Unravel Me – seria Atingerea lui Juliette, volumul 2
Tahereh Mafi
Data aparitie: 5 februarie 2013
Numar pagini: 461
Sinopsis:
tick
tick
tick
tick
tick
e aproape timpul pentru razboi.
Juliette a evadat la Omega Point. Este un loc pentru oameni ca ea – oameni inzestrati – si de asemenea, cartierul general al rezistentei rebelilor.
A scapat in sfarsit de Restauratie, de planul lor de a o folosi ca pe o arma si e libera sa il iubeasca pe Adam. Dar Juliette nu va scapa niciodata de atingerea ei letala.
Sau de Warner, care o vrea pe Juliette mai mult decat ar fi crezut ea vreodata ca este posibil.
In aceasta captivanta continuare a romanului Spulbera-ma, Juliette trebuie sa ia niste decizii decisive referitoare la ce isi doreste si la ce crede ca este, de fapt, corect. Decizii ce pot implica alegerea intre inima sa si viata lui Adam.
Parerea mea:
Mai tine-ti minte cand va spuneam cat de mult mi-a placut Spulbera-ma? Ei bine, volumul 2 al seriei, Unravel Me iti da senzatia ca prima carte e doar o joaca. Nu va puteti imagina cat de intensa devine povestea Juliettei, cate lucruri incredibile se intampla si cat de greu va va fi sa mai lasati cartea din mana.
Dar, sa incepem cu inceputul, care nu suna la fel de bine. Prima treime a povestii m-a plictisit si enervat ingrozitor. In Spulbera-ma, reflectiile protagonistei, haosul din mintea ei si incursiunile in sufletul sau au reprezentat probabil unul dintre cele mai atragatoare aspecte ale cartii. Din punctul meu de vedere insa, exact aceste lucruri devin in volumul al doilea obositoare si iritante. De-a lungul a zeci de pagini nu se intampla mai nimic. Nu neaparat ca asta ar fi o problema, insa Juliette devine o protagonista agasanta, lipsita de orice ambitie, inchisa in ea, nefolositoare si nerecunoscatoare. A primit deodata o multime de sanse sa faca ceva, sa insemne ceva, sa isi schimbe viata pe care pana atunci o detesta, sa traseze o linie intre trecutul ingrozitor si prezentul si viitorul ce par promitatoare. Are ocazia, locul si oamenii de care are nevoie, a primit mai mult decat ar fi putut spera vreodata. Iar ea nu face nimic! Nimic, decat sa ii ignore pe toti, sa fie inutila si sa se gandeasca la cat de trista si nefericita este. Ah, si aproape sa lesine, la propriu, de fiecare data cand e fata in fata cu Adam. Si culmea, cei din jur continua sa o sprijine, sa o incurajeze, sa incerce sa o ajute. Iar apoi incepe sa greseasca. Dar nu oricum, ci aproape distrugand munca de o viata a zeci de oameni!
Cand tocmai ma gandeam ca nu am mai dat de mult peste o continuare atat de dezamagitoare a unei carti care mi-a placut, lucrurile au inceput in sfarsit sa se schimbe. Si se schimba atat de mult, incat din momentul acela pur si simplu nu mai puteam sa las cartea din mana. Inca un capitol, inca o pagina, inca 10 minute, inca un cuvant, un rand.. ce conteaza ca maine e luni si ma trezesc peste 4 ore? Era prea important sa aflu ce se intampla mai departe! Bineinteles ca nu va voi da detalii prea multe, ca sa nu va stric surpriza. Insa va asigur ca o sa uitati de tot ce e in jur si timp de cateva ore, veti fi cu mintea numai in poveste. Iar fanele lui Warner vor fi probabil incantate! In prima carte, mie Warner mi se paruse un personaj interesant, mi-as fi dorit sa aflu mai multe despre el, insa nu pot sa spun ca ma cucerise. Bine, nici Adam nu era un protagonist spectaculos, deci nu intrasem inca in nici una dintre tabare. In volumul satelit, Destroy me, scris chiar din perspectiva lui Warner, am avut ocazia sa il cunosc mai bine, insa faptul ca am aflat mai multe despre el nu mi-a influentat parerea in bine. Ma intriga mai putin decat in Spulbera-ma. Insa in Unravel me, Warner devine absolut irezistibil! Cred ca dupa doar doua fraze de-ale sale incepea deja sa mi se intinda pe fata un zambet de la o ureche pana la cealalta. Este fermecator, iar prin comparatie, Adam devine sters, putin penibil si absolut banal.
Nu pot sa nu fac o mentiune speciala referitoare la Kenji. In cazul in care nu va mai amintiti prea multe despre el, in primul volum parea un personaj jucaus, uneori obraznic sau chiar putin enervant, plin de viata, pus pe sotii, insa in acelasi timp, devotat si pregatit sa le ofere lui Adam, James si Juliette o viata noua, introducandu-i in Omega Point. De data aceasta, el a reprezentat unul dintre cele mai importante si placute personaje. Portretul sau este minunat construit, isi pastreaza toate calitatile pe care le-am descoperit in cartea anterioara iar autoarea ne rezerva niste surprize (placute!) uriase din partea lui. Are momente cand este pur si simplu genial. Restul personajelor secundare sunt si ele la fel de placute. Multe dintre ele devin personaje cheie in anumite momente, intrucat fara actiunile lor, povestea ar evolua in directii total diferite. Iar Juliette aproape ca revine, din fericire, la imaginea initiala. Se trezeste din apatia care o transformase total, devine din nou amuzanta, are cateva initiative bune, insa continua sa se blocheze in momente cheie sau sa faca unele gafe de neiertat.
