Publicat în Laini Taylor

Daughter of Smoke and Bone (seria Daughter of Smoke and Bone, volumul 1) – Laini Taylor

Daughter of Smoke and Bone - Laini TaylorDaughter of Smoke and Bone

seria Daughter of Smoke and Bone, volumul 1

Laini Taylor

Numar pagini: 420

*

Sinopsis:

ERRAND REQUIRING IMMEDIATE ATTENTION. COME.

The note was on vellum, pierced by the talons of the almost-crow that delivered it. Karou read the message. ‘He never says please’, she sighed, but she gathered up her things.

When Brimstone called, she always came.”

In general, Karou has managed to keep her two lives in balance. On the one hand, she’s a seventeen-year-old art student in Prague; on the other, errand-girl to a monstrous creature who is the closest thing she has to family. Raised half in our world, half in ‘Elsewhere’, she has never understood Brimstone’s dark work – buying teeth from hunters and murderers – nor how she came into his keeping. She is a secret even to herself, plagued by the sensation that she isn’t whole.

Now the doors to Elsewhere are closing, and Karou must choose between the safety of her human life and the dangers of a war-ravaged world that may hold the answers she has always sought. 

Parerea mea:

De la primele pagini, e foarte evident ca povestea aceasta e diferita de… aproape orice alt roman fantasy sau YA. Cel putin fata de cele pe care le-am parcurs eu pana acum. Actiunea nu seamana cu nicio alta poveste, personajele sunt si ele complet diferite fata de protagonistii obisnuiti, iar tot amestecul acesta da nastere unei lecturi fascinante.

Si totusi, din motive absolut inexplicabile, am citit teribil de greu aproape jumatate din volum. Desi imi dadeam seama ca practic lectura e aproape perfecta! Dar am parcurs-o cu pauze, fara chef, cumva curioasa, dar nu indeajuns incat sa citesc mai mult de cateva minute pe zi. Si apoi, complet pe neasteptate, dupa exact 194 de pagini… m-am indragostit!

O propozitie doar, o scena aproape lipsita de semnificatie a facut parca sa explodeze in sufletul meu o gramada de emotii ce pana atunci fusesera ascunse. Exact asa am simtit momentul. Ca si cum toate senzatiile ar fi stat intr-un glob de cristal, iar acele 2-3 randuri au facut ca sticla aceea sa se sparga deodata si o cascada de emotii sa se reverse in toate partile. Si din momentul acela am citit restul cartii uneori zambind atat de larg incat ma dureau obrajii, uneori uitand sa mai respir, uneori chicotind incontrolabil sau alteori cu inima tremurandu-mi. Am impresia ca am trait efectiv cartea, ca fiecare dezvaluire, fiecare intamplare, fiecare gest la care am fost martora m-au facut sa experimentez totul la fel de intens precum personajele.

Apare des in ultima vreme peste tot pe Internet ideea aceea conform careia citind, traiesti o mie de vieti. Draguta, dar pana acum nu ma gandisem de doua ori la ea. Insa citind Daughter of Smoke and Bone nu am putut sa nu imi amintesc vorba aceasta. Pentru ca in momentele in care deschideam cartea si reluam lectura, paseam pur si simplu dintr-o lume in alta, din Aici si Acum in Acolo. Si stiti care este partea cea mai amuzanta? Faptul ca ceea ce scrie pe coperta, desi initial crezi ca este o referire la personaje, pe masura ce citesti realizezi ca pare a fi mai mult o dedicatie directa pentru cititor: „Do you belong here, or Elsewhere?” Pentru ca intr-adevar, sunt momente in care pare… foarte trist si aproape de necrezut ca esti inca aici si nu acolo…

Nu stiu daca este din cauza faptului ca am urcat fara sa vreau cartea aceasta pe un piedistal, insa mi s-a parut ca relatia care se naste intre protagonisti este poate una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste pe care le-am intalnit pana acum in literatura de acest gen. Si nu, in mod normal partea de romance nu este in niciun caz cea care ma intereseaza cel mai mult intr-un roman. Dar in volumul acesta totul se naste atat de natural, autoarea creaza un fir perfect de ganduri ascunse, de emotii, de temeri, de retrageri, de pasi inainte si ezitari. Simti tot, simti modul in care creste acea samanta in sufletul lui Karou, vezi efectiv cum apar efectele asupra trairilor lui Karou dupa fiecare cuvant si fiecare miscare a lui Akiva. Si mai mult, povestea de dragoste vine intr-o doza dubla, ceea ce de data aceasta m-a bucurat teribil de mult. Nu stiu cum sa explic cat de intens am trait aceasta a doua jumatate a cartii, cum am simtit povestea. Si totusi cum, in mod ciudat, am reusit sa nu ma pierd total in ea. Am fost in acelasi timp si cititor si parte a povestii, pentru ca pe parcursul acesteia nu am iesit deloc dintr-o stare permanenta de admiratie pentru felul in care Laini Taylor a reusit sa ma faca sa ii citesc cartea.

***

A trebuit la un moment dat sa ma opresc din citit si sa ma apuc de scris recenzia pentru ca simteam ca altfel voi exploda pur si simplu, ca e nedrept sa nu spun exact atunci tot ceea ce imi trecea prin minte si sa mai astept pana la final, cand poate impresiile se vor mai dilua sau dimpotriva, vor fi mai accentuate din pricina a cine stie ce final socant. Am vrut sa surprind exact sentimentele pe care le-am avut chiar si atunci cand inca nu dadusem peste vreo rasturnare de situatie neasteptata. Asadar, tot ce am scris mai sus este scris cand eram inca la jumatatea cartii.

Si doar cateva pagini mai incolo, totul s-a transformat intr-o furtuna. Din linistite, planificate cu grija si pline de emotii pozitive, lucrurile se transforma deodata intr-un haos, firul narativ avand un ritm caruia cu greu ii poti face fata. Treptat, povestea devine din nou ceva mai lina, insa acalmia de dinainte nu mai poate fi atinsa. Totul este ca o coarda intinsa la maxim, aproape ca incerci sa iti tii repiratia de teama ca nu cumva expirand prea puternic sa o faci sa plesneasca.

Si totodata, de aici naratiunea incepe sa se ramifice, sa se intinda in trecut, sa cuprinda toate taramurile paralele din care provin personajele, sa dezvaluie taine ingropate adanc, sa clarifice istorii intregi ale diferitelor rase, sa amestece elementele prezentului cu indicii din alte vremuri. Imi placusera destul de mult anumite personaje secundare, insa abia acum am avut ocazia sa le privesc in toata splendoarea, sa le observ adevarata fata, sa descopar ce fiinte minunate se ascund sub acele masti imobile si sa le indragesc si mai mult.

Am senzatia ca ceea ce am scris nu prea se incadreaza in definitia recenziei, pentru ca in loc sa vorbesc despre carte, am scris mai mult despre ceea ce m-a facut sa simt, despre experienta acestei lecturi. Insa cred ca atunci cand o poveste are un astfel de impact asupra ta, nu e doar dificil sau chiar imposibil, ci si aproape nepotrivit sa incerci sa analizezi textul cat mai obiectiv, ca la scoala.

Sper sincer sa fi convins cel putin doua-trei persoane sa caute cartea si mai mult, daca o veti face, sper sa va indragostiti de ea la fel de iremediabil cum am facut-o si eu.

P.S. Recunostinta eterna, Cori, daca nu imi ofereai tu romanul, cel mai probabil mai dura mult si bine pana sa ajung sa il citesc si nu mi-as fi imaginat intr-o mie de ani ce pierdeam!

Bile albe:

What else is there to say? Mi-a placut totul: ideile originale, personajele principale si secundare, romance-ul, stilul, totul!

Bile negre:

Un singur aspect mi s-a parut oarecum indoielnic si cumva nerealist. Modul in care protagonistii permit lumii din jur sa fie martora a faptelor incredibile pe care le savarsesc ei. Poate senzatia mea se datoreaza faptului ca nu sunt obisnuita cu o astfel de abordare, intrucat in majoritatea cartilor fantasy, protagonistii protejeaza cu orice pret oamenii normali de la cunoasterea faptului ca exista si altceva nevazut si supranatural acolo.

Reclame
Publicat în Danielle Trussoni

Angelologia (seria Angelologia, volumul 1) – Danielle Trussoni

Angelologia (seria Angelologia, volumul 1) - Danielle TrussoniDisponibil la: Litera

Colectia: Thriller

Traducerea: Mariana Piroteala

Numar pagini: 736

Sinopsis:

In Angelologia (2006), Danielle Trussoni debuteaza in domeniul fictiunii cu o poveste fascinanta, despre o straveche confruntare – reaprinsa in vremurile noastre – intre ingeri si oameni, impletind savant cultura biblica si pe cea mitica, care va face deliciul fanilor de thrillere istorice.

Evangeline era o copila atunci cand tatal ei a incredintat-o maicutelor de la manastirea St Rose. La douazeci si trei de ani, descoperirea unei scrisori din 1943 ii reveleaza tinerei o istorie secreta de acum o mie de ani, un stravechi conflict intre Societatea Angelologilor si nephilimi, descendentii rezultati din impreunarea ingerilor cu oamenii. Generatii intregi de angelologi si-au pus viata in slujba anihilarii nephilimilor, iar misiunea lor, careia Evangeline i-a fost de mult menita, o poarta din bucolica ei manastire in centrul opulentei newyorkeze. Angelologia, un roman care musteste de istorie si de personaje captivante, impleteste traditia biblica, mitul orfic si viziunea miltoniana a paradisului pierdut intr-o poveste fascinanta, despre oameni obisnuiti prinsi intr-o lupta care va decide soarta omenirii.

Parerea mea:

Angelologia este un thriller fantasy (nu neaparat unul doar pentru adolescenti), care aduce o viziune noua asupra nephilimilor – urmasii ingerilor cazuti. Daca pana acum eram obisnuiti ca acestia sa fie portretizati ca personaje pozitive, Danielle Trussoni vine cu o idee unica. In cartea ei acesti ingeri sunt prezentati ca un grup inamic al omenirii, care de secole profita si asupreste societatea. Cu o atmosfera de… CONTINUAREA AICI.

Publicat în Cassandra Clare

City of Lost Souls (seria Instrumente Mortale, volumul 5) – Cassandra Clare

City of Lost Souls (seria Instrumente Mortale, volumul 5) - Cassandra ClareCity of Lost Souls

seria Instrumente Mortale, volumul 5

Cassandra Clare

Numar pagini: 535

 

Sinopsis:

Seria bestseller Instrumente Mortale continua – la fel ca si emotiile si primejdiile prin care trec Jace, Clary si Simon.

Ce pret este prea mare pentru a fi platit, chiar si pentru iubire? Atunci cand Jace si Clare se intalnesc din nou, Clary este ingrozita sa descopere ca magia demonului Lilith l-a legat pe iubitul ei Jace de fratele malefic, Sebastian, iar Jace a devenit astfel un servitor al raului. Consiliul e pornit sa il distruga pe Sebastian, dar nu exista nici un mod prin care unul dintre baieti sa fie ranit fara ca si celalat sa fie distrus.

In timp ce Alec, Magnus, Simon si Isabelle se dau bine pe langa zane, elfi, demoni si neinduratoarele Surori de Fier, incercand sa obtina o intelegere ca sa il salveze pe Jce, Clary intra propriul joc periculos. Pretul pe care ar putea sa il plateasca daca va pierde nu este doar viata ei ci si sufletul lui Jace. Este dispusa sa faca orice pentru Jace, dar poate avea incredere in el? Sau este cu adevarat pierdut?

Iubire. Sange. Tradare. Razbunare. Intunericul ameninta sa ii revendice pe vanatorii de umbre in cea de-a cincea carte a seriei Instrumente Mortale.

Parerea mea:

Cand am vazut finalul minunat al volumului 3 din seria Instrumente Mortale si am aflat apoi ca atunci cand il scria, autoarea inca nu avea in plan si volumele 4-6, ma temeam ca seria sa nu continue intr-un mod dezamagitor. Volumul 4 nu s-a ridicat la inaltimea primelor trei, insa nici nu pot sa spun ca a fost ingrozitor. Mi-a tinut curiozitatea treaza, iar finalul a adus multe puncte in plus. Speram deci ca urmatoarea carte sa fie si ea destul de interesanta. Din pacate, City of Lost Souls a fost ingrozitor de plictisitoare, enervanta si lipsita de farmec. Mai mult de 500 de pagini in care Clary ii admira lui Jace pometii si bratele si parul si ochii si abdomenul si umerii si… asa mai departe. Sau… Alec il admira pe Magnus, Simon pe Isabelle, Isabelle pe Simon, Maia pe Jordan, etc. Intelegeti voi. Sincer, Sebastian, antieroul, a fost cel mai interesant si mai amuzant personaj. Restul sunt atat de prinse in sentimentele lor de adoratie incat devin plate, fara sare si piper. Actiunea pare fortata, unele evenimente sunt atat de exagerate incat devin enervante asa ca ajungi sa te chinui sa termini volumul.

La inceputul volumului, Jace este disparut, rapit probabil de Sebastian. Clary descopera apoi ca de fapt Jace sta de bunavoie alaturi de acesta si nu pentru a-i distruge planurile, ci pur si simplu ca asta isi doreste. Ca Jace nu mai este tocmai Jace, asta e partea a doua. Iar pentru ca totul sa fie mai complicat, cei doi baieti sunt legati unul de altul printr-o magie intunecata si numai o interventie divina i-ar putea separa. Bineinteles, Clary se arunca in mijlocul primejdiei, in timp ce restul personajelor se straduiesc sa gaseasca o solutie salvatoare. Cam asta este rezumatul volumului. Si credeti-ma ca suna mai interesant decat este cartea de fapt.

Nici nu stiu ce altceva sa va spun despre acest volum. A fost plictisitor, incarcat de momente penibile, personajele te exaspereaza prin actiunile lipsite de logica si de data aceasta, nici macar cele secundare nu mai salveaza situatia. Alec pare sa fi suferit o lobotomie, asa ca decizia lui Magnus de la final este indreptatita, Isabelle si Simon sunt plictisitori si enervanti prin nehotararea lor, personajele adulte par a fi acolo doar de decor, lipsite de orice urma de realism. Sebastian e singurul personaj cu o motivatie puternica, actiuni bine gandite si un plan atent creionat. Restul personajelor plutesc aiurea in jurul lui, pana la final cand au noroc si reusesc sa se coordoneze indeajuns pentru a-l impiedica sa isi duca pana la capat intentiile malefice. In plus, Sebastian este amuzant, misterios, reuseste sa iti trezeasca emotii destul de mixte, stie ce vrea si este dispus sa faca orice pentru a reusi. Nici macar infrangerea din final nu va fi probabil un obstacol prea mare in calea lui.

Avem zeci de pagini de intamplari inutile, iar cele cateva evenimente mai importante nu sunt deloc veridice datorita modului in care au fost prezentate. Este ca si cum autoarea ar fi o idee cat de cat buna, pe care insa nu a reusit sa o dezvolte indeajuns. Ca urmare, a umplut restul paginilor obligatorii cu sute de cuvinte fara sens, iar povestea finala este doar un amestec care dezamageste. Romanul acesta pare a fi scris doar de umplutura, pentru a respecta un contract probabil si eventual pentru a mai creste niste conturi. Uneori am avut chiar impresia ca este imposibil ca aceeasi autoare care a scris primele 3 volume sa fie cea care a scris si romanul acesta.

Nu mai are rost sa trec bile albe si negre pentru ca in afara de portretul lui Sebastian, nu am gasit absolut nici un aspect care sa imi placa. Asa ca aproape toata cartea intra fara probleme in categoria „bile negre”.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) – Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Publicat în Cassandra Clare

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) – Cassandra Clare

Orasul Ingerilor Cazuti (seria Instrumente Mortale, volumul 4) - Cassandra ClareDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Razboiul s-a terminat, iar Clary Fray se intoarce la New York, entuziasmata de planurile sale de viitor. Dar totul are un pret… In sfarsit, vanatorii de umbre fac pace cu locuitorii din Lumea de Jos. Clary se antreneaza sa devina vanator de umbre si sa-si foloseasca puterea unica. Mama ei se casatoreste cu iubirea vietii sale. Si, mai important decat orice, Clary poate spune despre Jace ca este iubitul ei.

Dar…Cineva ucide vanatori de umbre, iscand tensiuni intre vanatorii de umbre si locuitorii din Lumea de Jos, ceea ce ar putea duce la un al doilea sangeros razboi. Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, nu o poate ajuta – mama lui tocmai a aflat despre el ca este vampir, iar Simon este nevoit sa plece de acasa. Cand Jace incepe sa se indeparteze de Clary fara sa-i explice acesteia de ce o face, tanara se vede fortata sa investigheze adancurile unor mistere care, odata deslusite, ii reveleaza un cosmar cum nu se poate mai groaznic: ea insasi a pus in miscare un lant de evenimente in urma carora i-ar putea pierde pe toti cei pe care-i iubeste.

Inclusiv pe Jace…

Parerea mea:

Primele trei volume ale seriei Instrumente Mortale m-au purtat printr-o lume magica, m-au tinut in suspans si mi-au crescut interesul de la o pagina la alta. Povestea initiala are un final grandios, deja tipic Cassandrei Clare. Incepand de la volumul 4, incepe o noua serie de aventuri, de data aceasta mai sumbra, mai intunecata si care va pune personajele in primejdii chiar mai mari decat cele anterioare.

Sunt inca indecisa asupra celei de-a patra carti din serie. Deznodamantul din cel de-al treilea volum a fost desavarsit, asa ca inainte sa incep urmatorul roman ma temeam ca seria va… CONTINUAREA AICI.

Publicat în Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Amenintati de haosul unui razboi, vanatorii de umbre trebuie sa se hotarasca daca vor lupta alaturi de vampiri, varcolaci si celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau impotriva lor? Intre timp, Jace si Clary au si ei de luat o decizie dificila: sa dea sau nu curs iubirii care-i leaga, desi stiu prea bine ca este o iubire interzisa?

Pentru a-i salva viata mamei sale, Clary trebuie sa plece in Orasul de Sticla, locul de origine al vanatorilor de umbre – chiar daca asta inseamna sa incalce Legea si sa riste moartea. Mai grav este ca Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat in inchisoare de catre vanatorii de umbre, care isi au banuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary isi gaseste un aliat — in persoana misteriosului Sebastian, care nutreste o stranie atractie fata de ea. Valentine isi aduna in acest timp o armata de demoni, dar vor reusi oare locuitorii din Lumea de Jos si vanatorii de umbre sa uite de vrajba dintre ei si sa-si uneasca fortele pentru a o infrange?

Va putea Clary sa-si foloseasca puterile pentru a-i ajuta sa se salveze – indiferent de pretul pe care va trebui sa-l plateasca.

Parerea mea:

Probabil povestile din copilarie cu finaluri fericite si-au pus amprenta asupra mea pentru totdeauna, asa ca pur si simplu nu pot rezista unui happy-end desavarsit, chiar si dupa atata vreme. Stiu ca volumul 3 din Instrumente Mortale nu este ultima carte a seriei, insa intr-un fel, incheie un capitol al acestei povesti. Iar deznodamantul volumului Orasul de Sticla m-a lasat cu un zambet larg pe fata, tocmai datorita faptului ca, cel putin pentru moment, totul pare sa se aseze exact asa cum trebuie. Raman bineinteles cateva fire intrerupte, care probabil vor construi intrigile urmatoarelor volume, insa deocamdata pot fi ignorate pentru a te putea bucura pe deplin de modul in care evolueaza povestea.

Avem parte de aceasta data de o schimbare de cadru, actiunea petrecandu-se in Idris, de personaje noi, destul de… misterioase (ca sa nu spun suspecte) si de o actiune aproape la fel de alerta ca cea din volumul anterior. Mai mult, intrigile nu mai sunt centrate doar in jurul lui Clary, ci se impart in egala masura intre personajele importante: Simon are parte de o serie de aventuri mai putin placute, drumul lui Jace se indeparteaza de al celorlalti, iar Clary este pusa in situatia de a se descurca singura in unele momente cheie. Cum spuneam, exista o multime de personaje noi, unele aparent pozitive, iar altele care te lasa cu impresia ca ar fi negative. Pe parcursul celor mai multe capitole insa, nu ai nici o siguranta ca aparentele nu insala si ca rolurile acestor personaje nu este de fapt opus fata de cel pe care il banuiai initial. Pana si asupra unora dintre personajele mai vechi planeaza suspiciuni, asa ca tensiunea se acumuleaza de la o pagina la alta.

Clary reuseste sa incurce din nou lucrurile pentru o vreme, punandu-i in pericol pe toti cei dragi ei. Insa tinand cont de faptul ca exact actiunile ei impulsive duc pana la urma la deznodamantul fericit, parca nu mai raman intr-o lumina atat de neplacuta. Un aspect care mi-a atras atentia este acela ca unele personaje – fie ele apropiate sau… mai putin – nu ezita sa o taxeze pe protagonista pentru faptele ei gresite. Obisnuita fiind cu protagoniste care sunt de cele mai multe ori privite cu admiratie sau adoratie de catre cei din jur si care, oricate greseli ar face, nu sunt aproape niciodata admonestate pentru acestea, am fost cu adevarat surprinsa sa descopar ca in Instrumente Mortale, persoanele din jurul eroinei ii spun acesteia exact ceea ce gandesc despre ea, chiar daca adevarurile rostite sunt adesea neplacute sau chiar dureroase. Asta nu inseamna insa ca talentul sau calitatile Clarissei sunt negate sau ca cineva ar incerca sa le minimizeze.

Imi place capacitatea autoarei de a-ti intoarce pe dos uneori atitudinea fata de unele personaje. Ma refer aici in special la Valentine – antieroul perfect construit. Cine a parcurs primele doua volume, stie foarte clar ca atat planurile cat si motivatiile sale sunt pur si simplu malefice. Intr-adevar, Valentine este convins poate ca are dreptate si ca a pasit pe singura cale corecta, insa nu incape nici o indoiala ca tot ceea ce face este gresit. Asadar, esti perfect indreptatit sa il detesti iar ultimul lucru la care te-ai astepta ar fi sa simti vreodata vreun dram de simpatie fata de el. Ei bine, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai emotionante scene din cele trei carti de pana acum il are in atentie exact pe Valentine. Exista un moment atat de induiosator in aceasta carte incat ti se rupe inima pentru el si pentru cateva clipe, esti dispus sa uiti si sa ii ierti pana si cele mai odioase actiuni. In doar cateva randuri, autoarea reuseste sa te tulbure in totalitate si se asigura ca treci prin cel mai neasteptat amalgam de emotii amestecate.

Finalul este grandios. As spune ca putin prea aproape de perfectiune daca este sa gandesti obiectiv, insa absolut irezistibil si satisfacator daca ai aceeasi dependenta de finaluri fericite ca si mine. Da, din fundal parca tipa o voce mica ce iti spune ca pana si pentru o poveste asa ceva pare aproape imposibil, dar e de ajuns sa mai citesti o singura data cateva paragrafe din final pentru a o aduce la tacere spunandu-ti ca cel putin in carti imposibilul nu doar ca are voie, ci ca trebuie cu adevarat sa devina posibil! Din descrierea urmatorului volum, e destul de evident ca lucrurile nu vor ramane prea multa vreme perfecte, asa ca e in regula sa te bucuri absurd de mult de aceste cateva momente ideale.

Bile albe:

– Intriga surprinzatoare si modul istet in care sunt legate toate firele intre ele. Abia dupa jumatatea cartii am inceput sa banuiesc o parte a misterului, insa jumatate din acesta a ramas in ceata pana la final, cand autoarea imbina in sfarsit toate piesele acestui puzzle.

Bile negre:

– Serios ca nu imi trece nimic prin minte! 🙂 Da, poate pe alocuri unele personaje par enervante sau naive, poate ca atitudinea unora dintre ele este exasperanta sau lipsita de logica in cateva scene, insa privind povestea in ansamblu, chiar imi e greu sa remarc vreun aspect care sa trebuiasca sa fie mentionat aici.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare