Posted in Ian Rankin

Apelul mortilor – Ian Rankin

Apelul mortilor - Ian RankinDisponibil la: Leda Books

Colectia: Thriller Leda

Traducerea: Carmen Ion

Numar pagini: 608

 

Sinopsis:

Fiti gata pentru intalnirea cu celebrul inspector Rebus!

Ce pot avea in comun crimele in serie, politica locala si reuniunea la nivel inalt G8 din Scotia?

In orasul Edinburgh s-a comis inca o crima – dar pentru ca victima este un violator recent eliberat din inchisoare, politistii nu depun prea mare efort in rezolvarea cazului. Lucrurile se vor schimba insa simtitor atunci cand intra in scena celebrul, dar si problematicul inspector John Rebus. Impreuna cu sergentul Siobhan Clarke, mai tanara sa colega, acesta descopera dovezi ca un criminal in serie se afla in libertate…

In aceeasi perioada, in Scotia se desfasoara reuniunea la nivel inalt G8. La un dineu organizat in deschiderea acestui eveniment, unul dintre parlamentarii invitati isi pierde viata. Inspectorul Rebus investigheaza si aparenta sinucidere a acestuia, dar sefii sai, care din motive necunoscute doresc sa musamalizeze totul, ii retrag cazul. Cum Rebus nu a respectat insa niciodata regulile, iar Siobhan are motive foarte personale pentru a vana un politist insarcinat cu reprimarea tulburarilor publice, incepe o lupta inversunata impotriva propriilor colegi…

O combinatie exploziva de actiune si politica… pe fundalul celei mai incercate saptamani din istoria recenta a Marii Britanii.

Parerea mea:

Apelul mortilor este fara indoiala unul dintre acele romane care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca unui cititor de thriller sau, mai exact, a unui admirator al cartilor politiste. Autorul puncteaza fiecare aspect obligatoriu al unei astfel de lecturi, iar cele 600 de pagini aduna indicii, detalii, legaturi surprinzatoare si o poveste care incepe sa se lege pe masura ce te adancesti in ea.

Protagonistul alaturi de care vom lua parte la anchetele prezentate este inspectorul Rebus – la un pas de pensionare, considerat de unii un politist perfect, iar de altii un ghimpe in coaste datorita stilului sau neconventional de lucru si metodelor interzise pe care el continua totusi sa le aplice. Alaturi de el, colega mai tanara si dornica sa se remarce si sa avanseze in cariera, Siobhan Clarke. Ea este cea care reuseste sa… CONTINUAREA AICI.

Posted in Susan Hill

Femeia in negru – Susan Hill

Femeia in negru - Susan HillDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Andrei Oprea

Numar pagini: 172

 

Sinopsis:

Mandra si solitara, Casa din Mlastina Tiparului vegheaza asupra smarcurilor cu apa sarata, batute de vant si aflate de cealalta parte a Digului celor Noua Vieti. Arthur Kipps, un tanar avocat, este trimis sa participe la inmormantarea singurului locatar al casei, nestiind de secretele tragice ce zac ascunse dincolo de ferestrele oblonite. Abia dupa ce zareste o tanara femeie palida, invesmantata toata in negru, incepe sa fie coplesit de neliniste, sentiment intarit de localnicii care ezita sa vorbeasca despre strania aparitie – si intentiile ei cumplite.

Femeia in negru, o poveste cu fantome plasata in epoca victoriana, este unul dintre cele mai cunoscute romane ale scriitoarei britanice Susan Hill. A fost adaptat pentru scena in 1989 si continua sa se joace cu succes in West End-ul londonez, ca si pe scenele a numeroase teatre din intreaga lume.

