Tag: romane distopice

Posted in George Orwell

Ferma Animalelor – George Orwell

Posted on by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Mihnea Gafita

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

Ferma Animalelor a inspirat o celebra animatie difuzata in anul 1954, reluata in 1999 de un film in care vocile personajelor au fost dublate, printre altii, de Patrick Stewart, Julia Louis-Dreyfus si Peter Ustinov.

Cind animalele de la ferma isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pentru moment, toate gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii vor fi inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Dar nu va trece mult pina cind porcii vor prelua conducerea fermei si se vor bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi inteles fie si numai din ultima regula care mai ramine inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”.

„Ferma Animalelor este o fabula politica plina de intelepciune, de compasiune si de invataminte pentru vremurile pe care le traim.” (New York Times)

Parerea mea:

Probabil majoritatea dintre voi ati auzit de romanul lui George Orwell, Ferma Animalelor. In cazul in care nu ati apucat sa il cititi pana acum, va recomand sa o faceti, pentru ca romanul nu si-a castigat popularitatea fara motive intemeiate. Eu multumesc librariei online Libris pentru ca mi-a oferit ocazia de a citi Ferma Animalelor. Daca doriti sa va achizitionati cartea, o gasiti pe site-ul librariei la un pret foarte bun, alaturi de mii de alte carti online in romana si la fel de multe carti in engleza.

Sunt intotdeauna impresionata de romanele ce infatiseaza povesti ce au ramas la fel de actuale in zilele noastre, desi initial cartile faceau referire la perioade de acum zeci sau sute de ani. Este si cazul romanului Ferma Animalelor, ale carui semnificatii au depasit nu doar bariera timpului, ci si pe cea a spatiului. Autorul a scris cartea ca o critica cu nuante de parodie la adresa societatii rusesti, din perioada unor binecunoscuti lideri sovietici care au instaurat un regim totalitar. Tulburator este insa faptul ca povestea lui George Orwell poate fi suprapusa la fel de bine si in prezent pe societatea actuala. Nu stiu daca si pe cea din alte parti ale lumii, insa pe cea de la noi, cu siguranta! Poate ca nu se potriveste exact, 100%, insa gradul de asemanare este unul extrem de ridicat.

Nu sunt deloc fan politica, ceea ce se intampla ma dezgusta indeajuns incat sa prefer sa traiesc intr-o dulce ignoranta. Partial si pentru ca mi se pare ca inaintam cu spor si drag spre dezastru si ca nu prea se intrevede vreo raza de soare in viitorul apropiat. Oricum.. asta nu inseamna insa ca, vrand nevrand, nu observ totusi modul in care evolueaza organizarea societatii. Si nu pot sa nu fiu surprinsa de cat de asemanatoare este lumea noastra cu cea din Ferma Animalelor. Repet, poate nu neaparat in ansamblu, ca sistem general, insa privite separat, majoritatea aspectelor si detaliilor sunt aproape identice. Incepand de la modificarile insesizabile ale principiilor propuse la inceput, pana la minciunile socante si lipsite de orice sentiment de jena, la care se ajunge in doar cateva luni. De la modul in care oamenii se lasa manipulati, aproape dorindu-si asta, pana la speranta lipsita de argumente sau de o baza cat de cat solida ca totul e..binisor si ca merge din ce in ce mai bine. De la ascunderea sau modificarea istoriei, pana la instigarea impotriva unor dusmani inventati si redirectionarea urii in sensuri eronate. De la negarea adevarului din partea celor care conduc o tara si pana la negarea adevarului din partea poporului condus. Din motive de egoism, lacomie sau dorinta de putere din partea unora si din motive de prostie, teama si nepasare din partea altora.

Ferma Animalelor nu este doar o critica referitoare la conducatorii ipocriti ci e adresata in egala masura si oamenilor ce se lasa condusi in directii dezastruoase, cu zambetul pe buze, in ciuda evidentei. A oamenilor care se lasa striviti si jucati pe degete ca niste marionete in jocul papusarului. Care uita sacrificiile de ieri, promisiunile pe care si le-au facut lor insisi si pierd invataturile propriilor greseli din trecut, repetandu-le apoi iar si iar. Nu stiu daca opera lui George Orwell loveste mai tare in lacomie si minciuna sau in prostie si umilinta. Fiecare personaj – individual sau colectiv- prezinta o anumita tipologie umana, impecabil creionata. Insa, veti observa ca din pacate, din aceasta poveste lipseste un personaj important: tipul eroului. Din nou, la fel ca in realitate..

