sunt construite personajele, emotiile, sentimentele ce se revarsa din interactiunile lor si modul in care se creeaza relatiile dintre ele. Cred ca nici atunci cand citeam cate o poveste de dragoste incarcata de romantism si profunzime, afectiunea, grija si tandretea nu curgeau din acea carte asa cum o fac din volumele seriei A Monster Haven Story. De nenumarate ori esti pur si simplu „infofolit” in emotii surprinzator de tandre si de reale.  Iar autoarea reuseste sa iti transmita toate aceste lucruri fara sa le mentioneze aproape niciodata direct. Nu are nevoie sa exprime clar fiecare emotie, ci isi captiveaza cititorii doar prin expunerea unor actiuni simple, a unor gesturi marunte sau a catorva replici aparent banale.

Volumul al doilea al seriei, Pooka In My Pantry, a fost desavarsit! Desi l-as fi devorat in doar cateva ore, l-am citit cat de incet am putut (probabil nu mai mult de 40-50 de pagini pe zi), tocmai ca sa prelungesc cat mai mult placerea lecturii. Si a fost de-a dreptul perfect! Recunosc, de-a lungul a cateva capitole am trecut prin niste emotii teribile, intrucat personajul meu preferat… pleaca! Are cateva probleme de rezolvat si dispare din scena, fara sa anunte exact cate zile/capitole va dura misiunea sa. Si daca tot am ajuns sa vorbesc despre Maurice, nu pot sa nu mentionez un lucru care m-a luat prin surprindere. Probabil fiecare cititor se indragosteste la un moment dat de cate un personaj. Bineinteles ca de-a lungul atator ani de cand citesc, am avut timp sa adun vreo 5 personaje masculine pe care le pot incadra instant in categoria „book crush”.  Nu doar ca au fost asa la momentul la care am citit cartea, dar au si ramas pana in prezent. Maurice nu m-a cucerit in sensul acesta. Dar am descoperit citind Pooka in My Pantry ca niciodata, nici macar atunci cand ma indragosteam de cate un protagonist, nu mi-am dorit mai tare ca acum ca un personaj sa se transpuna in realitate! Sau sa ma trezesc eu brusc in lumea imaginata in carte.

Insa nu numai Maurice este un personaj realizat in mod impecabil. Restul personajelor secundare au portrete la fel de bine construite, iar senzatia de ansamblu este ca ai da orice sa te trezesti tu in locul – sau alaturi de Zoey. Firul narativ este surprinzator, de cele mai multe ori nu ai idee cum va evolua povestea, iar banuielile iti sunt rapid demontate. Atunci cand crezi ca stii ce se va intampla mai departe, apare un nou personaj sau are loc o intamplare care iti rastoarna presupunerile. Misterul devine tot mai incalcit, iar rezolvarea pare sa fie din ce in ce mai complicata. Iar finalul este uimitor! Trecand putin intr-o nota steampunk prin secretele pe care le afla protagonista, incheierea ofera un suflu nou si surprinzator seriei si te lasa visand la urmatorul volum. Mi-a placut si faptul ca desi problemele au de data aceasta o gravitate mult mai mare si se ridica la un nivel mai inalt, situatia la nivel individual este una optimista. Zoey nu mai are o lupta personala de dus, ci este un element cheie intr-un razboi major. Insa are de data aceasta o plasa de siguranta bine ancorata: un grup de prieteni dragi si devotati care ii vor sta alaturi orice ar fi, o iubire ce poate sa infloreasca fara sa mai fie intrerupta de diferite evenimente macabre si o intreaga comunitate de fiinte supranaturale care o vor ajuta fara indoiala atunci cand va fi timpul.

Nu voi scrie aici „bile albe” si „bile negre”. Pentru ca intreaga lectura a fost atat de delicioasa si fascinanta incat ar trebui sa mentionez fiecare element utilizat in constructia povestii. In plus, de data aceasta chiar nu am gasit nici un aspect care sa ma nemultumeasca.

Ceea ce va mai spun in incheiere este ca astfel de carti sunt cele care transforma lectura dintr-o placere intr-o nevoie: romanele care te fac sa visezi asa cum nu ai mai facut-o de ani intregi, de cand erai copil si imposibilul nu avea nevoie decat de o scanteie minuscula pentru a deveni posibil; care iti schimba starea de spirit intr-o secunda; care sterg realitatea din jur si o inlocuiesc cu scenele magice din poveste si care te fac sa iti doresti cu tot sufletul ca intr-o zi, sa devii tu insuti un personaj de acolo; care devin aproape personale, pentru ca te influenteaza mai mult decat au facut-o zeci de carti de-a lungul anilor. Pot sa numar pe degete romanele care au reusit sa treaca acest prag si care imi vor ramane mereu lecturi de suflet. Iar seria A Monster Haven Story a intrat in aceasta categorie de povesti, asa ca este evident de ce v-o recomand cu atat de multa caldura.