Parerea mea:

Auzisem de ceva vreme de romanul lui Susan Hill, Femeia in negru, iar faptul ca a avut parte nu de una, ci de doua ecranizari (1989 & 2012) intr-un timp relativ scurt de la publicare (1983) mi-a starnit si mai mult curiozitatea. Si cum prefer sa citesc mai intai romanele si abia apoi  sa vad filmele, am inceput cu povestea scrisa.  Am primit romanul de la libraria online Libris, careia vreau sa ii multumesc pentru ca mi-a oferit cartea. Daca sunteti interesati sa o cititi, in perioada aceasta o gasiti doar in aceasta librarie online la o reducere de 50%, la pretul  de doar 7,5 lei. Alaturi de aceasta promotie, mai gasiti si altele, la fel de tentante, atat in colectia de carti online in limba romana, cat si in categoria de carti in engleza.

Auzisem despre Femeia in negru ca ar fi o poveste horror, iar faptul ca este scrisa de o femeie nu a facut decat sa imi sporeasca interesul. Cred ca am mai citit doar vreo 2 carti de groaza scrise de femei, autorii de horror fiind in majoritate barbati. Ceea ce trebuie sa va spun inca de la inceput este ca inainte de avalansa aceasta de titluri fantasy declansata de febra Twilight, pe vremea cand titlurile captivante parca nu erau la fel de multe, cativa ani buni eu am citit in mare parte horror. Stephen King si John Saul vor ramane probabil mereu unii dintre autorii mei preferati. Asadar, pentru ca un roman de groaza sa imi dea intr-adevar fiori, trebuie sa fie extrem de bine realizat, cu o intriga complexa si originala si niste rasturnari de situatie total neasteptate. Iar cum Femeia in negru este o poveste cu fantome scrisa in stil clasic, cu o atmosfera gotica si un scenariu destul de simplu, nu pot spune ca m-a speriat prea tare. Insa… daca nu sunteti obisnuiti cu astfel de povesti, cartea o sa va prinda cu siguranta si o sa va faca pulsul sa o ia razna in anumite pasaje. Multe dintre momentele tensionate au loc atunci cand protagonistul este singur intr-o casa ciudata, noaptea, iar afara e ceata, intuneric bezna si furtuna.  Daca stiti ca povestile horror va influenteaza, evitati sa cititi cartea exact in momente similare cu cele descrise 🙂 In schimb, daca lecturati ziua, prin metrou, in locuri publice sau pur si simplu atunci cand nu sunteti singuri acasa, probabil cartea nu va va tulbura exagerat de mult.

Asa cum spuneam si mai devreme, aceasta carte este construita pe o schema clasica. Avem strainul care ajunge intr-un orasel mic si izolat, casa bantuita, atmosfera incarcata ce iti da fiori, prezenta unei fiinte supranaturale si cel mai probabil malefice, o multime de secrete intunecate, locuitori ai orasului care se feresc sa dezvaluie ceva din tainele intunecate si o multime de evenimente imposibil de explicat logic. Arthur Kipps este acel strain – un avocat tanar din Londra, trimis in mijlocul pustietatii pentru a se ocupa de documentele unei cliente defuncte a firmei de avocatura unde lucreaza el. Viziunea unei femei misterioase invesmantate in negru este cel dintai semn al intamplarilor infioratoare ce vor urma. Autoarea a realizat un echilibru perfect intre elementele exterioare ce dau nastere groazei protagonistului si propriile ganduri ale acestuia. Astfel, in ciuda faptului ca in cea mai mare parte a timpului ceea ce i se intampla lui Arthur nu este chiar atat de ingrozitor, imaginatia acestuia si tendinta de a-si induce temeri si ganduri tot mai negre fac ca situatia sa devina mult mai terifianta. Intr-adevar, de cateva ori prezenta femeii in negru este intrucatva cauza starilor sufletesti schimbatoare ale protagonistului, insa si nu mereu. Mi s-a parut interesant faptul ca pana la urma, mintea omului poate da nastere unor monstrii mai ingrozitori chiar si decat o prezenta supranaturala diabolica.