Nu poti sa nu te simti cuprins de un val de sentimente contradictorii: mila si dezgust – in acelasi timp, pentru animalele persecutate, dispret, ura dar si un soi de intelegere pentru animalele conducatoare. Pentru ca, cine e mai rau pana la urma? Cine merita judecat mai aspru? Cel care ia daca vede ca se poate si are de unde sau cel care permite altora sa ii ia ce este al sau?

Bile albe:

– Cartea are un ton usor, de povestioara, ai impresia ca citesti o fabula ceva mai lunga si nu un roman. In plus, numarul de pagini nu este deloc unul mare, asa ca Ferma Animalelor se poate citi in doar o ora-doua. Si merita din plin!

Bile negre:

– Mi-e greu sa gasesc vreun punct slab unei astfel de lecturi. Nu neaparat din cauza renumelui cartii, ci mai ales datorita constructiei povestii si stilului utilizat. Poate doar cateva inadvertente temporale – am avut la un moment dat senzatia, spre final, ca perioadele de timp mentionate de autor incepusera sa nu se mai suprapuna perfect cu desfasurarea actiunii sau cu existenta unora dintre personaje.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Insula pinguinilor – Anatole France

Numele trandafirului – Umberto Eco
Posted in Tahereh Mafi

Destroy Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit) – Tahereh Mafi

Posted on by roxtao

Destroy Me – seria Atingerea lui Juliette, volum satelit

Tahereh Mafi

Data aparitie: 2 Octombrie 2012

Numar pagini: 150

 

Sinopsis:

Perfecta pentru fanii romanului Spulbera-ma, care asteapta cu nerabdare publicarea volumului Unravel Me, aceasta scurta nuvela face legatura dintre cele doua volume, din perspectiva personajului negativ pe care toti adoram sa il uram: Warner, liderul nemilos al Sectorului 45.

In romanul lui Tahereh Mafi, Spulbera-ma, Juliette a scapat de Restauratie seducandu-l pe Warner – si apoi tragandu-i un glont in umar. Dar, dupa cum va invata din volumul Destroy Me, de Warner nu e tocmai usor sa scapi…

Aflat inapoi  la baza si recuperandu-se dupa rana aproape fatala, Warner trebuie sa faca tot ce ii sta in putere sa isi mentina soldatii organizati si sa suprime orice mentiune a vreunei rebeliuni in sectorul sau. La fel de obsedat ca intotdeauna de Juliette, principala lui prioritate este sa o gaseasca, sa o aduca inapoi si sa ii lichideze pe Adam si Kenji, cei doi tradatori care au ajutat-o sa evadeze. Dar atunci cand tatal lui Warner, Comandantul Suprem al Restauratiei vine sa ii corecteze greselile fiului sau, este evident ca acesta are planuri diferite pentru Juliette. Planuri pe care Warner nu le poate permite.

Situat dupa Spulbera-ma si inainte de actiunea viitorului volum, Unravel Me, Destroy Me este o nuvela narata din perspectiva lui Warner, conducatorul neindurator al sectorului 45.

Parerea mea:

De cand am auzit ca autoarea Tahereh Mafi urmeaza sa publice un volum satelit scris din punctul de vedere al lui Warner, am fost extrem de curioasa sa il citesc. In Spulbera-ma, Warner mi s-a parut un personaj care intriga, care nu iti poate ramane indiferent si care are o personalitate mult mai complexa si mai interesanta decat personajele negative obisnuite. Eram deci foarte nerabdatoare sa descopar mai multe despre caracterul sau.

