Beta (seria Annex, volumul 1)
Rachel Cohn
Data aparitie: 16 octombrie 2012
Numar pagini: 331
Sinopsis:
Elysia este creata intr-un laborator, nascuta ca o fata de 16 ani, un vas gol, fara experienta de viata la care sa se poata rasporta. Este o Beta, un model experimental de clona adolescenta. Este replica unei alte fete adolescente, ce a trebuit sa moara pentru ca Elysia sa existe.
Scopul Elysiei este sa ii serveasca pe locuitorii din Demesne, o insula paradisiaca pentru cei mai bogati oameni de pe pamant. Totul in Demesne este proiectat pentru perfectiune. Pana si aerul induce o stare ciudata, euforica, la care doar lucratorii din insula – clonele lipsite de suflet, precum Elysia – sunt imuni.
La inceput, viata Elysiei este idilica si plina de rasfat. Dar in curand observa ca locuitorii umani ai insulei Demesne, care ar trebui sa nu isi mai doreasca nimic, tanjesc. Dar dupa ce anume, mai exact? De asemenea, ea ajunge sa realizeze ca sub exteriorul impecabil al insulei, exista un curent de nemultumire printre lucratorii clone din Demesne. Elysia stie ca nu are suflet, ca nu poate simti si ca nu ar trebui sa ii pese – si atunci de ce mintea ii e incetosata de senzatii coplesitoare?
Daca cineva descopera faptul ca Elysia nu e clona lipsita de sentimente care pretinde ea ca este, va avea parte de o soarta mai ingrozitoare decat orice ti-ai putea imagina. Atunci cand unica ei sansa la fericire ii este rapita cu o cruzime de nedescris, emotiile pe care le-a avut intotdeauna, dar pe care nu le-a inteles niciodata sunt dezlantuite. Pe masura ce furia, teroarea si dorinta ameninta sa o copleseasca, Elysia trebuie sa gaseasca o cale pentru a supravietui.
Primul volum dintr-o originala serie science fiction scrisa de autoarea Rachel Cohn, „Beta” este o poveste halucinanta, de neuitat, despre curaj si iubire intr-o lume corupta.
Parerea mea:
Urasc romanele pe care le astepti cu nerabdare, care promit o lectura fascinanta, ajung apoi sa te plictiseasca destul de tare, pentru ca in final sa aiba atatea rasturnari de situatii incat esti disperat sa afli continuarea. Pentru ca Beta exact asta a fost. Asteptam romanul de luni bune, ma cucerise coperta si descrierea oficiala a cartii. Mai ales ca scenariul parea destul de original, nu cred ca mai citisem ceva asemanator. Cand a fost in sfarsit publicata, m-am apucat cu entuziasm de ea, doar pentru ca dupa un sfert de carte sa accept totusi ideea ca e mult mai putin interesanta decat ma asteptam. Am citit-o deci destul de greu, aproape plictisita si enervata ca o idee atat de buna a fost irosita intr-un roman banal. Insa in ultimele pagini, totul a luat-o brusc razna si autoarea a inghesuit o multime de dezvaluiri socante. Asa ca acum imi este imposibil sa declar ca romanul nu mi-a placut. Sau ca e slabut. Pentru ca acum nu il mai vad astfel, in ciuda faptului ca mai mult de jumatate din timp asa l-am considerat.