Atmosfera sumbra este unul dintre cele mai importante elementele ce asigura tensiunea. Secretele pastrate de locuitorii oraselului si incapatanarea lor de a-l ignora pe Arthur atunci cand incearca sa afle ce se intampla cu adevarat cresc si ele suspansul si convingerea ca ceva este foarte, foarte in neregula. Tainele ti se dezvaluite treptat, le afli pe masura ce protagonistul incepe sa parcurga scrisorile clientei defuncte, insa puzzle-ul este completat abia de istorisirea unui alt personaj. Iar adevarata surpriza o constituie finalul romanului. Abia atunci cand esti convins ca totul s-a rezolvat pentru personajul principal si ca povestea traumatizanta va deveni doar o amintire ciudata si neplacuta.. se schimba totul fulgerator. Intr-o fractiune de secunda, povestea devine mai reala decat oricand, iar tot ceea ce a patimit Arthur pana atunci pare nesemnificativ fata de ceea ce se intampla in acel moment.

Bile albe:

 – Femeia in negru este o lectura perfecta pentru cititorii ce isi doresc un scenariu clasic si pentru cei ce abia descopera genul horror.  Povestea este completa, contine toate elementele unei istorisiri cu fantome, detaliile sunt aranjate atent pentru a crea un cadru potrivit si pentru a transporta cititorul in atmosfera victoriana, bantuita si stranie.

Bile negre:

 – Autoarea ofera de la inceput o informatie pretioasa care indica din start modul in care va evolua povestea. In ciuda faptului ca nu stiam exact despre ce va fi vorba in carte, deci nici vorba sa ma straduiesc sa retin anumite aspecte, acel detaliu din primele randuri mi-a atras atentia si mi-a ramas intiparit in minte. Nu am fost deci atat de uimita pe cat as fi fost daca acele cuvinte ar fi lipsit.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ucigasul din umbra – Matthew Scott Hansen

The Blessed (seria The Blessed, volumul 1) – Tonya Hurley

Posted in Kerstin Gier

Verde de smarald (seria Culorile dragostei, volumul 3) – Kerstin Gier

Verde de smarald (seria Culorile dragostei, volumul 3) - Kerstin GierDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Valentina Georgescu

Numar pagini: 400

Sinopsis:

Ce faci cand ti-a fost franta inima? Corect: vorbesti la telefon cu cea mai buna prietena, mananci ciocolata si te balacesti saptamani la randul in propria-ti nefericire. Mai prost e ca, impotriva vointei ei, Gwendolyn are nevoie de toata energia pentru cu totul si cu totul altfel de lucruri: de exemplu, pentru a supravietui. Caci itele incalcite de dubiosul Conte de Saint- Germain in trecut ajung sa teasa si in prezent o panza primejdioasa. Pentru a descifra secretul, Gwendolyn si Gideon – lasand la o parte chinurile iubirii – trebuie nu numai sa danseze impreuna menuet la un bal tumultuos din secolul al XVII-lea, ci si sa se arunce cu capul inainte in tot felul de aventuri…

Un montagne-russe al sentimentelor, traversand secolele: aventurile lui Gideon si ale lui Gwen, grandios puse in scena de autoarea Kerstin Gier, in cartea a treia a seriei Culorile dragostei. Atat de frumoasa, incat sigur te vei indragosti de ea!

Parerea mea:

Nu, nu, nu, nu se poate! Imi simt gandurile rupte si imprastiate in doua directii diferite cand vine vorba de acest ultim volum al seriei Culorile Dragostei.  Pe de o parte, este atat de intens si captivant incat am tendinta de a-l considera cel mai bun roman din serie, insa pe de alta parte, m-a infuriat atat de tare din cauza unui aspect important incat nici acum nu pot scapa de senzatia de revolta si enervare. Partea buna este ca acea dezvaluire socanta ce mi-a cauzat aceste reactii contradictorii apare destul de tarziu in poveste, asa ca cel putin am putut sa ma bucur destula vreme de restul povestii. Dar sa o luam pe rand..