Totusi, cumva nu am fost 100% satisfacuta de ce am citit. Dar nici nu stiu sa spun exact de ce. Poate ca as fi vrut un pic mai multa actiune, poate speram ca personalitatea personajului sa fie mai fascinanta..nu stiu. Nu spun ca nu mi-a placut ce am citit, ci doar ca parca nu mi-a implinit toate asteptarile. Nuvela Destroy Me este practic o introspectie in mintea si in sufletul lui Warner, imediat dupa intamplarile ce au loc la finalul volumului Spulbera-ma. Pe langa obsesia crescanda, deloc surprinzatoare, pentru Juliette, autoarea ne ghideaza si catre originile personalitatii reci a lui Warner. Intelegem asadar de ce modul lui de gandire este atat de controversat si dificil de inteles si acceptat, intelegem influenta pe care o copilarie nefericita, abuzurile psihice si presiunile prezentului o au asupra temperamentului sau. Stilul pe care autoarea il foloseste in acest volum este total opus fata de cel utilizat in Spulbera-ma. Daca acolo am intalnit un stil foarte liric, incarcat de emotii si sentimente ce isi fac loc printre randuri si te arunca intr-o explozie emotionala la fel de profunda ca cea a protagonistei, in Destroy Me, lucrurile sunt total diferite. Modul de exprimare este abrupt, personalitatea personajului este transpusa perfect in cuvinte, descoperim un stil cu adevarat militar, o gandire aspra, dura, directa si total surprinsa de sentimentele nou aparute. Contradictiile dintre iubirea proaspat ivita si obiceiurile adanc inradacinate duc la o lupta interna, la o stare de nebunie, de disperare si de confuzie. In ciuda calmului pe care Warner il afiseaza de cele mai multe ori si pe care incearca sa se convinga ca il detine si in interiorul sau, Warner nu reuseste de fapt decat sa se piarda pe el insusi si sa descopere o personalitate noua, pe care nu o cunoaste si fata de care nu stie cum sa reactioneze. Iar mai apoi, aparitia tatalui sau nu face decat sa il arunce intr-o valtoare de framantari si temeri si sa il transforme din nou intr-un copil speriat, abuzat si nefericit.

Partea mea preferata a fost de departe ceea ce urmeaza de fapt dupa finalul nuvelei. Pe langa un extras din urmatorul volum, Unravel Me, descoperim si un fragment din inregistrarile lui Warner, unde sunt marcate primele impresii pe care acesta le noteaza, cu privire la Juliette. Un plus de originalitate este adus si de paginile din dosarele Restauratiei despre personajele noastre. Abia cand am citit aceste pasaje mi-am dat seama ca de fapt, cred ca asa mi-as fi dorit sa arate intreaga nuvela. Desi in paginile anterioare gandurile lui Warner se indreapta spre Juliette, mai ales din momentul in care ii gaseste acesteia jurnalul, abia in aceste fragmente am gasit ceea ce imi doream, o viziune diferita asupra evenimentelor pe care le-am privit pana acum doar din punctul de vedere al Juliettei.

Bile albe:

– Daca in Spulbera-ma Tahereh Mafi a surprins in primul rand printr-un limbaj absolut uimitor, in Destroy Me reuseste din nou acest lucru, in ciuda faptului ca de data aceasta ne arunca intr-un stil sobru, rezervat si cu o nuanta taioasa. Trecerea de la perspectiva Juliettei la punctul de vedere al lui Warner este impecabil realizata. Diferentele uriase de stil nu fac decat sa accentueze talentul autoarei, iar faptul ca simti ca practic citesti exact in sufletul personajelor si ca le cunosti cu adevarat este o alta dovada in acest sens.

Bile negre:

– Ma asteptam ca Warner sa ma cucereasca iremediabil. Imi placuse de el in Spulbera-ma, imi trezise curiozitatea si abia asteptam sa il cunosc mai bine. Cred insa ca este intr-o oarecare masura prea putin surprinzator, de parca detaliul acela care ar fi trebuit sa te contrarieze si sa iti starneasca curiozitatea ar lipsi. Warner mi se pare prea usor de descifrat. Cred ca asta e. Nu poseda acel mister care transforma pentru mine un personaj obisnuit intr-unul remarcabil. Chiar daca nuvela a fost scrisa tocmai pentru a-l cunoaste mai bine pe Warner, cred ca o doza de mister si detaliul acela care iti mentine curiozitatea treaza si te fascineaza ar fi fost binevenite. As fi preferat sa simt ca nu cunosc indeajuns personajul, dar sa fiu in continuare fascinata de el decat sa il cunosc prea bine dar sa ma lase rece..

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth
Posted in Katherine Applegate, Michael Grant

Eve and Adam – Michael Grant & Katherine Applegate

Posted on by roxtao

Eve and Adam

Michael Grant & Katherine Applegate

Data aparitie: 2 Octombrie 2012

Numar pagini: 304

 

Sinopsis:

Evening Spiker, o adolescenta de 16 ani duce o viata prospera alaturi de mama sa, Terra, genetician de succes si proprietara a institutului Spiker Biotech. Bineinteles, Evening ii duce dorul tatalui ei care a murit intr-un mod misterios, insa nu si-a pus niciodata intrebari despre subiectul acesta. La fel cum nu s-a gandit vreodata cat de ciudat este faptul ca nu s-a imbolnavit niciodata. Asta, pana cand e lovita de o masina si se trezeste cu leziuni extinse. Leziuni ce par sa se vindece mai repede decat este fizic posibil.