***

English version:

If last year, when I was reading the first novel in this series I was still unsure if I should dare to name it like this, now – after a sequel and a short story, I can say without doubt that A Monster Haven Story series is one of the best stories I’ve ever read!

I think this time, it’s not the action that grew my enthusiasm to maximum limits. Don’t get me wrong, I’m not saying that the action is not fascinating or that the plot is weak. On the contrary! But there are other reasons why these books impressed me this much. First, it’s the fact that reading this sequel I remembered that for years I believed that there is a parallel universe populated by every magical being we imagine and every crazy idea we have. It seemed impossible that all those creatures born in our mind and all those imaginary friends we create when we are children could only live in our imagination. No, they surely have their own world where they appear and live since the first moment we create them. It has to be like this, otherwise the universe would be extremely sad, boring and uninteresting. And the community of supernatural beings described by the author in A Monster Haven Story reminded me of that world of incredible creatures. There’s something so natural in their existence, so casual and normal that when you start reading the story, you get back a part of the soul you had as a child and thought it was lost forever.

The second thing that fascinated me is the way the author builds the characters, their emotions, the feelings that grow from their interactions and the relations created between them. I think that not even when I was reading love stories full of romance and depth, the affection, care and tenderness weren’t flowing from those books the way they are flowing from the novels written by R.L. Naquin. During so many moments, you are completely „wrapped” in emotions that are surprisingly tender and real. And the author is able to offer you all these things without even mentioning them directly. She doesn’t need to express clearly every emotion, she only engages her readers with simple actions, tiny gestures or some common replies.

This sequel, Pooka in My Pantry was flawless! Even if I really, really wished to devour it in just a few hours, I actually read it as slow as I could (probably no more than 40 or 50 pages per day), only to prolong the happiness. And it really was a perfect story! I have to confess, during a few chapters, I was terrified. Because my favorite character… leaves! He has some problems to solve and he disappears, without mentioning exactly how many days/chapters he’ll be missing. And if we’re talking about Maurice, I have to mention something that surprised me. Probably every reader falls in love with a character by time to time. Of course, during so many years of reading, I had time to add about five characters that are clearly book crushes. Not only that they were at the time I was reading those books, but they remained like this over the years. Maurice is not a crush. Not in the same way. But as I was reading Pooka in My Pantry I discovered that never, not even when I was falling in love with a character I didn’t wish more than I wish now to move a character from a book into reality! Or to move myself in the world described in the book.

But Maurice is not the only perfect character. The secondary characters also have wonderful portraits and the final feeling is that you’d do anything just to switch places with – or at least to be near – Zoey. The plot is surprising and most of the time, you have no idea what’s going to happen next. Any assumptions you might have are quickly destroyed. Every time you think you know what’s the next move, a new character appears or a new event takes place and breaks your guess. The mystery keeps growing and the solving seems to be more and more complicated. And the ending is amazing! Stepping a little in a steampunk area through the secrets discovered by the heroine, the last chapters offer a new perspective over the series and make you daydream about the next sequel. I also loved the fact that although this time the problems are more complicated and everything is happening at a higher level, the situation for Zoey is somehow more optimistic. She doesn’t have just a personal fight, she is now a key element in a major war. And this time, she has a great safety net: a group of dear and loyal friends that will stay near her in any situation, a love that is now free to grow without any macabre events and a whole community of supernatural beings that will surely help her when the time will come.

I won’t write any “Pros” and “Cons”. Because the whole book was so delicious and fascinating that I should mention every single element that was used to build this story. Moreover, there really weren’t any aspects that could be considered a “Con”.

