Publicat în Richelle Mead

Academia Vampirilor (seria Academia Vampirilor, volumul 1) – Richelle Mead

Disponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Catalin Pruteanu 

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Doar cea mai buna prietena te poate apara de dusmanii tai nemuritori…

Academia Sf. Vladimir nu este o scoala ca oricare alta, ci un loc secret, ascuns in strafundurile padurilor din Montana, in care moroii (vampiri vii si muritori) sunt educati in tainele magiei, iar tinerii dhampiri (jumatate oameni, jumatate vampiri) sunt antrenati sa-i apere de atacurile sangeroase ale strigoilor (morti vii), cei mai inspaimantatori si mai periculosi vampiri.
Rose Hathaway, o fata dhampir, se pregateste sa devina garda de corp pentru prietena ei cea mai buna, printesa moroi Lissa Dragomir. Antrenamentul pentru lupta cu strigoii este unul dur si epuizant, iar, pe langa intrigile si comploturile din Academie, situatia ei se complica din cauza unei idile tainuite si interzise. Avand o legatura psihica iesita din comun, cum nu s-a mai intalnit de secole, cele doua eroine incearca sa faca fata amenintarilor…

Parerea mea:

4 ore. Atat mi-a trebuit ca sa devorez primul volum din Academia Vampirilor. Am evitat foarte mult timp sa imi cumpar seria aceasta. De cativa ani, pe absolut toate blogurile se vorbeste atat de mult despre ea, incat mult timp m-am simtit „intoxicata” de Academia Vampirilor, chiar daca inca nu o citisem. Bineinteles, eram constienta ca trebuie sa ofere intr-adevar o poveste buna, daca a reusit sa faca atata valva, dar pur si simplu amanam mereu sa mi-o cumpar. Acum, daca tot s-au hotarat cei de la Leda sa publice cartile si in editia de chiosc, m-am gandit ca ar fi timpul sa le citesc si eu in sfarsit. Am preferat totusi pachetul hardcover, deoarece la reducerea de 99 lei are acelasi pret ca editia de chiosc (hmm..de fapt e chiar mai ieftin cu 10 lei), volumele nu sunt impartite si arata mai dragut in biblioteca. Ah si bineinteles, nu va trebui sa astept cate o saptamana sau doua urmatorul volum sau urmatoarea jumatate de volum. Si acum..despre carte 🙂

Richelle Mead a creat o societate noua, formata din fiinte pe care nu le-am mai intalnit in alte romane fantasy. Da, moroii sunt vampiri, insa destul de diferiti fata de ceea ce stim ca ar trebui de fapt sa insemne acestia. De fapt, singura asemanare a moroilor cu vampirii clasici este nevoia de a bea sange. In rest…i-am perceput mai mult ca pe niste fiinte magice, vrajitori sau zane sau..orice altceva. Sunt fragili, lipsiti de abilitatea de a se proteja (ceva imi spune ca asta se va schimba in volumele viitoare), vanati de strigoii care aduc mai mult a vampiri in adevaratul sens al cuvantului si dependenti de dhampiri (jumatate om-jumatate moroi) pentru a fi protejati. Daca sunteti inca nelamuriti in privinta originii fiintelor create de autoare sau a motivelor pentru care societatea lor este bazata in special pe relatii de gardian-protejat, iata doua citate care lamuresc aceste aspecte mult mai bine decat as face-o eu povestindu-va:

„Moroii erau vii; strigoii erau morti vii. Moroii erau muritori; strigoii erau nemuritori. Moroii erau nascuti; strigoii erau facuti.

Si erau doua modalitati de a deveni strigoi. Strigoii puteau transforma oamenii, dhampirii sau moroii in strigoi printr-o singura muscatura. Moroii ispititi de fagaduinta nemuririi puteau deveni strigoi prin propria lor alegere daca ucideau intentionat o alta persoana in timp ce se hraneau. Acest lucru era considerat a fi malefic si nefiresc, cel mai mare pacat posibil, atat impotriva modului de viata al moroilor, cat si impotriva firii insesi. Moroii care alegeau aceasta cale intunecata isi pierdeau capacitatea de a intra in legatura cu magia elementelor si cu alte forte ale lumii. De aceea nu mai puteau sta in lumina soarelui.”

