Posted in Liz Braswell

Caderea (seria Cele noua vieti ale lui Chloe King, volumul 1) – Liz Braswell

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Adrian Deliu

Nr pagini: 288

 

Sinopsis:

Moartea chiar poate sa-i schimbe viata unei fete

Chloe King este o fata obisnuita. Merge la scoala, isi face temele, mai trage uneori chiulul de la ore, se cearta cu mama ei, si se indragosteste de un baiat… sau doi. Dar, inainte de a implini saisprezece ani, descopera ca i se intampla multe lucruri ciudate: ii cresc gheare de pisica, vede perfect pe intuneric, devine tot mai agila, iar cand cade din cel mai inalt turn din San Francisco moare, dupa care invie.

Pe masura ce descopera adevarul despre originile ei, totul devine o lupta pentru supravietuire. Din fericire pentru Chloe, ea mai are inca opt vieti. Dar oare ii vor fi suficiente?

Parerea mea:

Am castigat zilele trecute primul volum din seria lui Liz Braswell intr-un concurs organizat de Bibliophile Mystery. Tin sa le multumesc fetelor pentru premiul care s-a dovedit a fi un roman grozav.

Tocmai mi-am dat seama ca am terminat aceasta carte intr-o zi..mai exact, 3 drumuri cu metroul si vreo 2 ore maxim, petrecute seara citind. Am urmarit serialul chiar inainte de a afla ca este realizat dupa o carte ce urma sa fie publicata si in Romania de catre editura Leda, mi-a placut si m-a dezamagit faptul ca a fost intrerupt dupa primul sezon, asa ca nu este surprinzator ca am savurat romanul lui Liz Braswell. A fost o surpriza placuta faptul ca serialul a urmat intr-o proportie destul de mare actiunea din carte si ca actorii alesi pentru a intruchipa personajele au fost mai potriviti decat in cazul altor ecranizari realizate dupa romane.

Prima jumatate a cartii prezinta destul de linistit viata lui Chloe King, iar autoarea ofera doar indicii foarte vagi pentru a sugera ce se va intampla in continuare. Pana la un punct, este posibil chiar sa nu observi nimic ciudat sau foarte diferit cu privire la protagonista. Exceptie facand bineinteles, caderea din turn care in mod sigur nu poate fi ignorata. Desi parca si acesteia i-a fost oarecum minimizata importanta: nici unul dintre personaje nu reactioneaza referitor la aceasta intamplare in masura in care ar trebui probabil sa o faca. Nu stiu daca a fost din cauza ca stiam deja din serial cat de dramatic se va schimba cursul intamplarilor, dar chiar nu mi s-a parut plictisitoare aceasta prima parte a cartii. Personajele sunt portretizate bine, majoritatea iti devin simpatice, insa fara a da nastere vreunei pasiuni deosebite, esti introdus in lumea obisnuita a lui Chloe si a apropiatilor ei.

Cartea 1 din Cele 9 vieti ale lui Chloe King nu ofera suficiente detalii cu privire la rasa adevarata a protagonistei sau la motivele pentru care Ordinul a Zecea Lama o vaneaza pe aceasta si pe cei din neamul ei, dar probabil aceste informatii vor fi dezvaluite in urmatoarele volume. In afara de aceste principale secrete, mai raman si cateva taine secundare: cine era tatal adoptiv al lui Chloe, in ce masura era implicat acesta in razboiul dintre cele doua rase, cum a fost descoperita protagonista de ambele grupuri, ce efecte are interactiunea dintre o persoana normala si una precum Chloe, etc. In final stim doar ca unul dintre noii prieteni ai eroinei este personaj pozitiv, iar cel de-al doilea face parte din gruparea inamicilor.  Faptul ca cititorul nu stie nici un lucru in plus fata de protagonista ofera o mai mare apropiere fata de aceasta si cu siguranta creste gradul de tensiune al povestii. Finalul este deschis, promitand mai multe aventuri, explicatii, mistere noi si secrete destainuite in cartile urmatoare.

Bile albe:

– Ceea ce mi-a placut mult a fost modul in care au fost surprinse schimbarile interioare ale eroinei, trecerea brusca de la copilarie la adolescenta, modul in care aceasta pare sa devina uneori o persoana total diferita fata de cea care era si pe care o cunostea pana atunci si faptul ca aceste schimbari se datoreaza nu doar varstei dificile, ci sunt amplificate si de trezirea adevaratei naturi a lui Chloe.

– Stilul cartii este extrem de accesibil si poate doar putin prea tineresc si usurel, dar iti ofera totusi in acest fel un sentiment de familiaritate. Fara sa iti dai seama, te trezesti implicat total in actiune, empatizand cu personajul principal, simtind ca ii intelegi fiecare decizie si fiecare gest. La un moment dat, m-am intrerupt din citit exact cand ajunsesem la un fragment in care personajul trecea printr-o intamplare ce o infuriase cumplit si mi-am dat seama ca brusc, eram extrem de nervoasa si nerabdatoare, fara sa fi avut absolut nici un motiv concret; singura explicatie era faptul ca inca nu reusisem sa ma desprind de starea in care intrasem citind.

Bile negre:

– Mama protagonistei apare in carte doar ca „mama lui Chloe”  sau, mai des, „doamna King”. Mi s-a parut ca se evita astfel o apropiere a cititorului de personaj, dar nu inteleg scopul final. Referirea la personaj doar sub aceste forme este impersonala, rece si scade parca din importanta rolului acesteia in povestea lui Chloe. In plus, minimizeaza efectele catorva scene care se vroiau probabil ceva mai emotionale.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nici moarta, nici maritata – Maryjanice Davidson

Nu plange sub clar de luna – Heather Davis

Posted in Charlaine Harris

Morti cu totii (seria Vampirii Sudului, volumul 7) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Lavinia Braniste

Nr pagini: 384

 

Sinopsis:

Pentru Sookie Stackhouse nu e deloc ciudat sa fie inconjurata de tot felul de teriantropi, varcolaci, zane si vampiri, cu intregul lor alai de probleme. Chiar si ea are insa o limita. Pe langa faptul ca lupta acum sa se impace cu noul barbat din viata ei – frumosul varcolac Quinn, trebuie sa faca fata unei importante reuniuni a vampirilor. Adunarea, care atrage numele cele mai influente ale lumii mortilor vii din centrul Statelor Unite, se anunta a fi foarte tensionata. Regina vampirilor din Louisiana se afla intr-o situatie critica, intrucat puterea ei a avut de suferit in urma trecerii uraganului Katrina. Cu aliante secrete si intelegeri ascunse pe ordinea zilei – si a noptii – Sookie trebuie sa hotarasca de ce parte se afla. Iar alegerea ei poate insemna supravietuire sau catastrofa totala…

“O serie tot mai furtunoasa, savuros de diabolica.” The Dallas Morning News

“Sookie este una dintre cele mai fermecatoare eroine care au existat vreodata.” BookPage

“Charlaine Harris combina ludic mai multe genuri, pentru a ajunge la o creatie stralucita, care ii poarta amprenta stilului inconfundabil.” Rocky Mountain News

Parerea mea:

Mi-a placut mult de tot acest volum! Toata actiunea se desfasoara in decurs de cateva zile, iar povestea este o alunecare rapida intre evenimente care de care mai interesante si mai captivante, dezvaluiri de secrete si demascari ale conspiratiilor dintre grupurile ce participa la reuniunea vampirilor . Ritmul este alert si pe masura ce citesti aventurile prin care trece Sookie devii parca tot mai dependent de ceea ce se intampla in carte.

Este fascinant sa descoperi sistemele de socializare dintre vampiri, obligatiile impuse de rangurile acestora, actele pe care aleg sa le infaptuiasca pentru a se proteja fie pe ei, fie pe stapanii lor, indiferent de consecinte sau modul elegant si intr-o oarecare masura perfid in care actioneaza in vederea apararii propriilor interese in cazul in care dispozitiile venite de la cei superiori lor din punct de vedere social nu ii avantajeaza.

