Posted in Salla Simukka

Rosu ca sangele (seria Alba-ca-Zapada, volumul 1) – Salla Simukka

Rosu ca sangele (seria Alba-ca-Zapada, volumul 1) - Salla SimukkaDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Young Fiction Connection

Traducerea: Sigrid Crasnean

Numar pagini: 232

 

Sinopsis:

Un thriller pentru adolescenti. Un succes international. Citeste primul volum al trilogiei Alba-ca-Zapada!

E cea mai grea iarna din ultimii ani; strazile din Tampere, Finlanda, sunt inghetate si acoperite de zapada. Si nimic nu contrasteaza mai tare cu albul zapezii decat sangele.

Lumikki Andersson, o adolescenta in varsta de 17 ani, locuieste singura si urmeaza cursurile unui liceu de arte. Si-a facut o regula din a nu se implica in lucruri ce nu o privesc. Totusi, aceasta regula este pusa la incercare in ziua in care Lumikki gaseste bancnote patate de sange in camera obscura a liceului. Dandu-si seama ca trei elevi de la liceul sau au un amestec in acest incident, Lumikki se trezeste prinsa in hatisul unei afaceri internationale cu droguri. Viata ii este pusa in pericol.

Acum si adolescentii au o Lisbeth Salander a lor!

Parerea mea:

Cred ca nimeni nu poate nega talentul autorilor nordici de a crea suspans si de a-si prinde cititorii in mrejele povestilor pe care le scriu. Salla Simukka nu face exceptie, desi romanul ei, Rosu ca sangele este unul pentru adolescenti, iesind deci din tiparele literaturii politiste scandinave cu care suntem obisnuiti.

Mi s-a parut foarte interesant mixul pe care il foloseste autoarea: pe de-o parte, utilizeaza elemente des intalnite in literatura de suspans nordica, insa pe de alta parte, traseaza o linie clara ce o diferentiaza de aceasta. Gandindu-ma la mai multe aspecte ale povestii, imi dau seama ca sunt tentata sa spun acelasi lucru despre fiecare: ca intr-un fel, seamana cu alte romane scrise de autori scandinavi dar ca in acelasi timp, parca sunt totusi foarte diferite. Sa o luam pe rand. In general, acest tip de literatura nu ma captiveaza total de la primele 2-3 capitole, desi elementul care declanseaza actiunea este prezentat inca de la inceput. La fel s-a intamplat si in cazul de fata. Dar totodata, faptul ca in aceasta carte personajele centrale sunt niste adolescenti, mi-a trezit interesul mai mult ca de obicei. Iar odata ce atentia mi-a fost acaparata, nu am mai lasat cartea din mana si nu am realizat cand au trecut orele pana cand am ajuns la ultima pagina. O alta dovada a acestui aspect ingenios legat de amestecul de elemente originale cu altele tipice este insasi protagonista. Daca de obicei dam peste politisti, detectivi, avocati sau ziaristi care investigheaza anumite cazuri, de data aceasta avem de-a face cu o eroina aflata inca la liceu, care ajunge sa fie prinsa intr-un complot fara sa vrea. Personaj cum nu se poate mai diferit asadar fata de gama de protagonisti preferati de obicei in acest gen literar. Insa in mod surprinzator, am regasit trasaturile eroilor din alte povesti in personalitatea lui Lumikki Andersson. La fel ca majoritatea acestor protagonisti clasici, eroina Sallei Simukka este o fire singuratica, misterioasa, destul de sarcastica si distanta. Cu o inteligenta peste medie, cu abilitati uimitoare de camuflare, de adaptare la situatii noi si de infruntare a primejdiilor (castigate insa in circumstante nu foarte fericite), Lumikki reuseste sa descurce itele unui mister mult mai complex decat se banuia la inceput. Ceea ce sta totusi la baza personalitatii protagonistei este o drama, asa cum se intampla adesea in cazul personajelor care investigheaza cazurile suspecte cu atat de mult succes. Daca pana acum eram obisnuiti cu drame ce tineau de familii destramate, crime in cadrul familiilor, pierderea vreunui coleg intr-o infruntare cu raufacatorii sau alte lucruri similare, de data aceasta descoperim ca ceea ce a modelat caracterul eroinei este un sir lung de ani traiti sub spectrul terorii.

Mi-a placut modul in care se imbina povestea unor adolescenti rasfatati cu aspectele intunecate ale societatii si cum protagonista reuseste sa faca trecerea dintr-o zona in alta atat de subtil. Autoarea ilustreaza cu abilitate atat scenele din viata de zi cu zi a liceenilor, cat si tablourile din lumea drogurilor, a traficantilor, a criminalilor, a politistilor corupti, etc. In plus, impleteste firele narative din trecut si prezent si mentine astfel un ritm alert, oferind cititorului flash-uri din trecutul personajelor si pastrand pana spre final nu doar un singur mister, ci mai multe taine ce trebuie descoperite. Am fost surprinsa de asemenea de realismul cu care au fost construite personajele secundare, adica cei trei adolescenti implicati in acelasi complot in care se trezeste si Lumikki . Desi la prima vedere pot parea cliseice, personaje-tip ce nu au cum sa iti rezerve vreo surpriza, in scurt timp incep sa ti se dezvaluie intr-un mod diferit, facandu-te sa intelegi ca invelisul acela cliseic nu era decat o masca, iar ceea ce se ascunde sub ea e diferit.

Rosu ca sangele este una dintre acele carti capabile sa cucereasca in egala masura publicul tanar ca si pe cel adult. Are toate elementele unui thriller bun, insa majoritatea scenelor sunt mai soft decat in alte romane similare, mai putin sangeroase sau socante. Romance-ul isi face simtita prezenta vag, insa intr-o maniera originala, deloc siropoasa si total iesita din tipare. Povestea contine destul de multe elemente atractive pentru ca adolescentii sa fie captivati de ea, iar intriga este indeajuns de inteligent construita incat sa provoace si un cititor adult, iubitor de literatura politista, suspans si rasturnari de situatie neasteptate.

Multumesc Editurii TREI pentru sansa de a citi acest roman.

Bile albe:

Atmosfera tipica literaturii nordice, un fir narativ surprinzator si o tensiune continua, care te face din ce in ce mai curios sa descoperi adevarurile ascunse, pe masura ce avansezi cu lectura.

Bile negre:

Desi surprinzatoare dintr-un anumit punct de vedere, identitatea Ursului Polar mi s-a parut ca nu a avut totusi efectul spectaculos pe care il anticipam. Imi imaginam ca va fi cineva cunoscut si probabil din acest motiv am fost vag dezamagita ca nu am aflat prea multe de fapt, in ciuda dezvaluirilor facute cu privire la acest personaj.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Fete stralucitoare – Lauren Beukes

Angelologia (seria Angelologia, volumul 1) – Danielle Trussoni

Posted in Guillaume Musso

Dupa sapte ani – Guillaume Musso

Dupa sapte ani - Guillaume MussoDisponibil la: Editura ALL

Colectia: Strada Fictiunii Bestseller

Traducerea: Liliana Urian

Numar pagini: 312

 

Sinopsis:

Artista boema si temperamentala, Nikki da buzna in viata linistita si ordonata a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche si bogata familie newyorkeza. Desi sunt cum nu se poate mai diferiti, se iubesc cu pasiune si se casatoresc. Dar casnicia lor nu merge si, incet-incet, ura ia locul iubirii. Dupa un divort furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Pana intr-o zi, cand disparitia misterioasa a fiului lor o face pe Nikki sa-i ceara ajutorul fostului sot, pe care nu l-a mai vazut de sapte ani. Constransi sa-si uneasca fortele, Nikki si Sebastian pornesc intr-o urmarire plina de neprevazut, care ii poarta de pe strazile Parisului pana in inima junglei amazoniene. Prinsi intr-o conspiratie infernala, cei doi au prilejul de a redescoperi o intimitate pe care o credeau pierduta pentru totdeauna.

„Un cuplu a la Cary Grant si Katherine Hepburn, multe personaje interesante, o scriitura care da dependenta. Un roman pe care, va asigur, il veti citi cu sufletul la gura.“ – Europe 1

„Un thriller romantic, plin de emotii si de aventuri, de sentimente si de rasturnari de situatie.“ – Le Soir Magazine

Parerea mea:

Poate ca daca as fi citit romanul Dupa sapte ani in alta perioada, probabil nu mi-ar fi placut atat de mult. Insa parcurgandu-l dupa ce tocmai citisem doua romane clasice, acest thriller a fost exact genul de lectura usoara si relaxanta de care aveam nevoie.

Guillaume Musso m-a impresionat in mod placut cu romanul Fata de hartie si chiar eram curioasa sa descopar daca alte carti scrise de el sunt la fel de surprinzatoare. Desi majoritatea recenziilor romanului Dupa sapte ani nu sunt la… CONTINUAREA AICI.

Posted in C.S. Lewis

Marea despartire – C.S. Lewis

Marea despartire - C.S. LewisDisponibil la: Humanitas

Colectia: Seria de autor C.S. Lewis

Traducerea: Alexandru Macovescu

Numar pagini: 136

 

Sinopsis:

Marea despartire este Divina comedie a lui C.S. Lewis. Povestea alegorica ne poarta intr-o calatorie din Iad, un oras cenusiu cu strazi pustii, care se dovedeste a fi Purgatoriul pentru aceia care se hotarasc sa-l paraseasca, pana in apropierea Raiului, un munte inverzit la care ajung cei ce au puterea de a renunta la iluziile vietii pamantesti. Insa drumul anevoios intre cele doua taramuri il aduce pe narator in preajma unor personaje – artistul neinteles, intelectualul cinic, savantul sceptic, clericul apostat, bruta belicoasa – incredintate de permeabilitatea granitei dintre bine si rau si astfel sfasiate de imposibilitatea alegerii.

„La urma urmei, scrie Lewis, sunt doua feluri de oameni: unii care ii spun lui Dumnezeu: «Faca-se voia Ta» si altii carora Dumnezeu le spune «Faca-se voia ta».“

Parerea mea:

Marea despartire mi-a atras atentia prin mentiunea din descrierii editurii: „Marea despartire este Divina comedie a lui C.S. Lewis.”. Opera lui Dante Alighieri a fost una dintre cartile mele preferate, asa ca o astfel de paralela nu avea cum sa ma lase rece.

Viata de apoi a fascinat dintotdeauna si de-a lungul timpului, numerosi scriitori au incercat sa isi imagineze cum arata iadul, purgatoriul si raiul si ce se intampla cu sufletele odata ce parasesc viata aceasta. Protagonistul lui C.S. Lewis isi incepe calatoria prin iadul inchipuit sub forma unui oras intunecat, deprimant. Nu avem parte de diavoli, de cazane cu smoala fierbinte sau de oameni torturati. Iadul pare o comunitate aproape normala, cu exceptia faptului ca… CONTINUAREA AICI.

Posted in Stacy Schiff

Cleopatra. Povestea fascinanta a ultimei regine a Egiptului – Stacy Schiff

Cleopatra. Povestea fascinanta a ultimei regine a Egiptului - Stacy SchiffDisponibil la: Editura ALL

Colectia: Carte academica/Umaniste/Istorie

Traducerea: Lavinia Vasile

Numar pagini: 344

 

Sinopsis:

Desi Cleopatra a murit timpuriu, la 39 de ani, cu o generatie inainte de Hristos, regina Egiptului a restabilit contururile lumii antice. Era incomparabil mai bogata decat orice alta persoana din Mediterana si poseda remarcabile abilitati politice. A fost asociata cu doua dintre cele mai proeminente personaje ale lumii romane – Iulius Cezar si Marc Antoniu. Incestul si asasinatul erau la ordinea zilei in familia reginei. Considerata zeita in copilarie, domnind la 18 ani, de secole intregi a constituit subiectul speculatiilor, al veneratiei, al barfei si legendei. De-a lungul timpului, complexa si flexibila ei personalitate s-a pierdut. Printr-o magistrala intoarcere la sursele clasice, Stacy Schiff separa cu indrazneala faptele de fictiune, reconstituind intr-un mod profund original o existenta fabuloasa.

Parerea mea:

Una dintre cele mai cunoscute figuri din istorie, Cleopatra ramane totusi un mister, in ciuda fascinatiei pe care o insufla de mii de ani.

Cartea lui Stacy Schiff ofera o imagine destul de complexa a ei, bazandu-se pe unele dintre cele mai credibile surse din Antichitate, insa aceasta este inca departe de a fi completa. Aproape fiecare actiune a reginei, fiecare alegere a sa este interpretata in mod diferit de scriitorii vremii, asa ca devine imposibil de ales intre variantele posibile. Toti cei care au scris despre Cleopatra in perioada vietii sale au facut-o manati de anumite… CONTINUAREA AICI.

Posted in Ray Bradbury

Fahrenheith 451 – Ray Bradbury

Fahrenheith 451 - Ray BradburyDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Petre Solomon

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

Fahrenheit 451 face parte din aceeasi familie cu romanele 1984 al lui George Orwell si Povestea cameristei al lui Margaret Atwood. Toate trei atrag atentia asupra pericolului reprezentat de un sistem totalitar. 

In plus, distopia creata de Bradbury evidentiaza efectul pe care il au evolutia tehnologica, societatea de consum si televiziunea asupra lumii moderne. Iar arderea cartilor este o metafora a pierderii identitatii omului.
Pentru multi, (re)citirea romanului va fi o surpriza. Iar intelesul pe care elementele din viata noastra de zi cu zi il vor da unor secvente considerate, pana in urma cu cativa ani, doar elemente de recuzita va fi adevarata revelatie a acestei capodopere a literaturii secolului XX.

In 2013 s-au implinesc 60 de ani de la aparitia editiei originale si 50 de ani de la aparitia primei editii in limba romana.
„Pentru ca Fahrenheit 451 este unul dintre marile romane ale lumii, iar acolo, la varf, nu mai exista granite intre gen si mainstream.” – Michael Haulica

Parerea mea:

In 1953 a fost scrisa aceasta carte. Mai mult de jumatate din ideile expuse in ea se aplica acum in realitate. Nu, inca nu construim case din materiale rezistente la foc, inca nu rezolvam probleme medicale grave in 15 minute, inca nu putem conduce cu 300 km/ora pe cele mai mici stradute din oras. Si pompierii inca mai sting incendii in loc sa dea foc la carti. Dar mentalitatea oamenilor si cultura din secolul acesta se apropie infiorator de mult de viitorul descris de Ray Bradbury.

Paine si circ – asta isi imagina autorul si cu asta suntem hraniti in prezent: televizorul care e cel mai apropiat prieten, spectacole scurte si triviale care iti capteaza toata atentia, jocuri si distractii continue ce nu iti mai lasa timp sa gandesti, concursuri in care trebuie sa retii mii de informatii lipsite de importanta, urechi acoperite de casti micute a caror muzica iti tine creierul in permanenta ocupat, creand totodata o bariera intre tine si ceilalti, filme, emisiuni, reclame recitate ca niste imnuri, lipsa legaturilor reale, profunde, dintre oameni, redirectionarea atentiei de la lucrurile importante, fericire falsa, permanenta si superficiala. Gandirea nu isi mai are loc in societate, iar cartile sunt ultimul instrument care ar mai fi putut impiedica prabusirea culturii, asa ca trebuie distruse. Insa si sfarsitul lor a provenit tot din prea mult: prea multe carti lipsite de valoare, apoi prea scurte, concentrand doar esenta, pentru ca mai tarziu acest trend sa cuprinda si romanele clasice, care initial nu se incadrau: volumele au fost reeditate in variante mai scurte si mai simple, apoi doar povestite in cateva pagini, pentru ca mai apoi sa ajunga numai cateva cuvinte pentru a le rezuma. Iar in final, nu numai ca a fost nevoie de ele, ci au devenit o amenintare. Iar arderea lor este simbolul faptului ca fac rau societatii, distrugand acea fericire continua, oprind oamenii de la sirul continuu de nimicuri cu care sunt asaltati si determinandu-i sa reflecteze si sa isi puna intrebari.