***

„Dhampirii si moroii aveau o randuiala ciudata. La origine, dhampirii se nascusera din moroi care se amestecasera cu oameni. Din nefericire, dhampirii nu se puteau reproduce intre ei — sau cu oameni. Era o chestie genetica ciudata. Si catarii erau la fel, mi se spusese, cu toate ca asta nu era o comparatie pe care-mi placea prea mult sa o aud. Dhampirii si cei care erau moroi in intregime puteau avea copii impreuna, si, printr-o alta curiozitate genetica, copiii lor ieseau ca dhampiri standard, cu jumatate din gene umane si jumatate de vampir.Moroii fiind singurii cu care dhampirii se puteau reproduce, trebuia sa stam aproape de ei si sa ne amestecam cu ei. La fel, devenise important pentru noi ca moroii pur si simplu sa supravietuiasca. Fara ei, eram terminati. Si, din cauza modului in care strigoilor le placea sa-i omoare pe moroi unul dupa altul, supravietuirea lor devenise o preocupare legitima pentru noi.

Asa s-a dezvoltat sistemul gardienilor. Dhampirii nu puteau face magie, dar eram razboinici puternici. Mosteniseram simturi si reflexe ascutite de la genele vampirice, iar putere si mai multa rezistenta de la genele umane. De asemenea, nu eram limitati de nevoia de sange sau de neplacerea provocata de lumina soarelui. Sigur, nu eram atat de puternici ca strigoii, dar ne antrenam din greu, iar gardienii faceau o treaba impresionanta in protejarea moroilor. Cei mai multi dhampiri considerau ca merita sa-si riste propriile vieti pentru a se asigura ca neamul nostru va mai putea sa aiba copii.”

Nu o sa insist foarte mult pe actiune, dar as vrea sa va spun ca este prima carte dupa Harry Potter care m-a impresionat prin modul in care a fost construita. Nu neaparat ca ar fi exact la fel de complexa, cel putin deocamdata, dar ambele carti au o structura extrem de bine gandita si se observa cu usurinta faptul ca nu au fost scrise ca sa urmeze anumite trenduri ce prind la public sau ca sa obtina doar beneficii materiale. Poate ca la inceput sau pe parcursul romanului raman cateva aspecte neclare sau ti se pare ca unele pagini nu isi au rostul. Insa la finalul cartii povestea ti se dezvaluie deodata altfel, rememorezi toate  detaliile care ti-au fost prezentate in paginile anterioare si observi cum fiecare isi are locul si importanta lui si cum se leaga toate intre ele.

In prima parte a romanului nu mi-au placut aproape deloc protagonistele. Rose mi se pare prea extrovertita, flirteaza prea mult si are o incapatanare fara sens. Lissa mi s-a parut stearsa, fara coloana vertebrala si cu o personalitate deloc interesanta. Iar prietenia lor era dezechilibrata, parea ca pur si simplu Rose o cara in spate pe prietena ei, fara ca aceasta sa isi dea interesul vreo secunda sa imbunatateasca situatia in care se aflau din pricina ei. Lucrurile se schimba la un moment dat,comportamentul Rosei se tempereaza, iar personalitatea Lissei incepe rapid sa prinda contur. Personajele secundare sunt construite minunat, autoarea schitandu-le un portret complet, foarte credibil, neaxat doar pe o anumita latura a caracterului lor. Daca in multe carti personajele secundare sunt astfel prezentate incat sa iti lase o anumita impresie, fie ea buna sau rea, in Academia Vampirilor situatia este total diferita. Le descoperi in totalitate, cu parti bune si rele si ramane la alegerea ta daca iti plac sau nu. Felul in care personajele interactioneaza intre ele si modul in care se construieste mini societatea de la academie au aceeasi naturalete. Am regasit exact nevoia de barfa, dorinta de a lovi in cei mai slabi si aspiratia pentru putere si popularitate care exista in majoritatea liceelor si a scolilor. Aceleasi minciuni imprastiate fara constiinta faptului ca acele vorbe pot avea consecinte nebanuite. Aceeasi tendinta a profesorilor de a ignora problemele reale in defavoarea unora mult mai putin importante si de a marca reguli fara sens. Aceeasi atitudine a unor adulti de a-si arata superioritatea si aceeasi dorinta de a se simti importanti.

Un lucru ce m-a surprins si pe care l-am apreciat foarte mult este ca autoarea abordeaza o problema sensibila pe care o leaga direct de una dintre eroine. Este vorba despre un subiect tabu, pe care multa lume evita sa il abordeze, ignorandu-l total, dar care exista de ceva timp si este adesea practicat de unii adolescentii ce nu gasesc alta metoda de a infrunta suferinta. Poate ca multi cititori vor trece prin carte aproape neobservand acel subiect, dar sunt convinsa ca cei care au trecut vreodata prin asa ceva sau cei care au prieteni, colegi sau membrii ai familiei cu acelasi obicei se vor regasi in acele randuri. Si poate ca aceasta lectura le va oferi incurajarea de care au nevoie pentru a depasi problema sau pentru a-i ajuta pe cei care o au.

Bile albe:

– Subiectul romanului este unul inedit. Se distanteaza foarte mult de alte povesti cu vampiri, este lipsit de scheletul pe care se pare ca o multime de autori noi isi construiesc acum operele si foloseste foarte putine clisee. Cred ca singurul stereotip este aparitia unor sentimente interzise intre eleva si antrenorul putin mai in varsta decat ea.

Bile negre:

– Ceva nu mi-a placut in legatura cu moroii. Mi se par prea fragili, prea lipsiti de aparare si cumva, existenta lor mi se pare lipsita de sens. Asa cum am spus si mai sus, singurul lucru pe care par sa il aiba in comun cu vampirii clasici este faptul ca beau sange. In rest..nu au abilitati fizice iesite din comun, nu au talente secrete, iar magia si constrangerea sunt singurele lor arme. Si exact acestea le sunt interzise sau permise doar intr-o mica masura. Este ca si cum regulile ar fi fost facute exact pentru a-i impiedica sa se apere. Tind sa cred insa ca lucrurile se vor schimba in volumele urmatoare si vom avea parte de o evolutie interesanta a moroilor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Revelatii (seria Sange Albastru, volumul 3) – Mellisa de la Cruz

Vampirul Lestat (seria Cronicile Vampirilor – volumul 2) – Anne Rice

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

44 de gânduri despre „Academia Vampirilor (seria Academia Vampirilor, volumul 1) – Richelle Mead

      1. Daca nu ar fi fost promotia la setul hardcover, ar fi fost ok si treaba asta pe care au facut-o ei. Pt ca ar fi fost practic diferenta de la aproximativ 3 mil la 1 mil…

  1. Am adorat aceasta serie cand am citit-o si sper ca in curand Leda va publica si spin-off-ul seriei, Blodlines.
    Singurul lucru care nu mi-a placut la primul volum a fost modul in care Lissa a ales sa se confrunte cu durerea pe care o simtea, faptul ca-si facea rau singura si nu se lasa ajutata. Cred ca de asta Christian a fost preferatul meu in primul volum, pentru ca era alaturi de ea si a invatat-o sa-si invinga suferinta si teama.

    1. Da, exact la asta ma referisem si eu in recenzie. Am avut o colega care avea acelasi obicei, asa ca mi se pare interesant ca autoarea a abordat subiectul, desi e destul de sensibil..

  2. Eu pana in iunie anul asta nu stiam de AV dar am luat-o la promotia de la Leda, decat am trecut ochii peste o recenzie, pur si simplu am avut inspiratie. Nu am sa spun cat de mult imi place seria pt ca ar fi de prisos in schimb spun cat de mult imi place recenzia ta. O parere personala, pertinenta si frumos construita si exprimata.
    Ah si mai matura.
    Iar paragraful referitor la ca problema tabu ma surprinde. Si imi place si mai mult blogul tau si am sa-l consider o prima sursa de recenzii.

    1. Iti multumesc din suflet pt cuvintele frumoase. Imi creste inima cand primesc astfel de comentarii! 🙂
      Cat despre serie, deocamdata imi place ca e cu adevarat diferita fata de toate retetele astea de succes folosite excesiv in literatura fantasy a ultimilor ani.

  3. Devinde din ce in ce mai interesanta! A trecut ceva timp de cand am citit-o, dar imi amintesc ca, intra-adevar, in primul volum nici pe mine nu m-au impresionat Rose si Lissa. Si nici macar Dimitri. Apropo de el, in volumele viitoare devine personaj principal. Nu eram convinsa dupa primul volum ca vreau sa le citesc si pe restul. Cum o citisem pe prima, nu prea imi place sa las lucruri neterminat atunci cand pot sa le termin. Acum pot sa spun ca nu imi pare rau. E clar, AV e in topul preferintelor mele.
    P.S. Moroii nu devin mai puternici pe parcursul celorlalte volume, motivul cred eu este ca actiunea se axeaza mai mult pe dhampiri. Cel putin asa cred eu. Cred ca in spin-off-ul Bloodlines se va schimba situatia.
    Oricum volumele devin din ce in ce mai complexe, iar finalul este destul de neasteptat.

    1. Chiar, acum ca ai pomenit de Dimitri mi-am dat seama ca am uitat sa il mentionez si pe el in recenzie. Am vazut ca o multime de cititoare facusera o pasiune pentru el, dar deocamdata inca nu m-a dat pe spate. Am citit azi noapte si volumul 2, vin indata cu recenzia 🙂 Cred ca am BBloodlines in format electronic, probabil dupa ce termin intreaga serie o sa le citesc si pe acelea. Vorba ta, daca tot incep ceva, macar sa o duc pana la capat 😀

  4. Acum cateva zile am terminat si eu AV si pot sa spun ca mi-a placut. Nu ma declar innebunita dupa serie (cel putin nu inca), insa au fost cateva ore placute petrecute cu o carte usoara si personaje frumos conturate.
    Mie Rose mi-a placut inca de la inceput. Am citit mai multe recenzii care nu erau de acord cu comportamentul ei in prezenta baietilor, insa mie nu mi se pare cine stie ce exagerat. Are 17 ani parca… deci, sa fim realisti. E normal, iar ea are un caracter puternic si foarte multa incredere in sine. Nu prea am inteles de unde atata atractie brusca pentru Dimitri, insa am trecut peste asta si pe la finalul romanului a inceput sa imi placa de ei impreuna.
    Slabiciunile Lissei le inteleg prin prisma puterilor ei, iar faptul ca isi face rau singura atunci cand este foarte deprimata are, din punctul meu de vedere, destul de multa logica. Pe mine nu m-a deranjat acest subiect tabu.
    Christian mi-a placut enorm. E personajul meu preferat pana acum si cred ca ii sta foarte bine impreuna cu Lissa. Au multe lucruri in comun iar el cu siguranta o poate invata cum sa treaca peste ce e mai rau.
    Si… cam atat. Astept sa cumpar si al doilea volum cu Bravo. Nu stiam ca volumele vor fi impartite. 😦 Aiurea. De acum, asta este, le iau asa.

    1. Eu eram oarecum indecisa asupra Rosei. Exact la varsta ma gandeam si eu ca ar fi o scuza. Pentru ca intr-adevar, la 17 ani nu cere nimeni sa fie o sfanta sau ceva de genul. Dar totusi cred ca mi s-a parut cam mult. Nu ce face, in nici un caz, ci cu cine. Adica..te giugiulesti cu cineva de care iti place, nu cu oricine iti iese in cale, doar pt ca arata relativ ok. Si faza cu Jesse exact asta a fost..un fel de..”hai, ca oricum nu am altceva mai bun de facut”. Plus ca autoarea lasa impresia ca inainte sa plece de la Academie, asta era un obicei al Rosei. Deci asta m-a deranjat.
      Dimitri a fost ok, dar dupa ce am vazut zeci de cititoare absolut topite dupa el, ma asteptam sa ma impresioneze mai tare. Dar am auzit ca unele dintre volumele urmatoare il vor avea pe el ca personaj principal, asa ca inca nu imi pierd speranta 🙂
      Nici pe mine nu m-a deranjat abordarea subiectului (nu vreau sa dau spoilerem, de asta nu il numesc niciodata ^_^), ci dimpotriva, am apreciat foarte mult faptul ca autoarea a inserat chestia asta. De Lissa mi-a placut in a doua parte a cartii, atunci cand incepe sa ia atitudine. Pana atunci, parca erau prea multe momente in care Rose spunea ca o simte pe Lissa linistindu-se la gandul ca ea (Rose) va avea grija de tot. Nu stiu..nu am fost niciodata asa si cred ca de obicei nu imi plac genul asta de oameni slabi. Deci e posibil ca de aceea sa fi fost atat de iritata de comportamentul ei la inceput. Probabil percep intr-un mod prea personal cartile, dar imi e imposibil sa fac altfel 😀
      Sa vezi ce mult o sa iti placa de Christian in urmatorul volum! Cred ca am uitat sa mentionez in recenzie (fusesem prea impresionata de alte aspecte), insa personajul acesta este minunat in cartea a doua.
      Da, e cam naspa faza cu impartirea volumelor. Oricum, daca te gandesti ca in mod normal seria ar fi aproape 300 de lei, e ok si asa. Dar avand in vedere ca exact in perioada aceasta e inca valabila oferta cu 99 lei, nu poti sa nu ai senzatia ca e un pic incorect modul in care au procedat.

      1. Legat de Rose si de giugiuleala din plictiseala… 🙂 Da, ea este prezentata la inceput ca fiind cam usuratica. Pe de o parte, ar fi un exemplu rau pentru adolescentele care citesc cartea (o chestie citita in cateva recenzii la AV). Pe de alta parte, mi se pare ca autoarea a fost realista. Si spun asta pentru ca imi amintesc de liceu si de anumite colege care erau considerate de restul ca fiind usuratice pentru ca erau vazute destul de des cu baieti diferiti. Una dintre ele mi-a fost foarte buna prietena si zvonurile pe seama ei chiar erau neintemeiate. Probabil de aceea nu m-a mirat si nici nu m-a revoltat atitudinea Rosei. La 17 ani cred ca e vorba de experimente, de curiozitati, de dorinta de a vedea ce e, cum e, si de a te simti dorita de cineva (mai ales daca vezi ca prietenele tale au cu cine). Prin urmare, cred ca la varsta asta curiozitatea nu te mai lasa sa il astepti pe Prince Charming si cred ca fetele prefera sa fie cu cineva ok decat sa stea dupa Mr. Perfect. 🙂 In fine, m-am lungit cu explicatiile… Concluzia e ca eu sunt ok cu Rose. :)) Plus ca un personaj trebuie sa aiba defecte, iar daca defectele Rosei sunt orgoliul, narcisismul si placerea de a flirta, atunci ea este cu atat mai credibila. Pana la urma, in real life provocarea vine atunci cand un om are defecte si tu le poti trece cu vederea pentru ca are si calitati. Sper sa nu merg prea departe, insa in loc sa fie considerata un exemplu rau, Rose ar trebui sa transmita un alt mesaj fetelor. Nimic nu e chiar asa cum pare, iar daca vezi o fata azi cu un baiat si saptamana viitoare cu altul, nu inseamna ca s-a culcat cu amandoi, nu? Desi in generala si in liceu impresia este ca da si asa se face din tantar armasar si se provoaca rani adanci.
        Si eu percep cartile intr-un mod foarte personal si ma identific cu personajele. 🙂 Cand iubesc un personaj, il iubesc chiar daca are multe defecte, iar cand urasc altul, il urasc din toata inima. :)) Subiectul tabu este foarte bine atins acolo si e bine ca nu se face o tragedie pe seama lui. Iarasi, ar putea fi adolescenti care sa se regaseasca in Lissa.
        Am vrut sa iau si eu pachetul la oferta, insa am de platit o chirie. :(( Macar asa… dau niste bani o data la doua saptamani si parca se simte mai putin. Pana la al doilea volum din AV m-am apucat de Vampirii Sudului. 😀

      2. Ah, sunt total de acord legat de ce ai scris despre zvonuri si barfe, m-au infuriat cumplit povestile scoase de Mia. Poate tocmai pentru ca stiu ca si in realitate se intampla exact la fel si am detestat chestia asta in liceu!
        Eu stiam de la inceput ca vor fi 10 carti scoase cu Bravo din AV si exact datorita faptului ca dai banii pe rand eram tentata si eu sa mi le iau in editia de chiosc. Dar s-a nimerit sa iau salariul in perioada aia, asa ca am zis ca n-o sa mor daca dau un milion o data. Daca nu luam banii atunci, mi le-as fi cumparat probabil tot cu revista.
        Sper sa iti placa VS! Mie parca mi s-a lipit de suflet seria asta, chiar daca muuult timp nici nu am vrut sa aud de ea pentru ca nu suportam personajele din serial si accentul lor 😀

  5. Uite că avem ceva în comun eu cu tine, Rox: faptul că evităm mult timp lucrurile mult prea mediatizate. Tu ai evitat Av, eu am evitat Prison Break. Sincer nici acum n-am văzut serialul care o creat atâta dependenţă printre ceilalţi. Însă îmi pare bine că te-ai decis să citeşti Av şi îmi pare mai bine că eşti şi tu la fel de obsedată ca mine de serie :))
    Mă întreb ce am scris despre blogul tău la analiză pe facebook, căci îmi place cum ai scris aceste ultime recenzii (pe celelalte nu le mai ţin minte că am memoria de scurtă durată mai slabă)
    Dau o fugă să căd pe FB ce critici am adus blogului tău 😀
    Am găsit analiza. Hhmm … am impresia că ai mai făcut schimbări semnificative de atunci, dacă m-ai captivat aşa tare azi cu blogul tău 🙂 Evident, era interesant şi atunci, însă acum e mult îmbunătăţit … sau aşa mi se pare mie

    1. :)) Dap! Eu de seriale am devenit dependenta acum vreun an cred, cand am zis sa incerc in sfarsit Jurnalele Vampirilor. Evitat pana atunci din aceleasi motive, bineinteles! Si ajunsesem sa ma uit saptamanal la vreo 5-6 seriale (ajunsesem cu ele la zi) si mi-am dat seama ca imi mananca prea mult timp, asa ca am renuntat la toate. Acum ma bate gandul sa reiau JV si Pretty Little Liars, ca au mai aparut unul sau doua sezoane la fiecare, insa mi-e teama ca iar nu o sa ma mai dezlipesc de calculator…
      😀 Prima chestie pe care am schimbat-o a fost Infinite Scroll. Apoi am inceput sa traduc si descrierile la cartile nepublicate inca in romana. Parca astea erau principalele chestii. Nu mai stiu daca tot tu mi-ai zis de lungimea recenziilor, insa acolo depinde de impresiile pe care mi le-a lasat cartea. Nu reusesc niciodata sa imi planific o anumita lungime si sa ma tin de plan, asa ca in privinta asta, orice incercare e inutila 🙂 Scriu ce imi trece prin cap si ce mi se pare important si apoi sper sa aiba lumea rabdare sa citeasca 😀

  6. Ei, bine te-am regasit, Roxtao!
    ma bucur mult ca te-ai decis sa cumperi A.V.
    Eu sunt la ultimul volum. (citesc, in paralel si Vampirii din Morganville).
    Sunt de acord cu ceea ce au scris fetele si iti spun doar atat: Rose va evolua…o vor face sa evolueze, dragostea, pierderile, suferinta, experientele proprii…
    Prima carte mi s-a parut ca un preambul la actiunea ce capata din ce in ce mai mult contur in volumele ulterioare. Si se diversifica, apar personaje noi pe care cu siguranta le vei indragi.
    Off topic: Eu sunt un maaaare fan HP. Mi-a placut enor de Harry ca personaj, cu bune si cu slabiciuni si as putea sa vorbesc mult despre personaje, despre evolutia lor si despre intreg universul creat de geniala (parerea mea) J.K.Rolling.
    Pe cand un schimb de parereri despre HP? 😉

    1. Hey, welcome back! 😀 Dap, a venit in sfarsit momentul sa ma apuc si eu de AV. Acum mai am 2 vol, sper sa ma misc repede cu ele. Dar mai spusesem cuiva mai devreme, pe de alta parte parca as vrea si sa lungesc mai mult ultimele 2 carti, pt ca e foarte urata senzatia atunci cand termini o serie care ti-a placut si stii ca de data asta nu mai urmeaza inca o carte care sa te transporte in lumea aceea.
      Despre HP…le-am citit tarziu, cred ca aveam 17 ani (aceeasi tendinta de a nu citi cartile pe care absolut toata lumea le ridica in slavi ^_^), dar le-am mai recitit de vreo 2 ori de atunci. Imediat dupa ce le-am terminat prima data, de fapt.. Deci pt mine nu a fost ca pt cei care au citit prima carte la 10 ani si asteptau scrisoarea cand implineau 11, insa a fost la fel de magica perioada in care am citit seria. Sirius Black este personajul meu preferat/fictional crush din absolut toate cartile pe care le-am citit pana acum. Deci sunt oricand dispusa sa detaliem subiectul 😀 Ah, am si o prietena care si-a facut licenta despre HP, asa ca daca vrei, ii spun sa intre in discutie :))

  7. In regula!
    Ai zisa ca mai ai 2 volume din A.V. Apropo, volumul meu preferat este cel de-al patrulea. Are nu numai actiune, ci si introspectiile Rosei…insasi decizia pe care o ia si anume aceea de a-l gasi si ucide pe barbatul pe care il iubeste mi se pare o dovada de maturitate.
    In fine, unde povestim despre Harry? Stii, ma gandeam cati dintre cititori si l-ar fi ales ca personaj principal pe Snape?…si asta fara sa stie finalul?
    Personajul meu principal este HarrY (stii, mie de regula nu imi plac personajele principale, neaparat), prefer sa gasesc alte calitati si altor personaje. Si…mi-a mai placut foarte mult Dumbledore (nimic din ceea ce a gandit si a infaptuit nu a fost lasat la voia intamplarii) si…hai, spune-mi unde sa ma mut sa discutam!
    O zi buna, spor la citit si scris recenzii!

    1. 😀 Hmm..nu stiu. Poate la recenzia cartii Povestile Bardului Beedle? E singura legata de HP, pt ca seria o citisem cu mult timp inainte de a-mi face blogul. Mai am in plan si Fantastic Beasts and Where to Find Them si Quidditch Through the Ages, dar inca nu am reusit sa imi fac timp si pt ele. Aici e linkul: https://roxtao.wordpress.com/2012/04/15/povestile-bardului-beedle-j-k-rowling/

      Eu am fost in dubii cu privire la Snape de-a lungul intregii serii. Avea momente cand imi placea de el, il intelegeam sau imi era mila de el si momente cand il detestam. Plus, mereu am oscilat daca sa il consider un personaj pozitiv sau negativ. Pana cand am aflat adevarul, bineinteles 🙂
      Mi-au placut muuulte personaje! Cred ca as putea scrie pagini intregi despre fiecare. Chiar si de tatal lui Draco imi placea din anumite puncte de vedere. Si de Voldemort! :)) Sau, ma rog…intelegeam oarecum de ce a ajuns asa..
      Apropo, stii site-ul asta: http://hpotterfacts.tumblr.com/ ? Eu am pierdut zile intregi stand pe el si tot nu am terminat de citit tot.

  8. Off…nu stiu de ce dar nu am reusit sa termin primul volum.Am citit aproximativ 50 de pagini si l-am abandonat….poate nu aveam starea necesara. Presupun ca ar trebui sa ii mai dau o sansa acestei serii…

    1. :)) Cred ca merita citita, e una dintre seriile nou aparute (aa..adica in ultimii ani, nu in ultimele luni) pe care trebuie sa le pui la un moment dat pe lista. Insa.. Eu am evitat-o vreun an si ceva, cred! Asa ca inteleg perfect cum e cu cartea potrivita la momentul potrivit. Nu te grabeste nimeni, poate ca acum pur si simplu ai nevoie de altceva.

    1. :)))) Da, auzisem ca se face film, insa nu retinusem si cand apare. E mai repede decat ma asteptam! Ai auzit ca schimba titlul, nu??
      Ai vazut castul? Mie imi plac actorii. Nu sunt chiar 100% cum mi-i imaginam (Rose actrita parca e mai finuta decat Rose personajul, Dimitri actorul mai uratel decat Dimitri personajul si Lissa actrita e mai putin delicata si feminina decat Lissa personajul), insa sunt mai ok decat se intampla de obicei. De cele mai multe ori personajele din mintea mea arata total diferit fata de actorii alesi, dar acum sunt destul de aproape.
      Arunca o privire pe aici: http://www.facebook.com/OfficialVampireAcademyMovie sau aici: http://www.fanpop.com/clubs/vampire-academy/images/33499533/title/vampire-academy-official-cast-photo

  9. Abia am citit 10 pagini din cartea asta. E adevarat ca am inceput-o acum ceva timp, intr-o perioada in care starea mea nu era chiar– starea mea. Poate ca atunci eram eu prea critica sau nu acceptam nimic, sau chiar nu e pe gustul meu aceasta serie. Mi-am promis mie ca o sa citesc cat mai curand macar primul volum. Din punctul tau de vedere, la ce moment apare acea secventa care sa te faca sa spui ca e o carte buna, sau cand cartea, parca se imbunatateste? O sa am mult de tras la ea? ;))

    1. Mai… Sincer, nici nu mai stiu exact cat mi-a trebuit pana sa ma prinda. Oricum, sigur mai mult de 20 de pagini :)) Dar nu exagerat de mult, nu cred ca dupa 1-2 ore de citit o sa te mai simti „chinuita”. Mie nu mi-a prea placut de Rose si situatia nu s-a imbunatatit nici pana la finalul seriei. Asa ca la mine a trebuit sa apara restul gamei de personaje ca sa fiu cucerita. Eu zic sa incerci sa termini totusi primul volum. Daca nici atunci nu iti place, nu mai are rost sa citesti restul cartilor, ar fi absurd sa citesti ceva ce nu iti place..

  10. Rox, stiu ca mi-ai zis de o serie de a ta preferata ca orice s-ar intampla nu comentezi nimic pentru ca iti place atat de mult. 😀 Te-am inteles atunci pentru ca asta simt si eu de Academia Vampirilor si tot ce scrie Richelle Mead. Ador tot ce scrie si nu stau sa analizez unele „greseli” sau comportamentul unor personaje. Pur si simplu nu am ce sa critic pentru ca totul este perfect pentru mine.
    Sunt curioasa daca ai citit si seria „Georgina Kincaid”? Nu am vazut pe lista ta. Am acelasi sentiment si in acest caz, sper ca Richelle sa scrie mai repede mai multe carti sau serii.

    1. 😀 😀 Da, da, stiu exact senzatia! Pana acum, am citit doar AV si sunt la zi cu Bloodlines. Ma rog, mai putin ultimul volum, aparut acum cateva zile parca. Tu Bloodlines ai inceput-o?

      De GK am tot auzit si mi-am propus sa o citesc, dar inca nu am reusit sa ajung la ea. Vreau, de fapt, sa citesc si eu toate seriile ei. Adica Dark Swan, despre care am auzit ca e bunicica: https://www.goodreads.com/series/45697-dark-swan – dar cu ea nu ma grabesc foarte tare. Si Age of X (https://www.goodreads.com/series/74251-age-of-x) care e distopie si pe care vreau neaparat, neaparat sa o citesc odata! Tu le-ai citit pe astea?

  11. Nu, am citit doar ce aparut in Romania. Imi doresc si eu sa le citesc, acum voi vedea si cand. 😀 Bloodlines, vreau sa citesc asta pentru ca sunt si personaje din AV, este ca si o continuare, cu unele personaje. Suna interesant si cele doua serii, sigur o sa si imi placa. 😉

    1. Bloddlines sa stii ca nu incepe tocmai grozav. Deci sa nu ai asteptari ff ridicate, gandindu-te ca o sa dai peste aceeasi atmosfera din AV. Dar partea buna e ca seria devine din ce in ce mai buna cu fiecare volum nou aparut, asa ca merita citita! 😀

  12. Buna. Vreau sa iti multumesc pentru toate articolele pe care le postezi. M-au ajutat foarte mult, iar azi dupa ce am citit recenziile tale la seria Sange Albastru si Academia Vampirilor am hotarat sa le dau o sansa acestor carti, chiar daca nu mai am 15 16 ani. Recunosc ca am citit pana acum seria Vampirii Sudului, Jurnalele Vampirilor si twilight, iar datorita tie ma pun pe treaba si incep aceste 2 serii.
    Spor la citit si mult succes.

    1. Buna! Mii de scuze pentru raspunsul intarziat.
      Ma bucur mult ca ti-au fost de folos recenziile mele. Sper sa nu te dezamageasca volumele pe care le-ai mentionat. Te-ai apucat deja de ele? Cum ti se par pana acum?
      O zi frumoasa iti doresc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s