In timp ce se recupereaza in luxosul centru Spiker Biotech, il intalneste pe Solo Plissken, un tanar atractiv, de varsta ei, care isi petrece viata la institut. La fel ca si Evening, nici el nu si-a pus intrebari…pana acum.  Solo incepe sa ii ofere indicii lui Evening, conform carora ceva ar fi in neregula si ca Terra ar putea fi in spatele povestii. Evening isi alunga asta din minte si isi incepe proiectul de vara: sa simuleze crearea baiatului perfect. Cu ajutorul lui Solo, Evening descopera secrete atat de importante incat ar putea schimba in totalitate lumea.

Parerea mea:

Trebuie sa cititi aceasta carte! Este atat de diferita de aparitiile din ultimii ani, incat va fi cu siguranta o lectura captivanta. Intr-adevar, romanul are si cateva parti ceva mai slabe, insa per ansamblu, ofera o poveste care nu doar te cucereste definitiv, ci te si obliga, practic, sa te gandesti la anumite aspecte carora in mod normal poate ca nu le-ai da nici o atentie. Prima surpriza de care am avut parte a fost faptul ca romanul nu este tocmai o distopie. Actiunea se petrece in zilele noastre, ceea ce este cu atat mai tulburator. Realizezi ca este foarte posibil ca ceea ce se petrece in carte sa existe deja in realitate. Poate nu exact asa cum este descris in aceste pagini, insa destul de aproape. Si nu poti sa nu te intrebi daca este sau nu moral ceea ce se intampla. Sau ceea ce se poate intampla. Nu poti sa nu e intrebi daca omenirea are sau nu dreptul sa faca anumite lucruri. Insa, in acelasi timp, stii ca stiinta nu poate evolua decat prin teste, sacrificii si experimente mai mult sau mai putin morale. Ca acel confort de care avem parte si toate descoperirile care duc la evolutia omenirii au un pret. Si totusi, ramane mereu un semn de intrebare, ramane mereu o urma de indoiala.. In fine, veti descoperi singuri despre ce vorbesc daca veti citi romanul Eve and Adam si probabil veti intelege atunci mult mai bine aceste sentimente.

Trecand peste aceste aspecte, trebuie sa va spun ca romanul abordeaza o tema noua in literatura recenta si ca veti fi cuceriti si curiosi de la primele pagini. Romanul debuteaza intr-un ritm destul de lent, iar daca nu ai citi descrierea oficiala, nu ai avea cum sa preconizezi ceea ce urmeaza. Facem cunostinta cu Evening, o adolescenta aparent obisnuita, cu mama ei, genetician de succes si imaginea perfecta a femeii de afaceri rece si calculata, cu prietena cea mai buna a lui Eve, Aislin – genul de prietena pe care majoritatea parintilor ar considera-o o influenta proasta. In acelasi timp, il descoperim si pe Solo, un tanar orfan ce a fost sprijinit financiar de mama Evei din momentul in care parintii sai au murit. Dar care, in ciuda acestui fapt, o uraste pe Terra Spiker. Eve ajunge la institutul de cercetare genetica al mamei sale in urma unui accident extrem de grav. Dupa cateva zile, Eve este cucerita de un proiect oferit de mama sa pentru a-i face perioada de refacere mai placuta: sa simuleze crearea baiatului perfect. Incepand de la aspectul fizic, pana la alegerea si aranjarea genelor ce ii asigura starea de sanatate, caracterul, talentele, temerile si  abilitatile. In acelasi timp, Eve il cunoaste pe Solo, cel care o face sa remarce in scurt timp ca starea ei de sanatate se imbunatateste intr-un ritm incredibil. Si tot el este si cel care ii dezvaluie apoi niste secrete infioratoare.

Ajunsa cu lectura in punctul in care Solo, Eve si Aislin fug de la Spiker Biotech, ma gandeam ca de fapt romanul nu prea se ridica la asteptarile pe care le aveam. Ceva nu se lega, fuga Evei parca nu avea sens, secretele erau intr-adevar socante, insa nu asa cum ma asteptam de fapt sa fie. Insa doar cateva pagini mai incolo, totul se schimba intr-un mod surprinzator. Am ramas pur si simplu cu gura deschisa si am recitit de vreo doua-trei ori cateva paragrafe, ca sa fiu sigura ca am vazut bine. Aveam impresia ca parca am sarit peste cateva capitole sau ca citesc o poveste noua. Si m-am simtit deodata disperata sa aflu cat mai repede cum a fost posibil ca intriga sa evolueze intr-un asemenea mod. Pe langa schimbarile bruste de situatii si dezvaluirile teribile pe care le aflam in a doua jumatate a cartii, povestea ridica din nou anumite intrebari si ganduri contradictorii. Esti prins asadar intre dorinta de a citi cat mai repede pentru a afla prin ce vor trece personajele mai departe si dorinta de a te opri putin pentru a-ti pune gandurile in ordine si pentru a avea timp sa iti formezi o parere clara despre lucrurile narate.