Oricum, chiar si cu aceste aspecte mai slabe legate de transformarea protagonistei si lipsa actiunii din prima parte a cartii, romanul ramane unul impresionant! Stilul autoarei se pastreaza la fel de hipnotizant ca in primul roman. Exista zeci de expresii pe care simti nevoia sa le citesti iar si iar, nevenindu-ti sa crezi cat de frumoase sau surprinzatoare sunt asocierile pe care le foloseste scriitoarea. Iar toate rasturnarile de situatie de care au parte eroii sunt incredibile si te lasa fara cuvinte.
Bile albe:
– Evenimentele si dezvaluirile socante;
– Warner;
– portretele impecabile ale personajelor secundare.
Bile negre:
– Lipsa actiunii din prima treime a cartii si schimbarea comportamentului eroinei.
| Alte recenzii care te-ar putea interesa:
Spulbera-ma (seria Atingerea lui Juliette, volumul 1) – Tahereh Mafi Destroy Me (seria Atingerea lui Juliette, volum satelit) – Tahereh Mafi |
My Weekly Book 
Oho, acum ma apuc de citit! Dupa ce ai scris aici, nu imi pasa daca maine o sa arat ca si un zombie, stau si citesc cat pot 🙂
😀 Zombie am fost si eu zilele trecute! Dar vai, cum a meritat! Abia astept, abia astept! Sa postezi repede recenzia, da? 🙂
Dar…apropo, ai citit si partea in care am scris ca prima treime e plictisitoare si enervanta, da? 😀
Daaa…. 😦 Oricum, mai am jumatate din ea (si azi, cand am fost la biblioteca pentru pregatire era sa adorm cu capul pe carti, pe bune). Si totusi, iubesc stilul lui Tahereh!
😀 Deci diseara sau maine sa inteles ca o termini, nu? Ai inceput, banuiesc, sa descoperi si o parte din chestiile acelea mind blowing, nu?
Hei! Am citit prima carte si o iubesc! O intrebare,cartea a doua a aparut si in romania daca da cum se numeste,cum sao cer la bibloteca,unravel me sau altcumva?
Denisa, din pacate, urmatoarele volume nu au fost traduse inca in Romania.
Si eu vreau foarte mult sa citesc continuarea. Mi-a placut enorm de mult primul volum.
Doar ca nu pot sa citesc la calculator. Ma dor ochii de inebunesc, iar cartea este destul de scumpa pe bookdepository.
Uff.. naspa. Si eu am citit pe calculator doar o serie, pentru ca mi se parea la fel de obositor. Nu neaparat ca ma durea capul sau ochii, dar pur si simplu nu ma simteam confortabil. Asa ca te inteleg. Dar pe telefon nu poti pune cartea?
Mi se pare si mai obositor pe telefon. Eu mi-am distrus vederea asa si am incetat. Plus ca lucrez foarte mult la calculator si nu imi trebuie sa mai si citesc la el. Sunt satula de el.
Ah, uratel.. eu cred ca mi-am facut antrenamentul cand eram mica si citeam nopti la rand, pe ascuns, sub patura. Probabil de asta acum pot sa citesc in orice conditii, in semi-intuneric, pe ecrane mici, etc.
Mmmm.. dar apropo, acum mi-am dat seama.. Daca problema e ca e scrisul mic si te chinui sa il vezi pe ecranul telefonului, daca vrei, iti pot arata cum sa faci pdf-urile cu scris foarte, foarte mare, astfel incat sa nu mai ai probleme. De exemplu, dintr-un pdf de 300 de pagini, ajunge la 1000 de pagini sau mai mult, ca sa iti faci o idee.. Doar daca problema e de la lumina ecranului cred ca nu prea ai solutii…
Stiu cum sa il fac, dar tot obositor ma gandesc ca este.
Astept sa se mai ieftineasca cartea. Sau cine stie poate pe viitor o sa imi iau un kindle.
Da, da votez pt kindle! 😀 Vezi ca era la Orange o oferta foarte buna, daca ai abonament sau daca are cineva cunoscut, vezi daca mai e valabila si poate prinzi vreo ocazie ceva..
😦 Atunci tu cum ai citito? In engleza? Nu sti cand apare?
Da, in engleza. Si nu, cei de la editura am vazut ca nu au anuntat inca nimic privind continuarea seriei..
Ai un talent fabulos. Nici seria asta nu mă tenta absolut deloc. Apoi ai venit tu cu recenziile și acum vreau și eu să o citesc
:)) Ma bucur sa aud. Poate ca povestea nu o sa te dea pe spate (cel putin in primul volum), are si niste clisee ce devin destul de enervante dupa un anumit nr de carti in care apar iar si iar, insa stilul este extraordinar!
In engleza este un site, sa citesc si eu???
Pai poti sa o cumperi de pe orice site de afara ce comercializeaza carti…
http://www.bestlibraryspot.net/Young_Adult/Shatter_Me-2/
De ce trebuie sa iti citesc toate recenziile? DE CEEE? alta serie adaugata pe lista 😦 Nu o sa termin niciodata vreo lista :))
:))) Nu mai retin ce alte serii te-am convins sa citesti (in afata de Grimm Prequels, de asta imi amintesc ^_^), insa Shatter Me e must, must, must read! Neaparat! O sa iti placa mult, pot sa bag mana in foc!
