Lolita – Vladimir Nabokov

Disponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Horia Florian Popescu

Numar pagini: 324

 

Sinopsis:

Din cauza subiectului sau extrem de socant – pasiunea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doispre­zece ani –, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat in Statele Unite abia dupa aparitia sa in Franta. Construita pe schema mitologica a povestirilor cu fauni si nimfe, Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive.

Poveste a iubirii obsesive si blestemate a lui Humbert Humbert pentru nimfeta Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rind, carte interzisa, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.

Cartea a stat la baza a doua celebre ecranizari, prima in regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason in rolul principal, a doua sub bagheta regizorala a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons in rolul lui Humbert Humbert.

Parerea mea:

Am citit in ultima vreme atat de multe carti in care se facea referire la conceptul de “Lolita” incat devenise de-a dreptul ciudat faptul ca nu citisem inca opera originala, mai ales ca aceasta a inspirat ulterior nenumarate carti. Multumesc Libris pentru ocazia de a parcurge in sfarsit aceasta carte. In cazul in care nu ati aflat inca, pe langa miile de carti online si carti in engleza, Libris ofera o noua surpriza cititorilor, fiind acum singura librarie online care ofera transport gratuit! Si pentru ca la noi este Black Friday, va invit sa aruncati o privire pe site, pentru ca reducerile sunt de-a dreptul irezistibile!

Probabil toata lumea stie in mare despre ce este vorba in Lolita: un barbat matur care ajunge sa seduca/sa fie sedus de o fata de doar 12 ani. Romanul a socat inca de la publicare si continua sa fie si astazi la fel de controversat. In ceea ce ma priveste, am impresii destul de amestecate despre aceasta poveste.

Volumul debuteaza cu prezentarea protagonistului si ofera inca de la inceput o explicatie relativa pentru radacinile pasiunii sale pentru nimfete. Spun relativa pentru ca desi pare foarte logica, aceasta explicatie nu mi se pare ca poate sustine singura o astfel de obsesie de-a lungul unei intregi vieti. Ajungem apoi sa cunoastem contextul in care Humbert o descopera pe acea nimfeta care, dintre toate celelalte, va deveni unica si atat de cunoscuta Lolita. Ceea ce m-a surprins este modul in care, de la un capitol la altul, aceasta copila pare sa isi schimbe imaginea. La inceput privim un barbat amorezat de o fetita care, la randul ei, pare sa dezvolte o pasiune adolescentina pentru Humbert. Totul se pastreaza insa la un nivel inocent, iar daca am face abstractie de gandurile protagonistului, nu am observa aproape nimic care sa dea nastere vreunei suspiciuni. Comportamentul fiecaruia este exemplar, controlat atat de bine incat ofera o senzatie surprinzatoare de naturalete. Lolita pare un copil obisnuit, fara sa indice in vreun fel evolutia pe care o va avea povestea. Mai apoi insa, un eveniment neasteptat, face ca barierele dintre ea si Humbert sa dispara. Iar momentul in care acest lucru se intampla a fost pentru mine o surpriza uriasa. Deodata, Lolita devine cu totul alta persoana. Daca pana atunci parea sa fie doar un copil normal, autorul ne ofera intr-o clipa un portret total diferit. Abia acum pare sa se construiasca ideea de “Lolita”, abia acum incepi sa recunosti imaginea aceasta de adolescenta seducatoare, care ascunde sub masca perfecta a inocentei secrete intunecate. In acest moment, rolurile de vanator si victima par sa se inverseze si continua sa se schimbe in permanenta pana spre final. Uimitor mi se pare ca autorul reuseste sa te faca in unele momente sa nu mai stii daca il consideri pe Humbert in totalitate vinovat sau daca raspunderea pentru ceea ce se intampla ar trebui sa se imparta in mod egal. Desigur, simtul moral nu te lasa sa uiti ca vorbim despre un barbat matur si despre o fata de 12 ani, insa tot nu poti scapa de senzatia ca Humbert nu e de fapt atat de rau cum parea. Insa balanta nu ramane prea mult timp echilibrata, pentru ca relatia dintre Humbert si Lolita este intr-o continua schimbare. Iar cititorul este nevoit sa asiste la noi transformari ale personajelor si sa isi reconsidere impresiile de pana atunci. Cred ca de aici comportamentul lui Humbert a inceput sa mi se para insuportabil, in ciuda faptului ca, exact ca la inceput, exista explicatii destul de plauzibile pentru ceea ce se petrece cu el. Humbert se transforma intr-un tiran, insa intr-unul care iti provoaca mila in acelasi timp in care te si infurie. Devine excesiv de gelos, posesiv, insensibil, cersind atentia Lolitei cu o disperare exasperanta. Faptul ca Lolita creste, transformandu-se intr-o adolescenta si amenintand astfel cu destramarea aparenta perfectiune a visului lui Humbert este ceea ce declanseaza metamorfoza protagonistului. Tind sa cred ca indiferent de comportamentul Lolitei, indiferent daca aceasta ar fi fost sau nu fidela, indiferent daca ar fi vrut sau nu o viata normala, Humbert ar fi avut exact aceleasi reactii. Pentru ca ceea ce il transforma pe el nu tinea de faptele Lolitei, ci de factori incontrolabili.

In final, exista o noua rasturnare de situatie. Si nu ma refer la precipitarea evenimentelor, ci tot la caracterul protagonistei. Autorul rastoarna din nou vechiul portret, punand intr-o lumina cu totul diferita tot ceea ce s-a petrecut pana atunci. Avem o alta imagine a Lolitei, aceasta infatisandu-se de data aveasta mult mai clar sub imaginea de victima. Pana si Humbert pare sa recunoasca acest lucru cu mult mai multa tarie ca pana acum. Mi se pare ca poti vorbi la nesfarsit despre ideile pe care le da nastere povestea. Fiecare gest, fiecare hotarare, fiecare fapt poate fi interpretat in nenumarate moduri, iar intrebarile pe care ti le pui de-a lungul cartii par in unele momente sa nu aiba nici un raspuns, iar in altele o multime de raspunsuri, toate la fel de bune. Nu stiu daca la final ajungi de fapt sa stii mai multe despre Lolita decat stiai in primele pagini. Desi este personaj principal, mereu in centrul atentiei si in acelasi timp este si cea care da nastere povestii, ea nu doar ca ramane la sfarsit la fel de misterioasa, ci mai mult, pare sa fi devenit cu fiecare pagina parcursa, o taina din ce in ce mai mare.

Trebuie sa va spun ca romanul nu este foarte usor de citit si nu neaparat (numai) din cauza temei. Asa cum ni se transmite inca din prefata, ” …Lolita este insa, inainte de toate, un poem de dragoste inchinat limbii engleze si posibilitatilor sale expresive”. Avem parte deci de un stil bogat, foarte expresiv si incarcat, de nenumarate descrieri detaliate, momente de introspectie, analize, paragrafe in care se deviaza cursul unei idei, paranteze si reveniri. Lolita nu este, din acest motiv, o lectura facila. Insa mi se pare ca merita parcursa, chiar daca solicita poate un grad mai mare de rabdare si atentie. Exista anumite carti pe care pur si simplu trebuie sa le citesti. Nu ca sa pari interesant, nu ca sa marchezi un titlu pe o lista, nu ca sa fii la moda sau sa urmezi anumite trenduri. Ci pur si simplu pentru influenta uriasa pe care au avut-o in literatura, pentru modul in care au schimbat pentru totdeauna cititul si scrisul, pentru faptul ca nenumarate opere ulterioare uriase au reluat anumite idei si poate ca nu ar fi fost scrise vreodata daca acele romane clasice nu ar fi fost publicate. Lolita face parte din aceasta categorie de carti pe care chiar trebuie sa le citesti la un moment dat.

Bile albe:

Abilitatea autorului de a-ti rasturna de mai multe ori toate impresiile pe care ti le-ai facut si de a oferi perspective atat de diferite asupra portretului protagonistei.

Bile negre:

Modul in care evolueaza personalitatea protagonistului spre final.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: nymphette_dark99 – Cristina Nemerovschi Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani – Melissa P.