Eve si Adam ofera cumva doua povesti diferite. Una – cea scrisa, cea reala, in care traiesti alaturi de personaje, ai parte de adrenalina, emotii si suspans. Iar cealalta, cea ascunsa printre randuri, este cea care deschide anumite probleme de la care nu iti mai poti desprinde mintea. Nu conteaza ca poate pana in momentul acela nu te-a interesat absolut deloc dezvoltarea stiintei, evolutia umanitatii, modul in care s-au schimbat lucrurile de la un secol la altul sau chiar de la deceniu la deceniu, in anumite cazuri. Este imposibil sa nu privesti deodata cu alti ochi modul in care se schimba lumea, diferentele enorme din orice domeniu dintre trecut, prezent si viitor si felul in care aceasta evolutie a avut loc. Si tot imposibil este sa nu te intrebi cum va arata viitorul si daca ceea ce astazi ni se pare absolut imposibil nu va deveni banal peste un numar destul de mic de ani.

Bile albe:

– Povestea este prezentata alternativ, din punctul de vedere al lui Evening si din cel al lui Solo. Mi-a placut foarte mult naturaletea cartii, stilul tineresc si veridic in care sunt relatate lucrurile. Nu este prima carte scrisa in aceasta forma, insa mi s-a parut ca prezinta intr-un mod mai real gandurile personajelor. Poate ca unii cititori vor considera exagerate unele ganduri amuzante scapate exact in situatiile cele mai delicate. Mie insa mi se pare ca daca ar fi sa transcrii gandurile unei persoane, exact in modul acesta ar arata apoi transcrierea. Cu ganduri usor haotice, cu scurte intruziuni pline de umor sau cu unele..nelalocul lor in momente ce ar impune seriozitate maxima, etc.

Bile negre:

– Desi avem parte de un happy end, nu am fost complet multumita de final. Nu de ceea ce se intampla, ci de viteza la care se desfasoara lucrurile. Daca pana la ultimele pagini lucrurile au un ritm normal, sfarsitul este parca prea brusc, ca si cum autorii ar fi considerat deodata ca treaba lor s-a incheiat demult si ar fi scris ultimele cateva pagini fortat, doar ca sa sa scape de ele. Aproape ca nu ai timp sa asimilezi ceea ce se intampla si nici macar nu reusesti sa intelegi cand au ajuns personajele la concluziile acelea si cand s-au decis asupra a ceea ce tocmai ai citit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant

Mai las-o moale cu fantomele / Fantomele ne stiu toate secretele – Megan Crewe
Posted in Heather Long

Yesterday’s Heroes – Heather Long

Posted on by roxtao

Yesterday’s Heroes – Heather Long

Editura: Carina Press

Data publicare: 17 septembrie 2012

Numar pagini: 89

 

Sinopsis:

Aurora “Rory” Graystone

Nume de cod: Halo

Abilitati: reflexe si IQ superioare, aptitudinea de a calcula posibilitatile

Misiune: gasirea colegilor disparuti

Rory stie ca este urmarita si nu are de gand sa il lase pe vanator sa o prinda in capcana. Il va confrunta pe urmaritor, un barbat pe care il suspecteaza a fi implicat in disparitia celorlalti super eroi – daca poate ignora sentimentul de atractie care o cuprinde de fiecare data cand e langa el…

Michael Hunter

Nume de cod: Hard Target

Abilitati: agent si lunetist expert

Misiune: uciderea Aurorei Graystone

Unul dintre cei cinci barbati disperati, trimisi inapoi in trecut pentru a salva viitorul, Michael crede ca eliminarea lui Rory este cheia misiunii sale. Dar chiar atunci cand tinteste, o secunda de indoiala il fac sa rateze impuscatura. 

Topiti in mrejele pasiunii si prinsi intr-o infruntare cu destinul, vor putea Rory si Michael sa lucreze impreuna pentru a schimba viitorul? Sau tocmai au declansat evenimentele terifiante pe care calatorii in timp incercau sa le previna?

Parerea mea:

Multumesc editurii Carina Press si autoarei, Heather Long, pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie.