Cand ajungi la ultimele 50 de pagini intri parca intr-o stare de frenezie, nu stii cum sa dai paginile mai repede pentru a putea afla care au fost consecintele complotului Fratiei Soarelui si a complicilor acestora. Pana spre final primim indicii destul de vagi si disparate cu privire la dezastrul ce e pe cale sa se produca, asa ca in momentul in care acesta izbucneste, esti total surprins. Se intampla extrem de multe lucruri surprinzatoare pe tot parcursul cartii, lucruri ce sunt descrise remarcabil, astfel incat aproape vizualizezi in minte actiunile din carte, sub forma unui film. Finalul este rapid,  in doua-trei pagini se trece de la un ritm accelerat la o reintoarcere calma la lumea normala si viata linistita din Bon Temps, dar consecintele  dezastrului de la reuniune povestite anterior de domnul Cataliades asigura fara indoiala o serie de schimbari majore pentru urmatoarele volume.

Bile albe:

– Mai mult de nevoie, legatura dintre Eric si Sookie se intareste din nou, ceea ce sper ca va duce intr-un final la o relatie veritabila intre acestia. Imi pare rau totusi de Quinn, care probabil va cadea la mijloc in aceasta situatie. Este un personaj fermecator de-a dreptul si mi-as dori ca scriitoarea sa ii asigure o alternativa potrivita intr-unul din volumele viitoare.

– Mi-a placut relatia pe care a construit-o autoarea intre Sookie si Barry, modul in care acestia isi descopera abilitatile si colaboreaza intre ei, desi parteneriatul dintre ei se incheie cam abrupt la finalul romanului. Pana la urma, Barry este eroul acestui volum, el este cel care declanseaza operatiunile de salvare, desi o face cand este aproape prea tarziu.

Bile negre:

– Nu exista chestiuni majore care sa imi fi displacut in acest volum. Totusi, daca ar fi sa ma gandesc la ceva, ar trebui sa mentionez reactia si sentimentele exagerate pe care le experimenteaza Sookie la aflarea adevaratei povesti a lui Quinn. Este vorba de trecutul sau, trecut care nu are nici o legatura cu Sookie, care nu are vreo latura malefica si nu a avut consecinte neplacute, asa ca nu ar trebui sa reprezinte vreun motiv de furie pentru protagonista. Partea buna este ca se desfasoara indeajuns de multe intamplari pana ca aceasta sa se revada cu varcolacul, dupa ce i-a aflat povestea si astfel reactiile ei sunt mai temperate si mult mai potrivite.

– Nu pot sa ma abtin sa nu ii consider pe cei doi telepati, Sookie si Barry, vinovati intr-o oarecare masura de producerea catastrofei de la hotel, avand in vedere ca ambii au observat si au ignorat indiciile ca ceva rau urma sa se intample si ambii fusesera angajati exact pentru a descoperi astfel  de planuri. Desi tot ei sunt si cei care incep salvarea vampirilor din hotel, sunt in acelasi timp responsabili ca nu si-au indeplinit misiunile asa cum ar fi trebuit sa o faca.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Mai rau decat moartea (Vampirii Sudului, vol. 8) – Charlaine Harris

Mort si-ngropat (Vampirii Sudului, vol. 9) – Charlaine Harris

Posted in Marc Levy

Si daca e adevarat…- Marc Levy

Disponibil la: Editura Trei

Colectia: Fiction Connection

Traducere: Vasile Zincenco

Nr. de pagini: 232

 

Sinopsis:

“Ce-o sa-ti spun nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea…”

Ce sa crezi despre o femeie care-ti alege dulapul din baie ca sa-si petreaca zilele in el? Care se mira ca o poti vedea? Care apare si dispare brusc si pretinde ca este in coma profunda la celalalt capat al orasului? Pe ea trebuie să o duci la psihiatru, sau pe tine? Sau, dimpotriva, trebuie sa te lasi in voia acestei aventuri extravagante?

