Publicat în Veronica Roth

Experiment (seria Divergent, volumul 3) – Veronica Roth

Experiment (seria Divergent, volumul 3) – Veronica RothDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

O singura alegere te poate transforma radical.

O singura alegere te poate distruge

O singura alegere te va defini

Societatea impartita pe factiuni in care Tris Prior credea candva a fost distrusa – spulberata de violenta, conflicte si tradari. Astfel ca atunci cand i se ofera sansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregatita. Poate ca, in afara orasului, ea si Tobias vor putea duce o viata nouă, lipsita de minciuni, loialitati puse sub semnul intrebarii si amintiri dureroase.

Insa noua realitate a lui Tris e si mai periculoasa decat cea pe care a lasat-o in urma. Vechile descoperiri devin imediat de neinteles. Adevarurile noi si explozive schimba inimile celor pe care ea ii iubeste. Si, o data in plus, Tris trebuie sa lupte pentru a intelege complexitatea naturii umane – si pe ea insasi –, fiind in acelasi timp nevoita sa faca fata unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu si iubire.

Narat dintr-o perspectiva duala captivanta, Experiment conduce seria Divergent catre un final tulburator, dezvaluind secretele lumii distopice care a fascinat milioane de cititori.

Parerea mea:

Cred ca niciodata nu am fost mai incantata ca acum de un astfel de final. Nu caut neaparat incheieri tulburatoare, insa obsesia pentru happy-end-uri siropoase si cliseice a autorilor de YA din ultimii ani a ajuns de-a dreptul exasperanta. Asa ca un final atat de realist precum cel din Experiment nu poate decat sa ma bucure. Nu il vad neaparat ca fiind incarcat de sensuri profunde, nu consider ca ar fi fost singura varianta in care sa se incheie aceasta serie, insa tocmai faptul ca lipseste o semnificatie majora mi se pare cu atat mai interesant. Pentru ca viata nu este dreapta. In realitate, binele nu invinge mereu raul, iar cei corecti nu ies mereu victoriosi. In Experiment, este parca preluata exact partea aceasta nedreapta a vietii: shit happens. Asa ca daca asta e valabil in realitate, de ce povestile pe care le citim intretin mereu o imagine falsa? Si chiar daca are legatura doar indirect cu volumul in sine, nu ma pot abtine sa nu fac o mentiune. Mii de cititori se plang pe bloguri si pe site-urile de profil ca toate romanele pentru tineri sunt construite pe aceleasi retete, ca vin cu aceleasi clisee obositoare si ca nu aduc nimic original. Iar in momentul in care un autor indrazneste sa schimbe in mod dramatic acest lucru, in clipa in care li se ofera in sfarsit ceva nou, aceiasi cititori sunt indignati la maxim din aceasta cauza, jurand sa nu mai citeasca vreodata o carte a autoarei, lasand cartea neterminata doar „din principiu” sau oferind o nota minima unei carti care altfel ar merita cu siguranta ceva mai multe. Mi se pare revoltatoare atitudinea unor astfel de cititori care refuza sa treaca peste aceleasi scenarii cliseizate pe care le criticau cu atat de multa vehementa si sa aprecieze acum o abordare nu doar diferita, dar de-a dreptul reusita pentru a incheia aceasta serie.

Recunosc, finalul m-a incantat probabil cel mai mult din toata cartea. Bine, finalul si inca un aspect. Este vorba despre o anumita dezvaluire legata de existenta lumii lui Tris. In primele volume, impartirea pe factiuni a reprezentat, din punctul meu de vedere, unul dintre punctele slabe ale povestii. Mi se parea lipsit de logica sa incerci sa imparti populatia in doar 5 grupe, fiecare persoana fiind obligata sa isi conduca intreaga viata, sa ia toate deciziile si sa isi modeleze comportamentul in functie de o singura trasatura de caracter. Ei bine, Experiment ofera toate explicatiile necesare. Iar acestea sunt infinit mai complexe si mai neasteptate decat cele pe care mi le-as fi putut imagina. Am adorat aceasta rasturnare uriasa, modul in care autoarea a creat tablouri in alte tablouri, modul in care si-a planuit probabil de la inceput fiecare miscare, oferind o poveste atat de complexa insa fara sa dezvaluie vreun coltisor din adevarata imagine de ansamblu.

Ajungand acum si la partile care nu m-au incantat..Tobias a fost o dezamagire totala. In timp ce Tris devine un personaj remarcabil, se transforma, invinge in sfarsit toate traumele din trecut, modelandu-si personalitatea intr-un mod admirabil si infruntand cu intelepciune si curaj toate incercarile pe care soarta i le pune in cale, Tobias devine parca un adolescent frustrat, pierdut, gelos (nu in sensul romantic) pe toata lumea din jur, incapabil sa ia decizii corecte si sa isi depaseasca vechea conditie. Evident, spre final incepe sa isi revina usor, insa nu am reusit sa scap de senzatia ca lectura a fost intr-o oarecare masura mai putin placuta din cauza lui. Sunt curioasa acum sa citesc nuvelele satelit scrise din perspectiva sa, pentru a descoperi care este fata reala a lui Tobias, intrucat imaginea sa din Experiment mi s-a parut foarte diferita fata de cea din Divergent si Insurgent.