Nu pot sa spun ca nu mi-a placut romanul Yesterday’s Heroes, insa ma asteptam la cu totul altceva. Sinopsisul si coperta te duc cu gandul la un roman cu spioni, misiuni secrete si multa aventura. Avem spioni, avem o misiune, insa..suspansul si aventura nu sunt prezente in doza in care m-as fi asteptat. Cartea pare mai mult un fel de..preludiu al unei serii, desi din cate stiu, nu este asa. Din pacate. Pentru ca ideea pe care este construita mi se pare interesanta si e pacat ca a fost tratata intr-un mod destul de superficial.

Povestea are ca personaje doua grupuri: unul de super eroi din trecut, din anii 1960 si unul de spioni din prezent, trimisi in trecut pentru a impiedica lumea sa evolueze intr-o directie dezastruoasa. Dar lucrurile iau o turnura neasteptata in momentul in care unul dintre spioni si una dintre super eroine simt o atractie de neinteles unul pentru celalalt. Si nici unul dintre ei nu reuseste sa ii reziste. Cartea se axeaza pe momentele in care Rory este capturata de echipa spionilor si incepe usor usor sa inteleaga despre ce este vorba. Ajunge sa nu mai priveasca spionii din viitor ca pe niste dusmani, in special pe unul anume, insa in acelasi timp echipa ei de super eroi incearca sa o salveze, fiind la un pas de un dezastru. Iar Rory este singura care il poate opri.

Ramai insa cu o multime de intrebari, acesta fiind si motivul pentru care spuneam ca romanul pare mai mult o introducere intr-o poveste mai ampla. Autoarea nu ne ofera explicatiile pentru disparitia a doi membrii din echipa Aurorei, nu detaliaza cine este inamicul ambelor grupuri care va conduce lumea spre pieire si nu clarifica misterul legat de eroina si implicarea ei in cursul evenimentelor din viitor.

Ce mi-a placut insa este modul in care te face sa te gandesti la destin. La finalul cartii, este imposibil sa nu incerci sa iti dai seama daca actiunile noastre sunt determinate de soarta sau dimpotriva, daca ceea ce facem ne modifica cursul vietii.

Probabil daca autoarea va continua candva povestea, voi fi curioasa sa o citesc, pentru ca pana am ajuns la ultima pagina, mi-a placut destul de mult. Insa, daca Yesterday’s Heroes ramane o carte de sine statatoare, sentimentul cu care raman este unul de dezamagire.

Bile albe:

– Atat cat este, actiunea reuseste sa fie antrenanta si sa te tina destul de captivat. Povestea este destul de bine legata, anumite aspecte sunt tratate in detaliu si pana spre final (atunci cand descoperi sfarsitul brusc), nu ai deloc sentimentul ca lipseste ceva.

Bile negre:

– Incomplet. Acesta este cuvantul care iti ramane in minte dupa ce termini romanul. O poveste buna, cu idei interesante, personaje bine construite si un stil de scriere frumos. Insa toate acestea atarna in balanta mult mai usor fata de dezavantajul dat de finalul brusc si de aspectele care raman neclarificate.

English version:

Sinopsis:

Aurora “Rory” Graystone
Codename: Halo
Abilities: superior reflexes, I.Q. and aptitude for calculating probabilities
Mission: find missing teammates

Rory knows she’s being watched, and she’s not about to let the hunter catch her in his trap. She’ll confront her stalker, a man she suspects is involved in the disappearances of other superheroes—if she can ignore the sensual heat that fills her every time he’s near…

Michael Hunter
Codename: Hard Target
Abilities: expert tracker and sniper
Mission: kill Rory Graystone

One of five desperate men sent back in time to save the future, Michael believes eliminating Rory is the key to his mission. But even as he takes aim, a split second of doubt causes him to miss his shot.

Drawn together by passion, and on a collision course with fate, can Rory and Michael work together to change the future? Or have they set in motion the horrific history the time travelers are trying to prevent?

My opinion:

I received this book by courtesy of Carina Press publisher and the author, Heather Long. Thank you for offering me Yesterday’s Heroes in order to write a review. Because English is not my native language, please excuse the possible mistakes.

I can’t say I didn’t like this novel, but I was expecting something totally different. The description and the cover make you think about a story with spies, secret missions and lots of adventures. We have spies, we have a mission but..the suspense and the adventures are not in the quantity I was hoping.  The novel looks more like an introduction to a series, but from what I saw, it’s not. Unfortunately. Because the main idea it’s really interesting and it’s a pity that it was treated in a somehow superficial way.

