Publicat în James A. Levine

Jurnalul albastru – James A. Levine

Jurnalul albastru - James A. LevineDisponibil la: Editura TREI

Colectia: Fiction Connection

Traducerea: Laurentiu Dulman

Numar pagini: 248

 

Sinopsis:

Povestea teribila si cutremuratoare a unei fetite indiene, vanduta si fortata sa devina prostituata, care se foloseste de puterea imaginatiei si a scrisului pentru a-si depasi existenta tragica.

Batuk Ramasdeen este o fetita precoce si cu o imaginatie iesita din comun, dintr-un sat din India. La varsta de noua ani, tatal sau o vinde unui proxenet din Mumbai. „Plasata” licitatorului care ofera pretul cel mai mare si care cauta o tanara virgina, ajunge la un „orfelinat” unde este initiata in noua ei profesie. Din cusca sa mica pe Common Street, ea se prostitueaza zilnic pentru ceva mancare si un loc de dormit. Obligata sa serveasca din cuibul ei pana la zece barbati pe zi, tratata mizerabil de catre cei care platesc pentru serviciile ei, fata este abuzata chiar si de medicul care o consulta; iar prietenul ei, Puneet, aproape moare dupa ce a fost violat de doi politisti si este castrat la primul semn de pubertate.

Folosindu-si imaginatia si talentul la scris pe care l-a deprins pe cand era internata intr-un spital misionar, Batuk evadeaza din cumplita sa existenta asternand pe hartie povesti. Jurnalul albastru devine mantuirea sa. Povestile lui Batuk sunt minunat redate, iar descrierile evadarilor sale imaginare sunt nespus de poetice. Felul in care frumusetea si infioratoarea realitate sunt puse laolalta e cutremurator.

James Levine, profesor de medicina la Clinica Mayo, a avut ideea acestei carti teribile si sfasietoare, pe cand intervieva copiii strazii in Mumbai ca parte a cercetarii lui medicale. Pe „Strada Custilor” unde copiii se prostituau, inchisi pur si simplu in spatii mici si expuse public, Levine a fost izbit de imaginea unei fetite care statea in fata custii sale si scria intr-un jurnal.

Parerea mea:

Este absolut cutremurator ceea ce oamenii fac altor oameni. Omenirea este, fara indoiala, cea mai cruda rasa de pe pamant. Am citit destule romane in care se trateaza tema curtezanelor din vechime sau chiar a prostitutiei din prezent, insa de cele mai multe ori, era vorba despre alegeri voluntare sau despre destine care se puteau schimba cu un efort nu foarte mare, despre povesti in care exista totusi un strop de speranta sau posibilitatea unei evadari. Este prima data insa cand mi s-a oferit o imagine a celeilalte laturi a acestor aspecte si am fost socata de cruzimea din aceasta lume. Este prima oara cand e vorba de sclavie pura, de vieti negociate pe teancuri de bani, de mizerie si distrugere in loc de lux, fascinatie, talent (in cazul gheiselor, de exemplu) si exotism.

Romanul m-a atras si prin combinatia dintre secretele acestei lumi tabu, mai ales intr-o tara precum India si aspectul contrastant legat de salvarea prin scris si evadarea prin imaginatie. Jurnalul albastru este o lectura cutremuratoare. Induiosatoare si revoltatoare in acelasi timp, dureros de sincera si lipsita de cenzura. Descrie in cel mai franc mod aspecte pe care majoritatea persoanelor prefera sa le ignore cu desavarsire si ofera o imagine socanta asupra a ceea ce se intampla peste tot in lume. Sau mai bine zis, asupra a ceea ce omenirea permite sa se intample. Pentru ca astfel de lucruri nu sunt ascunse. Nu este vorba de cine stie ce societate secreta in care accesul sa fie limitat, ci este o lume deschisa, la vedere, care isi desfasoara obiceiurile fara restrictii, fara ca cineva sa se ridice impotriva si sa lupte cu adevarat pentru a impiedica alte destine sa o ia pe acea panta infioratoare.

Batuk este o victima a familiei sale si a intregii societati. Este doar una dintre miile de fiinte care au parte de destine asemanatoare, una dintre persoanele care stiu din start ca salvarea nu este ceva la care pot spera. Chiar daca exista scurte momente in care speranta incearca sa isi faca loc in sufletul sau, Batuk este constienta din prima secunda a noii sale vieti ingrozitoare ca este si va ramane pierduta. Vanduta la 9 ani de catre propriul tata unui proxenet, Batuk isi traieste copilaria si adolescenta in tenebroasa lume a sclaviei si a prostitutiei. Singurul mod in care poate evada este scrisul, iar imaginatia ei o poarta uneori in afara frontierelor in care este ingradita. Insa chiar si aceste metode de evadare au limite… Poate ca multi s-ar intreba de ce victimele acestui sistem nu incearca sa se salveze, sa fuga, sa ceara ajutor, uitand insa ca nu au cum si nu au unde. Din moment ce un sistem permite existenta acestei lumi, este evident ca nu va oferi totodata si vreun sprijin real celor care incearca sa iasa din ea. Romanul incepe chiar intr-un mod sugestiv, aducand in primele scene doi reprezentanti ai legii care nu doar ca ignora ci chiar incurajeaza ceea ce se intampla.

Jurnalul albastru este o oglinda a mizeriei umane, a degradarii in care societatea actuala continua sa se scalde fara a face vreo incercare de a iesi din ea. Soarta protagonistei poate fi generalizata, intrucat ea nu este un caz unic. In orice colt de lume se intampla aceleasi lucruri, in orice tara se fura exact in acelasi mod vieti, destine si vise, in acelasi mod se masacreaza sufletele a nenumarati copii sau tineri. Insa in acelasi timp, romanul este o uimitoare dovada a faptului ca puritatea salasluieste uneori in oameni pierduti. Modul in care este scrisa cartea este induiosator, inocenta protagonistei te surprinde la fiecare pagina si este de-a dreptul imposibil sa nu te atasezi de eroina, sa nu o indragesti si nu iti doresti ca basmele sa devina realitate pentru ea si totul sa se termine cu bine. Insa asa cum banuiesti probabil inca de la inceput (in ciuda sperantei absurde de care nu poti scapa!) din pacate, finalul romanului nu aduce o rasturnare brusca de situatie. Nu ofera o incheiere fericita ci, exact ca in viata, duce catre singurul punct posibil: eliberarea prin moarte. Pentru ca de cele mai multe ori, aceasta este singura forma de libertate de care au parte tinerii ca Batuk.

Multumesc editurii TREI pentru sansa de a citi aceasta lectura tulburatoare. Dupa nenumarate povesti cu happy end, mai e din cand in cand nevoie si de o trezire la realitate, de o oglindire realista a lumii in care traim. O astfel de lectura te face sa apreciezi  lucruri pe care ai tendinta sa le iei de-a gata, fara sa realizezi ca banalitatea unei vieti obisnuite este pentru altii nu doar un lux, ci un ideal imposibil de atins.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divortata La 10 Ani – Nujood Ali & Delphine Minoui

Candy – Kevin Brooks

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

2 gânduri despre „Jurnalul albastru – James A. Levine

  1. Nu imi vine sa cred cata umilinta ..vazand titlul mi s-a parut ceva inofensiv, ei parese ca nu e chiar asa .prin recenzia asta mi-ai deschis oarecum ochii. M a bucur ca am putin timp liber sa ma delectez cu ceea ce scrii:)) . Trebuie sa imi amintesc de cartea asta cand imi fac lista de carti pentru ziua mea :))

    1. Stiu, titlul nu te duce cu gandul la asa o poveste. E foarte trista si induiosatoare, dar mie mi se pare ca merita citita. Vezi ca e si redusa acum la Trei, mai urmeaza si Black Friday.. deci poate pui manutele pe ea 😀
      Multumesc pentru apreciere! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s