Publicat în Erin Morgenstern

Circul noptii – Erin Morgenstern

Circul Noptii - Erin MorgensternDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura universala

Traducerea: Ondine Cristina Dascalita

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Urmarind periplul aventuros al unui circ fermecat, romanul talentatei tinere scriitoare Erin Morgenstern este o magica poveste de dragoste pentru cititorii de toate varstele.

Circul soseste fara veste. Fara instiintari, fara afise lipite pe stalpi sau panouri. E pur si simplu acolo unde ieri nu era nimic.

Sub cupola corturilor nocturne, in dungi albe si negre, te asteapta insa o experienta cu totul unica, o sarbatoare a simturilor – poti sa te pierzi intr-un labirint de nori, sa ratacesti prin meandrele unei gradini luxuriante construite din gheata, sa privesti uimit la contorsionista tatuata care se strecoara intr-o minuscula cutie de sticla si sa te imbeti cu miresmele de caramel si scortisoara ce adie ametitor prin aer.

Bine ati venit in Le Cirque des Rêves! Insa, in spatele norilor de fum si al oglinzilor, se deruleaza o competitie crancena – un duel intre doi tineri magicieni, Celia si Marco – antrenati inca din copilarie sa concureze intr-un „joc” implacabil de catre maestrii lor misteriosi. Necunoscuta celor doi, aceasta este insa o confruntare din care doar unul dintre ei va reusi sa iasa invingator, iar circul este scena pe care se desfasoara o batalie cumplita a imaginatiei si vointei.

Dar cand o dragoste profunda, pasionata si magica se infiripa intre cei doi protagonisti, batranii lor maestri trebuie sa intervina, iar consecintele vor fi periculoase pentru toti cei implicati.

O poveste seducatoare, plina de aventura, magie si poezie, un basm cuceritor pentru cititorii de toate varstele.

Parerea mea:

In general, oricat de buna si originala ar fi o carte, tot are o multime de elemente specifice genului de care apartine, o schema tipica pe care se construieste povestea. Auzisem de multa vreme ca Circul noptii ar incalca aceasta regula, ca este un fantasy asa cum nu s-a mai scris si am descoperit cu bucurie ca acest lucru este adevarat. Deschizand cartea, am dat peste un scenariu original, in care nimic nu este ceea ce pare, in care personajele principale nu sunt doar el si ea, ci intreg circul, cu toti oamenii implicati in organizarea si functionarea acestuia. O carte ametitoare, hipnotizanta, ce nu iti ofera nicio clipa senzatia ca stii ce va urma in momentul in care vei da pagina.

Povestea incepe cu ideea unei competitii. Doi oameni care au trait poate prea mult datorita magiei, care pentru a alunga plictiseala si banalul existentei pun in schema o competitie ce va implica zeci de oameni, care uita pretul unei vieti omenesti si care nu mai acorda nicio importanta acesteia. Evident, nu ei sunt cei care vor concura, ci doar cei care pun in scena totul, care traseaza liniile si modifica regulile. Nu sunt ei cei care pierd, care sufera, care risca. Marco si Celia vor fi jucatorii, iar circul va reprezenta atat scena cat si jocul lor. Ani peste ani in care circul creste, evolueaza, apar corturi noi, atractii incredibile, talentele circarilor se desavarsesc, imposibilul devine posibil. Insa fiecare lucru are un pret, chiar si perfectiunea. Sub straturile stralucitoare se ascunde un intuneric din ce in ce mai adanc.

Nu as vrea sa va povestesc foarte mult din actiune in primul rand pentru a nu va strica placerea lecturii si in al doilea rand, pentru ca povestea insasi este ca un labirint in care te pierzi. Si pur si simplu nu poti rezuma asa ceva.

Romanul surprinde din toate punctele de vedere. De la aspect, pentru ca arata minunat si coperta dar si interiorul, la poveste si la stilul in care aceasta a fost scrisa. Pe langa diversitatea locurilor prin care se plimba circul – si implicit si personajele: astazi Cairo, peste cateva ore New York, dupa o saptamana Londra si tot asa, aproape fiecare capitol reprezinta si un salt in timp. Povestea incepe astazi, capitolul al doilea descrie intamplari de acum cinci ani, cel de-al treilea te duce cu sapte ani in viitor, etc. Desi imi dau seama ca aceste salturi prin timp contribuie din plin la crearea atmosferei magice, personal, le-am gasit destul de enervante. Niciodata nu stiam ce varsta au personajele in capitolul respectiv si nici stadiul in care se afla circul, trebuia sa tot revin la primele capitole si sa calculez in ce moment al povestii ma aflam. Iar si iar si iar. Am renuntat la un moment dat sa o mai fac, insa am ramas cu senzatia ca am pierdut ceva din acest motiv.