The story talks about two groups: one of super heroes from the past (1960) and one of spies from the present, sent in the past to stop the disastrous evolution of the world. But everything changes when one of the spies and one of the super heroes feel an inexplicable attraction for the other one. And neither manage to resist. The book focuses on the moments when Rory is captured by the spies and she slowly begins to understand their mission. She stops seeing them as enemies, especially one of them, but in the same time, her team of super heroes  tries to save her, almost sending the world to disaster. And Rory is the only one able to stop this.

Unfortunately, at the end of the book, you have a lot of questions. This is why I was saying before that the book looks more like an introduction to a larger story. The author doesn’t offer any explanation for the disappearance of two members of Rory’s team, she doesn’t specifies who is the enemy of both teams who will lead the world to disaster and she doesn’t clarify the mystery regarding the protagonist and her implication in the future’s events.

What I liked is the way the book makes you think about destiny. At the end of the novel, it’s impossible not to try to understand if our actions are conditioned by the fate or on the contrary, if the way we act modifies our path.

Probably if the author will continue someday the story, I will be curious to read it, because until I got to the last page, I actually liked it. But, if Yesterday’s Heroes remains an independent book, the main feeling about it is disappointment.

Pros:

– The action manages to keep you entertained and it’s really engaging. The story is well written, some subjects are very well detailed and until the last page (when you discover the sudden ending), you don’t feel that something is missing.

Cons:

– Incomplete. This is the word that keeps popping in my mind after I finished the novel. A good story, with interesting ideas, well described characters and a nice writing style. But all of this become pale in comparison with the sudden ending and the mysteries that remain unsolved.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor (seria Fetele Gallagher, volumul 1) – Ally Carter

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant
Posted in Michael Grant

Disparuti (seria Disparuti, volumul 1) – Michael Grant

Posted on by roxtao

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Doru Mihailescu

Numar pagini: 488

 

Sinopsis:

Cat ai clipi din ochi, toata lumea a disparut. Disparuti. Toti, cu exceptia tinerilor. Au ramas fara nici un adult. Fara profesori, politisti, doctori, parinti. Si tot asa de brusc dispar si telefoanele, internetul, televiziunea. Fara nici o posibilitate de a cauta ajutor. Si fara vreo sansa de a afla ce se intampla. Foametea ameninta. Incepe domnia salbaticilor. O creatura sinistra pandeste din umbra. Animalele devin mutante. Iar adolescentii se schimba si ei, le apar talente noi, puteri inimaginabile, periculoase, mortale, care sporesc din zi in zi. Este o lume noua si inspaimantatoare. Se aleg tabere, se pregateste o lupta. Cei puternici impotriva celor slabi. Iar timpul se scurge inexorabil: de ziua ta, dispari, la fel ca toti ceilalti. 

Parerea mea:

Coioti mutanti care atunci cand te vad striga “Mancare! Mancare!”? Da, poate ca la prima vedere suna prosteste, dar va asigur ca in momentul in care veti citi cartea lui Michael Grant nu veti sti cum sa aprindeti mai repede toate luminile prin casa si cum sa va refugiati mai rapid sub patura protectoare. Am terminat cartea pe la 3 noaptea si dupa aceea ma simteam exact ca in poza de mai jos:

Nu imi dau seama daca simt eu o atractie speciala pentru unele carti ce nu reusesc sa nasca obsesii, dar chiar am adorat romanul Disparuti. Am observat mai demult ca de multe ori, cartile mele preferate dintr-un anumit gen nu corespund cu cele desemnate ca fiind de fapt cele mai bune. Cum ar fi Legaminte si Uratii in cazul genului distopic, carti ce nu au avut acelasi succes ca Jocurile Foamei sau Divergent de exemplu, dar care mie mi-au placut mai mult decat acestea din urma. Oricum, momentan nu pot decat sa ma intreb cum de nici una dintre recenziile pe care le-am citit pana acum despre romanul lui Michael Grant nu a mentionat cat de grozava este de fapt aceasta carte.

Recunosc ca m-am indragostit de ea de la primele pagini, cand am observat ca fiecare capitol prezinta personajele in paralel, oferind aceeasi atentie tuturor, indiferent daca erau pozitive sau negative, principale sau secundare si utilizand acelasi ton neutru in cazul tuturor categoriilor de personaje. Mi-a amintit de unele romane mai vechi scrise de Stephen King ( Apocalipsa, It, Mobilul, etc), deoarece acelea sunt cartile in care acest stil mi s-a parut a fi cel mai bine evidentiat. Cunoastem deci personajele pe rand, pentru ca pe masura ce inaintam in lectura sa observam cum povestile acestora incep sa se lege. In plus, pe langa acest aspect, au mai existat si altele care amintesc de cartile mai sus mentionate. Asadar, daca v-au placut acele romane ale lui Stephen King, va recomand si povestea lui Michael Grant.