Un lucru caruia nu reusesc sa ii descopar utilitatea este prima revolta din noua lume in care intra protagonistii. Singura semnificatie pe care o gasesc ar fi sublinierea faptului ca Tobias nu reuseste sa faca fata noilor descoperiri si ca abia constiinta greselilor sale il readuce la normal, insa nu stiu daca ar fi fost nevoie de ceva atat de dramatic. Altfel, nemultumirile fata de noul sistem ale celor care traiesc deja de multa vreme in interiorul acestuia ar fi fost la fel de bine conturate si fara acea incercare de revolutie.

Foarte placut m-au surprins si personajele secundare, pe care cred ca abia in acest volum am ajuns sa le apreciez asa cum trebuia. Mi-a placut si modul in care autoarea reuseste sa le ofere complexitate, combinand cu iscusinta calitati si defecte pentru a le construi intr-o modalitate foarte realista. De asemenea, foarte veridic mi s-a parut de data aceasta si ritmul actiunii. Nu am avut senzatia ca s-a exagerat cu ceva, exista nenumarate momente in care personajele desfasoara actiuni absolut banale, iar echilibrul intre clipele temperate si momentele de suspans si tensiune este perfect realizat.

Bile albe:

Finalul si dezvaluirile legate de lumea in care au trait personajele.

Bile negre:

Tobias – de-a lungul a cel putin o jumatate de carte.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

Insurgent (seria Divergent, volumul 2) – Veronica Roth

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

76 de gânduri despre „Experiment (seria Divergent, volumul 3) – Veronica Roth

      1. Aww, multumesc pentru referinta 😀
        Ca de obicei, o recenzie geniala! La un moment dat m-a enervat si pe mine Four, dar dupa final nu pot sa fiu suparata pe el. Mi se rupe inima doar gandindu-ma…

      2. Da, stiu, la final ai tendinta sa il „ierti”, mai ales ca oricum incepuse deja de ceva timp sa isi revina. Dar oricum, prea tare ma scosese din sarite ca sa nu mentionez chestia asta :)) Sunt foarte curioasa sa citesc The Transfer si restul povestirilor care or sa mai apara, sa vad daca gasesc acolo radacinile acestui comportament pe care l-a avut in Allegiant..

      3. Oo, doamne, de ce vrei sa te „spoileresti” singura? :)) Nu iti spun nimic! 😀 Mie mi-a stricat surpriza cineva cu o recenzie full de spoilere asa ca nici nu ma gandesc sa iti fac si eu acelasi lucru 😉

  1. și eu am vrut să menționez boii de care ai vorbit și tu, dar mi-am dat seama că doar am auzit ce spuneau, nu am citit, și am zis să am ceva concret de care să mă leg, să dau direct citate din prostia lor. Dacă mă enervez odată, o să scriu un articol întreg despre asta

  2. Ahh, inima mea moare cu fiecare rand citit din orice recenzie. Vreau cartea in Romania acum!
    Si chiar daca nu am citit cartea, sa stiti ca sunt in aceeasi tabara. O tanti atat de draguta din nu stiu ce tara a cam uitat sa spuna ca a ei recenzie contine spoilere, si asa am aflat ce s-a intamplat in ultimele pagini, deci finalul.. Totusi, abia astept sa tin cartea in maini si sa savurez povestea 😀

    1. Da, da, vad ca pana acum, majoritatea celor care au citit cartea au spus ca au avut parte de aceeasi distrugere a surprizei, tot din cauza unor recenzii in care nu se anuntase dinainte ca va fi plina de spoilere. Nu mai zic nimic, de nu stiu cand ma revolta enorm oamenii astia care nu isi dau seama ce chestie idioata e asta pe care o fac ei…
      Oricum, partea buna e ca povestea e foarte misto chiar daca stii deja cum se va incheia si ca astepti cu nerabdare sa afli totul, pentru ca sunt destule chestii care te surprind foarte mult pe parcurs!

    2. Buna! Am dificultati in a gasi cartea „allegiant” in Romana,nu stiu daca a aparut SI de unde as putea Sa o comand? Ms

      1. Asa cum ti-a scris si larisaoana, cartea inca nu a fost publicata la noi. Mi se pare ca prin toamna va aparea in sfarsit, asa am citit pe facebook prin discutiile despre seriile incomplete de la Leda.

  3. Oh, eu citesc Allegiant acum si toata lumea comenteaza sfarsitul:)) Asa ca m-am asigurat ca oriunde e pomenit `Divergent` nu trebuie sa citesc:)) Urasc spoilerele:))
    Dar te-ai gandit la un aspect–si anume Tris sa fie fiica lui Janine? Am vazut presupunerea asta pe twitter odata, si eram pe ace cand in Insurgent, in sectorul Eruditilor, cand Janine i-a dat prima doza de ser (cand i-a aratat-o pe mama ei), fiindca ea zicea ca aveau acelasi par blond, aceeasi postura teapana, acelasi ten pal, si stiam si ca Andrew si Janine fusesera prieteni si atunci mi-a venit ideea ca Andrew trebuia sa urasca Eruditii dintr-un motiv, nu? Plus, Tris e Divergenta pentru Abnegatie, Neinfricare si Eruditie. Erudiata poate sa vina de la Andrew, dar putea sa vina si de la Janine, daca ar fi fost mama ei. Dar acum si dupa faza cu jurnalul lui Natalie, mi s-au cam spulberat visele ca Janine sa fie mama ei. Si mai e si chestia ca spunea ca nu semana deloc cu Natalie, ceea ce m-a pus imediat pe ganduri:)) Dar oricum, faza cu factiunile nu mai conteaza, si stim acum ca Divergenta e altceva decat credeam noi, iar Janine probabil ca avea gene `stricate`, pe cand cele curate putea sa le ia numai de la Natalie 😦

    1. Din ce am observat eu, cam toata lumea care a citit pana acum Allegiant a avut parte de distrugerea surprizei din cauza unor recenzii de astea enervante full de spoilere neanuntate.. Asa ca bine faci ca le eviti!
      Sincer, asta a fost o serie care nu prea m-a lasat sa o gandesc. Nu stiu cum sa explic si nici sa zic din ce motive. Dar daca la alte carti in timp ce citesc imi fac zeci de scenarii in minte si vad nenumarate posibilitati, la Divergent am citit si atat, fara sa imi imaginez vreun fel de evolutie a povestii. Poate o fi si din cauza ritmului foarte alert, nu stiu…
      Nu ti s-a parut absolut geniala povestea reala a factiunilor si a lumii lui Tris? Mie nu imi venea sa cred ca nu a existat nici un indiciu inainte, ca autoarea a putut sa creeze ceva atat de bine incat sa nu banuiesti nici o clipa adevarul. Mi-a placut enorm chestia asta!

  4. Eu nu o sa mai citesc nici recenzie ca a ta si comentarii, ca ma face sa nu mai am rabdare. Sunt curioasa ce il apuca pe Four? de toata lumea ii comenteaza caracterul, eu observ ca mai mult in carti personajul feminin este genul…asa… ca nu prea stie ce vrea. Consider ca este ok atunci sa fie si baietii mai pretentiosi. Cand despre final ma astept la unul mai putin bun, autoarea a fost si in cele doua volume destul de dura cu personajele ei. Cel putin asta mi-a lasat mie impresia.

    1. :))) Oh, o iau drept compliment Isabele! Dar chiar sper sa te mai vad pe aici 😀

      Nu stiu, mi se pare ca devine foarte imatur, nesigur, etc. Ca si cum odata iesit din mediul lui isi pierde toata personalitatea aia ok si capata brusc o alta, mai naspa.
      Sincer, eu am admirat-o foarte mult pe autoare pentru curajul de care a dat dovada la final. Sigur, avem cu totii o slabiciune pentru happ end-uri in general, dar uneori exact incheierile mai sumbre sporesc farmecul cartilor. Sunt curioasa cum o sa ti se para si tie dupa ce o citesti.

      1. Da, revin sigur cu parerea dupa citesc. Oricum Four din volum doi cam este asa cum l-ai descris. Dar, eu nu l-am criticat tin mai mult cu baietii decat cu fetele. :))
        Cat despre recenzie este adevarat, spui multe…dar defapt nu spui nimic, asa cum si trebuie. 😛

  5. Am început să citesc și eu Allegiant. Totuși, cred că știi deja, pe Amazon există destule recenzii foarte dure la adresa cărții. Mulți spun despre carte că felul în care a fost făcută e foarte prost ( față de celelalte 2 cărți ). Sunt abia la începutul cărții așa că încă nu sunt în măsură să mă exprim. Totuși ce crezi despre respectivele recenzii ( bănuiesc că le-ai citit )? Citisem că, din păcate, autoarea a fost nevoită să apeleze la un psiholog din cauza fanilor care erau foarte supărați pe felul în care a fost scrisă cartea.

    1. Am terminat ieri noapte de citit Allegiant. Ce pot spune? Sincer, cred că mi-a plăcut puțin mai mult decât Insurgent (unde m-am cam plictisit). Dar până la urmă fiecare cu gusturile lui. Sunt de acord că ultima carte a avut problemele sale și cred că asta m-a făcut să zic că nu mi-a plăcut foarte mult a treia carte. Cât despre partea în care a murit Tris pot spune că am cam plâns :p și mi s-a părut destul de bine făcută. Deci cred că s-a cam exagerat în criticile aduse acestei cărți. Și, în plus, mulți uită că aceasta e prima carte a autoarei. Are doar 24 de ani și e primul ei roman. Nimeni nu e perfect de la început. 🙂

      1. Off, imi pare rau ca iti raspund atat de tarziu. Ma iau cu altele in timpul saptamanii si imi propun mereu sa raspund pe indelete fie seara, cand ajung acasa, daca apuc, fie in weekend. Iar weekendul asta am fost intr-un fel de bula de fericire datorata volumului 3 din seria Shatter Me (pe care ti-o recomand calduros, apropo! e incredibil de frumos stilul autoarei de a scrie) si am stat departe de calculator, tv, carti si orice altceva ar fi putut sa imi distraga gandurile de la povestea aceea. Demult nu m-a mai impresionat atat de mult o poveste cum a fost cazul acesta.
        Despre Allegiant, trebuie sa spun ca nu, nu citisem recenziile de pe GR. De obicei scanez doar cu privirea parerile cititorilor de acolo, citesc mai mult pe diagonala si destul de rapid, pentru ca inainte de a citi cartea, ma feresc sa nu dau cumva peste vreun spoiler iar dupa ce o termin nu vreau sa citesc nimic ca sa nu imi influenteze cumva parerea in recenzie. Iar apoi trec la urmatoarea carte si nu mai ajung sa citesc :)) Doar receziile care apar pe cateva dintre blogurile de la noi obisnuiesc sa le citesc. Deci nu am citit in amanunt ce contineau toate acele recenzii negative, dar am zarit multe cuvinte urate la adresa autoarei si multe promisiuni ca respectivii cititori nu vor sa mai auda vreodata de ea si nu vor mai citi vreo cartea de-a sa…
        Pe mine m-a impresionat extrem de mult faptul ca autoarea a avut curajul de a sparge in sfarsit tiparele. In literatura YA mai mult de 90% dintre carti sunt construite pe aceleasi scheme si intr-o oarecare masura, deja cam stii la ce sa te astepti in mare. Si bineinteles, in aproape toate avem clasicul happy-end care uneori e de-a dreptul nerealist. Asa ca un final ca cel din Allegiant nu putea sa nu mi se para spectaculos si demn de admiratie si cred ca tot el este si motivul pentru care am dat 5 stele cartii. Pentru ca facand abstractie de final, romanul e.. bun, dar nu uimitor. Mi-a placut evolutia lui Tris, dar m-a scos din sarite Tobias, am fost incantata de adevarul despre lumea lor, insa mi s-a parut total inutila prima revolta din cadrul noii lumi, etc, etc. Cred ca fiecare aspect pozitiv a avut si unul negativ, din punctul meu de vedere. Oricum, sunt convinsa ca Allegiant o sa imi ramana in minte (si poate nu numai mie, ci si altor cititori) mult mai pregnant fata de alte zeci de titluri YA tocmai datorita finalului. Inclin sa cred ca multi dintre cititorii nemultumiti au inca varste fragede si poate ca de aceea au judecat atat de nedrept cartea, pentru ca de cele mai multe ori in adolescenta suntem mult mai drastici si mai putin dispusi sa acceptam si puncte de vedere care nu se potrivesc cu ale noastre..
        Oh, si habar nu aveam de chestia cu psihologul, sunt uimita si mi se pare extrem de trist ca s-a putut ajunge la asa ceva.. Mai ai cumva linkul unde ai citit? Sunt curioasa sa citesc intregul articol despre asta.