Primul lucru ce m-a surprins inca din primele capitole a fost faptul ca in acest volum, o parte dintre personaje au reusit sa ma scoata din sarite. Si nu este vorba de personaje noi, ci de cateva care au fost destul de neplacute inca de la prima carte. Insa daca pana acum le consideram doar  niste prezente antipatice, de data aceasta le-am detestat cu o intensitate uluitoare. In acelasi timp, personajele pe care le-am indragit de la inceput sunt si in Verde de smarald sarea si piperul povestii. Avem parte si de cateva actiuni total neasteptate din partea unora dintre personaje, asa ca simpatia cititorului pentru acestea creste odata cu fiecare pagina citita. Ceea ce a stricat intrucatva placerea lecturii a fost faptul ca de data aceasta, imaginatia mea a intrecut putin scenariul povestii. Eram convinsa ca exista cel putin un tradator in prezent (existenta unuia in trecut era deja evidenta) si imi inchipuiam ca va fi cineva pe care l-am considerat pana atunci incarcat numai de intentii bune. Asa ca am suspectat pe rand fiecare personaj pozitiv, am stat in alerta de la primele pagini si am incercat sa descopar indicii chiar si acolo unde ele nu existau. Daca planuiti deci sa cititi seria sau ati inceput-o deja insa nu ati ajuns inca la ultimul volum, incercati sa nu va lasati imaginatia sa zboare prea mult. Tradatorul din prezent este cineva cunoscut, situatia se complica uimitor de tare, dar nu este atat de grava pe cat ar fi putut sa fie.

Un alt plus al acestui volum este faptul ca totul se desfasoara la alta intensitate comparativ cu actiunea din cartile anterioare. Fiind obisnuita cu un ritm ceva mai lent si cu evenimente mai putin importante, am fost cu atat mai surprinsa sa observ cata tensiune se acumuleaza in paginile acestea si am fost nevoita sa ma adaptez rapid ritmului ce se intetea pe masura ce inaintam in poveste. Firele se incalcesc tot mai mult, detaliile sunt tot mai complicate, iar atentia iti este solicitata mai mult ca in volumele anterioare. Salturile in trecut nu mai au de data aceasta doar scopuri aparent lipsite de importanta sau de logica, ci se transforma in adevarate misiuni. Si nu ma refer doar la calatoriile in timp legale.. 🙂

Aproape trei sferturi din carte am fost absolut incantata de ceea ce se intampla. Iar apoi autoarea arunca deodata un secret socant, de o importanta extrema. A trebuit sa citesc iar si iar acele randuri ca sa fiu sigura ca nu mi-am imaginat. Iar apoi, pana la finalul cartii, am tot sperat ca nu este adevarat. Insa, de parca asta nu era de ajuns, sfarsitul povestii „dubleaza” acel aspect! Nu va voi spune despre ce este vorba, ca sa nu va stric surpriza, insa cred ca va pot dezvalui ca are, bineinteles, legatura cu unele capacitati misterioase ale protagonistei. Sunt bulversata ca autoarea a optat pentru o astfel de.. sa-i zicem abilitate. Inteleg ca este poate un fel de scop universal valabil si totodata, in stransa legatura cu firul povestii, insa mi s-a parut atat de fals, incat a stricat o lectura ce parea perfecta pana atunci. Mai ales ca pana in acel moment admiram talentul autoarei de a oferi veridicitate povestii, in ciuda elementelor fantasy. Mai mult, acea abilitate arunca si un aer de superficialitate asupra finalului, intrucat personajele par sa rezolve situatia aproape pocnind din degete. Dispar deodata teama, emotiile, senzatia ca lucrurile sunt pe muchie de cutit si ca doar o combinare inteligenta a tuturor detaliilor ar putea duce la o solutionare favorabila. Nu am putut scapa de impresia ca din momentul acelei dezvaluiri, protagonistii nu ar mai fi fost nevoiti sa faca aproape nimic, intrucat jocul era deja castigat de ei dinainte de a se fi incheiat.