Ah, si Legaminte, mi-am amintit! Inca astept sa ajungi la volumul 3 care, dupa mine, e una dintre cele mai bune carti YA pe care le-am citit.
Cand vine vorba de serii din astea care imi plac atat de mult, odata ce le termin, mor de nerabdare sa descopar si parerile altor bloggeri. Asa ca probabil sunt la fel de nerabdatoare ca si tine sa le citesti 😀
Daaa…mi-ai pus pe lista nu numai serii, ci si alte cartii! Am volumul 2 din seria lui Ally Condie, sta frumos in biblioteca si se uita la mine. Si Divergent + Insurgent, si ultimele 2 volume din GOT, si viciile lui grey..doamnee..multe mai sunt. Cand voi avea timp de toate nu stiu. Trebuie sa imi iau si seria asta. Sa o pun si pe ea in biblioteca si sa o pun in asteptare 😦 Am tot vazut recenzii si pe alte bloguri, dar parca am tot evitat sa mi le cumpar. Acum, abia astept sa dau de ele :))
Daca vrei, pot sa te bat la cap zi de zi sa te apuci de vol. 2 din Legaminte 😀
Si de Shatter me! Divergent poti sa o amani dupa astea abia… mie mi s-a parut parca mai slaba, chiar daca in topuri apare ca fiind mai buna. Na, chestie de gusturi.
Am vazut postarea in care ai spus cu cat ai luat Grey, sa stii ca te invidiez in continuare pentru magazinul acela minune! Chiar daca am pe kindle cartea si sunt o multime de romane care se gasesc online, numai cand imi imaginez cum e sa intri intr-un magazinel din ala secret, sa te plimbi printre rafturi si sa dai peste titluri din astea tentante la preturi incredibile mi-e de ajuns sa imi doresc sa ma mut in orasul tau! :))
Abia astept sa citesc si eu Unravel Me 🙂 (sper saptamana viitoare). Daca in primul volum sentimentele mele pentru Warner oscilau intre iubire si ura, sunt curioasa ce reactii imi va provoca in acest volum. Oricum, inainte sa citesc Unravel Me, vreau sa citesc Destroy Me.
Oh, abia astept sa imi spui cum ti s-a parut! Pe mine Warner nu m-a dat pe spate nici in Destroy me, unde ar fi trebuit sa il cunoastem mai bine, asa ca nu pot sa spun ca ma mai asteptam la vreo surpiza din partea lui. Asa ca a fost cu atat mai interesant sa il descopar in modul acesta si sa vad cat de rapid am trecut in team Warner :))
In mod sigur o sa intru si eu in team Warner 😀 . Eu deja pe jumatate sunt in team-ul lui :))) fara sa fi citit Destroy Me si Unravel Me. Nici nu stiu cum m-a cucerit, tinand cont ca mie nu prea-mi plac tipii bad boy.
Luni primesc, in sfarsit, KP si primele volume pe care le descarc vor fi cele doua 😀 .
Stii ce cred ca e foarte interesant la Warner? Faptul ca el chiar are o parte intunecata! Spre deosebire de atatia alti “bad boys” din cartile YA, la Warner unele dintre aspectele astea negative chiar sunt autentice. Da, are si el previzibilele traume din trecut care ii explica partial comportamentul, insa chiar mi-a placut ca el e intr-adevar “bad” si ca, surpriza, nu se schimba la primul pocnit din degete al eroinei. Chiar sper ca autoarea sa il pastreze asa pana la finalul seriei si sa nu il transforme si pe el din lup in mielusel, cum am vazut ca se practica in cartile astea..
Da, exact asta a fost putin socant si totodata elementul care a mentinut sentimentul de ura in primul volum. Oricate momente existau care il umanizau pe Warner, nu puteam sa uit momentul in care a torturat-o pe Juliette, cel in care bagat copilul acela in acea camera a torturii sau comportamentul fata de soldati. Warner chiar este bad, nu e doar un pustan care daca e acoperit de tatuaje, se culca cu toate fetele, e sarcastic si dur, e imediat catalogat drept baiat rau. Ar trebui ca cititorii sa vada mai limpede diferenta dintre un baiat rau contrafacut (gen Christian Grey, Travis Maddox) si un baiat rau adevarat, care prin faptele lui distruge totul in jur.
Din punctul meu de vedere traumele din trecutul personajelor pot explica pana la un punct comportamentul acestora, adica pana in punctul in care incep sa foloseasca aceste traume pe post de scuza. Nu mi se pare normal sa te porti ca un ticalos doar pentru ca ai avut o copilarie/adolescenta groaznica pentru ca fiecare om are capacitatea de a distinge raul de bine si poate alege ce cale sa apuce si cum sa se poarte.
Din contra, un om care a suferit ar trebui sa incerce sa nu provoace suferinta tocmai pentru ca stie cat de dureros este, nu sa ii raneasca pe cei din jur din razbunare. Nimeni nu trebuie sa plateasca pentru faptele comise de altcineva doar pentru ca cel care se razbuna crede ca are dreptul sa provoace suferinta. Sau daca tot vrei razbunare, cel putin razbuna-te pe cel care te-a ranit, nu pe nevinovatii care iti ies in cale.
