Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani – Melissa P.

Disponibil la: Editura TREI

Colectia: Eroscop

Traducerea: Alexandra-Maria Chescu

Numar pagini: 160

 

Sinopsis:

“Melissa P. este Lolita noului mileniu. O carte scrisa intr-un limbaj mult mai elegant si coerent decat s-ar fi putut cineva astepta de la o adolescenta…” – Corriere Della Sera

Saisprezece ani, un jurnal, descoperirea unei lumi noi si diferite: propriul corp de adolescenta, calatoria in cautarea sinelui prin intermediul sexului, dorinta de a prinde cu putere acel sentiment ce nu poate fi cuprins: iubirea. Apoi, iluzia ca l-a gasit in multe paturi, in multe trupuri, in case necunoscute, alaturi de niste barbati care nu o iubesc, experimentand excesul sexual sub toate formele.

Liric si tulburator, dur si romantic,Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani este cel mai surprinzator debut literar italian din ultimii ani.

„In cartea mea vorbesc despre cum este sa cresti intr-o societate plina de pericole. Este de necrezut ca romanul meu a fost considerat scandalos!” – Melissa P.

Originara din atat de puritana Sicilie,Melissa Panarello, acum in varsta de 20 de ani, a socat opinia publica, descriindu-si cu o precizie clinica experimentele sexuale.

Peste 2 milioane si jumatate de exemplare vandute!

Parerea mea:

Auzisem de romanul Melissei P. in urma cu cativa ani, iar ceea ce m-a facut cu adevarat curioasa in legatura cu el au fost controversele pe care le-a iscat. Pentru ca Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani nu este o carte scrisa din imaginatie, ci a fost prezentat ca fiind de fapt jurnalul real al autoarei, din perioada adolescentei acesteia si publicat la doar cativa ani diferenta. Iar experientele ei sexuale sunt oricum numai obisnuite nu, pentru o tanara care atunci cand a inceput sa tina un jurnal era inca virgina.

Ceea ce surprinde insa in primul rand nu sunt neaparat intamplarile prin care trece ci mai ales stilul in care le percepe si le prezinta. Melissa pare sa se deosebeasca de alte adolescente prin stilul rece, aproape dezinteresat in care se priveste pe ea, pe cei din jur si chiar si viata. Drumul pe care il alege nu pare neaparat dictat de pasiune, de rebeliune sau de dorinte adolescentine. Este mai mult vorba despre o curiozitate rece, analitica, in ciuda faptului ca sub aceasta, motivatia expusa de protagonista este cautarea dragostei. La 16 ani, cautarea este probabil principalul obiectiv. Cautarea sinelui, a sensurilor vietii, al intelesurilor lumii, a limitelor, a iubirii. Diferit in cazul Melissei este modul in care ea desfasoara aceste cautari, pentru ca ea paseste in zone pe care multe persoane nu le ating nici macar atunci cand devin adulti, cu atat mai putin la varsta de 16 ani. Mi-a placut faptul ca romanul este plin de contradictii, exact asa cum sunt gandurile tipice adolescentei. Desi o fire puternica, distanta, Melissa duce mereu lupte cu ea insasi. Este adesea scarbita de ceea ce face, insa in acelasi timp continua sa testeze limite, curiozitatea aruncand-o la extreme tot mai mari. Are momente in care pare sa se pedepseasca, dar continua chiar si atunci sa se descopere cu un sentiment de fascinatie pura. Are senzatia ca incepe sa se piarda pe ea insasi, dar nu inceteaza nici o clipa sa se iubeasca. Mai mult, se creeaza si un alt tip de contrast intre personalitatea reala a protagonistei si ceea ce se povesteste, din cauza modului in care anumite idei preconcepute inradacinate fara sa vrei te fac sa iti imaginezi o tanara implicata intr-o astfel de poveste. Te astepti poate la o protagonista salbatica, scapata de sub control, lipsita de capacitatea de a distinge intre bine si rau, imbatata de indragosteli superficiale si pe cale de a se pierde pentru totdeauna, irosind tot ce e bun in ea pe aceasta cale aleasa. Descoperi insa, cu surprindere, o adolescenta inteligenta, calma, obiectiva, nici o clipa indusa in eroare de sperante desarte sau vise iluzorii, o adolescenta care nu isi scapa din maini destinul, a carei viata continua in ritmul normal, aspectele diferite ale vietii sale ramanand separate, fara sa se influenteze unele pe altele. Si totul este prezentat intr-un stil elegant si cumva distant, dar care reuseste totusi sa expuna exemplar transformarile prin care trece, emotiile pe care le simte si starile care o curprind in diferite stadii ale schimbarilor sale.

Trecand acum la intamplarile propriu-zise de care are parte, trebuie sa recunosc ca nu pot scapa de impresia ca acestea au fost usor inflorite. Sunt parca prea multe coincidente, iar faptul ca de la un punct, Melissa ia contact numai cu persoane iesite din tipare mi s-a parut prea putin probabil. Totusi, faptul ca ea insasi cauta in nenumarate randuri astfel de oameni ma face sa am indoieli, sa nu stiu cum sa privesc ceea ce am citit, tocmai pentru ca ofera o explicatie foarte plauzibila pentru ceea ce am scris mai devreme. Asa ca pare la fel de posibil ca autoarea sa fi exagerat anumite aspecte, cum este si sa nu o fi facut, expunand purul adevar.

Personal, nu inteleg neaparat revolta publicului care s-a grabit sa o catalogheze pe autoare sau cartea sa. Insa asta tine probabil de fiecare cititor in parte. Mie mi se pare ca aproape nimic nu este condamnabil cat timp libertatea fiecarei persoane nu o incalca pe cea a altora. Suntem diferiti, asa ca nu e normal sa judecam lumea luandu-ne pe noi insine ca punct de reper. Fiecare isi descopera sinele si drumul in viata prin metodele proprii, asa ca nu gasesc alegerile Melissei ca fiind condamnabile. Ca nu mi se potrivesc mie, e partea a doua. Ca sunt intr-adevar iesite din comun, socante poate pentru unii sau diferite de alegerile majoritatii, e altceva. Insa nu le privesc ca pe ceva demn de dispret, dezonorant sau revoltator. Privind dincolo de calea aleasa, intreaga poveste este o cautare la fel ca toate cautarile.

Multumesc mult editurii Trei pentru ocazia de a citi aceasta carte. Mi-o doream de multa vreme si am fost chiar mai placut surprinsa decat m-as fi asteptat.

Bile albe:

Stilul rece si analitic in care sunt privite toate experientele parcurse de catre protagonista si amalgamul de ganduri atat de contrastante.

Bile negre:

Multi adolescenti isi mint parintii. Unii o fac destul de credibil, insa multi realizeaza abia peste ani ca parintii doar ii lasau sa aiba impresia ca ii credeau, fara ca intr-adevar sa o faca, cat timp minciunile acopereau ceva destul de nevinovat. Ceea ce mi s-a parut foarte ciudat si este in acelasi timp si un alt motiv pentru care am vaga senzatie ca unele intamplari au fost putin “infrumusetate” e lipsa de reactie a parintilor Melissei. La inceput lucrurile pe care protagonista le face ar fi putut fi ascunse cu usurinta si se pastrau inca in sfera normalitatii general acceptate, asa ca nu m-a surprins faptul ca parintii sai nu reactioneaza in nici un fel. Insa din acelasi moment in care totul incepe sa se mute pe un nivel diferit, se intampla ceva ciudat. Melissa ofera impresia ca ea nici macar nu se mai straduieste sa pastreze vreo aparenta, intrucat parintii sai sunt oricum total lipsiti de cel mai vag interes fata de viata fiicei lor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa: Povestea lui O – Pauline Reage nymphette_dark99 – Cristina Nemerovschi