Fiind destul de revoltata pe parcursul ultimului sfert de carte, aveam senzatia ca aceasta va fi impresia ce mi se va pastra in minte odata ce voi termina povestea. Insa, parca special pentru a ma deruta si mai mult, ultimele replici din epilogul ce ni-i prezinta ca si in volumele anterioare, pe Lucy si Paul ofera un nou prilej de a fi (placut!) surprins si de a-ti spune uimit in gand ca ceea ce tocmai ai aflat nu poate fi adevarat…

Bile albe & bile negre:

– Nu as face decat sa repet ce am scris mai sus daca as dezvolta partea aceasta a recenziei. Pe scurt, aproape toate aspectele povestii au fost incantatoare, surprinzandu-ma in mod placut mult mai mult decat ma asteptam. Iar la minusuri intra acea putere secreta a lui Gwendolyn ce duce la finalizarea facila si prea putin impresionanta a comploturilor.

Oricum, seria Culorile dragostei ramane totusi una dintre cele mai fermecatoare povesti pe care le-am citit in ultima vreme, iar faptul ca un sfert dintr-un singur volum nu mi-a placut nu poate sterge toate impresiile si tot entuziasmul declansat de restul povestii.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Rosu de rubin (seria Culorile dragostei, volumul 1) – Kerstin Gier

Albastru de safir (seria Culorile dragostei, volumul 2) – Kerstin Gier

Posted in Pauline Reage

Povestea lui O – Pauline Reage

Povestea lui O - Pauline ReageDisponibil la: Editura Trei

Colectia: Eroscop

Traducerea: Doru Mares

Numar pagini: 184

 

Sinopsis:

„Cea mai indrazneata scrisoare de dragoste pe care un barbat a primit-o vreodata.” – Jean Paulhan

Aceasta capodopera a erotismului, care a starnit unul dintre cele mai puternice scandaluri literare ale secolului al XX-lea, nu s-a dorit a fi de la bun inceput o carte. Ci o simpla scrisoare de dragoste, o declaratie violenta de erotism, redactata noaptea si trimisa prin posta, zilnic, destinatarului: povestea unei tinere femei care, din iubire, se ofera si se supune celor mai rafinate, dar si crude capricii ale amantului sau.

Timp de cateva decenii, autorul acestui text a ramas necunoscut: „O femeie nu putea scrie asa ceva”, a declarat Albert Camus. Trebuie sa fie un barbat. Pe lista de suspecti au fost mentionati: Malraux, Montherland, Robbe-Grillet, Peyre de Mandiargues, Jean Paulhan.
Dupa ce obtine, in anul 1955, Prix des Deux Magots, „Povestea lui O” – pana atunci refuzata de editori, respinsa de librari si interzisa public pe „motiv de indecenta” – devine un bestseller, vandut in milioane de exemplare si tradus in peste 20 de limbi. François Mauriac condamna cartea, Georges Bataille si Graham Green o ridica in slavi.

Placere si infern, erotism si delir intr-o carte unica: romanul unei vieti, singurul roman scris de o autoare ce avea sa-si pastreze anonimatul pana la varsta de 86 de ani!

Parerea mea:

Am fost intotdeauna intrigata si curioasa cu privire la cartile care au starnit scandaluri si controverse in momentul in care au fost publicate. Cele mai multe romane de genul acesta sunt erotice, cu tente intunecate si exagerate, ce socheaza prin incalcarea unor coduri morale, a unor reguli de normalitate considerate ca fiind general valabile.

Cartea lui Pauline Reage ne spune povestea unei tinere femei care, din dragoste pentru iubitul sau, se lasa introdusa intr-o societate in care iubirea si sexualitatea se impletesc cu violenta, pedeapsa, sclavia si durerea. Altfel spus, avem parte de o lectura care ne permite sa aruncam o privire in ceea ce este definit prin conceptul de…CONTINUAREA AICI.