Exact prin chestiile pe care le-ai scris aici trece si Juliette! :)) Si e interesant sa vezi ca Warner explica la un moment dat actiunile acelea si el chiar crede ca facea ceva ok. Adica, bine, pe principiul “scopul scuza mijloacele” nu in sensul ca “uite ce fericit era copilul ala cand se prajea in mainile ei” sau ceva de genul 🙂 Adica e constient de raul pe care il face, insa il considera necesar ca sa isi atinga obiectivele. Si partile astea naspa ale lui nu le anuleaza pe cele bune. Nu e rau si atat. Mi se pare intr-un fel mai aproape de realitate decat protagonistii aceia atat de buni si 100% minunati care se ascund sub masca aia rautacioasa. Cred ca toti suntem rai din anumite puncte de vedere sau in anumite momente. Rai cu adevarat. Nu doar ca ne purtam urat asa, ca sa facem cine stie ce impresie. Dar asta nu inseamna ca in alte momente, poate mai multe, nu suntem si buni. Deci Warner mi se pare foarte veridic. Singura diferenta ar fi ca la el balanta sta inclinata mai mult spre rau si poate ca la majoritatea oamenilor e ori echilibrata, ori inclinata spre bine.
Oricum, sa nu crezi ca ne lamurim 100% asupra lui. Din contra, cred ca, cu cat te gandesti mai mult, cu atat mai neclare devin impresiile. E foarte posibil ca tot ce am scris aici sa se dovedeasca a fi doar impresii false. Sunt foarte sigura ca autoarea inca ne mai rezerva surprize.
Stiu ca asa ar fi corect, ca “un om care a suferit ar trebui sa incerce sa nu provoace suferinta tocmai pentru ca stie cat de dureros este”… Insa mie mi se pare ca in viata reala stam chiar mai rau decat in carti. Adica.. acolo cel putin ei au un suflet cat de cat pur si bla bla bla, insa din cate am observat, oamenii reali care au suferit diferite chestii aiurea se inraiesc. Si exact asta fac: incearca sa ii raneasca si pe cei din jur. De la cei din familie, pana la cei cu care se intersecteaza intr-o singura clipa din viata..
Sa iti mai spun si ca am vazut si persoane ajunse la 50-60 de ani care inca dau vina pe adolescenta, tinerete si pe oamenii pe care ii aveau pe atunci in jur, ca sa isi justifice esecurile de pe parcursul intregii vieti? Sincer, mi se pare ca suntem o specie ingrozitoare. Si ca foarte, foarte multi indivizi, daca sunt priviti de aproape, se vor dovedi a fi destul de ingrozitori.. Bineinteles, mai gasesti si oameni incredibili, care te fac sa fii recunoscator doar pentru ca exista si pentru ca ai avut sansa sa ii cunosti. Deci nici nu cad in extrema cealalta, sa zic ca absolut toti oamenii sunt rai. Insa nu prea mai cred zicala aia, conform careia fiecare om ar avea ceva bun in el. Cred doar ca intr-adevar, fiecare are anumite motive sa faca ceva si considera ca are dreptate sau ca acela e singurul mod in care poate proceda..
Da, uneori si eu ma tem ca in lumea in care traim, rautatea pune tot mai mult stapanire pe oameni sau ca multi prefera sa faca rau decat bine, pretextand ca nici lor nu le face nimeni bine niciodata.
Cred ca problema mea ramane faptul ca desi am destule dovezi ale rautatii unor oameni, eu nu pot sa nu sper si sa cred ca binele din fiecare persoana e mai puternic decat raul si ca inca exista foarte multi oameni buni. Bineinteles, cand vad stiri tulburatoare la tv ma simt atat de afectata de rautatea din acei oameni incat nu pot decat sa-i urasc, iar asta intr-un fel intineaza binele din mine si probabil si binele din toti cei care simtit furie sau ura fata de nedreptate.
Niciodata nu i-am considerat pe altii responsabili pentru greselile sau faptele mele rele, din contra, chiar si cand cei din jur sustineau ca altcineva e responsabil eu tot pe mine ma consideram vinovata pentru ca stiu ca am capacitatea de a alege ceea ce e corect. Din punctul meu de vedere noi alegem de ce parte vrem sa fim, noi alegem daca suntem buni sau rai si in ce proportie. Uneori, cand vad copii mici care fac gesturi rautaciose sau jignesc alti copii, ma intreb daca e vinovata rautatea nativa prezenta in fiecare din noi sau sunt vinovati cei care ar trebui sa-i educe, sa le dea un exemplu. Deseori inclin spre a doua varianta, mai ales cand imi amintesc de copilaria mea si de faptul ca desi eram mica nu puteam sa-mi bat joc cu ceilalti copii de un coleg de clasa mai grasut sau un coleg care se balbaia cand citea.
Am citit candva ca oamenii sunt intotdeauna mai rai cu cei la care tin sau cu cei apropiati. Cred ca asta e adevarat dintr-un animit punct de vedere, adica fiind vorba de cineva apropiat stii unde sa-l lovesti intr-o cearta, stii exact ce sa-i spui ca sa-l doara. Cred ca cel mai bun judecator al faptelor noastre suntem noi insine, constiinta noastra, iar cei care suntem buni intr-o mai mare masura decat cei care aleg sa fie rai intr-o mai mare masura, suntem cei care ne pedepsim cel mai mult pentru ceea ce facem si gandim, dar si cei care avem cele mai multe remuscari.
