recenzii – Page 51 – My Weekly Book

Femeia in negru – Susan Hill

Posted on 25/01/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Andrei Oprea

Numar pagini: 172

Sinopsis:

Mandra si solitara, Casa din Mlastina Tiparului vegheaza asupra smarcurilor cu apa sarata, batute de vant si aflate de cealalta parte a Digului celor Noua Vieti. Arthur Kipps, un tanar avocat, este trimis sa participe la inmormantarea singurului locatar al casei, nestiind de secretele tragice ce zac ascunse dincolo de ferestrele oblonite. Abia dupa ce zareste o tanara femeie palida, invesmantata toata in negru, incepe sa fie coplesit de neliniste, sentiment intarit de localnicii care ezita sa vorbeasca despre strania aparitie – si intentiile ei cumplite.

Femeia in negru, o poveste cu fantome plasata in epoca victoriana, este unul dintre cele mai cunoscute romane ale scriitoarei britanice Susan Hill. A fost adaptat pentru scena in 1989 si continua sa se joace cu succes in West End-ul londonez, ca si pe scenele a numeroase teatre din intreaga lume.

Parerea mea:

Auzisem de ceva vreme de romanul lui Susan Hill, Femeia in negru, iar faptul ca a avut parte nu de una, ci de doua ecranizari (1989 & 2012) intr-un timp relativ scurt de la publicare (1983) mi-a starnit si mai mult curiozitatea. Si cum prefer sa citesc mai intai romanele si abia apoi sa vad filmele, am inceput cu povestea scrisa. Am primit romanul de la libraria online Libris, careia vreau sa ii multumesc pentru ca mi-a oferit cartea. Daca sunteti interesati sa o cititi, in perioada aceasta o gasiti doar in aceasta librarie online la o reducere de 50%, la pretul de doar 7,5 lei. Alaturi de aceasta promotie, mai gasiti si altele, la fel de tentante, atat in colectia de carti online in limba romana, cat si in categoria de carti in engleza.

Auzisem despre Femeia in negru ca ar fi o poveste horror, iar faptul ca este scrisa de o femeie nu a facut decat sa imi sporeasca interesul. Cred ca am mai citit doar vreo 2 carti de groaza scrise de femei, autorii de horror fiind in majoritate barbati. Ceea ce trebuie sa va spun inca de la inceput este ca inainte de avalansa aceasta de titluri fantasy declansata de febra Twilight, pe vremea cand titlurile captivante parca nu erau la fel de multe, cativa ani buni eu am citit in mare parte horror. Stephen King si John Saul vor ramane probabil mereu unii dintre autorii mei preferati. Asadar, pentru ca un roman de groaza sa imi dea intr-adevar fiori, trebuie sa fie extrem de bine realizat, cu o intriga complexa si originala si niste rasturnari de situatie total neasteptate. Iar cum Femeia in negru este o poveste cu fantome scrisa in stil clasic, cu o atmosfera gotica si un scenariu destul de simplu, nu pot spune ca m-a speriat prea tare. Insa… daca nu sunteti obisnuiti cu astfel de povesti, cartea o sa va prinda cu siguranta si o sa va faca pulsul sa o ia razna in anumite pasaje. Multe dintre momentele tensionate au loc atunci cand protagonistul este singur intr-o casa ciudata, noaptea, iar afara e ceata, intuneric bezna si furtuna. Daca stiti ca povestile horror va influenteaza, evitati sa cititi cartea exact in momente similare cu cele descrise 🙂 In schimb, daca lecturati ziua, prin metrou, in locuri publice sau pur si simplu atunci cand nu sunteti singuri acasa, probabil cartea nu va va tulbura exagerat de mult.