Posted in Uncategorized

Interviu cu Ioana Visan si concurs ^_^

V-am prezentat de curand parerea mea despre cartea Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks, scrisa de o autoare romanca, Ioana Visan. Recenzia cartii o gasiti AICI. De data aceasta, am o surpriza pentru cei carora volumul le-a trezit interesul. Puteti sa aflati mai multe despre Ioana Visan din interviul de mai jos si sa castigati 5 copii in format e-book ale cartii sale!

ioana visan - blue moon cfe series - where shifters meet for drinks

***

Buna Ioana! Iti multumesc pentru sansa de a-ti citi cartea “Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks” si de asemenea, pentru ocazia oferita cititorilor acestui blog de a te cunoaste mai bine si de a castiga cateva exemplare ale cartii tale.

1. Pentru inceput, poti sa ne spui cate ceva despre tine?

Sunt din Iasi, ma ocup de web design, iar in timpul liber imi place sa scriu.

2. Cum ai inceput sa scrii si ce te-a determinat  sa alegi acest gen literar?

Primul text l-am scris intr-o vacanta de vara, cand ma aflam la bunici si ramasesem in pana de carti, dar n-as spune ca acela a fost inceputul. Mai serios am inceput sa scriu in liceu si apoi dupa terminarea facultatii. Publicarea a venit mai tarziu. Scriu ceea ce imi place sa citesc si cum am crescut citind science fiction si fantasy desigur ca m-am indragostit de acest gen literar mai mult decat de oricare altul. Imi place libertatea de creatie si sa nu mi se impuna restrictii in ceea ce priveste imaginatia.

3. Poti sa ne descrii drumul tau de la un scriitor aspirant la unul recunoscut? Cat de greu este sa iti publici prima carte si ce sfaturi ai oferi tinerilor care isi doresc sa paseasca pe aceeasi cale si tine?

Am debutat in 2008 in revista on-line Nautilus. Dar asta s-a intamplat dupa ce mai multi ani am activat intr-un cerc literar restrans, unde de-a lungul timpului am avut ocazia sa capat oarece experienta in ale scrisului. Dupa debut, singura modalitate sa devii cunoscut este sa publici cat mai mult si, daca se poate, cat mai bine. Astfel, textele mele au aparut treptat in diverse reviste (Nautilus, Gazeta SF, Suspans, SRSFF, EgoPHobia, Sfera Online) si antologii („Cele 1001 de scorneli ale Mosului SF”, „Venus – Povestiri erotice science fiction”, „Steampunk: A doua revolutie”, „Dansand pe Marte si alte povestiri fantastice”).

Nu am publicat inca un volum propriu cu sprijinul unei edituri, desi am o propunere pentru un volum de povestiri. In ultimul timp, m-am concentrat pe publicarea in engleza in regie proprie si inca mai lucrez la asta. Scriitorilor aspiranti nu pot decat sa le spun ca, inainte de toate, sa citeasca mult, sa scrie mult si sa caute feedback pentru textele lor. Publicarea nu este chiar atat de dificila pe cat s-ar crede, odata ce ai ce oferi. Dar, ca orice altceva, necesita multa munca.

4. Care a fost cel mai surprinzator lucru pe care l-ai invatat din procesul de creare al cartilor? (incepand din momentul in care se naste ideea in mintea ta si pana cand ajunge pe rafturile librariilor – online sau normale)

Ca se poate face? 🙂 Cred ca cel mai mult m-a surprins durata anumitor etape din procesul de creatie, unele foarte scurte, altele foarte lungi.

5. Ne poti dezvalui cate ceva cu privire la proiectele viitoare?

Anul acesta, sper sa se publice trei antologii in limba romana la care am contribuit cu texte. Momentan, lucrez la o nuvela in engleza, „The Impaler’s Revenge”, programata sa apara in primavara. Daca totul merge bine, vor urma doua continuari. Si mai departe, mai vedem.