Pentru multa, multa vreme, autoarea te poarta prin poveste ca si cum te-ar ghida printr-o camera intunecata. Zaresti un colt de mobila aici, te lovesti de piciorul mesei mai incolo, se intrevede o geana de lumina strecurandu-se prin ceea ce crezi ca este o draperie ce acopera fereastra. Banuiesti astfel imaginea camerei in mare, insa pana spre final, cand se aprind toate luminile, nu poti intelege deloc toate contururile, asezarea generala a lucrurilor, motivele si modul in care se imbina toate aspectele intre ele. Nu intelegi deci imaginea de ansamblu decat dupa jumatatea cartii, atunci cand, rand pe rand, nodurile ce leaga toate firele iti sunt dezvaluite in intregime.

Ritmul este destul de lent, intrerupt din loc in loc de cate o pagina in care ti se descrie cate un cort al circului ca si cum te-ai afla in mijlocul lui, privind in jur si minunandu-te de ceea ce vezi. De la un capitol la altul, atentia se transfera de la un personaj la altul, cititorul avand astfel ocazia sa patrunda din ce in ce mai adanc in viata si in gandurile personajelor. Atat in cele ale personajelor din interiorul circului, cat si a unora din exterior, dar care sunt sau vor deveni extrem de apropiate si implicate in destinul circului. Iar ambele categorii de personaje au destine la fel de fascinante. Asa cum spuneam mai devreme, mi-e greu sa ma gandesc doar la Marco si Celia ca fiind protagonistii cartii. Pentru ca desi ei sunt cei care concureaza in acea competitie absurda, am considerat ca o multime de alte personaje joaca roluri la fel de importante. Intr-un fel, intregul circ este precum un mecanism ce nu ar putea functiona asa cum trebuie fara vreuna dintre piesele sale, oricat de mari sau mici ar fi acestea. I-am adorat pe gemeni, pe contorsionista, pe ceasornicar, pe fosta balerina, pe copilul curajos dispus sa renunte la tot dintr-o generozitate iesita din comun, pe arhitectul genial, pe proprietarul excentric.

Singurele personaje care mi-au trezit antipatia au fost exact creatorii acestui joc egoist. Exista un singur aspect care ma face sa ii plac, intr-un mod indirect. Este vorba despre modul in care si-au antrenat jucatorii. Nu pentru ca s-ar fi implicat extrem de tare si le-ar fi trezit acestora admiratia prin asta. Nici vorba de asa ceva! Dimpotriva, unul dintre antrenori este in permanenta absent, in timp ce al doilea este prea prezent. Ambii par sa nu isi inteleaga invataceii, sa nu ii priveasca altfel decat pe niste piese de sah, dar nici acum nu stiu sigur daca acesta era pur si simplu stilul lor de „predare” sau daca se pregateau de fapt pentru o posibila pierdere, alegand sa isi protejeze din timp sentimentele in cazul in care norocul nu ar fi fost de partea lor. Asadar, aspectul care mi-a placut totusi este acela ca unul dintre cei doi competitori va invata „din carti”, isi va baza cunostintele pe sute de pagini de teorie, in timp ce al doilea jucator se va antrena, va trage de el pentru a se auto-depasi, va experimenta psihic si fizic fiecare lucru. Iar partea cea mai originala vine exact din faptul ca te-ai astepta ca Celia sa fie cea cu teoria, iar Marco sa se bazeze pe practica. Autoarea rastoarna insa acest cliseu, asezandu-i pe rolurile inverse.

Daca va doriti o lectura care sa va surprinda in permanenta, de la care sa nu aveti in nicio clipa nici cea mai vaga idee despre ce va aduce mai departe, Circul Noptii este ceea ce cautati. Poate ca nu este la fel de alerta precum alte carti fantasy, poate ca gandurile personajelor raman mereu inconjurate intr-o aura de mister si de aceea este mai greu sa te regasesti in ele, poate ca te vei simti uneori ratacit printre itele povestii. Insa senzatia pe care o ai de-a lungul cartii este exact aceea ca ai patruns intr-o lume in care iluzia se impleteste cu realul, in care acesta este inlocuit treptat de fantastic. De fapt, impresia de ansamblu este aceea ca ai intrat cu adevarat intr-un circ magic.

Multumesc Libris – librarie online, pentru sansa de a citi acest volum incantator. Va invit sa descoperiti toate ofertele disponibile in aceasta perioada plina de reduceri atat in colectia de carti online in romana, cat si in cea de carti in engleza.

Bile albe:

Ideea unica a povestii si stilul ametitor in care a fost scrisa.

Bile negre:

Salturile prin timp prea dese, pe care le-am mentionat anterior.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Miss Peregrine (Miss Peregrine, volumul 1) – Ransom Riggs

Jumatatea Rea (seria Half Life, volumul 1) – Sally Green

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

13 gânduri despre „Circul noptii – Erin Morgenstern

  1. Am citit cred ca anul trecut cartea asta asa ca nu imi mai amintesc toate detaliile, insa stiu ca mi-a placut. Mi s-a parut un roman interesant asa cum nu ti-e dat sa citesti in fiecare zi. O poveste destul de incalcita ce sare dintr-un timp intr-altul cu multa gratie. Cert este ca nu te plictiseste si poti oricand sa o recitesti pentru ca in mod sigur o sa descoperi multe lucruri noi la fiecare lectura.

    1. Si pe mine m-a impresionat atat prin ideea originala cat si prin tehnica in care aceasta a fost dezvoltata. Chiar am ramas cu senzatia ca ar trebui sa o citesc a doua oara, tocmai pentru ca in mod sigur la o a doua lectura, mai putin grabita, as fi mult mai atenta la multitudinea de detalii si fire ascunse.
      Acum sunt foarte curioasa cu privire la ce va mai scrie autoarea, daca toate povestile ei viitoare vor fi la fel de ametitoare si unice precum a fost aceasta 🙂

  2. Cartea asta și-a făcut repede loc printre preferatele mele, m-a fascinat de la început până la sfârșit, mai ales datorită aerului magic pe care îl are în permanență 🙂 Plus că mi-au plăcut foarte mult cele două personaje principale, ca și mai toate personajele care aveau legătură cu circul de altfel 😀

    1. Da, da, si mie mi-au placut mult toate personajele. Chiar le vad pe toate cam pe aceeasi treapta, nu le privesc pe unele ca fiind principale si pe altele ca secundare.
      Sunt sigura ca romanul o sa ramana in lista celor mai interesante lecturi citite 🙂

  3. Eram foarte curioasa ce parere vei avea la final, cand am vazut ca ai spus ca o citesti. Este o carte interesanta, scrisa cu multa inteligenta. Asta pentru ca o citesti si ai senzatia ca desi ai inteles-o, nu ai inteles nimic. 😀 In mare imi amintesc ideea, dar nu am ramas cu prea multe si, stiu ca nici atunci nu am ramas…bineinteles ca este doar o senzatie sau sa zic o iluzie 😀

    1. Oh, nici pe departe sa sper ca am inteles-o in totalitate! De-a lungul lecturii am avut adesea senzatia ca „imi scapa” anumite chestii, dar speram sa fie lamurite mai tarziu. Unele au fost, dar majoritatea probabil ar trebui sa fie deslusite de cititori la o a doua lectura 😀

    1. Cred ca e ceva cu romanul acesta, pentru ca si eu m-am tot invartit pe langa el vreun an :)) Auzeam numai de bine despre poveste, ca e magica, minunata, altfel, etc. Dar nu ma convingeam niciodata sa o iau acasa 😀 Poate tocmai avalansa de recenzii super entuziaste o fi de vina? Ne e teama sa nu dezamageasca?

      1. Posibil, da. Plus ca eu oricum citesc „dupa ureche”. Acum vad o recenzie faina care imi atrage atentia si, daca am cartea langa mine o citesc, daca nu pot uita de ea dupa o vreme :)) E placut sa nu citesc dupa program, dar uneori e un chin – pentru ca pot sa uit tocmai de acele carti care ma intereseaza sau care merita cu adevarat. Si apoi imi vine usor sa imi dau palme intrebandu-ma „oare de ce mi-a luat asa mult timp?” :)))

      2. Oh, eu nu am mai citit ceva neprogramat de nu stiu cand. Cred ca intr-un fel, asta e singurul dezavantaj al colaborarilor/sponsorizarilor. Ca nu mai exista momentele alea in care te uiti in biblioteca si te intrebi ce ai chef sa citesti azi. Totul e programat pe cel putin 2-3 luni inainte si orice „rebeliune” ti-ar da tot programul peste cap. Sau ar cere drept sacrificiu o noapte nedormita, ca sa raman in termen cu celelalte :)) Desigur, sunt doar carti dorite, pentru ca nu imi impune nimeni „Citeste cartea X”, ci eu le aleg. deci nu e vorba ca nu mi-ar placea. Dar parca mi-e dor uneori sa aleg pur si simplu la intamplare o carte din biblioteca si sa ma apuc sa o citesc, fara sa ma tem ca o sa intarzii apoi cu celelalte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s