The last thing that I have to tell you is that this kind of books is the one that transform reading from a pleasure to real need: the books that make you dream the way you haven’t dreamed in years, since you were a child and the impossible only needed a spark in order to become possible; the books that are changing your feelings in a second; the books that delete the reality surrounding you, replacing it with the magical scenes from the story; the books that make you wish with all your heart to become one of the characters inside; the stories that become almost personal, intimate, because they influence you more than other books did during whole years. I can count on my fingers the novels that got in this category and will forever remain stuck in my heart. A Monster Haven Story is clearly one of these books, so it’s obvious why I recommend it.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Monster in My Closet (seria A Monster Haven Story, volumul 1) – R.L. Naquin

Ill-Conceived Magic (seria A Monster Haven Story, volum satelit) – R.L. Naquin

Posted in Gareth P. Jones

Mostenirea ucigasa – Gareth P. Jones

Mostenirea ucigasa - Gareth P. JonesDisponibil la: Litera

Colectia: Romane pentru copii si tineri

Traducerea: Aurelia Ulici

Numar pagini: 240

 

Sinopsis:

Lorelli si Ovid Thornthwaite nu sunt ca majoritatea copiilor de treisprezece ani. Sunt gemeni, orfani, traiesc intr-un conac urias si cam inspaimantator, nu merg la scoala si sunt mostenitorii unei averi imense. E atat de multa vreme de cand incearca sa se ucida unul pe altul, incat nici nu mai stiu a cui a fost prima tentativa de crima. Indiferent cine a lovit primul, incercarea de a gasi cele mai ingenioase si mai inteligente strategii le ocupa tot timpul. Pana cand, intr-o zi, se vad pusi in fata unei noi provocari, aceea de a descoperi misterul ce invaluie de atatia ani moartea parintilor lor. Vor putea oare cei doi sa lase deoparte vechea lor ura si sa supravietuiasca pentru a descoperi de unde vine adevaratul pericol?   

O poveste haioasa, cu albine ucigase, ursi furiosi, biciclete cu lantul desfacut si un secret inspaimantator, care le va schimba vietile celor doi copii pentru totdeauna.

Parerea mea:

De aproape doi ani, de cand a fost tradusa la noi cartea aceasta imi tot spun ca trebuie sa o citesc. Apoi uit de ea, imi amintesc din nou dupa o vreme si tot asa. Am ajuns in sfarsit sa o citesc si nu m-a dezamagit deloc! Da, este o carte pentru copii, insa se intampla uneori sa descopar cate o poveste de genul acesta careia pur si simplu nu ii pot rezista. Mi-a placut din prima clipa coperta, iar descrierea mi-a amintit putin de copiii din Familia Addams. Parcurgand romanul, am fost destul de uimita sa descopar un complot mult mai complicat decat ma asteptam.

Cei doi frati din romanul Mostenirea ucigasa aproape ca au uitat de unde a pornit razboiul lor si cum au ajuns sa incerce sa… CONTINUAREA AICI.

Posted in Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Amenintati de haosul unui razboi, vanatorii de umbre trebuie sa se hotarasca daca vor lupta alaturi de vampiri, varcolaci si celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau impotriva lor? Intre timp, Jace si Clary au si ei de luat o decizie dificila: sa dea sau nu curs iubirii care-i leaga, desi stiu prea bine ca este o iubire interzisa?

Pentru a-i salva viata mamei sale, Clary trebuie sa plece in Orasul de Sticla, locul de origine al vanatorilor de umbre – chiar daca asta inseamna sa incalce Legea si sa riste moartea. Mai grav este ca Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat in inchisoare de catre vanatorii de umbre, care isi au banuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary isi gaseste un aliat — in persoana misteriosului Sebastian, care nutreste o stranie atractie fata de ea. Valentine isi aduna in acest timp o armata de demoni, dar vor reusi oare locuitorii din Lumea de Jos si vanatorii de umbre sa uite de vrajba dintre ei si sa-si uneasca fortele pentru a o infrange?

Va putea Clary sa-si foloseasca puterile pentru a-i ajuta sa se salveze – indiferent de pretul pe care va trebui sa-l plateasca.

Parerea mea:

Probabil povestile din copilarie cu finaluri fericite si-au pus amprenta asupra mea pentru totdeauna, asa ca pur si simplu nu pot rezista unui happy-end desavarsit, chiar si dupa atata vreme. Stiu ca volumul 3 din Instrumente Mortale nu este ultima carte a seriei, insa intr-un fel, incheie un capitol al acestei povesti. Iar deznodamantul volumului Orasul de Sticla m-a lasat cu un zambet larg pe fata, tocmai datorita faptului ca, cel putin pentru moment, totul pare sa se aseze exact asa cum trebuie. Raman bineinteles cateva fire intrerupte, care probabil vor construi intrigile urmatoarelor volume, insa deocamdata pot fi ignorate pentru a te putea bucura pe deplin de modul in care evolueaza povestea.