Despre ce este vorba in carte nu va mai spun, pentru ca sinopsisul este indeajuns de lung si detaliat. Actiunea se petrece intr-o lume de curand construita, in care oamenii inca isi revin dupa un razboi al apelor, un dezastru natural care a modificat structura continentelor si a schimbat conditiile de viata. Trebuie sa mentionez insa ca ca autoarea reuseste sa te introduca pe insula Demesne foarte usor. De la primele pagini simti lumea in care se petrece actiunea, ai o imagine foarte clara a acesteia, a oamenilor ce locuiesc pe ea, a mentalitatii acestora si a stilului de organizare. Adulti ce nu stiu cum sa se arate mai importanti in fata prietenilor la fel de superficiali. Snobism in exces. Adolescenti plictisiti de atata perfectiune ce isi gasesc alinarea in distractia oferita de droguri sau actiuni ilegale. Familii in care membrii acesteia au pierdut legatura intre ei sau au ajuns sa se deteste. Indiferenta totala la nevoile sau suferintele celor din jur. Atitudini de stapani ai lumii. Barfe si zvonuri din care unii isi trag energia si care se transforma uneori in unica ocupatie a unora dintre personaje. Asadar, partea buna este ca scriitoarei ii reuseste un tablou foarte viu al acestei lumi. Partea proasta este ca trei sferturi din carte numai asta citesti. O urmaresti pe Elysia tinandu-le companie fie adultilor fie grupului de adolescenti si doar in cateva momente ai acces la informatiile legate de razvratirea pusa la cale de clonele slujitori si de cei cativa oameni din afara insulei care le sprijina protestul inca secret.
Am observat intr-adevar ca unele serii nou aparute pastreaza actiunea mai antrenanta pentru urmatoarele volume, primul fiind mai mult o introducere in poveste. Insa mi se pare ca riscul de a pierde interesul cititorilor este prea mare, oricat de captivante ar fi ultimele capitole. Este si cazul romanului Beta. Nu pot sa spun ca lectura devine neplacuta, insa cu siguranta ii lipseste suspansul, misterul si momentele tensionate. Si nu stiu in ce masura ultimul sfert al povestii compenseaza atatea pagini prea putin interesante.
In ciuda faptului ca participi la actiunile unui numar mare de personaje secundare, exact pe cele mai importante nu reusesti sa le cunosti indeajuns de bine. Este de inteles de ce Elysia ramane pana la final o protagonista fata de care nu poti sa iti faci o parere clara, deoarece ea insasi nu se cunoaste prea bine. Este o clona noua, fara cunostinte despre lume, fara o personalitate bine definita, asa ca actiunile ei haotice si chiar unele decizii proaste au o explicatie. Insa Tahir si Alexander – personajele masculine cu care se construieste triunghiul amoros nu sunt puse in valoare indeajuns. Exista si in cazul lor anumite motive pentru care sunt inca inconjurate de mister, dar ar fi trebuit cel putin sa fie prezentate intr-o lumina care sa te intrige, sa te faca sa fii curios in privinta lor si sa iti doresti sa le descoperi. Din pacate, asta nu prea se intampla, misterul actionand de data aceasta in defavoarea personajelor.
Firul povestii este destul de neclar, insa intr-un sens pozitiv. Banuiesti anumite aspecte, insa de fiecare data cand devii convins ca lucrurile vor decurge intr-un anumit mod, descoperi ca te-ai inselat. Cred ca autoarea ne poarta printr-o serie de indicii false, tocmai pentru ca apoi sa ne poata lua total prin surprindere.
Ultimele cateva capitole aduc intr-adevar un ritm mult mai accelerat, tot felul de dezvaluiri si intamplari care socheaza. Nici macar nu ai timp sa iti faci o parere clara despre ce se intampla, despre aspectele negative si pozitive, despre jocul in care Elysia este practic fortata sa intre sau despre personajele noi, tocmai pentru ca totul se desfasoara extrem de rapid. In plus, ramai cu o multime de intrebari, intrucat o serie de intamplari ar fi trebuit sa fie de fapt imposibile. Presupun ca din moment ce introducerea aceasta din prima carte a fost atat de ampla, volumele urmatoare vor fi mai echilibrate din punct de vedere al dozarii suspansului si actiunii.
Bile albe:
– Ideea noua si interesanta, tehnologia revolutionara bine descrisa si prezentarea foarte atragatoare a noii lumi. Cateva personaje foarte simpatice si surprinzatoare, rasturnari de situatie total neasteptate in final, care te fac sa crezi/speri ca volumul 2 va fi unul mult mai interesant.
– Mi-au placut foarte mult aspectele legate de stiinta, de tehnologie, modul in care aceasta interfereaza cu viata obisnuita si felul in care este chiar inserata in corpul uman, posibilitatile pe care le ofera personajelor. Mi-as placea la nebunie ca tot ce este prezentat in aceasta poveste sa fie real, sa ai acces la orice informatii doar gandindu-te la ele, sa putem transforma zone de nelocuit in adevarate paradisuri sau sa putem experimenta diverse lucruri imposibile si vizita locuri aflate la mii de kilometri distanta sau chiar disparute.
Bile negre:
– Cele 331 de pagini ar fi putut fi restranse probabil la jumatate si astfel, povestea ar fi putut sa pastreze interesul cititorilor la cote mai ridicate.
Trailer:
| Alte recenzii care te-ar putea interesa: |
My Weekly Book 
Si mie imi face de mult cu ochiul cartea asta. Iar in ultima vreme am o pofta nebuna sa citesc romane distopice. 😀 In general… eu sunt ok cu inceputurile mai lente si chiar cu ideea de prim volum care are rolul de a te introduce in lumea fictionala, lasand “sarea si piperul” pentru urmatoarele din serie. Sunt o cititoare rabdatoare. Daca imi place miza cartii si daca stilul autorului este placut si consistent (asta conteaza enorm), atunci I’m in.
“Beta” e pe lista mea. Sper sa o pot citi curand.
Eu pusesem ochii pe ea de cateva luni bune, abia asteptam sa iasa. Luna octombrie a fost plina de noi romane promitatoare! Nu imi dau seama acum daca imi creasem eu asteptari prea mari de la cartea asta..e posibil ca din motivul asta sa ma simt destul de dezamagita. Dar oricum, are niste aspecte foarte bune si e si nu e deloc previzibila, asa ca merita incercata. Mai ales ca probabil in volumele urmatoare o sa creasca miza si mai mult! Daca zici ca ai rabdare, e ok. In schimb nu as recomanda-o cititorilor care vor emotii si senzatii tari de la un capat pana la celalalt al cartii :))
Beta este unul dintre volumele la care m-a atras atat sinopsisul, cat si coperta (stiu ca nu ar trebui sa ma ghidez dupa coperta, dar de cele mai multe ori astfel imi atrage atentia o carte noua si pana acum chiar nu am fost dezamagita de volumele cu coperti foarte frumoase pe care le-am citit. Tot timpul ma gandesc ca daca s-a depus atat de mult efort cu crearea copertei, mai mult ca sigur si volumul e fantastic).
Abia astept sa o citesc, mai ales pentru ca ador distopiile si subiectul abordat este unul pe care nu l-am intalnit in cartile citite pana acum.
De obicei nu ma deranjeaza cand actiunea se desfasoara mai lent, mai ales daca finalul se dovedeste unul exploziv, care te face sa astepti cu nerabdare continuare.
Multumim pentru recenzie, e minunata. Daca as fi descoperit acum acest volum, recenzia ta m-ar fi facut sa-mi doresc sa-l citesc cat mai curand 🙂 .
Si eu ma decid asupra unor carti tot datorita copertilor, in ciuda faptului ca stiu ce se spune, ca nu trebuie sa judeci o carte dupa coperta. Dar cred ca vorba asta a fost inventata inainte sa inceapa sa se utilizeze imagini atat de frumoase :))
Sunt destul de sigura ca volumele urmatoare vor fi mult mai bune. Dupa finalul asta, ar fi imposibil sa nu fie asa, de fapt! Cartea asta a avut destule pasaje care puteau sa lipseasca, dar a compensat cu descrierile referitoare la tehnologie care mi s-au parut minunate. Asa ca nu a fost chiar asa de rau 😀 Cred ca singura chestie e ca imi formasem eu niste asteptari prea mari pentru ca luni intregi am tot asteptat sa fie publicat volumul.
Oricum, acum mi-e si frica sa ma uit pe GR sa vad cate luni am de asteptat pana la aparitia urmatorului roman!
Ma bucur muult ca ti-a placut recenzia, ma temeam sa nu descurajez lumea prea tare! 😀
Daca iti plac distopiile cu multe descrieri tehnologice, iti recomand Partials pentru ca abunda in termeni medicali si descrieri ale unor proceduri din genetica. E un volum interesant, daca trec peste faptul ca personajul meu preferat moare (unul secundar, la care nu te astepti, asa ca nu e chiar spoiler 😀 mai ales ca mor multe personaje secundare).
Intotdeauna imi plac recenziile tale. Ai un stil de a scrie recenzii incat si daca era descurajanta, tot ma faceai sa-mi doresc sa o citesc pentru a afla de ce nu ti-a placut 😀 .
Pentru persoanele ca mine, obsedate de coperti frumoase, exista un termen nu prea magulitor pe care l-am tot intalnit pe Goodreads, desi cele care isi spuneau astfel o faceau zambind 😀 .
In sfarsit am vesti bune legate de Kindle. Le-am trimis mail celor de la Elefant si mi-au raspuns ca vor aduce Kindle Paperwhite inainte de Craciun 😀 .
Pana una alta, tocmai m-am trezit ca mi-am propus sa citesc 100 de carti anul acesta si am citit abia 80 :). Asta inseamna ca luna asta va trebui sa recuperez. Mi-am numarat cartile necitite si imi lipsesc trei, asa ca e-readerul ar sosi la tanc, inainte de Craciun, pentru cele trei volume contemporary pe care le tot vanez pe Goodreads (prin vanez vreau sa zic ca le tot citesc recenziile 😀 ).
Da, am si eu Partials cred, la un moment dat chiar vroiam sa ma apuc de ea. Insa am amanat si am tot amanat si acum uitasem de ea. Daroricum, nu stiam despre detaliile tehnice. In ultima vreme am vazut ca ma atrag foarte tare astea, mi-ar placea sa traiesc in viitor tocmai ca sa pot sa admir si sa experimentez toata tehnologia aia minunata care probabil o sa apara. Era un filmulet foarte misto pe Youtube, sper ca macar asa ceva sa prindem :)) Asta e linkul: http://www.youtube.com/watch?v=6Cf7IL_eZ38 Si vad ca exista si partea a doua acum: http://www.youtube.com/watch?feature=fvwp&v=jZkHpNnXLB0&NR=1
Care e termenul, nu ma lasa in suspans! 😀 Ca si eu sunt probabil la fel in ultimele luni, am observat ca daca imi place o coperta, citesc sinopsisul in diagonala mai mult, aproape ca nici nu mai conteaza ce scrie acolo :))
Sper sa se tina de cuvant cei de la Elefant! Ar fi super sa iti faci cadoul chiar de Craciun!! Eu am setat challenge-ul de pe GR la 110 si acum sunt la 107. Deci sigur il ating. Mi-ar fi placut sa ajung la 120 (ca sa fie 10 carti pe luna), insa e prea mult si nu o sa reusesc. Urmeaza sa citesc si o serie cu vreo 6 povestioare, insa am inteles ca ar fi destul de scurte, asa ca nu cred ca le pot lua in considerare ca si cum ar fi carti normale :))
Termenul e cover whore 😀 . Prima oara cand l-am citit mi s-a parut jignitor, dar fetele de pe Goodreads glumeau in legatura cu el, asa ca presupun ca nu are sens peiorativ.
Eu n-am citit aproape deloc in timpul verii si asa am ramas in urma 😦 . Sper sa reusesc sa ajung la 100 de volume pentru ca la anul imi propun sa citesc mult mai mult.
Si eu uit ce scria in sinopsis si-mi amintesc ca vreau sa citesc o carte cand ii revad coperta 😀 .
Si eu sper sa se tina de cuvant pentru ca cei de la cel. ro, cealalta optiune de unde l-as putea lua, nu cred ca il aduc in decembrie 😦 . Doar cu el ajung la 100 de carti. Sau daca imi comand inca 3 carti de pe bookdepo.
E prima data cand il aud! :)) Dar da, banuiesc ca oricum cam orice termeni din astia..aparent peiorativi, in contextul cartilor isi pierd sensul jignitor. Mie si bookworm mi s-a parut uratel la inceput 😀