      2. Uite un exemplu: http://flavorwire.com/421731/readers-reactions-to-allegiant-are-an-online-fandom-horror-story/

        Cum spuneau și unii care au criticat cartea: nu era problema că a ucis-o pe Tris ci întreaga carte a avut problemele ei. Poate dacă odată ai timp vei citi pe Amazon. Ideea de bază era că multe elemente în respectiva cartea au cam fost forțate ca să rezolve toate problemele, tot ce a scris în celelalte 2 cărți le-a călcat în picioare în a treia cartea, Tobias și Tris din a treia carte nu mai sunt Tobias și Tris din prima carte, moartea personajelor din a treia carte nu avea nici un sens față de moartea personajelor din primele 2 cărți și chiar și felul în care a fost ucisă Tris e puțin cam tâmpit. În mare sunt de acord că respectiva carte a fost scrisă cam prost. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut puțin mai mult decât Insurgent. Personal mie mi-a plăcut doar volumul I deoarece am fost atras de toată acea descriere a inițierii în Dauntless. Cred că autoarea ar fi putut face mai multe volume pentru a descrie mai pe larg fiecare facțiune și pentru a mișca lucrurile mai natural. Mie mi s-a părut de mai multe ori ( mai ales în ultima carte ) că lucrurile au fost mișcate forțate, că firul epic nu s-a dezvoltat natural cum a fost de exemplu în The Hunger Games. Cel puțin asta e părerea mea…

      3. Da, da, nu am negat chestiile naspa. Cred ca e intr-o oarecare masura ca si cum autoarea, stiind ca o sa ofere un final care o sa socheze, nu s-a mai concentrat pe restul povestii sa iasa perfect. Dar oricum, asa cum am spus… e mai probabil ca peste 10 ani sa imi amintesc de distopia Veronicai Roth decat de oricare altele, tocmai datorita finalului. Plus ca… nu stiu cum o fi la alti cititori, dar pe mine ma influenteaza ff mult starea pe care mi-o lasa cartea atunci cand am terminat-o. Sigur, incerc sa fiu cat mai obiectiva in recenzii, sa ma gandesc la toate aspectele pozitive si negative, dar dupa ce trec cativa ani, cu impresiile per ansamblu raman, nu cu amintirea detaliilor.
        Oricum, sa stii ca seria asta nu e tocmai in topul preferintelor mele. Au fost altele care mi-au placut mult mai mult. Cred ca principalul motiv pt care nu m-a incantat de la inceput a fost acela ca mi se parea aberant sistemul ala de factiuni. Cum sa incadrezi intreaga populatie a unui oras in doar 5 categorii? De asta in Allegiant m-am bucurat cand am aflat care e explicatia reala…
        Ce lecturi mai ai in plan in viitorul apropiat?

      4. Am descoperit recent pe păr. Savatie Baștovoi ( autorul cărții de care ți-am spus „Iepurii nu mor” – carte care a fost și premiată la ceva festival francez de carte) și vreau să îi citesc și restul de nuvele ( nu cred că e corect să le spun romane cât timp cartea are în jur de 100-200 pagini). Am început „Nebunul”, apoi vreau să continui cu „Audiență la un demon mut” și „Fuga spre câmpul cu ciori” ( ce am înțeles că a fost lăudată în New York Times ). Când apare vreau să citesc și cartea ce o scrie acum: „Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul ei handicapat” ( când a auzit o editoare franceză despre cartea care vrea să o scrie imediat i-a cerut drepturile să o traducă în franceză și să o publice – cartea e despre orfelinatele din Republica Moldovă din ce am înțeles ). Trebuie să recunosc că am o slăbiciune pentru acest om ( sper să nu tragi concluzii greșite dar mă atrage și chipul lui și când îl aud cum vorbește :p = ))) ). După aia trebuie să mă apuc urgent de Arhipelagul Gulag ( mai ales că sunt vreo 3 volume care adună vreo 1300 de pagini și sunt împrumutate de anul trecut de la o prietenă ) și apoi aș vrea să citesc „Frații Karamazov”. După aia m-ar interesa să mă informez și să citesc cărțile sfinte ale celorlalte religii majoritare și anume: Coranul ( religia islamică ), Cele 4 vede ( religia hindusă ) și Tripataka ( religia budistă ). Iar după asta m-aș apuca din nou de ceva distopie ( prima care îmi vine în minte este Delirium ). Mă gândesc că ar trebui să termin și seria Maximum Ride ( am citit mai demult vreo 2 volume ) dar nu mă prea atrage. Adevărul e că deși „Jocurile Foamei” mi-a plăcut foarte mult ( atât partea distopică cât și relația dintre Peeta și Katniss :p ) totuși la Divergent am ajuns să nu mai suport cărți pentru adolescente cu îndrăgosteli în cap și vai câte simte săraca fată când e atins de băiat. Știu că poate părea stupid ce zic aici. :p =))) Și de aia mă gândesc să fac o mică pauză la distopii YA. Poate voi citi și Fahrenheit 451 ( sper să nu îi fi pocit numele ). Ar mai fi să citesc seria Foundation, Uglies și Maze Runner. Și iarăși doresc să citesc East of Eden. Personal, sunt 2 actrițe care atunci când le văd îmi trezesc multe sentimente în inimă: Emma Watson și Jennifer Lawrence. =))). Emma Watson întotdeauna o voi egala cu Hermione ( iubirea mea din copilărie =))) ) iar pentru mine Jennifer Lawrence = geniu ( pentru felul în care își joacă rolurile din filme ). Ei bine Jennifer Lawrence zicea odată că i-a plăcut foarte mult cartea East of Eden așa că vreau să o încerc. Bineînțeles, astea dacă nu mai intervine ceva în timp.

        P.S.: Pun pariu că nu te-ai așteptat să scriu atât de mult când m-ai întrebat de lecturi. :p

      5. :)) Nu, nu, categoric nu ma asteptam la asa o lista. Ma gandeam ca sunt singura zapacita cu lecturi si recenzii programate pana in aprilie 😀
        Suna interesant Învățăturile unei prostituate bătrâne către fiul ei handicapat. Si nu, nu trag nici o concluzie ciudata 😀 Sunt si eu fascinata de cateva chipuri feminine, fara nici un substrat :))
        Biblia si Coranul le am si eu in wish list de ceva vreme, dar sincer… la ritmul din ultimele luni, cred ca o sa mai dureze destul de mult pana sa ajung la ele. Sunt atee, dar cred ca tocmai asta ma face mai curioasa sa descopar modul in care religiile influenteaza omul si omenirea, modul in care gandesc cei de diferite religii, modul in care functioneaza si evolueaza o religie, etc. Sigur, tind sa am cateva idei preconcepute pe subiectul acesta, dar nu ma incapatanez sa le si sustin ca si cum ar fi adevaruri absolute, incerc sa am mintea cat mai deschisa, sa inteleg mentalitatile diferitelor persoane si ma straduiesc sa aflu cat mai multe tocmai pentru a-mi putea forma opinii obiective, in cunostinta de cauza. In adolescenta mai ales devoram atat filosofi crestini cat si autori atei, tocmai pentru a putea privi clar ambele perspective. Dar pe atunci nu ma presau termenele ca acum 🙂
        😀 Stiu ce zici legat de protagonistele adolescente care se indragostesc pentru tot restul vietii in 2 minute de cate un fat frumos si te sustin. E unul dintre cliseele care ma omoara si pe mine, probabil intrecut doar de cel al triunghiului amoros. Ti-as recomanda distopiile scrise de autori barbati. Au parca alt stil, sunt mult mai putin axate pe partea asta de romance, chiar daca de obicei nu scapam de tot de ea. Dar serios, chiar sunt mai altfel, mai putin siropoase, mai directe, mai concentrate pe actiune, scrise cu mai multa grija pentru detalii, cu sistemele din umbra mai bine gandite. Incearca Uglies, Disparuti, Razboiul Z (desi e postapocaliptica, nu distopica), Captiv in labirint (azi cred ca postez recenzia). Am vazut ca oricum pe cateva le-ai mentionat. Si desigur, distopiile clasice care ti-au ramas, precum Fahrenheit 451 (si eu imi fac mereu griji cand scriu titlul asta 😀 ). Cred ca dintre distopiile clasice pe care mi le propusesem sa le parcurg in prima faza, mi-a mai ramas doar Povestea Cameristei de Margaret Atwood.
        Emma Watson ramane si pentru mine Hermione pentru totdeauna! :)) Si de Jennifer Lawrence sunt absolut obsedata in ultimele luni. Nu neaparat pt cum joaca, parca nu m-a dat pe spate, insa mi se pare geniala in interviuri, pe covorul rosu, in filmulete, emisiuni, etc. Cred ca am devorat toate articolele de pe BuzzFeed cu ea :))

      6. Nu am mai spus de felul cum se comportă în realitate ca să nu pară că o laud doar din cauză că sunt mort după ea. :p Știu că primul interviu cu Jennifer Lawrence l-am văzut după ce o știam de laJocurile Foamei. Înainte de acest film nu știam cine e respectiva actriță. Iar în film știi cum e Katniss. Când am văzut-o în realitate cum e, am rămas cu totul șocat. Deci nu îmi venea să cred. Mie mi s-a părut genială de exemplu cum a jucat în primul film din Jocurile Foamei, când are interviul final cu Cesar. La un moment dat zâmbește la public dar se vede cum pe de o parte e foarte speriată iar pe de altă parte încearcă să zâmbească. Mie mi s-a părut genial felul cum a jucat această actriță acea scenă, de exemplu. Dar până la urmă fiecare are preferințele lui.

      7. :)))) Si eu sunt moarta dupa ea, asa ca te inteleg! M-as uita continuu la gif-uri si filmulete, mi se pare grozava! Si ma si intreb cum o fi sa ai o personalitate atat de exuberanta, cum e sa fii atat de sigur pe tine si atat de nepasator la parerile celor din jur.
        In ceea ce priveste talentul ei si scenele de tipul celei descrise de tine… te cred pe tine, eu ma declar foarte ignoranta in ceea ce priveste filmele :)) Ma uit destul de rar la filme, aproape ca nu am rabdare de multe ori, nu reprezinta deloc un hobby si sunt asa… un fel de distractie pe care o experimentez destul de superficial. Adica nu observ detaliile astea fine, nu ma concentrez prea tare pe jocul actorilor, etc. Oricum, din moment ce a primit Oscarul pentru Silver Linings Playbook, care mie mi s-a parut doar ok (si pe care m-am incapatanat sa il vad pana la capat doar pt ca o ador pe ea si pe Robert de Niro), e evident ca sunt „afona” la capitolul asta 😀

      8. Nu cred că e vorba că ar fi sigură pe ea cât că are o problemă la nivel psihic. A zis că la un moment dat a fost dusă și la ceva terapeut din cauza personalității ei și a luat ceva medicamente pentru cap și nu au ajutat-o. Cred sincer că mai degrabă are o problemă psihică. Cam așa cum aveau și marile genii (știi și tu că în general geniile aveau problemele lor la cap ceea ce nu îi făceau foarte sociabili). Cred că ai văzut și tu interviuri în care spunea că uneori se trezește că spune prostii foarte mari dar apoi e prea târziu. Din păcate, cred că unii oameni care stau mai mult timp cu ea o consideră insuportabilă ( știu că a și spus asta la un moment dat la un interviu ). Și nu mă mir. Noi care o vedem așa la un interviu ni se pare drăguț dar alții care tot timpul văd că face tot felul de farse și vorbește de multe ori lucruri nepotrivite își mai pierd răbdarea. Și nu o spun ca o critică. Doar că încerc să îmi imaginez cum ar fi tot timpul și știi și tu că sunt unele momente în care vrei să ai liniște iar J-Law e genul de persoană cu o fire mai explozivă. Cel puțin asta e părerea mea.

        În legătură cu Silver Linings Playbook mi s-a părut filmul genial. Sunt mort după filmul acela. Și când zic de film mă refer la ideea respectivă. Știu că filmul l-am văzut într-un moment când mai aveam crizele mele de depresie/nebunie și ideea ca doi nebuni să se ajute reciproc mi s-a părut genială. Știu că prima dată s-a vrut ca Angelina Jolie să joace rolul lui Tiffany. Dar Angelina nu văd să aibă acea energie pe care o are Jennifer în a juca rolul unei persoane cu probleme psihice.

  6. Ai idee cand apare cartea in romana? Mi-a placut recenzia ta si m-ai facut super curioasa mai ales ca am adorat primele 2 carti pacat ca filmul a sarit multe parti foarte bune ale cartii si nu a fost la marimea asteptarilor. Tu ce parere ai despre fim?

    1. Multumesc Alessia, ma bucur ca te-am facut curioasa 🙂 Stiu ca se auzea ceva de primavara aceasta parca – aprilie-mai, insa tinand cont de ritmul foarte lent in care s-a miscat Leda in ultima vreme, nici nu stiu daca sa ne mai bazam sau nu pe zvonuri. Oricum, stiu sigur ca momentan este in lucru, insa cat va mai dura exact, nu am idee.
      Oh, sa stii ca mi-a placut filmul, insa eu sunt destul de toleranta cu exranizarile dupa carti. Mi se pare imposibil ca in 2 ore sa inghesui chiar toate evenimentele dintr-o carte de cateva pagini, asa ca inteleg de ce multe lucruri nu ajung pe ecran. In plus, filmele au alt public tinta, trebuie sa tratezi povestea diferit atunci cand transformi o carte intr-un scenariu, trebuie sa pui accent pe chestii diferite, astfel incat filmul sa ii atraga nu numai pe cei care au citit volumul ci si pe cei care pana acum nu au auzit de povestea respectiva. Evident, sunt si cazuri in care sunt dezamagita de cate o ecranizare, insa destul de rare. Iar Divergent chiar mi s-a parut foarte bun 🙂

    1. Intr-adevar, a fost foarte trist finalul, insa mie mi s-a parut grozav faptul ca in sfarsit o autoare a trecut peste incheierile acestea roz si cliseice cu care ne-a obisnuit literatura YA din ultimii ani…

      1. asa* srry
        Da,da, si eu inainte s-o citesc speram sa aiba un final mai realist nu ca in celalalte carti cu care eram obisnuita, dar nu ma duceam atat de departe cu gandul.. zici ca primisem o palma zdravana cand am citit finalul.

      2. :))) Da, asa e! Eu dadusem peste o recenzie cu spoilere inainte sa ma apuc de volumul acesta, asa ca stiusem ce se va intampla. Nu cu detalii, dar… ideea principala o stiam. Si chiar si asa, tot socant a fost! Parca tot asteptam sa se schimbe cursul lucrurilor, chiar daca stiam ca nu se va intampla asta..