Asta mi se pare teribil, pentru ca ma face sa ma gandesc ca poate devenind rau iti pierzi si constiinta, pierzi ceea ce te face sa ai remuscari si ceea ce te poate determina sa nu mai comiti o fapta. Iar cei care gasesc scuze sau explicatii pe care ei le considera logice sau normale pentru faptele si vorbele lor, ar trebui sa se puna mai des in pozitia celui care i se face rau, sa vada daca mai pot accepta asa ceva sau avea pretentia sa fie intelesi.
Legat de Warner, daca gandea in genul “uite ce fericit era copilul ala cand se prajea in mainile ei” nu cred ca mai putea fi clasificat drept rau, ci direct psihopat :))) . Era clar ca nu face diferenta dintre bine si rau sau ca pur si simplu ii face placere sa faca rau.
Cat timp sustine ca a existat un scop in spatele acestor fapte, dar constientizeaza si recunoaste ca e rau ceea ce a facut, regreta si vrea sa indrepte raul facut, mai exista speranta pentru el. Ne mai putem gandi ca a dus o viata atat de groaznica incat nu-si dadea seama cand comitea faptele ca ceea ce face nu e ok, dar ca acum, datorita iubirii, vede totul altfel si vrea sa se schimbe. Dar daca considera ca atata timp cat obtine ce vrea e ok sa faca rau si nu are remuscari, chiar nu stiu unde se va ajunge, dar nu-l vad avand un viitor fericit in urmatorul volum. Intr-un final va trebui sa plateasca pentru faptele lui.
Eu cred ca inca mai privesc fiecare persoana ca fiind buna, cel putin pana la “proba contrarie”. Insa sunt constienta ca de foarte multe ori, acea proba vine rapid. Pe de-o parte, tind sa nu ii consider extrem de vinovati pe cei ce fac rau poate neintentionat sau daca intr-adevar, au momente cand acel “rau” e o varianta mai usoara sau mai rapida. Sau.. singura. Nu imi vin in minte decat exemple extreme, asa ca nu o sa dau unul acum, dar ma mai gandesc si revin daca imi vine ceva in minte. In schimb, mi se pare aproape incredibil si consider ca sunt de neiertat oamenii care fac rau fara un motiv, doar asa, pentru ca pot. Am intalnit astfel de oameni care loveau in cei din jur doar ca sa..nici nu stiu de ce. Probabil asa se simteau ei bine sau asa incercau sa se simta superiori sau sa isi reverse frustrarile.. N-am idee. Dar pe aceia, chiar daca devin apoi cei mai sfinti oameni, tot nu i-as putea vedea vreodata altfel, nu ii privesc decat in lumina acelui moment cand au facut rau fara scuza..
Cat despre Warner… da, constientizeaza ca a facut ceva rau, isi explica motivele insa de regretat.. nu prea. Poate in viitor da, insa deocamdata nu , nu da nici un semn de remuscare. Si nici nu se schimba datorita iubirii, tocmai de asta am si spus ca rautatea lui e autentica, nu e de fatada, ca in cazul atator alti protagonisti construiti pe modelul “bad boy”. Sunt foarte, foarte curioasa sa vad ce o sa se intample cu el!
Sincer sa fiu, ma enerveaza cartile cu numarul 2 din aproape orice serie: lucrurile devin mereu lente, enervante, o despartire este inevitabila, iar asta te face sa vrei sa arunci cartea pe geam. Unravel Me mi-a placut mai putin decat Shatter Me – acolo am adorat aproape fiecare pagina scrisa, pe cand aici a trebuit de multe ori sa pun tableta jos si sa fac altceva, fiindca Juliette ma enerva la culme. Ai punctat bine in recenzie comportamentul ei. Ca sa fiu sincer, eu in locul lui Castle ii faceam bagajul si o trimiteam dracului in alta parte. “Hihihi, uite ce toanta sunt: distrug totul si astia nu-mi fac nimic” – ceva de genu a fost ea cam 60% din roman. Boring, really borinnnggg…
Iar partile cu ea si Warner au fost tampite rau. Desi Warner e un personaj interesant, veridic, se vede ca pe Juliette o dau hormonii afara din casa, fiindca altfel nu-mi explic dorinta ei apriga de-a si-o trage cu Warner – mi-am dat seama ca “vai, il inteleg, si eu am trecut prin asta” e de fapt doar un paravan dupa care isi ascunde adevarata dorinta: sa-l admire, sa-l atinga, sa-l sarute, sa-l “simta”.
Am vazut ca in decembrie apare un satelit nou – sper sa fie cu Kenji, fiindca e personajul meu preferat! 🙂
:)) Da, da, ai dreptate cu volumele cu nr. 2. Mi se par doar o punte dintre primul si al treilea (avand in vedere ca cele mai populare serii au cate 3 volume). Cred ca in unele cazuri, daca ar fi doar 2 volume in loc de 3, ar fi mult mai bine. Doamne, da, Juliette e ingrozitoare in muuult prea multe pagini! Si mi s-a parut si mie ca cei din jur s-au strauduit sa o ajute mult mai mult decat ar fi meritat ea!
Pe mine Warner m-a cucerit in sfarsit. Nu ca.. personaj de care ma indragostesc si as vrea sa devina o persoana reala :)) Nici vorba. Ci prin modul in care e contruit ca personaj de carte. Dupa 2 carti in care nu imi spusese nimic, mi se pare ca are in sfarsit un portret mai interesant. Imi place ca spre deosebire de alti “bad boys” din majoritatea romanelor YA, rautatea lui chiar e autentica. Adica.. de cele mai multe ori stie ca ceea ce face e rau, dar continua sa o faca doar pentru ca asta i se pare ca e singurul mod prin care poate obtine ceea ce isi doreste. Ascunde si el niste traume din copilarie, ca deh, nu puteam scapa chiar fara nici un cliseu, insa imi place ca nu e un mielusel ascuns sub masca de lup. Chiar sper ca autoarea sa nu il transforme in volumul urmator si sa il faca sa ii cedeze Juliettei la primul clipit din gene..
Cred ca Juliette are de fapt o parte mult mai intunecata in ea. Nu ma refer neaparat la chestia supranaturala care o face sa isi piarda controlul. Insa chiar daca ea isi doreste sa fie buna, e imposibil ca toti anii aceia de respingere sa nu fi lasat urme in personalitatea ei, sa nu o fi facut sa isi doreasca chiar si inconstient sa se razbune pe lumea din jur.. Si probabil exact partea aceea a ei e cea care o impinge spre Warner.
Pe de-o parte, mi-a placut volumul acesta mai mult decat Spulbera-ma pentru evolutia surprinzatoare a lucrurilor si pentru secretele pe care le aflam. Mi se par mai intense evenimentele de aici decat cele din Spulbera-ma. Insa primul volum o sa imi ramana probabil mereu in suflet pentru lirismul sau. Si in cartea asta am dat peste o multime de citate frumoase, insa din punctul acesta de vedere, intr-adevar, Spulbera-ma e de neegalat.
Si mie mi-a placut Kenji mult de tot, nu ma asteptam sub nici o forma sa fie atat de complex. Si mi-ar placea sa aflam mai multe despre el intr-o nuvela. Am vazut ca multe persoane si-au exprimat aceeasi dorinta pe GoodReads, deci e probabil personajul favorit al multor cititori 🙂 Mie mi-e teama acum ca autoarea sa nu decida cumva sa il sacrifice in ultima carte!
Si eu ma gandeam la asta, ca s-ar putea sa-l sacrifice pe Kenji. Ar fi oarecum de asteptat – asa e mereu: personajele secundare faine mor, autorii storc lacrimi de la cititori, personajele principale traiesc si totul e happy end tipic american. Insa o miscare diferita, inteligenta si… BUNA ar fi sa-l sacrifice pe James… Aici da lacrimi cu galeata si alte chestii. Plus ca e si varsta la mijloc… Una e sa omori unul de douazeci si ceva de ani (iar Kenji deja isi vede sfarsitul, daca tii minte) si alta e sa omori unul de zece ani… Stiu ca probabil o sa ma vezi sadic 😀 insa eu chiar vreau o carte in care oamenii care mor sa fie cei la care nu te astepti. Sa fiu total bulversat. Sa-mi vina sa-l iau la pumni pe autor.
Chiar zilele acestea am avut ocazia sa ma gandesc din nou la retelele astea tipice si la modul in care personajele secundare sunt omorate de catre autori. Prima data intr-o discutie despre toate personajele minunate care mor in Harry Potter si a doua oara dupa ce am terminat ultimul volum din seria Delirium (in recenzia careia m-am revoltat astazi :D). Din pacate, daca in Harry Potter toate mortile acelea au niste sensuri mai profunde si scopuri precise (mai putin a lui Sirius, pe care nu o s-o accept probabil niciodata! Inca astept ca la un moment dat autoarea sa dezvaluie ca de fapt nu e mort! :D), in Requiem a fost vorba de o moarte stupida, prin care autoarea nu a demonstrat nimic. Ma rog, mie asa mi s-a parut, nu stiu cat de obiectiva am reusit sa fiu 🙂 Dar deh, a mai marcat un “must” pe lista de reguli nescrise..
Totusi, ma indoiesc ca vreunul din autorii YA ar risca sa incalce vreo limita. Nu stiu daca o fi presiunea editurilor sau daca doar nu indraznesc sa treaca de scenariile asteptate, insa am observat ca indiferent care e subiectul cartii, nici unul din autori nu se indeparteaza prea mult de “regulile” acestea care s-au instaurat in ultimii ani.
Nici o grija, nu te vad sadic! Si eu tot astept sa descopar o poveste care sa ma lase cu gura deschisa, sa ma surprinda, sa iasa total din rigorile astea. Chiar daca asta ar insemna sa ma revolt impotriva modului in care a evoluat povestea sau, vorba ta, sa il urasc pe autor pentru ce a facut personajelor! :))
Off-topic: Ai citit cumva Razboiul Z? Mie mi s-a parut geniala constructia romanului si astept sa aflu ceva pareri de la noi. Am vazut ca pe GR sunt o multime de persoane care se plang ca romanul e total diferit fata de ce isi imaginau ei, tocmai pentru ca nu e contruit pe un scenariu clasic, asa ca sunt curioasa mai ales in privinta opiniilor oamenilor care au o gama mai larga de lecturi si nu vaneaza numai fantasy tipic.
Da, exista anumite reguli pe care autorii chiar nu vor sa le incalce. Probabil din cauza editorilor si a cititorilor – ei dicteaza tot, inclusiv (si cel mai important) vanzarile… Chiar mi-as dori din tot sufletul sa se schimbe situatia macar la 2-3 serii. Dar am auzit ceva de genul ca Eve #3 (Rise) va avea un final total neasteptat (iar fanii sunt oarecum dezamagiti, din cate am vazut pe GoodReads, citind recenziile celor care au primit un ARC). Chiar sunt curios ce va fi!
Inca n-am citit Razboiul Z, dar imi doresc s-o fac cat mai repede. Deocamdata sunt prins de Camera Emmei Donoghue.
Intr-adevar, am vazut ca de obicei cand o carte se indeparteaza cat de putin de ceea ce asteapta cititorii, incepe sa acumuleze recenzii destul de negative.. Eu sunt foarte curioasa cum vor primi cititorii din Romania volumul 3 din seria Uratii. Chiar are o evolutie neasteptata povestea! Cand am scris recenzia, eram inca prea uimita ca sa imi fie clar daca mi-a placut sau nu. Dar acum, dupa ce a trecut mai multa vreme, sunt foarte sigura ca ramane una dintre distopiile mele preferate!
Oricum, cred ca ar trebui sa ne punem sperantele mai mult in autorii indie avand in vedere ca la ei cel putin presiunea din partea editurilor dispare. Sau.. poate in 1-2-5 ani incepe lumea sa se sature de aceleasi si aceleasi povesti si se schimba de la sine asteptarile cititorilor si implicit retelete acestea 🙂
Oh, abia astept atunci volumul 3 din Eve! Nu il traduci tot tu? Sau de data asta nu se mai procedeaza ca la 2, sa fie publicat si la noi in acelasi timp cu cel de afara?
Cum ti se pare Camera? Mie parca mi se face pielea de gaina si acum cand ma gandesc la situatia descrisa, cred ca una dintre cele mai socante idei pe care le-am citit in ultima vreme.
Ca sa fiu sincer, pe mine ma sperie invazia autorilor indie – 90% din ei habar n-au sa scrie. Exista motive foarte bine intemeiate pentru care agentii si editorii ii refuza. Foarte rar gasesti autori indie buni.
Trendurile se schimba destul de des, asa ca cine stie ce va mai fi, ce reguli se vor autoimpune in continuare etc etc etc. 😀 Noroc cu romanele pentru oameni mari, care nu trebuie sa mearga dupa o anumita reteta. Apropo, Camera nu e doar o idee socanta, ci si o poveste adevarata. Este partial bazata pe cazul familiei Fritzl (http://en.wikipedia.org/wiki/Fritzl_case). Nu am citit prea mult din ea, dar povestea e foarte buna, iar alegerea naratorului incredibil de inspirata. Abia astept sa vad cum se desfasoara un continuare.
Despre Eve #3… nu prea stiu ce sa-ti spun. Cartea apare in mai putin de o luna in America, iar in Romania inca nu s-a dat la tradus si nici nu cred ca mai sunt sanse sa iasa concomitent, desi cei de la Leda asa le-au promis fanilor pe blogul lor. Ca sa iasa concomitent ar trebui sa lucreze 3-4 oameni la ea, sa se redacteze pe fuga (ceea ce e infiorator!) si sa se trimita repede in tipar. Ar fi groaznic pentru oricine. Din cate banuiesc, probabil ca sunt probleme cu platile la agentie…
Eu nu am testat foarte multe carti ale autorilor indie, deci mi-e greu sa imi fac o parere clara. Da, una dintre cartile de genul acesta pe care le-am citit a fost intr-adevar o experienta ingrozitoare! Si a fost chiar mai rau ca toata lumea lauda cartea aceea. Dar cred ca am citit si vreo 2 povesti foarte frumoase, asa ca daca o sa mai am ocazia, o sa mai incerc si alte carti ale autorilor indie ca sa imi dau seama cam cum stau lucrurile 🙂
Doamne, mai auzisem de oameni nebuni care si-au sechestrat copiii, dar era vorba de luni, nu de decenii! Nu stiam povestea asta! Si nici ca romanul e inspirat de ea. Si mie mi-a placut ca autoarea l-a ales pe copil ca narator, desi am vazut ca pe GR apar destui cititori nemultumiti de acest aspect.. Astept cu interes recenzia ta! 😀
Imi cer scuze ca deranjez, dar vreau si eu sa aflu daca stie cineva cam cand va aparea versiunea in romana la librarii?
Nu-i nici un deranj 😉 Eu nu am auzit inca nici o veste despre ea. Dar daca intri pe blogul celor de la Leda si il intrebi acolo pe admin, poate afli ceva. Am vazut ca raspunde intotdeauna tuturor intrebarilor de la cititori.
Hey . De pe ce site ai citit`o ? 😀
Eu o am pe o aplicatie pt Android. Dar cred ca se gaseste acum peste tot pe net, a trecut destul timp de la publicare.
oke , multumesc ^_^ .
Apropo , ai citit`o in engleza ?
Pai in romana nu a fost tradusa 🙂
Buna! As vrea sa te intreb daca este necesar sa citesc volumul satelit, sau as putea sa trec direct la volumul 2 ? Oricum, super recenzie.
Mersi, Andreea!
Na, necesar nu pot sa spun ca este… Nu ni se dezvaluie nimic de o importanta capitala (desi sunt vreo 2 intamplari destul de surprinzatoare, la care se face referire in Unravel Me), insa mi se pare ca te ajuta foarte mult sa intelegi personajul. Ai o alta perspectiva asupra sa si deja in volumul doi ii privesti altfel actiunile, ii stii mai bine motivatiile. Deci eu il recomand, mai ales ca e destul de scurt, dar nu pot sa iti spun ca e obligatoriu sa il citesti sau ca fara el nu o sa fie misto volumul 2.
Multumesc mult!
Buna! Scuze ca te deranjez din nou dar unde ai citit cartea Unravel Me in engleza? Poti sa-mi dai un link in caz ca ai citit-o online? Iti multumesc anticipat.
Andreea, eu am o aplicatie pentru Android unde le gasesc cel mai des, dar daca o sa cauti pe google cartea, gasesti din prima linkuri de download
Buna..de unde imi pot cumpara cartea? Am citit prima parte “Spulbera-ma , Atingerea lui Juliette”,dar pe a doua nu o gasesc pe Elefant.ro…nu a aparut si in Romania?
Buna Mihaela. Cartea inca nu a fost tradusa in Romania. O poti citi doar in engleza deocamdata. Poti sa o cumperi de pe Amazon, Bookdepository si cam orice alte librarii online de afara.
Buna,stie cineva unde pot citi cartea online? Am citit prima carte si este geniala. De abea astept sa o citesc si pe aceasta dar nu stiu unde sa o gasesc…
In romana inca nu au fost traduse volumele urmatoare. Le poti gasi online doar in engleza.
Și ai vreo idee când or să fie traduse ?:(
Bună, Roxy! Nu ştii când apare şi volumul asta la noi? Am întrebat pe blogul de la Leda daca mai apare şi la noi Legend de Marie Lu şi Rise de Anna Carey şi nu mi s-a raspuns. Aş întreba şi de Atingerea lui Juliette dacă mi-ar răspunde adminul. Sper doar că nu au abandonat seria… 😦 Chiar am adorat prima carte.
Buna Ionela,
Nu, din pacate despre volumele acestea nu am auzit nimic. Doar de urmatorul volum din Instrumente Mortale si despre Allegiant am vazut ceva noutati pe FB cum ca s-ar publica in lunile urmatoare. Pe wall-ul lor de FB ai incercat sa afli ceva? Poate ca acolo or raspunde, din moment ce se presupune ca e comunicarea mai directa cu fanii?
Oricum, in ceea ce priveste seriile noi, eu una nu mi-as face sperante foarte mari, din moment ce publicarile cam stagneaza de vreun an de zile la ei. Sper ca macar seriile incepute sa le duca la capat, mai ales ca multe sunt foarte bune si in plus, lumea intreaba continuu de ele… Incearca sa ii intrebi si pe FB, macar de “ochii lumii” poate ca vor raspunde acolo..
O să încerc! :* Mersi! :* De Allegiant, Instrumente Mortale vol 5, Jurnalele Vampirilor vol 9 şi Elita am auzit şi eu. As vrea sa termine de publicat Atingerea lui Juliette, şi Eve. La Seria lui Tahereh ar mai avea de publicat 3 volume (cu tot cu Volumele satelit, Destroy Me şi Fracture Me care au fost publicate în format de hârtie sub numele de: Unite me.) şi bineînteles de abia astept sa apara Allegiant, celelalte serii nu le-am citit. (încă)
Ooh, tu iti mai faci sperante si in legatura cu volumele satelit? Eu as fi foarte surprinsa sa aflu ca le publica, pentru ca stiu ca de cele mai multe ori, sunt total ignorati satelitii atunci cand se traduc la noi anumite serii. Oricum, sunt tare curioasa sa vad care va fi evolutia celor de la Leda, pentru ca lumea devine parca tot mai nerabdatoare, au o multime de serii incomplete si ei au inceput sa scoata acum niste carti romantice de care nu a auzit nimeni… Nu pot sa imi imaginez ce se intampla.
Ai perfectă dreptate ! 🙂 Şi-n afară de serile incomplete mai sunt şi serii neaparute la noi pe care le-au promis pe blog şi n-au mai aparut pana acum. Cum ar fii: (Emblem of Eternity, Vampire Kisses, Legend. Etc. Dacă ştiau că nu sunt în stare să publice atâtea serii, de ce le-au început şi de ce au mai promis şi altele noi, nu înteleg. Ieri m-am apucat de primul volum din Legend (în spaniolă) Până aum pare să aibă potenţial. Cei de la leda ar fi obtinut multe profituri daca s-ar fii tinut de promisiune.
Cred ca atunci cand au promis seriile acelea noi erau in varf, de aceea s-au si bagat sa cumpere atatea. Oricum, nu bag mana in foc, insa am impresia ca dupa ce negociezi cumpararea unei carti de afara, ai la dispozitie o anumita perioada de timp fixa in care sa publici cartea: un an, doi, ceva de genul acesta. Asa ca e posibil sa fi expirat acest termen si seriile sa fie din nou libere sa fie cumparate de alte edituri posibil interesate.
Îmi poate spune și mie cineva când va apărea și traducerea în română a cărții ? Mi se pare incomod să o citesc în engleză, nu că nu aș știi, dar e obositor 😦 .
Și dacă a apărut cumva, îmi puteți spune și mie unde o pot găsi ?
Nu a aparut iar despre traducere nu s-a auzit inca nimic. Ai putea sa ii intrebi pe cei de la Leda direct pe pagina lor de FB.
Nu a aparut in romana?
Nu.
Încă nu a fost tradusă în română?
Nope. Eu una, sincer, nu prea imi mai fac sperante… 😦