Asa cum spuneam si mai devreme, aceasta carte este construita pe o schema clasica. Avem strainul care ajunge intr-un orasel mic si izolat, casa bantuita, atmosfera incarcata ce iti da fiori, prezenta unei fiinte supranaturale si cel mai probabil malefice, o multime de secrete intunecate, locuitori ai orasului care se feresc sa dezvaluie ceva din tainele intunecate si o multime de evenimente imposibil de explicat logic. Arthur Kipps este acel strain – un avocat tanar din Londra, trimis in mijlocul pustietatii pentru a se ocupa de documentele unei cliente defuncte a firmei de avocatura unde lucreaza el. Viziunea unei femei misterioase invesmantate in negru este cel dintai semn al intamplarilor infioratoare ce vor urma. Autoarea a realizat un echilibru perfect intre elementele exterioare ce dau nastere groazei protagonistului si propriile ganduri ale acestuia. Astfel, in ciuda faptului ca in cea mai mare parte a timpului ceea ce i se intampla lui Arthur nu este chiar atat de ingrozitor, imaginatia acestuia si tendinta de a-si induce temeri si ganduri tot mai negre fac ca situatia sa devina mult mai terifianta. Intr-adevar, de cateva ori prezenta femeii in negru este intrucatva cauza starilor sufletesti schimbatoare ale protagonistului, insa si nu mereu. Mi s-a parut interesant faptul ca pana la urma, mintea omului poate da nastere unor monstrii mai ingrozitori chiar si decat o prezenta supranaturala diabolica.

Atmosfera sumbra este unul dintre cele mai importante elementele ce asigura tensiunea. Secretele pastrate de locuitorii oraselului si incapatanarea lor de a-l ignora pe Arthur atunci cand incearca sa afle ce se intampla cu adevarat cresc si ele suspansul si convingerea ca ceva este foarte, foarte in neregula. Tainele ti se dezvaluite treptat, le afli pe masura ce protagonistul incepe sa parcurga scrisorile clientei defuncte, insa puzzle-ul este completat abia de istorisirea unui alt personaj. Iar adevarata surpriza o constituie finalul romanului. Abia atunci cand esti convins ca totul s-a rezolvat pentru personajul principal si ca povestea traumatizanta va deveni doar o amintire ciudata si neplacuta.. se schimba totul fulgerator. Intr-o fractiune de secunda, povestea devine mai reala decat oricand, iar tot ceea ce a patimit Arthur pana atunci pare nesemnificativ fata de ceea ce se intampla in acel moment.

Bile albe:

– Femeia in negru este o lectura perfecta pentru cititorii ce isi doresc un scenariu clasic si pentru cei ce abia descopera genul horror. Povestea este completa, contine toate elementele unei istorisiri cu fantome, detaliile sunt aranjate atent pentru a crea un cadru potrivit si pentru a transporta cititorul in atmosfera victoriana, bantuita si stranie.

Bile negre:

– Autoarea ofera de la inceput o informatie pretioasa care indica din start modul in care va evolua povestea. In ciuda faptului ca nu stiam exact despre ce va fi vorba in carte, deci nici vorba sa ma straduiesc sa retin anumite aspecte, acel detaliu din primele randuri mi-a atras atentia si mi-a ramas intiparit in minte. Nu am fost deci atat de uimita pe cat as fi fost daca acele cuvinte ar fi lipsit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

The Blessed (seria The Blessed, volumul 1) – Tonya Hurley

Kerstin Gier

Verde de smarald (seria Culorile dragostei, volumul 3) – Kerstin Gier

Posted on 24/01/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Valentina Georgescu

Numar pagini: 400

Sinopsis:

Ce faci cand ti-a fost franta inima? Corect: vorbesti la telefon cu cea mai buna prietena, mananci ciocolata si te balacesti saptamani la randul in propria-ti nefericire. Mai prost e ca, impotriva vointei ei, Gwendolyn are nevoie de toata energia pentru cu totul si cu totul altfel de lucruri: de exemplu, pentru a supravietui. Caci itele incalcite de dubiosul Conte de Saint- Germain in trecut ajung sa teasa si in prezent o panza primejdioasa. Pentru a descifra secretul, Gwendolyn si Gideon – lasand la o parte chinurile iubirii – trebuie nu numai sa danseze impreuna menuet la un bal tumultuos din secolul al XVII-lea, ci si sa se arunce cu capul inainte in tot felul de aventuri…

Un montagne-russe al sentimentelor, traversand secolele: aventurile lui Gideon si ale lui Gwen, grandios puse in scena de autoarea Kerstin Gier, in cartea a treia a seriei Culorile dragostei. Atat de frumoasa, incat sigur te vei indragosti de ea!