  7. Idem! Am dat-o si intr-un plans.. :)) tot mi se parea imposibil.. ma asteptam de la altcineva sa moara.. dar ea.. urasc cand personajele mele preferate mor.. :))

    1. Oricum, cel putin sacrificiul ei l-am inteles, mi s-a parut ca avea sens, ca a dat mai multa greutate povestii. In schimb, mi s-au parut cumva exagerate toate disparitiile din volumul 1. Acolo parca au fost prea multe si prea fara logica, de parca autoarea ar fi apelat la ele doar pentru a soca cititorii. Intelegeam daca era vorba despre un singur personaj, insa asa…

  8. Okay, imi place foarte mult recenzia ta ❤ Imi place modul cum impletesti cuvintele, astfel incat sa ne dai o idee despre ce se intampla in carte, dar fara sa dezvalui defapt…nimic. Mi se pare incredibil ca Veronica a iesit din tiparele astea cu ,,happy end". Mereu cand citeam o serie de carti, automat ma asteptam la un asemenea final, dar imi dau seama ca in Allegiant nu o sa am parte de asa ceva. Si…ciudat, dar, intr-un fel ma bucur. Okay, nu pentru ca se intampla-ce-se-intampla cu Tris, ci pentru ca e un final total diferit de cel asteptat. Inca n-am citit-o, dar am gasit pe Wattpad cartea cu primele 6 capitole traduse in romana(celelalte, pana la +20 sunt in curs de traducere) si o s-o incep maine. :3 Oricum, esti super si imi place fiecare recenzie de-a ta! ❤

    1. Multumesc tare mult pentru apreciere, Alexandra! Pai, asta e si ideea. Sa va trezesc interesul, dar sa nu va rapesc placerea de a citi cartea prin detalii prea multe. Urasc spoilerele, mi s-a intamplat sa nu mai fiu absolut deloc surprinsa de o carte pe care o asteptam de multa vreme tocmai pentru ca pe un blog pe care il urmaream a aparut o recenzie care dadea toate amanuntele. Bine, a fost si vina mea pentru ca trebuia sa ma opresc din citit recenzia aceea cand am vazut cum e, insa..
      Sa stii ca Allegiant a fost deja tradusa, asa am inteles, deci nu cred ca va mai dura foarte mult pana sa fie in sfarsit publicata. Dar oricum, daca deja ai inceput sa o citesti, ar fi absurd sa te opresti acum si sa mai astepti cateva saptamani sau luni.
      Cat despre final, exact asa gandesc si eu: a fost trist,evident, nu m-am bucurat de ceea ce s-a intamplat, pentru ca inevitabil te atasezi de personaje. Insa eram totodata atat de satula de toate, toate acele finaluri gen „au trait fericiti pana la adanci batraneti” incat in ciuda incheierii triste, am fost in extaz ca in sfarsit un autor indrazneste sa riste si face o alegere diferita! 🙂

  9. Saptamana asta am citit seria Divergent. Trebuie sa recunosc ca am citit review-ul tau pe sarite de teama sa nu aflu prea multe si m-am intors la el cand am terminat. Sunt de acord cu tot ce ai spus. Dupa plecarea din oras a personajelor, aveam impresia ca V.R. nu era prea sigura incotro se indreapta actiunea. Unele scene puteau fi exploatate mult mai mult. Finalul este diferit, deci iese din tiparele YA, iar acest lucru ma bucura. Revolta ce mi s-a iscat este datorata efectului pe care moartea l-a avut asupra lui Tobias (personaj pe care l-am indragit parca mai tare decat pe protagonista) si a modului in care Tris moare. Modul in care more mi s-a parut prea banal si as fi preferat sa moara pentru Tobias decat pentru Caleb. Cred ca ar fi fost mai bine primit acest motiv de catre toti cei carora nu le-a placut finalul. Recunosc ca am trecut cu greu prin capitolele de dupa intoarcerea lui T. din Chicago, deoarece relatia dintre cei doi parea sa duca spre bine si speram la clasicul happy-end doar de dragul lor.
    Cu alte cuvinte finalul mi s-a parut putin dinamic, dar plin de emotie.

    1. Sa stii ca evit pe cat posibil spoilerele, asa ca de obicei poti citi linistita recenziile 😀 Intr-adevar, au fost si cateva puncte care puteau fi prezentate mai altfel, insa per ansamblu, am fost surprinsa in mod placut. Mi-a placut in special faptul ca se explica in sfarsit detaliile privind modul de functionare al lumii lui Tris. Mie in primele doua volume mi se parea ilogica impartirea aceea in factiuni, dar acum deodata a aparut intr-o lumina diferita.
      Uite ca la chestia asta cu motivul pentru care se intampla ce se intampla la final nu ma gandisem deloc. Adica.. nu mi-a trecut prin cap ca daca ar fi fost Tobias si nu Caleb motivul, ar fi fost primita mai bine de public aceasta rasturnare de situatie dar intr-adevar, cred ca ai dreptate. Referitor la modul in care functiona relatia lor, nu stiu daca sunt de acord. Pe mine Tobias m-a scos din sarite in volumul asta. Tris se maturizeaza atat de mult, invata lucruri, isi schimba mentalitate, i se deschide mintea, etc. Si in acelasi timp, Four mi se pare ca nici macar nu ramane in acelasi punct, ci mai rau, ca involueaza. Probabil ca daca stau sa ma gandesc mai mult, gasesc o logica in asta. Dar chiar si asa, tot nu pot scapa de senzatia ca a fost foarte enervanta schimbarea aceasta a lui.

    1. :)) In mod normal, ti-as fi spus ca nu am cum sa stiu asa ceva. Pentru ca, sa fim seriosi, cum si de unde sa stii asta?
      Insa intamplarea face ca exact ieri am vazut pe FB ca romanul a fost predat de catre traducator la editura, asa ca probabil de aici intra pe mana redactorilor, corectorilor, etc. E Gaudeamus prin noiembrie parca, deci e posibil sa o scoata cu acea ocazie.

  10. Esti un adevarat, talent mereu cat si cum sa dezvalui cand face o recenzie, nu spui niciodata prea mult sau prea putin. Faci neaparat un cititor să îşi doreasca sa citeasca toate romanele, carora le faci recenzii. Eu vreau să sţiu un singur lucru: Are Allegiant actiune? Autoarea păstrează ritmul alert pe care le-au avut cartile anterioare? Tot ce sper eu de la acest roman este sa nu fie plictisitor, nu vreau să-mi provoace dureri de cap cu o groaza de detalii din trecut şi s-o închid. Cât despre Tobias, cred ca o sa-l urasc, nu-mi plac personajele ca el, tot vreau sa citesc, cartea, sper ca autoarea nu-mi va oferi, o experienta similara şi plictisitoare precum Delirium. Şi ma bucur ca Veronica clarifica treaba cu factiunile. La început nu am luat în calcul elementul asta, m-am gandit ca e vorba de o distopie, şi asa trebuie sa fie. Am fost prea captivata de actiune ca sa ma gandesc la idee un pic ilogica. Oricum partea bună e ca romanul lui Marie Lu reuseste sa ma faca sa ma obisnuiesc cu dual pov-urile. O sa termin Legend mâine şi o să-i fac o recenzie (peste cateva zile.) As fii incantata daca ai vrea s-o vezi.

    1. Mersi mult! Chiar asta incerc mereu sa fac: sa va trezesc interesul pentru cartile care merita, insa in acelasi timp, sa evit pe cat pot spoilerele.
      Eu una am fost atat de fascinata de explicatiile privind sistemul de organizare al lumii, incat nu as fi avut nevoie de nicio alta actiune :)) Totusi, stai fara grija, apar niste revolutii si niste rasturnari de situatie care au fost probabil gandite special pentru a mentine nivelul de suspans. Plus ca, si daca ar fi fost intreaga carte o dezamagire, din punctul meu de vedere finalul ala tot ar fi facut toti banii! 😀
      Tobias da, a fost o mare dezamagire pentru mine. E ca si cum in volumul acesta el si Tris ar fi facut schimb de locuri: ea se maturizeaza, isi stie pozitia, constientizeaza ce trebuie de facut etc. In schimb, el devine un pustan enervant si nesigur ce face numai prostii.
      Ah, si referitor la treaba cu organizarea, nu-ti imagina ca am analizat-o cine stie ce, atata ca mi se paruse foarte foarte stupida ideea de a imparti toti oamenii in doar 5 grupuri. Dar a fost o surpriza minunata sa descopar cat de bine a fost de fapt gandita toata treaba asta, mai ales tinand cont de cat de ilogica o considerasem initial :))

    2. Si daa, chiar as vrea sa iti citesc recenzia! Am auzit ca ar fi foarte misto seria dar nu am prea vazut recenzii la noi. Iar pe Goodreads nu am niciodata rabdare sa le citesc decat pe diagonala :))

    1. Simona, imi pare rau, nu suport spoilerele – nici sa dau peste ele si nici sa le ofer, asa ca nu prea pot sa te ajut cu aceasta curiozitate. Cartea va iesi prin toamna la noi din cate am auzit, asa ca nu mai ai de asteptat mult. Oricum, ce pot sa iti spun este ca vei avea parte de niste rasturnari de situatie socante la final.

    1. Sigur ca stiu, dar nu mi se pare corect sa iti spun, pentru ca situatia nu este atat de simpla incat sa o rezumi intr-un „da” sau „nu”. Ar trebui sa iti spun toate lucrurile importante care se intampla si ti-as strica in mod sigur placerea lecturii.

  11. Hey fetelor.as avea o intrebare,nu stiti daca/cand o sa apara si cartea Four in romana???am citit toate 3 cartile si sunt foarte faine si tare as vrea sa o mai adaug si pe aceea la colectie:D

    1. Intreaba-i pe cei de la editura pe blogul lor sau pe pagina de FB. Ei ar trebui sa stie daca exista vreo sansa sa scoata si volumul acela satelit. Oricum, avand in vedere ca abia a iesit volumul 3, cred ca nu ar trebui sa ai sperante ca va fi publicat prea repede (in cazul in care va fi, desigur).

    1. Acelea au fost variante de titluri presupuse de fani, inainte sa se anunte oficial ca cel de-al treilea volum se va numi Allegiant.
      Nu, nu stiu nimic. Ai putea sa ii intrebi pe cei de la Leda pe pagina lor de FB, ei ar trebui sa stie mai multe.

  12. Nu am citit cartea „Experiment” si nici filmul nu l.am vazut(pentru ca nu a aparut) dar sunt genul..mai curioasa si chiar vreau sa aflu… daca moare unul din personajele: Tris sau Four…doar atat vreau sa stiu deci va rog raspundeti la intrebare!!!Multumesc!!💜

    1. Daca ai mai ajuns si altadata pe blogul meu, ar trebui sa stii ca sunt total anti spoilere 🙂 E ultimul loc unde o sa dai de asa ceva, imi pare rau 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s