6. Cu ce te ocupi atunci cand nu scrii? Ai alte hobby-uri, alte domenii care te pasioneaza?

Sunt o mare admiratoare a patinajului artistic. Impreuna cu mai multi prieteni, administrez site-ul Absolute Skating, care ne tine pe toti ocupati mai ales in perioada campionatelor internationale.

7. Nu te voi intreba daca ai un roman preferat, deoarece presupun ca oricarui iubitor de literatura ii este imposibil sa aleaga un singur titlu. Insa, in ceea ce priveste personajele, cred ca lucrurile stau putin diferit. Ai deci un personaj favorit din toate cartile pe care le-ai citit pana acum?

Oricat de bine scrisa ar fi o care si de la ce idei extraordinare ar porni, mi se pare ca lipseste ceva din placerea lecturii daca nu reusesti sa te atasezi macar de unul din personaje. Preferintele se schimba de la o lectura la alta, dar in general sunt atrasa de personaje inteligente, puternice si cu simtul onoarei. Asta nu inseamna ca un personaj negativ bine scris nu poate fi la fel de interesant.

8. Ce carte citesti in momentul acesta?

M-ai prins intre carti. Tocmai am terminat „Millennium” de John Varley. Urmatoarea cred ca o sa fie „Armata moliilor” de Liviu Radu.

9. Mi-a placut foarte mult “Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks” si probabil oricine va citi cartea se va intreba daca exista posibilitatea ca in viitor sa reintalneasca o parte din personaje, fie intr-o noua carte de povestiri, fie intr-un roman. Planuiesti asadar sa continui povestea unora dintre personajele din “Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks”?

Nu vad de ce nu. Ca in cazul multora dintre personajele mele, eu tin la Demetrius, Devon, Miss Tuesday, Laura si Jo si as fi oricand bucuroasa sa ii vad prinzand viata din nou. N-o sa se intample in viitorul apropiat, pentru ca am multe alte proiecte pe care vreau sa le termin mai intai, dar ramane o cale deschisa.

10. Sunt foarte interesata sa descopar care sunt personajele pe care le-ai preferat in propria ta carte precum si daca au existat unele care sa iti fi creat dificultati mai mari atunci cand le construiai portretele.

Dificultati nu-mi amintesc sa fi intampinat. Am incercat sa le fac cat mai diferite, sa aduca ceva nou povestii. Cat despre personajele preferate, acestea ar fi personajele principale pentru ca sunt cel mai bine reprezentate, cu o mentiune speciala pentru Demetrius pe care o parte dintre cititorii mei l-au mai intalnit si in alt context.

11. Exista vreun personaj in cartea ta care sa semene cu tine?

Cred ca in fiecare poveste pe care o scriu personajele imprumuta ceva din mine, altfel nu se poate. Totusi, unul care sa imi semene mai mult inca nu exista.

12. Iti multumesc inca o data pentru participarea la interviu si pentru surpriza oferita vizitatorilor acestui blog! Ai vreun mesaj special pe care ai vrea sa il transmiti cititorilor acestui interviu si celor care ti-au citit sau urmeaza sa iti citeasca povestile?

Multumesc tuturor pentru interesul acordat si sper sa va placa in continuare povestile mele.

***

Si acum, despre concurs. Este prima data cand folosesc Rafflecopter si am observat ca pe WordPress nu se deschide la fel ca pe platforma Blogger. Cei care sunteti interesati sa castigati un exemplar al cartii Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks, in format electronic, va rog sa intrati pe linkul de mai jos si sa va inscrieti acolo. Daca ceva nu este in regula, va rog sa imi dati un semn ca sa modific postarea si sa organizez concursul fara Raffle. Concursul dureaza 10 zile. Ioana Visan ofera 5 copii ale cartii sale, in format electronic, in limba engleza. Sper ca recenzia si interviul cu autoarea v-au facut indeajuns de curiosi sa aflati despre ce este vorba in povestile prezentate in aceasta carte. Tot ce pot sa va mai spun este ca o sa va placa cu siguranta ce veti descoperi! Succes!

a Rafflecopter giveaway