Parerea mea:

Nu, nu, nu, nu se poate! Imi simt gandurile rupte si imprastiate in doua directii diferite cand vine vorba de acest ultim volum al seriei Culorile Dragostei. Pe de o parte, este atat de intens si captivant incat am tendinta de a-l considera cel mai bun roman din serie, insa pe de alta parte, m-a infuriat atat de tare din cauza unui aspect important incat nici acum nu pot scapa de senzatia de revolta si enervare. Partea buna este ca acea dezvaluire socanta ce mi-a cauzat aceste reactii contradictorii apare destul de tarziu in poveste, asa ca cel putin am putut sa ma bucur destula vreme de restul povestii. Dar sa o luam pe rand..

Primul lucru ce m-a surprins inca din primele capitole a fost faptul ca in acest volum, o parte dintre personaje au reusit sa ma scoata din sarite. Si nu este vorba de personaje noi, ci de cateva care au fost destul de neplacute inca de la prima carte. Insa daca pana acum le consideram doar niste prezente antipatice, de data aceasta le-am detestat cu o intensitate uluitoare. In acelasi timp, personajele pe care le-am indragit de la inceput sunt si in Verde de smarald sarea si piperul povestii. Avem parte si de cateva actiuni total neasteptate din partea unora dintre personaje, asa ca simpatia cititorului pentru acestea creste odata cu fiecare pagina citita. Ceea ce a stricat intrucatva placerea lecturii a fost faptul ca de data aceasta, imaginatia mea a intrecut putin scenariul povestii. Eram convinsa ca exista cel putin un tradator in prezent (existenta unuia in trecut era deja evidenta) si imi inchipuiam ca va fi cineva pe care l-am considerat pana atunci incarcat numai de intentii bune. Asa ca am suspectat pe rand fiecare personaj pozitiv, am stat in alerta de la primele pagini si am incercat sa descopar indicii chiar si acolo unde ele nu existau. Daca planuiti deci sa cititi seria sau ati inceput-o deja insa nu ati ajuns inca la ultimul volum, incercati sa nu va lasati imaginatia sa zboare prea mult. Tradatorul din prezent este cineva cunoscut, situatia se complica uimitor de tare, dar nu este atat de grava pe cat ar fi putut sa fie.

Un alt plus al acestui volum este faptul ca totul se desfasoara la alta intensitate comparativ cu actiunea din cartile anterioare. Fiind obisnuita cu un ritm ceva mai lent si cu evenimente mai putin importante, am fost cu atat mai surprinsa sa observ cata tensiune se acumuleaza in paginile acestea si am fost nevoita sa ma adaptez rapid ritmului ce se intetea pe masura ce inaintam in poveste. Firele se incalcesc tot mai mult, detaliile sunt tot mai complicate, iar atentia iti este solicitata mai mult ca in volumele anterioare. Salturile in trecut nu mai au de data aceasta doar scopuri aparent lipsite de importanta sau de logica, ci se transforma in adevarate misiuni. Si nu ma refer doar la calatoriile in timp legale.. 🙂

Aproape trei sferturi din carte am fost absolut incantata de ceea ce se intampla. Iar apoi autoarea arunca deodata un secret socant, de o importanta extrema. A trebuit sa citesc iar si iar acele randuri ca sa fiu sigura ca nu mi-am imaginat. Iar apoi, pana la finalul cartii, am tot sperat ca nu este adevarat. Insa, de parca asta nu era de ajuns, sfarsitul povestii „dubleaza” acel aspect! Nu va voi spune despre ce este vorba, ca sa nu va stric surpriza, insa cred ca va pot dezvalui ca are, bineinteles, legatura cu unele capacitati misterioase ale protagonistei. Sunt bulversata ca autoarea a optat pentru o astfel de.. sa-i zicem abilitate. Inteleg ca este poate un fel de scop universal valabil si totodata, in stransa legatura cu firul povestii, insa mi s-a parut atat de fals, incat a stricat o lectura ce parea perfecta pana atunci. Mai ales ca pana in acel moment admiram talentul autoarei de a oferi veridicitate povestii, in ciuda elementelor fantasy. Mai mult, acea abilitate arunca si un aer de superficialitate asupra finalului, intrucat personajele par sa rezolve situatia aproape pocnind din degete. Dispar deodata teama, emotiile, senzatia ca lucrurile sunt pe muchie de cutit si ca doar o combinare inteligenta a tuturor detaliilor ar putea duce la o solutionare favorabila. Nu am putut scapa de impresia ca din momentul acelei dezvaluiri, protagonistii nu ar mai fi fost nevoiti sa faca aproape nimic, intrucat jocul era deja castigat de ei dinainte de a se fi incheiat.