La fel ca in majoritatea distopiilor clasice pe care le-am citit pana acum, in Fahrenheit 451, atentia se concentreaza asupra protagonistului si asupra micului sau univers. Guy Montag este un pompier obisnuit: arde carti. In acea societate superficiala in care traieste, mai exista inca un numar mic de oameni ce pastreaza carti, impotriva legii. Iar pompierii ii detecteaza si sunt trimisi sa distruga acele relicve ale trecutului. Intalnirea dintre Montag si Clarisse, o adolescenta ce nu se incadreaza in tiparele obisnuite ale societatii incepe sa rastoarne treptat intreaga mentalitate a protagonistului. Dupa o scurta perioada, fata dispare, insa gandurile haotice ale lui Montag raman si incep sa dea roade.

Descoperim relatia rece cu sotia sa, care a devenit aproape o straina, le observam pe prietenele acesteia, la fel de oarbe ca si ea la ceea ce se intampla, ii cunoastem colegii de munca si in special pe Capitanul Beatty, superiorul protagonistului, care va deveni intruchiparea sistemului decis sa il readuca pe Montag “pe calea cea buna”, iar apoi cunoastem si micul grup de oameni care il vor ajuta sa se revolte impotriva societatii in care traieste. Dar in primul rand, suntem martori la evolutia lui Montag, vedem cum se transforma acesta dintr-un robotel cu mintea goala tipic lumii sale intr-un rebel dispus sa isi dea viata pentru a schimba cat de putin aceasta societate atat de gresita. Romanul are parti cu actiune mai lenta, mai ales la inceput, in care tot ce conteaza este transformarea protagonistului, apoi continua intr-un ritm din ce in ce mai accelerat, pe masura ce noul Montag iese la iveala din pielea celui vechi.

De-a dreptul fascinante mi s-au parut dialogurile lui Montag cu Capitanul Beatty. Descriu atat de bine modul in care s-a schimbat societatea si prezinta un sistem de distrugere a gandirii atat de bine pus la punct incat este imposibil sa nu faci o comparatie cu lumea reala si sa nu te intrebi cum este posibil ca o carte scrisa cu 60 ani in urma sa creioneze atat de fidel lumea din prezent. Mai ales ca spre deosebire de alte distopii, in Fahrenheit 451 nu dam peste un sistem totalitar, nu vedem oameni terorizati de guvern, iar interzicerea si arderea cartilor sunt singurele actiuni de forta pe care oamenii legii le intreprind. In rest, intreaga involutie a populatiei a fost determinata chiar de catre oamenii de rand. Evident, sistemul a influentat, sprijinit si incurajat aceasta decadere, insa oamenii sunt cei care pana la urma, au permis acest lucru, care nu s-au impotrivit, care au imbratisat lipsa de cultura, de progres, care au acceptat cu zambetul pe buze superficialitatea, prostia, ingroparea constiintei si a gandirii. Micutele grupuri de oameni care s-au eliberat de aceasta societate, evadand in salbaticie si sperand inca la o renastere a vechii lumi nu ar avea nici o sansa sa schimbe ceva singuri. Iar daca la final pot sa viseze cu adevarat la o schimbare, acest lucru nu li se datoreaza lor, ci chiar lumii pe care vor sa o schimbe. Pentru ca procesul de autodistrugere in care aceasta s-a antrenat o aduce acum intr-un punct critic, favorabil unei renasteri din propria cenusa.

Multumesc Libris – librarie online, pentru sansa de a citi acest roman. Imi doream de multa vreme sa il parcurg si a reusit sa imi intreaca toate asteptarile. Il puteti comanda in romana in lista de carti online sau daca doriti, il gasiti si in categoria de carti in engleza.

Bile albe:

Imaginatia autorului l-a condus pe acesta la crearea unei lumi care se aseamana extrem de mult cu cea in care traim astazi. Cred ca dintre toate distopiile pe care le-am citit, Fahrenheit 451 se apropie cel mai mult de realitatea noastra din prezent.

Bile negre:

Ceea ce conduce la “vanatoarea” atat de rapida a lui Montag sunt chiar propriile actiuni ale acestuia. Valul de ganduri haotice il determina sa se comporte nechibzuit, insa tinand cont ca tocmai se eliberase de acea presiune, descoperind un om dispus sa il ajute, ar fi trebuit sa fie capabil sa isi controleze actiunile in fata unor persoane pe care era evident ca nu are nici o sansa sa le schimbe si mai mult, care urmau sa il reclame cu siguranta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

Minunata lume noua – Aldous Huxley