Si daca este adevarat?… Daca e adevarat ca Arthur este singura persoana care poate imparti secretul lui Lauren, o poate contempla pe aceea pe care nu o vede nimeni, poate vorbi cu aceea pe care n-o aude nimeni?… O poveste tandra, o aventura plina de umor si neprevazut.

Marc Levy, fiul unui editor de lucrari de arta, se afla in fruntea unui cabinet de arhitectura cand a scris acest prim roman ce a suscitat un interes mondial chiar inainte de aparitia sa în Franta, în 2000. Si daca e adevarat?… a fost tradus in peste douazeci de tari, iar celebrul producator si realizator american Steven Spielberg a cumparat cu 2.000.000 de dolari dreptul de a-l ecraniza. De atunci, Marc Levy a mai publicat doua best-seller-uri: Unde esti? (2001) şi Sapte zile pentru o veşnicie (2002). Cele trei romane s-au vandut pana acum în mai mult de 3.000.000 de exemplare.

Parerea mea:

„Si daca e adevarat…” este o poveste sensibila, incarcata de ganduri si momente profunde, cu o idee extrem de originala la baza si istorisita parca pe un ton cald, o poveste surprinzatoare, dar pe care o simti atat de aproape incat te face parca sa exclami „Cum de nu mi-a trecut si mie prin minte o astfel de idee?”

Cartea pare compusa dintr-o doza de fantasy, una de dragoste, destule pasaje cu o incarcatura usor filozofica si cateva fragmente de actiune ce te incarca cu emotii si nerabdare. Romanul te provoaca sa iti imaginezi cum ai reactiona tu daca intr-o zi ai intalni o fiinta pe care tu, dintre toti oamenii de pe pamant, ai fi singurul care o poate vedea, auzi si simti. Cat timp ar dura pana sa crezi cu adevarat ce ti se intampla, cat timp ar dura pana sa te hotarasti daca o vei ajuta, cum ai reusi sa nu pari nebun in ochii celorlati si in ce mod ai hotari sa sfidezi soarta pentru a pastra acel suflet alaturi de tine?

Pe masura ce se desfasoara lucrurile, Arthur se indragosteste de Lauren, iar sentimentul este reciproc. Interesant este faptul ca Arthur alege sa o ajute pe aceasta inca dinainte de aparitia unor sentimente intre ei, Lauren parand a fi exact sclipirea de care are el nevoie in viata sa, destul de echilibrata pana atunci. Protagonistul isi risca intreaga viata in lupta contra destinului, uita de tot ce a construit pana atunci, punand la cale un plan ce ii va salva iubirea.

Inca de la inceput exista momente in care autorul alege o exprimare pretioasa, in care asaza sfaturi simple ce indeamna la pretuirea vietii si a fiecarui moment frumos, sfaturi pe care de cele mai multe ori le uitam, coplesiti de nemultumiri sau de ideea ca putem vedea maine lumea, putem lupta maine pentru ceea ce ne dorim, ii putem iubi maine pe cei dragi, ne putem indeplini maine visele, putem incepe sa traim cu adevarat maine. Iar uneori maine nu mai exista.

Finalul cartii este deschis, incheindu-se exact cu frazele spuse in clipa in care personajele s-au cunoscut, iar tonul senin al autorului te face sa te gandesti ca probabil viitorul este intr-adevar stralucitor pentru cei doi protagonisti.

Bile albe:

– Inceputul romanului, momentele in care Lauren si Arthur se intalnesc si cele in care incep sa se acomodeze unul cu altul sunt povestite intr-un mod extrem de amuzant, dialogurile dintre ei sunt pline de ironii fine, iar reactiile lui Arthur sau incercarile lui Lauren de a-si coordona gesturile sau deplasarile sunt incarcate de umor.

– Capitolele care descriu copilaria lui Arthur alaturi de mama acestuia sunt emotionante si incarcate de un sens aparte. Modul in care Lili si-a crescut fiul este aproape magic si reprezinta poate cel mai potrivit mod de a transforma un baietel intr-un adult echilibrat, al carui caracter se apropie de perfectiune in toate privintele. Revenirea la casa in care a crescut personajul, descoperirea secretelor ascunse pana atunci si scufundarea in amintiri sunt descrise perfect de catre autor, reusesti sa vezi in minte scenele si sa intelegi legaturile ce se creeaza intre acestea.

Bile negre:

– Singurele parti mai nerealiste mi s-au parut cele in care Paul se lasa convins atat de usor sa rapeasca trupul lui Lauren alaturi de prietenul sau – in ciuda faptului ca nu ii crede acestuia povestea si modul lipsit de obstacole in care furtul se desfasoara.

– Nu am inteles de ce Arthur alege sa nu ii spuna mamei lui Lauren adevarul, oricat de incredibil ar parea si sa ii ceara acesteia ajutorul in loc sa se gandeasca direct la rapirea trupului. Chiar daca nu ar fi fost poate 100% convinsa de veridicitatea povestii, cred ca aceasta ar fi reprezentat totusi un motiv indeajuns de intemeiat pentru a renunta la ideea eutanasiei. Dar probabil povestea ar fi devenit astfel prea simpla si s-ar fi pierdut scenele de actiune ce apar odata cu rapirea trupului din spital si transportarea acestuia la casa lui Arthur.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Nefertiti. Cartea mortilor – Nick Drake

Caderea (Cele noua vieti ale lui Chloe King, cartea 1) – Liz Braswell

Posted in Charlaine Harris

Categoric moarta (seria Vampirii Sudului, volumul 6) – Charlaine Harris

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducere: Ana-Maria Nica

Nr pagini: 408

 

Sinopsis:

Amestecul spumos de dragoste, mister si fantezie continua! Si in acest episod, Sookie Stackhouse se dovedeste a fi la fel de activa si de implicata in intrigile si luptele violente dintre clanurile fiintelor supranaturale. Cand eroina noastra se pomeneste pe neasteptate in ipostaza de mostenitoare a verisoarei sale decedate, lucrurile se complica teribil. Insa cineva nu vrea ca Sookie sa cerceteze prea adanc trecutul acesteia si face totul ca s-o opreasca. Lista suspectilor incepe cu varcolacii renegati– care nu o recunosc pe Sookie drept prietena a haitei –, si se incheie cu insasi regina vampirilor, care rascoleste un subiect mai mult decat delicat pentru Sookie: prima ei iubire, fascinantul vampir Bill. Viata curajoasei tinere atarna la un moment dat doar de un fir, dar asta nu inseamna ca ea se retrage din fata pericolului.

“Harris creeaza un mic orasel in Louisiana, populat de personaje imprevizibile si realiste, pe care cititorii vor vrea sa le intalneasca iar si iar.” Crescent Blues

“Imi place lumea plina de imaginatie si creativitate a lui Charlaine Harris!” Christine Feehan

Parerea mea:

„Categoric moarta” mi s-a parut mai mult un roman de legatura sau de umplutura intre cel anterior si urmatorul. Pare mai mult un fel de preludiu pentru volumul 7, bineinteles, in cazul in care in acesta scriitoarea va reveni cu niste idei mai surprinzatoare.

In cartea cu numarul 6 nu se intampla nimic deosebit, iar daca faci abstractie de faptul ca protagonista este inconjurata de fiinte supranaturale, poti considera povestea ca fiind a unei persoane ce face o calatorie intr-un alt oras, intra in cateva altercatii cu niste personaje de acolo, participa la o petrecere unde ofera un mic ajutor ce pana la urma se dovedeste a fi inutil, lasa in urma o iubire si incepe o relatie noua. Cartea nu aduce nimic nou in afara de aflarea adevarului despre Bill, adevar ce nici macar nu este atat de socant, mai ales daca nu ai fost tocmai fan al personajului. Gandindu-ma la toate volumele anterioare, am senzatia ca autoarea nu si-a dozat corect ideile si inspiratia: unele carti pareau putin exagerate chiar si pentru genul fantasy – personajul trecea prin atatea aventuri consecutive incat povestea devenea extrem de nerealista si putin prea incarcata, iar in altele evenimentele importante par sa lipseasca total. Sunt convinsa ca oricare persoana care a citit toate volumele de pana acum din serie nu va renunta la urmatoarele doar pentru ca acesta nu este cel mai reusit, dar tind sa cred ca nu va deveni volumul preferat al nimanui.

Bile albe:

– Mi-au placut cateva personaje noi si de asemenea si cele care fusesera prezentate succint in volumele anterioare. Quinn este un personaj remarcabil (desi sper ca pana la urma partenerul lui Sookie sa fie Eric), Amelia este tot mai amuzanta pe masura ce inainteaza povestea, iar momentul din final cand dezvaluie cum s-a incheiat relatia ei cu Bob si sentimentul de resemnare si indiferenta fata de situatia in care se afla reprezinta probabil cea mai nostima faza din carte, regina si supusii ei sunt mult mai simpatici fata de cat m-as fi asteptat. Pentru cititorii care l-au preferat pe Bill, acesta ar putea fi o dezamagire in acest volum, dar pentru mine a fost o placere sa descopar ca antipatia mea fata de acest personaj are acum si motive pe care sa se bazeze.

Bile negre:

– Evenimentul ce declanseaza toata povestea in „Categoric moarta” este moartea verisoarei lui Sookie, Hadley. Desi aceasta a fost un personaj episodic, mi s-a parut ciudat faptul ca autoarea alege sa informeze cititorul cu privire la transformarea ei in vampir si ulterior moartea definitiva a acesteia intr-un mod destul de fugitiv, mai ales ca aceste doua intamplari stau la baza intrigii romanului. As fi preferat ca aceste situatii sa fie mai detaliate, mai ales ca am senzatia si acum ca poate nu am fost eu destul de atenta in volumele anterioare si am ratat astfel povestirea acestora.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Morti cu totii (Vampirii Sudului, vol. 7) – Charlaine Harris

Mai rau decat moartea (Vampirii Sudului, vol. 8) – Charlaine Harris

Posted in Iain Pears

Misterul Tiziano – Iain Pears

Disponibil la: Nemira

Traducere de: Adriana Badescu

Colectia: Suspans

Numar pagini: 288

 

Sinopsis:

Cand Louise Masterson, membra a celebrului Comitet Tiziano, este gasita moarta, injunghiata intr-o gradina publica din Venetia, generalul Bottando de la Brigada Furturi Opere de Arta din Roma o trimite pe Flavia di Stefano in ajutorul carabinierilor din Venetia. Ei insa nu par sa fie convinsi ca au nevoie de vreun sprijin, considerand ca autorul crimei ar fi un simplu hot sicilian. Insa Flavia… are suspiciunile ei si apeleaza la serviciile istoricului de arta britanic Jonathan Argyll,  aflat in Venetia pentru a achizitiona o pictura din colectia marchizei di Mulino. Dupa ce impresionanta colectie este pradata si un alt memebru al comitetului moare in mod straniu, Flavia si Argyll pornesc la drum pentru a afla adevarul. Cu cat se aproprie de rezolvarea cazului, misunea devine din ce in ce mai periculoasa, iar cheia misterului se gaseste intr-un portret disparut, atribuit lui Tiziano.

„O satira ludica la adresa scenei artistice internationale si a birocratiei Politiei italiene, care il readuce pe timidul istoric de arta britanic periculos de aproape de frumusetea vulcanica a Brigazii Furturi Opere de Arta, atat de indragiti in Afacerea Rafael.” Publishers Weekly

“Un roman politist elegant si rafinat, inspirat din istoria artei […]. Dar aici adevarata opera de arta este intriga, un exemplu de inginerie structurala pe care orice artist ar fi invidios.” New York Times

“O carte eleganta si plina de umor, pe gustul celor care iubesc un puzzle inteligent construit.” FRANCES HEGARTY, Mail on Sunday

„Ceea ce parea o simpla misune de rutina devine o cursa periculoasa in cautarea unui portret disparut atribuit lui Tiziano. […] O lectura deosebit de placuta.” Library Journal

“O poveste complexa dar placuta, adesea comica, in cadrul careia motivul artistic este in mod ingenios esential pentru aflarea misterului.” Guardian

Parerea mea:

Cu siguranta ca o multime de carti politiste sau de suspans s-au tot scris de zeci de ani. Dar parca doar odata cu aparitia romanului „Codul lui Da Vinci” a fost adusa in atentia cititorilor o avalansa de romane construite pe aceeasi reteta cu priza la public: o crima in lumea artei ce declanseaza o cursa pentru dezvaluirea unor secrete si un viitor cuplu de personaje principale de sex opus a caror relatie se dezvolta odata cu implicarea lor in aflarea misterelor. De cele mai multe ori, protagonistii sunt politisti retrasi, detectivi, profesori universitari, specialisti in istoria artei, etc si sunt angajati oarecum neoficial sa rezolve crima. Asta pentru a le ingreuna participarea la ancheta. Si de asemenea, de multe ori la inceputul cartii nici nu se inghit.

In mod ciudat, nu ma satur niciodata de aceeasi reteta uzata. Imi place sa descopar ce secrete au reusit sa isi imagineze autorii si sa aflu ce interese ar putea avea personajele negative. Probabil ca oricine citeste o asemenea carte, mai ales daca nu e la prima de genul acesta isi imagineaza deja finalul, sau cel putin o mare parte a sa; dar este distractiv sa te lasi de fiecare data prins de poveste, sa tresari atunci cand protagonistii sunt la un pas de a fi prinsi de inamici, sa incerci sa rezolvi singur puzzle-ul pana ajungi la final, sa te surprinda aflarea secretului sau prinderea criminalului ce parea a fi nevinovat pana la ultimele pagini ale cartii, sa zambesti cand el si ea inteleg in sfarsit ce simt unul pentru altul, etc. Surprinzator, de data aceasta protagonistii inca nu ajung sa se implice intr-o relatie, dar avand in vedere ca mai exista inca 6 carti in seria Jonathan Argyll, Misterul Tiziano fiind abia a doua, probabil ca povestea va evolua in dirtectia aceasta intr-unul din romanele urmatoare.

Intriga este destul de bine construita, misterul atrage, desi povestea nu e chiar cea mai interesanta dintre cele de acest gen, citite pana acum. In plus, parca ii lipseste o oarecare doza de savoare, nu imi dau seama din ce cauza. Nu e nimic gresit in firul istorisirii dar parca nici nu are indeajuns farmec. Totusi, finalul aduce destule dezvaluiri interesante incat sa te faca sa uiti de acest lucru.

Bile albe:

– Ideea misterului trezeste interesul, motivele crimelor la fel, modalitatea in care acestea au fost savarsite bine mascata. Felul in care sunt descoperite unele indicii este interesant si te provoaca sa incerci  sa descoperi criminalul si motivul crimei inainte de a-ti fi dezvaluit.

Bile negre:

– Personajele nu mi se par deloc remarcabile. Cand citesc astfel de carti, imi place ca macar unul dintre protagonisti sa imi atraga atentia, sa para ca detine acea sclipire de geniu sau o intuitie neobisnuita. Sau cel putin sa fie foarte simpatice. Din pacate, Flavia si Argyll sunt banali, nu te atrag, nu te intriga, nu iti spun nimic. Singurul care mai salveaza situatia spre partea a doua a cartii este generalul Bottando, care pare ceva mai rasarit decat cei doi colaboratori ai sai.

– Dialogurile mi s-au parut de cele mai multe ori usor pompoase, de parca autorul s-ar fi straduit sa le scrie, constient ca trebuie sa fie veridice, nostime, inteligente si naturale, dar nu a reusit sa obtina rezultatul dorit. In plus, este foarte ciudat faptul ca nu doar o singura data, scriitorul alege sa povesteasca unele dialoguri, unele chiar extrem de importante, in loc sa le redea direct. Modul acesta de a reda povestea scade din importanta faptelor, acolo unde chiar nu era cazul sa o faca.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Jurnalul Zlatei – Zlata Filipovic

Nu plange sub clar de luna – Heather Davis