Cred ca romanul a fost incadrat gresit in genul distopic. Actiunea se petrece in prezent, dar un.. accident declanseaza o serie de evenimente inexplicabile. Tensiunea creste treptat, astfel incat devii atat de prins de poveste incat nu mai percepi nimic din ceea ce se intampla in jur. In anumite momente, Disparuti are accente de roman horror. Nu, nu intelegeti gresit. Nu incepe sa sara sangele de peste tot, nu apare un criminal in serie care macelareste personajele. Nimic de genul acesta. Insa ti se instaureaza treptat in subconstient o teama primitiva, irationala, greu de inteles, de explicat sau de anulat. Inamicul din Disparuti nu este o creatura pe care personajele sa o poata invinge prin forta fizica, trucuri inteligente sau arme sofisticate. Dusmanul este insasi necunoscutul, intunericul, ceea ce te speria inca de cand erai un copilas mic lasat noaptea singur, in camera lui intunecata. Este o forta de neinteles, cu abilitati nelimitate, fara vreo lege, fara vreo conditie care sa il oblige sa nu sfideze orice logica, sa nu transforme lumea in absolut orice doreste, fara a respecta vreo regula a universului.  Iar suspansul este accentuat tocmai de faptul ca in prima jumatate a cartii, atentia iti este indreptata catre altceva. Ai in vizor alte probleme, alte temeri, alte pericole. Destul de infricosatoare si acestea, dar aproape inofensive pe langa ceea ce urmeaza apoi, pe langa ceea ce descoperi ca se ascunde de fapt in umbra.

Personajele sunt remarcabile. Toti sunt copii, dar actioneaza cu maturitate, cu intelepciune, inteleg rapid modul in care pot supravietui, primejdiile care pandesc, alegerile pe care trebuie sa le faca. Si totusi, nu ai nici o secunda senzatia ca autorul a exagerat si ca personajele ar putea parea neverosimile. Copii din Disparuti raman fragili, speriati, dezorientati si innebuniti sa caute o explicatie si o solutie pentru ceea ce li se intampla. Dar nu o iau razna, ci se comporta intr-un mod natural, asa cum probabil ar reactiona niste pusti adevarati pusi intr-o astfel de situatie, dupa ce ar depasi socul primelor ore. Vorbesc de personajele pozitive, nu de cele ce isi pierd controlul, bineinteles. Pentru ca grupul se imparte inca de la inceput in doua categorii. Cei care raman cu capul pe umeri in ciuda a ceea ce se petrece si cei care vad in asta doar o oportunitate de a incalca toate regulile, de a deveni vedete, de a pune mana pe o putere iluzorie sau de a incerca sa preia controlul asupra celorlalti.

Bile albe:

– Nu stiu ce parere au alti cititori, dar pe mine autorul m-a aruncat direct in poveste. Am fost pe rand Sam, Astrid, Lana si altii, am trait in lumea lor, am tremurat odata cu ei, mi-a fost frica, am fost furioasa, m-am luptat sa inteleg, am trait pur si simplu in haosul vietii lor. Si sunt nerabdatoare sa ma intorc acolo!

Bile negre:

– Stiu ca un personaj pozitiv trebuie sa ramana bun pana la capat. Sa ii ierte pe cei ce i-au facut rau, sa le mai ofere o sansa, sa vada lumina din ei prin ceata intunecata ce o inconjoara. Stiu asta, dar nu inseamna ca sunt si de acord cu asa ceva. Faptul ca Sam si prietenii lui ii lasa sa plece pe cei care au inrautatit infernul in care deja se aflau cu totii mi se pare dovada de prostie si nu de bunatate. Pana la urma, ii lasa liberi si nevatamati pe cei ce sunt responsabili de atatea morti, de panica creata, de pierderile cauzate si de luptele ce vor urma cu siguranta. Pentru ca raul persista, iar o persoana dominata de acesta nu va vedea in iertare bunatatea si sansa de a o lua de la inceput, pe o cale diferita, ci doar ocazia de a-si intari fortele, de a face alte planuri malefice si de a se pregati de o noua lupta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi

The Selection (seria The Selection, volumul 1) – Kiera Cass