Fiind destul de revoltata pe parcursul ultimului sfert de carte, aveam senzatia ca aceasta va fi impresia ce mi se va pastra in minte odata ce voi termina povestea. Insa, parca special pentru a ma deruta si mai mult, ultimele replici din epilogul ce ni-i prezinta ca si in volumele anterioare, pe Lucy si Paul ofera un nou prilej de a fi (placut!) surprins si de a-ti spune uimit in gand ca ceea ce tocmai ai aflat nu poate fi adevarat…

Bile albe & bile negre:

– Nu as face decat sa repet ce am scris mai sus daca as dezvolta partea aceasta a recenziei. Pe scurt, aproape toate aspectele povestii au fost incantatoare, surprinzandu-ma in mod placut mult mai mult decat ma asteptam. Iar la minusuri intra acea putere secreta a lui Gwendolyn ce duce la finalizarea facila si prea putin impresionanta a comploturilor.

Oricum, seria Culorile dragostei ramane totusi una dintre cele mai fermecatoare povesti pe care le-am citit in ultima vreme, iar faptul ca un sfert dintr-un singur volum nu mi-a placut nu poate sterge toate impresiile si tot entuziasmul declansat de restul povestii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Rosu de rubin (seria Culorile dragostei, volumul 1) – Kerstin Gier

Albastru de safir (seria Culorile dragostei, volumul 2) – Kerstin Gier

Pauline Reage

Povestea lui O – Pauline Reage

Posted on 23/01/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Eroscop

Traducerea: Doru Mares

Numar pagini: 184

Sinopsis:

„Cea mai indrazneata scrisoare de dragoste pe care un barbat a primit-o vreodata.” – Jean Paulhan

Aceasta capodopera a erotismului, care a starnit unul dintre cele mai puternice scandaluri literare ale secolului al XX-lea, nu s-a dorit a fi de la bun inceput o carte. Ci o simpla scrisoare de dragoste, o declaratie violenta de erotism, redactata noaptea si trimisa prin posta, zilnic, destinatarului: povestea unei tinere femei care, din iubire, se ofera si se supune celor mai rafinate, dar si crude capricii ale amantului sau.

Timp de cateva decenii, autorul acestui text a ramas necunoscut: „O femeie nu putea scrie asa ceva”, a declarat Albert Camus. Trebuie sa fie un barbat. Pe lista de suspecti au fost mentionati: Malraux, Montherland, Robbe-Grillet, Peyre de Mandiargues, Jean Paulhan.
Dupa ce obtine, in anul 1955, Prix des Deux Magots, „Povestea lui O” – pana atunci refuzata de editori, respinsa de librari si interzisa public pe „motiv de indecenta” – devine un bestseller, vandut in milioane de exemplare si tradus in peste 20 de limbi. François Mauriac condamna cartea, Georges Bataille si Graham Green o ridica in slavi.

Placere si infern, erotism si delir intr-o carte unica: romanul unei vieti, singurul roman scris de o autoare ce avea sa-si pastreze anonimatul pana la varsta de 86 de ani!

Parerea mea:

Am fost intotdeauna intrigata si curioasa cu privire la cartile care au starnit scandaluri si controverse in momentul in care au fost publicate. Cele mai multe romane de genul acesta sunt erotice, cu tente intunecate si exagerate, ce socheaza prin incalcarea unor coduri morale, a unor reguli de normalitate considerate ca fiind general valabile.

Cartea lui Pauline Reage ne spune povestea unei tinere femei care, din dragoste pentru iubitul sau, se lasa introdusa intr-o societate in care iubirea si sexualitatea se impletesc cu violenta, pedeapsa, sclavia si durerea. Altfel spus, avem parte de o lectura care ne permite sa aruncam o privire in ceea ce este definit prin conceptul de…CONTINUAREA AICI.

Kerstin Gier

Albastru de safir (seria Culorile dragostei, volumul 2) – Kerstin Gier

Posted on 21/01/201329/10/2014 by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Valentina Georgescu

Numar pagini: 320

Sinopsis:

„Ramasesem impietrita, incapabila sa mai fac vreo miscare sau chiar sa respir. Degetele lui imi atinsera cu grija buzele, imi mangaiara barbia si urcara pe obraji, pana la tample.

– Nu esti o fata obisnuita, Gwendolyn, sopti el, trecandu-si degetele prin parul meu. Esti cu totul si cu totul deosebita. Nu ai nevoie de nici o Magie a corbului ca sa fii speciala pentru mine.

Chipul lui se apropie tot mai mult de-al meu. Cand buzele lui imi atinsera gura, am inchis ochii. OK. Acum urma sa lesin.”

Sa te indragostesti in trecut nu este, poate, cea mai fericita idee. Gwendolyn tocmai a descoperit ca a mostenit de la familia ei capacitatea de a calatori in timp. In Londra secolelor trecute, ea si Gideon au tot felul de probleme, cum ar fi: sa salveze lumea sau… sa invete cum se danseaza menuet. (Doua lucruri nu tocmai usoare.) In vreme ce atitudinea lui Gideon devine tot mai bizara, Gwendolyn se simte din ce in ce mai tulburata, pana cand misterul i se dezvaluie cutremurator de dureros, iar lucrurile se complica si mai tare…

Culorile dragostei este o trilogie palpitanta, amuzanta si plina de romantism. Urmariti aventurile tinerei Gwendolyn in volumul al treilea, Verde de safir.

Roman publicat in 19 tari

Parerea mea:

Primul volum al trilogiei Culorile dragostei, Rosu de rubin mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam. Asadar, am devorat cea de-a doua carte atat de repede incat abia daca au avut timp ideile si impresiile sa mi se aseze in minte.

Per ansamblu, sunt cam la fel de incantata si de volumul al doilea, Albastru de Safir, desi trebuie sa spun ca ma asteptam la cateva dezvaluiri mai picante. Rasturnarile de situatie din acest volum nu lipsesc, insa nu se ridica la nivelul la care ma asteptam. Insa umorul si complicatiile pe care le creaza autoarea compenseaza din plin, asa ca nu ma simt deloc dezamagita de continuarea povestii. Volumul combina acum pregatirile lui Gwendolyn cu misiunile din trecut, care devin ceva mai semnificative decat cele prezentate in primul volum. Totusi, nu avem parte de evenimente cruciale. Apar cateva personaje noi si foarte interesante, printre care bunicul lui Gwendolyn – in versiunea tanara – sau Xemerius, un demon gargui fantoma. Acesta din urma cred ca a fost si personajul meu preferat din acest volum. Este incredibil de dragalas, ironic, istet si ii ofera protagonistei mai mult ajutor decat toate celelalte personaje din jurul sau. Autoarea incepe sa insereze indicii tot mai clare privind adevarul despre originea, puterea si rolul protagonistei, insa reuseste sa pastreze totusi misterul ce planeaza atat asupra acestora cat si a ordinului secret al calatorilor in timp. Exista destule taine ce raman ascunse, iar intrigile incep sa devina tot mai incalcite si mai dificil de descurcat. Tinand cont de avertizarile pe care le-a primit Gwendolyn la inceputul povestii, legate de faptul ca nu ar trebui sa aiba incredere in nimeni din ordin, oricat de simpatice ar fi acele persoane, am o banuiala foarte intunecata cu privire la un personaj ce deocamdata se afla in topul celor mai placute.

Amatorii de romance vor avea si ei parte de cateva fragmente perfecte, intrucat relatia dintre Gwendolyn si Gideon evolueaza si se complica si ea pe parcursul povestii. Iar finalul aduce o surpriza destul de neplacuta pentru eroina iar singura reactie pe care o poti avea este sa pui mana imediat pe urmatorul volum.

Nu cred ca Albastru de safir mi-a placut mai mult decat Rosu de rubin, dar nici nu a fost o lectura dezamagitoare. Am senzatia ca pastreaza aceeasi insusire ca multe alte volume secundare din trilogii, si anume de a fi mai mult o punte de legatura intre prima si ultima carte. Prin urmare, neavand loc prea multe evenimente majore. Totusi, asta nu a stricat deloc placerea lecturii. Sunt destul de sigura ca si daca ar mai urma inca 5 volume cu o actiune la fel de.. temperata, le-as citi cu aceeasi incantare.

Bile albe:

– In ciuda faptului ca autoarea nu mizeaza pe intrigi senzationale si nu avem parte de conspiratii ce vizeaza soarta lumii sau de batalii intre fortele supreme ale binelui si raului, ea reuseste sa te tina totusi in suspans si sa te faca sa te indragostesti de seria Culorile Dragostei. Tocmai prin asta cred ca se si creeaza senzatia de realism, deoarece povestea lui Gwendolyn evolueaza intr-un mod natural, protagonista si restul personajelor comportandu-se exact asa cum ar face-o niste oameni in viata reala.

Bile negre:

– In afara de faptul ca povestea mi se pare putin cam scurta si ca se citeste prea repede, nu imi vine in minte nici un alt minus 🙂

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Rosu de rubin (seria Culorile dragostei, volumul 1) – Kerstin Gier

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Tanjlisa Marie

Reassigned (seria Codename Fairy Godmother, volumul 1) – Tanjlisa Marie

Posted on 20/01/201329/10/2014 by roxtao

Reassigned (seria Codename Fairy Godmother, volumul 1)

Tanjlisa Marie

Data aparitie: 31 octombrie 2012

Numar pagini: 525

Sinopsis:

Ce primesti atunci cand imbini povestea Larei Croft din Tomb Rider cu cea a lui Tinker Bell?

Faceti cunostinta cu Agenta Thunder, cea mai dura zana vanator din Organizatia Zanelor Bune. Aflati ce se intampla atunci cand cea mai buna zana vanator din Organizatie il intalneste pe cel mai infiorator inamic de pe Pamant si este repartizata pe o noua pozitie. In ciuda faptului ca se afla in programul de protectie al Organizatiei Zanelor Bune, Agenta Thunder este descoperita pana la urma de Ciaran, ademenitorul spiridus ucigas din cauza caruia a fost nevoita sa se ascunda. Ciaran, un seducator versat ii castiga increderea zanei si ii prezinta experiente la care ea nici macar nu se gandise. Nu pare a fi atat de amenintator pe cat a fost Thunder lasata sa creada..sau cel putin asa spera. Pe masura ce petrec tot mai mult timp impreuna iar sentimentele evolueaza, zana descopera adevarul ce ii va schimba viata – adevar ce nu il priveste doar pe spiridusul ticalos ci se refera si la conspiratiile ce inconjoara Organizatia si la toate credintele ei de pana atunci.

Daca va plac eroinele puternice, inamicii seducatori, scenele de actiune, zanele nud, spiridusii ucigasi, creaturile magice, conspiratiile sau scenele fierbinti, atunci cartea aceasta este pentru voi.

Parerea mea:

In urma cu cateva zile, vorbind cu cineva despre cartile fantasy publicate in ultimii ani, ajunsesem la concluzia ca s-au cam epuizat ideile originale si ca tot ce apare acum are ca subiect aceleasi si aceleasi creaturi fantastice, prezentate insa in diferite reinterpretari. Avem vampiri clasici, vampiri vegetarieni, romantici, sclipitori, vampiri ce se folosesc de magie pentru a nu fi distrusi de soare, etc. De asemenea,varcolaci clasici, varcolaci ce se transforma oricand doresc, fara sa mai depinda de luna plina, altii care se transforma in functie de anotimpuri, etc. La fel si cu zeii, ingerii sau nefilimii si in principiu, cam cu orice alte fiinte supranaturale. Iar povestile urmeaza de multe ori scenarii destul de asemanatoare si in acelasi timp si destul de previzibile.

Reassigned, primul volum al seriei Codename Fairy Godmother a picat la fix, ca pentru a-mi demonstra cat de gresite erau gandurile mele. Ii multumesc autoarei, Tanjlisa Marie, pentru sansa de a citi acest roman. Eram destul de nesigura la inceput daca imi va placea sau nu, insa ma bucur ca m-a facut totusi destul de curioasa pentru a-l incerca. Pentru ca povestea aceasta a fost cu mult peste asteptari si m-a surprins la fiecare pagina!

Presupun ca ati observat ca de multe ori, odata ce ai prins firul povestii si te-ai familiarizat cu personajele si cu relatiile dintre ele, deja poti banui care va fi cursul actiunii. Intr-adevar, de cele mai multe ori apar si indeajuns de multe rasturnari de situatie care te tin cu sufletul la gura, insa per ansamblu, ai deja o idee despre cum se va incheia probabil povestea. Ei bine, in cazul romanului Reassigned, lucrurile stau cu totul diferit. Autoarea merge in directii atat de neasteptate incat nu ai nici macar o secunda vreo banuiala cu privire la ce se va intampla. Am fost uimita sa descopar ca atunci cand incercam sa imi imaginez un posibil curs al intamplarilor, nu puteam sa imi formez nici cel mai vag scenariu.

In Reassigned, descoperim rasa zanelor bune, cele care indeplinesc dorintele copiilor. Insa, cum pentru implinirea unui vis este nevoie si de un pret, in timp s-a dezvoltat si o ramura a Organizatiei care se ocupa de recuperarea datoriilor. Copii care ajung la varsta maturitatii incercand sa se eschiveze de datoria lor sunt „vanati” de niste zane total neobisnuite, fara aripi, rochii pufoase, sclipiciuri si pasteluri. Agenta Thunder este una dintre acestea. In momentul in care ea da nas in nas cu un barbat ce pare a fi mai mult decat un om obisnuit, este avertizata de caracterul malefic al acestuia si mutata pe un post de zana obisnuita, ce interactioneaza cu copii in vederea implinirii dorintelor acestora. Avem parte aici de cateva scene irezistibile, in care zana cea dura este la un pas de a imbraca fortat rochii de printesa, de a primi o camera roz si de a i se impune schimbari de look si de personalitate imposibil de dragalase. Iar noile misiuni sunt si ele departe de tot ceea e facea inainte cu mare placere.

Intalnindu-se insa din nou cu inamicul diabolic, ce e de fapt un spiridus seducator, alege sa descopere singura adevarul despre el si observa ca ceea ce i s-a spus pana atunci despre el pare a fi in totalitate fals. Povestea lor de dragoste ia insa intorsaturi ciudate, iar Thunder afla secrete atat de marcante atat despre spiridusul Ciaran, cat si despre ea insasi si neamul ei incat intreaga viata ii este data peste cap. Finalul este departe de orice ar putea sa isi imagineze cititorii. Absolut nici o presupunere nu este reala si nimic din ceea ce ati putea banui nu se va intampla.

Am fost incantata de cartea aceasta! Autoarea creeaza o societate si o istorie in totalitate noua si completa a speciei zanelor. Avem zane luptatoare si zane diafane, magie, extraterestrii, spiridusi sexy si alte fiinte supranaturale, un copil geniu, un trib primitiv stravechi si legende antice, suspans si momente induiosatoare si cateva personaje fermecatoare. Pe langa subiectul principal, autoarea introduce si cateva fire narative secundare la fel de interesante, care ofera si mai multa savoare povestii. Asadar, daca aveti chef de o poveste fantasy total diferita fata de ce ati citit pana acum, incercati cu incredere Reassigned.

Bile albe:

– Ideile unice, foarte originale si complexitatea povestii pe care o descoperim treptat.

Bile negre:

– Inceputul putin cam lent si in care se insista prea mult pe placerea indusa zanei de frica oamenilor pe care trebuie sa ii determine sa isi plateasca datoria pentru dorinta implinita in copilarie. Desi importanta pentru a crea un contrast cat mai mare intre misiunile acestea si cele care ii sunt date mai tarziu, as fi preferat ca aceste pasaje sa fie mai comprimate.

English version:

Sinopsis:

What do you get when you splice Tomb Raider’s Lara Croft with Tinker Bell?

Meet Agent Thunder, a kick-butt Huntress with the Fairy Godmother Organization (FGO). Find out what happens when the FGO’s #1 bounty hunter encounters Earth’s most infamous villain and gets Reassigned for her own protection. While in her fairy godmother protection program, Agent Thunder is eventually tracked down by Ciaran, the alluring terminator-leprechaun that she went into hiding to evade in the first place. Ciaran, a seasoned seducer gains the fairy godmother’s trust and introduces her to experiences she’s never even contemplated He doesn’t appear to be as menacing as Agent Thunder was led to believe . . . or so she thought. As they spend more time together and feelings evolve she soon discovers the life-altering truth, not only about the villainy leprechaun, but about conspiracies surrounding the FGO, and everything she’s ever held as gospel.

If you like chicks that kick butt, conflicted villains, arbitrary fight scenes, nude fairy godmothers, terminator-leprechauns, pixies, conspiracies, or hot and heavy petting, then this book is for you.

My opinion:

A few days ago, while talking to someone about the fantasy books published in the last period, I concluded that the original ideas are used-up and that anything published now has the same fantasy creatures, only shown in different presentations. We have classical vampires, vegetarian ones, romantic ones, shiny ones, vampires that use magic in order to walk in the sunlight and so one. Also, we meet classical werewolves, others that can shift anytime they want, not depending anymore of the full moon, werewolves that shift according to the seasons, etc. The same with gods, angels and any other kind of supernatural beings. And the stories are often going in the same direction, being pretty predictable.

Reassigned, the first book in Codename Fairy Godmother series came in the perfect moment, showing me that I was wrong. I must thank the author, Tanjlisa Marie for the opportunity to read this book. At the beginning, I wasn’t sure that I’ll like the book, but I’m glad it made me curios enough to try it. Because the story was beyond expectation and every chapter surprised me!

I suppose you saw that most of the times, once you got the storyline and you meet the characters, you already suspect what’s going to happen next. Of course, usually there are enough twists and turns, so you still feel the tension, but overall, you have an idea about the ending. Well, in Reassigned, the things are totally different. The author takes some directions which are so unexpected that you can’t guess even for a second what’s coming next. I was surprised to see that when I was trying to imagine a possible ending, I wasn’t able to create even the slightest plot.

In Reassigned, we meet the fairy godmothers race, the ones that usually make the kids’ wishes to come true. But, because a dream turned in reality has a price, the Fairy Godmother Organization has a department responsible for the debts recovery. The children that grow up without fulfilling their part of the bargain are “hunted” by some weird fairies, without wings, fluffy dresses, glitter and pastels. Agent Thunder is one of the Huntresses. When she meets a man that seems to be much more than a simple human being, she is warned about his malefic character and reassigned in a normal fairy godmother job, in order to interact with children and make their wishes come true. We get here some irresistible moments, when the tough Huntress is almost forced to wear a princess dress, to receive a pink room and to support some makeover changes that are way too sweet and cute. And her new missions are very far away from the job she used to have and used to love.

Meeting again with the diabolic villain, who is a seductive leprechaun, she chooses to discover alone the truth about him. And soon, she sees that everything she heard about him seems to be false. Their story has some weird turns and Thunder finds out some secrets about Ciaran, the leprechaun, about herself and her extended family which are so shocking that her whole life is inverted. The ending is far from anything the readers might imagine. None of the guesses are real and nothing that you could suspect is going to happen.

I was delighted by this book! The author creates a fairies’ society and a history extremely new and complex. We have warrior fairies, ethereal fairies, magic, ETs, sexy leprechauns and other mystic beings, a genius child, a primitive tribe and some ancient legends, suspense and thrilling moments and some charming characters. In addition to the main idea, the author introduces some interesting secondary storylines that make the book even more captivating. So, if you need a very different fantasy story, choose Reassigned!

Pros:

– The unique and original ideas and the complexity of the story we slowly discover.

Cons:

The book’s beginning is a little too slow and there is an insistence over the pleasure the fairy gets from the people’s fear when she hunts them in order to pay the price for their wish. Although it’s important in order to create a contrast between this missions she loves and the ones she’ll have later, I think this expansion of these fragments was not such a good idea.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Goddess Test (seria Goddess Test, volumul 1) – Aimee Carter

Beta (seria Annex, volumul 1) – Rachel Cohn