Avem parte de aceasta data de o schimbare de cadru, actiunea petrecandu-se in Idris, de personaje noi, destul de… misterioase (ca sa nu spun suspecte) si de o actiune aproape la fel de alerta ca cea din volumul anterior. Mai mult, intrigile nu mai sunt centrate doar in jurul lui Clary, ci se impart in egala masura intre personajele importante: Simon are parte de o serie de aventuri mai putin placute, drumul lui Jace se indeparteaza de al celorlalti, iar Clary este pusa in situatia de a se descurca singura in unele momente cheie. Cum spuneam, exista o multime de personaje noi, unele aparent pozitive, iar altele care te lasa cu impresia ca ar fi negative. Pe parcursul celor mai multe capitole insa, nu ai nici o siguranta ca aparentele nu insala si ca rolurile acestor personaje nu este de fapt opus fata de cel pe care il banuiai initial. Pana si asupra unora dintre personajele mai vechi planeaza suspiciuni, asa ca tensiunea se acumuleaza de la o pagina la alta.

Clary reuseste sa incurce din nou lucrurile pentru o vreme, punandu-i in pericol pe toti cei dragi ei. Insa tinand cont de faptul ca exact actiunile ei impulsive duc pana la urma la deznodamantul fericit, parca nu mai raman intr-o lumina atat de neplacuta. Un aspect care mi-a atras atentia este acela ca unele personaje – fie ele apropiate sau… mai putin – nu ezita sa o taxeze pe protagonista pentru faptele ei gresite. Obisnuita fiind cu protagoniste care sunt de cele mai multe ori privite cu admiratie sau adoratie de catre cei din jur si care, oricate greseli ar face, nu sunt aproape niciodata admonestate pentru acestea, am fost cu adevarat surprinsa sa descopar ca in Instrumente Mortale, persoanele din jurul eroinei ii spun acesteia exact ceea ce gandesc despre ea, chiar daca adevarurile rostite sunt adesea neplacute sau chiar dureroase. Asta nu inseamna insa ca talentul sau calitatile Clarissei sunt negate sau ca cineva ar incerca sa le minimizeze.

Imi place capacitatea autoarei de a-ti intoarce pe dos uneori atitudinea fata de unele personaje. Ma refer aici in special la Valentine – antieroul perfect construit. Cine a parcurs primele doua volume, stie foarte clar ca atat planurile cat si motivatiile sale sunt pur si simplu malefice. Intr-adevar, Valentine este convins poate ca are dreptate si ca a pasit pe singura cale corecta, insa nu incape nici o indoiala ca tot ceea ce face este gresit. Asadar, esti perfect indreptatit sa il detesti iar ultimul lucru la care te-ai astepta ar fi sa simti vreodata vreun dram de simpatie fata de el. Ei bine, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai emotionante scene din cele trei carti de pana acum il are in atentie exact pe Valentine. Exista un moment atat de induiosator in aceasta carte incat ti se rupe inima pentru el si pentru cateva clipe, esti dispus sa uiti si sa ii ierti pana si cele mai odioase actiuni. In doar cateva randuri, autoarea reuseste sa te tulbure in totalitate si se asigura ca treci prin cel mai neasteptat amalgam de emotii amestecate.

Finalul este grandios. As spune ca putin prea aproape de perfectiune daca este sa gandesti obiectiv, insa absolut irezistibil si satisfacator daca ai aceeasi dependenta de finaluri fericite ca si mine. Da, din fundal parca tipa o voce mica ce iti spune ca pana si pentru o poveste asa ceva pare aproape imposibil, dar e de ajuns sa mai citesti o singura data cateva paragrafe din final pentru a o aduce la tacere spunandu-ti ca cel putin in carti imposibilul nu doar ca are voie, ci ca trebuie cu adevarat sa devina posibil! Din descrierea urmatorului volum, e destul de evident ca lucrurile nu vor ramane prea multa vreme perfecte, asa ca e in regula sa te bucuri absurd de mult de aceste cateva momente ideale.

Bile albe:

– Intriga surprinzatoare si modul istet in care sunt legate toate firele intre ele. Abia dupa jumatatea cartii am inceput sa banuiesc o parte a misterului, insa jumatate din acesta a ramas in ceata pana la final, cand autoarea imbina in sfarsit toate piesele acestui puzzle.

Bile negre:

– Serios ca nu imi trece nimic prin minte! 🙂 Da, poate pe alocuri unele personaje par enervante sau naive, poate ca atitudinea unora dintre ele este exasperanta sau lipsita de logica in cateva scene, insa privind povestea in ansamblu, chiar imi e greu sa remarc vreun aspect care sa trebuiasca sa fie mentionat aici.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare