Posted in Cassandra Clare

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Clary Fray nu-si doreste decat ca viata ei sa revina la normal.

Dar ce inseamna normal cand esti vanator de umbre, spintecator de demoni, mama ta se afla intr-o coma indusa prin magie si poti vedea deodata varcolaci, vampiri si spirite ale naturii? Lui Clary i-ar placea sa petreaca mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vanatorii de umbre nu-i dau pace, mai ales frumosul si enervantul sau frate recent regasit, Jace. Iar singura ei sansa de a-si ajuta mama este sa-l urmareasca pe salbaticul vanator de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranta malefic, sa fie acesta chiar tatal ei?

Cand si cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, inspaimantatoarea Inchizitoare il suspecteaza pe Jace.

Dar este oare Jace gata sa-si tradeze prietenii si sa-si incalce principiile pentru a-si ajuta tatal?

Parerea mea:

Se pare ca este in cazul seriilor scrise de Cassandra Clare, devine deja o obisnuita ca fiecare volum sa imi placa tot mai mult ca cel dinainte. Da, prima carte din Instrumente Mortale chiar mi-a placut, insa volumul al doilea mi-a lasat gandurile atat de invalmasite, de parca mi-ar fi trecut un uragan prin minte. Romanul este incarcat de adrenalina si suspans de la prima si pana la ultima pagina, insa nici o secunda nu ai senzatia ca e prea mult. Dimpotriva, cu cat lucrurile se intetesc, cu atat mai curios esti sa descoperi ce s-ar mai putea intampla si in ce mod va continua povestea.

Au existat si cateva aspecte care nu m-au incantat prea mult, insa trebuie sa recunosc ca majoritatea par aproape nesemnificative in vartejul de evenimente care au loc in acest volum. Clary devine (sau ramane?) genul de eroina care se arunca singura in gura lupului, transformand unele intamplari nefericite in adevarate dezastre. Ceea ce o deosebeste totusi de alte protagoniste construite pe acelasi tipar este faptul ca in cazul ei, nu este singura vinovata. Este evident ca nu ea a cerut sa i se schimbe viata la 180 de grade, iar lucrurile care i se intampla nu sunt deloc ceea ce isi doreste. Insa tinand cont ca nimeni nu poate schimba ceea ce se intampla deja, ea nu ar mai trebui sa fie tinuta la distanta de lumea vanatorilor de umbre. Inteleg ca poate Conclavul nu are ca prioritate antrenarea ei, insa cel putin nefilimii din anturajul ei ar putea sa isi dea silinta sa o pregateasca cat de putin. Sa o invete sa lupte, sa ii mareasca gama de cunostinte cu privire la demoni si la obstacolele ce ar putea aparea, etc. Progresul pe care il face Clary i se datoreaza daca nu exclusiv, cel putin in mare masura ei insasi, iar interesul celorlalti pentru abilitatile ei apare aproape prea tarziu.

Un alt lucru pe care ma bucuram ca nu l-am intalnit in primul volum isi face aparitia din pacate in cartea aceasta. Ma refer la triunghiul amoros care pare fortat, stupid si inutil. Este evident pana si pentru cei ce il formeaza ca este lipsit de sens, insa este pastrat totusi pana la final, cand este in sfarsit anulat exact de catre personajul din partea caruia te-ai astepta cel mai putin.

Imi plac indiciile foarte subtile pe care le arunca autoarea din cand in cand. Chiar daca banuielile care iti incoltesc in minte nu sunt nici confirmate, dar nici infirmate inca, ele ofera perspectiva unor scenarii tot mai interesante. Faptul ca raman la stadiul de indicii vagi si nici unul dintre personaje nu pare sa reactioneze la ele si sa le dea atentia cuvenita nu poate decat sa iti sporeasca si mai mult curiozitatea. Pe de-o parte am fost intr-o oarecare masura uimita si chiar putin dezamagita de faptul ca astfel de scantei pot fi ignorate, dar recunosc ca exact abordarea aceasta iti pastreaza interesul viu.

Personajele secundare devin si ele mai interesante, imaginea lor fiind mai complexa decat in romanul anterior. Atitudinea lor este realista si destul de usor de inteles chiar si in momentele in care poate nu esti de acord cu ea. Magnus Bane ramane probabil unul dintre personajele mele preferate (asa a fost si in seria Dispozitive Infernale). Mi se pare ca poseda exact doza aceea perfecta de aroganta oferita de constiinta propriei capacitati combinata cu o generozitate frapanta, intelepciune si sacrificiu de sine, iar faptul ca isi pune mereu in pericol propria siguranta pentru cei din jur, chiar stiind la ce riscuri se expune nu poate decat sa il ridice si mai mult in ochii cititorului. Alec si Isabelle incep sa fie prezentati tot mai detaliat, portretele lor fiind intregite de aceasta data. Mi-a placut si de mama lor, in ciuda anumitor reactii ce pot fi blamate. Din punctul meu de vedere, reactiile ei mixte pot fi intelese. In cazul in care nu reusesti sa fii de acord sau sa ii accepti sentimentele de-a lungul povestii, la final primesti si explicatia lor directa. La fel si in cazul Inchizitoarei – este detestabila pe parcursul multor capitole, insa ramane umana si veridica si greselile ei (iar mai tarziu recunoasterea acestora) ii asigura un portret foarte realist. In plus, atitudinea ei – ca reprezentant al Conclavului – este din anumite puncte de vedere de asteptat. Nu surprinde asadar, insa nici nu dezamageste, ci ofera cititorului exact sentimentul de revolta scontat.

Am fost incantata de faptul ca in ciuda unei actiuni tot mai alerte, autoarea reuseste sa puna accentul in egala masura si pe detaliile mai fine, pe construirea unor personaje realiste, a unor relatii credibile si a unor motivatii puternice.

Bile albe:

– Ritmul accelerat al actiunii, tensiunea crescanda si suspansul care insoteste povestea de la primele pagini pana la final, combinate cu o atentie surprinzatoare pentru detalii.

Bile negre:

– Triunghiul amoros – inutil si enervant.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Posted in Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Clary Fray, o fata de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalti oameni nu-l au. Ea vede vampiri, varcolaci, zane, demoni si alte creaturi care populeaza Lumea din Umbra.

In Orasul Oaselor, cartea intai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare si ea insasi e atacata de un demon – un ravener inspaimantator. Astfel, tanara ajunge sa-i cunoasca pe vanatorii de umbre, razboinici a caror misiune este sa-i apere pe oameni de demoni si sa-i controleze pe vampiri si varcolaci. De asemenea, Clary il intalneste pe Jace, un tanar fermecator, si, impreuna cu el, incearca sa dezlege nenumaratele taine ale Lumii din Umbra. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se afla Pocalul Mortal si ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, in sobolan si cum poate fi desfacuta vraja? Cum a reusit Clary sa dobandeasca dintr-odata Vederea? De ce sunt demonii interesati de o mundana oarecare? Nu in ultimul rand, Clary incearca sa-si inteleaga propriile sentimente – in ce relatie se afla ea de fapt cu Jace si Simon?

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate varstele cu, o actiune plina de suspans, ritm alert, imaginatie si originalitate!

Parerea mea:

Inainte de a deveni celebra datorita seriei Instrumente Mortale, Cassandra Clare si-a inceput cariera de scriitoare printr-un fanfic inspirat de seria Harry Potter, ce il avea in centrul atentiei pe Draco Malfoy. Fanfic-ul ei a atras atentia unui editor iar de acolo a inceput drumul autoarei catre celebritate. Lucrarea ei ce il avea in atentie pe Draco a fost baza seriei despre nefilimi. Nu am citit fanfic-ul, insa am auzit ca ar fi extrem de similar cu ceea ce a devenit apoi Instrumente Mortale – aspect blamat de catre unii cititori care sustin ca metoda scriitoarei este un fel de auto-plagiat. Indiferent daca acei cititori au sau nu dreptate, mie mi se pare ca succesul Cassandrei Clare nu este nemeritat. Nu voi compara seria ei cu cea a autoarei J. K. Rowling, pentru ca din punctul meu de vedere, romanele Harry Potter mai au mult pana sa fie egalate. Evident ca nu am cum sa stiu daca Instrumente Mortale seamana cu adevarat prea mult cu fanfic-ul initial, insa referitor la asemanarea cu prima sursa de inspiratie, si anume seria Harry Potter, eu am remarcat una singura. Care a fost totodata si unul dintre aspectele care mi-au placut cel mai mult. Pe cand citeam Harry Potter, am fost fermecata de povestea generatiei anterioare, adica a parintilor lui Harry si a prietenilor acestora. In cazul primului volum din Instrumente Mortale, tot intrigile din trecut mi-au captat interesul cel mai mult. Nu ca povestea din prezent nu ar fi indeajuns de interesanta, insa cea din trecut are parca mai mult farmec datorita misterului ce pluteste in jurul ei. Bineinteles ca de aici se dezvolta mai multe fire similare: portretul personajului negativ si modul de actiune al acestuia, anturajul pe care si-l creeaza si in special cateva personaje din acesta, etc. Insa pana la urma, toate aceste elemente pornesc din aceeasi tulpina. Nu ca ar avea neaparat o importanta majora: conteaza mai mult modul in care a reusit Clare sa isi construiasca povestea.

Trebuie sa mentionez ca inainte de a ma apuca de cartile Cassandrei Clare, eram nelamurita in privinta ordinii in care ar trebui sa le incep. Instrumente Mortale a fost scrisa prima, insa povestea din Dispozitive Infernale are loc cu cateva sute de ani inainte. Daca inca nu ati inceput nici una dintre seriile acestea si nu stiti pe care sa o cititi mai intai, va ofer acelasi sfat pe care l-am primit si eu: incepeti cu Dispozitivele si abia apoi treceti si la Instrumente. Nu doar din cauza pozitionarii cronologice, ci mai ales pentru ca in DI cele mai multe informatii sunt mult mai detaliate decat in IM. Notiunile de „parabatai”, „runa”, „stela”, motivatiile nefilimilor, rolul Institutului sau al Conclavului, relatiile dintre vanatorii de umbre si mai ales cea speciala, dintre doi parabatai, secretele existentei unor fiinte supranaturale, scopul Acordurilor, totul este mult mai bine explicat in DI!

Despre Orasul Oaselor va pot spune ca este intr-adevar o lectura captivanta, ce isi merita laudele primite pana acum. Desi contine si cateva clisee pe alocuri, per ansamblu este mai bine contruita si mai interesanta decat multe alte lecturi fantasy pentru adolescenti publicate in ultima vreme, de cand acest gen a devenit atat de popular. Da, avem adolescenta banala si neinteleasa pe care o intalnim exasperant de des – dar am apreciat interventia unui personaj care o readuce cu picioarele pe pamant explicandu-i verde in fata ca acel sentiment conform caruia ea e atat de speciala este comun tuturor adolescentilor! – avem si o dragoste aproape instanta, un fel de triunghi amoros (din fericire nu la fel de enervant ca in alte carti), cateva intrigi pe care le poti dezlega chiar dinainte de a fi complet constuite. Insa toate acestea sunt compensate din plin de elemente demne de apreciere – cateva personaje memorabile, unele surprize cu adevarat reusite, niste secrete care te iau prin surprindere cand te gandeai mai putin, rasturnari de situatii neasteptate si un stil care te acapareaza. Asadar, din punctul meu de vedere, balanta se inclina fara indoiala spre talerul cu plusuri.

Ce nu m-a incantat foarte mult este exact lipsa unor explicatii mai detaliate ale unor notiuni. Poate ca daca nu le-as fi stiut din seria Dispozitive Infernale, as fi luat lipsa lor ca atare. Avand insa in minte acele descrieri atat de frumoase si complexe, mi s-a parut ca in Orasul Oaselor multi termeni au fost tratati superficial. Legatura dintre parabatai de exemplu: desi ni se spune de vreo doua ori ce inseamna, nu pare absolut deloc spectaculoasa in contextul de acum. Relatia dintre Jace si Alec nu pare sa aiba nimic special, iar cei doi par doar amici, nici vorba de ceva mai apropiat. In ciuda… perspectivei lui Alec. Iar acesta, Alec, ramane un personaj creionat destul de vag, cele cateva momente in care autoarea ii detaliaza portretul nefiind de ajuns pentru ca imaginea personajului sa fie una completa. Acesta este doar un exemplu, intrucat au existat multe alte aspecte tratate in acelasi mod. De aceea va si recomand sa cititi mai intai volumele din Dispozitive Infernale, pentru a avea o viziune de ansamblu desavarsita.

Mi-a placut insa modul in care autoarea a construit protagonistii: Clary are adesea o atitudine impulsiva si gesturi enervante, insa daca ii analizezi putin comportamentul realizezi ca este de fapt usor de inteles. Ca trecerea de la o lume in totalitate normala la una incarcata de magie, paranormal si imposibil nu poate fi chiar atat de usoara. Si in ciuda faptului ca protagonista pare sa accepte destul de repede aceste schimbari, exact gesturile absurde pe care le face indica in realitate modul in care este afectata de tot ce i se intampla. Jace pe de alta parte, are parte de o schimbare dramatica de comportament spre finalul romanului. Aparent de neinteles, modul in care se lasa atras in plasa inamicului poate parea absurd si nerealist la prima vedere. Insa in ciuda faptului ca pana atunci fusese extrem de sigur pe sine iar transformarea sa  poate fi greu de acceptat de catre cititorii obisnuiti sa il vada intr-o alta lumina, Jace ramane un adolescent singur, ce si-a pierdut familia si a uitat cum sa fie fericit. Caderea sa este de inteles, modul in care se lasa parca voit hipnotizat de niste minciuni evidente este o reactie normala, chiar daca o analiza cat de superficiala ar da la iveala adevaruri incomplete. Mi se pare ca autoarea a exploatat foarte atent personalitatile personajelor si exact prin aceste slabiciuni le-a facut sa para mai reale si mai veridice.

Finalul l-am banuit doar pe jumatate, asa ca o parte dintre dezvaluirile socante de care avem parte in ultimele capitole m-au surprins cu adevarat. Am inca o serie de indoieli cu privire la ceea ce am aflat. Daca acestea se vor dovedi a fi nefondate, iar povestea aflata va fi intr-adevar reala, nu am nici cea mai vaga idee asupra modului in care autoarea va descurca itele pe care le-a tesut in acest volum.

Bile albe:

– O intriga destul de complexa, povesti din generatii diferite care se impletesc formand un scenariu captivant si mai detaliat decat cele din alte serii Young Adult.

Bile negre:

– Cateva personaje cheie insuficient descrise si unele notiuni care nu au fost detaliate indeajuns.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Posted in Cassandra Clare

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra ClareClockwork Princess

seria Dispozitive infernale, volumul 3

Cassandra Clare

Numar pagini: 568

 

Sinopsis:

Tessa Gray ar trebui sa fie fericita – nu sunt toate miresele fericite?

Insa in timp ce se pregateste de nunta, o plasa de umbre intunecate incepe sa se stranga in jurul Vanatorilor de Umbre si al Institutului din Londra.

Un nou demon isi face aparitia, unul legat prin sange si secrete de Mortmain, barbatul care planuieste sa isi foloseasca armata de automate necrutatoare, Dispozitivele Infernale, pentru a distruge Vanatorii de Umbre. Mortmain are nevoie doar de un ultim element pentru a-si duce la indeplinire planul. El are nevoie de Tessa. Iar Jem si Will, baietii care aspira la inima Tessei vor face absolut orice pentru a o salva.

Parerea mea:

Nu am mai intalnit de multa vreme o carte care sa aiba un asemenea impact emotional. Totul se schimba de atatea ori in Clockwork Princess incat ai uneori senzatia ca autoarea, cu ajutorul unei baghete magice, amesteca pur si simplu in mintea ta toate emotiile si senzatiile, astfel incat de nenumarate ori nici macar nu stii ce iti doresti sa se intample mai departe. Desi am ajuns sa ma simt aproape iritata atunci cand descopar iar si iar in cartile fantasy triunghiuri amoroase, de aceasta data trebuie sa recunosc faptul ca scriitoarea a reusit sa creeze un astfel de triunghi care nu doar ca nu te enerveaza, dar este si admirabil realizat.

Am incercat sa citesc cat de lent am putut volumul acesta, tocmai pentru a ma bucura mai multa vreme de serie, avand in vedere ca a ajuns la final. Si trebuie sa va spun ca timp de cateva zile, am fost intr-un carusel fascinant. Sincer, ma gandeam ca actiunea va decurge mai previzibil, asa ca am fost surprinsa sa descopar ca de multe ori lucrurile se indreptau in directii total neasteptate. A fost o lectura desavarsita. Adrenalina si suspansul nu lipsesc, rasturnarile de situatie sunt absolut socante si de fiecare data cand crezi ca in sfarsit banuiesti corect ce se va intampla mai departe, descoperi cat de mult te-ai inselat. Insa ce mi-a placut chiar mai mult decat intrigile create a fost modul in care autoarea reuseste sa te poarte prin mintea personajelor si sa iti transmita atat de clar trairile lor. Nu ajungi sa rezonezi doar cu protagonistii ci si cu personajele secundare, iar intensitatea emotiilor pe care le percepi in cazul lor nu este deloc inferioara celei pe care o simti in cazul personajelor principale. Fiecare personaj devine important, povestile fiecaruia sunt captivante si inrobitoare, iar unele dintre cele mai amuzante sau induiosatoare scene au legatura nu cu Jem, Will sau Tessa, ci cu Sophie, Cecily, fratii Lightwood sau Charlote si Henry. Bineinteles, asta nu inseamna ca scenariile din jurul protagonistilor ar fi lipsite de profunzime sau emotii. Nici vorba sa sugerez asa ceva. Dimpotriva, au existat momente in care totul devine aproape personal, ajungi sa percepi atat de clar durerea, fericirea, teama sau disperarea protagonistilor incat toate aceste sentimente iti patrund nu doar in minte, ci si in suflet. De cele mai multe ori, atunci cand citesti o carte esti constient de trairile personajelor, empatizezi cu ele, insa nu te simti tu personal afectat. Dar in Clockwork Princess exista cateva scene in care acest lucru se schimba, iar emotiile din carte sunt parca transpuse in realitate si se suprapun peste propria ta stare de spirit.

Si in primele doua volume ale seriei au fost combinate destule elemente variate, iar autoarea a atins mai multe teme, nu s-a axat doar pe un singur fir sau doar pe descrierea unor aspecte importante, in detrimentul altora mai subtile. Insa acest al treilea volum mi s-a parut mult mai complex decat cele anterioare, iar daca esti indeajuns de atent la dialogurile dintre personaje (atat dintre cele principale cat si cele secundare) sau la gandurile acestora, aproape ca descoperi povesti noi, ascunse printre randurile celei pe care o ai in fata.

Este destul de dificil sa vorbesc despre carte fara sa dezvalui ceva din actiune si chiar nu as vrea sa va stric surpriza. Dar trebuie sa va spun ca daca ati citit primele doua volume ale seriei si erati nerabdatori pana acum sa ajungeti sa cititi si Clockwork Princess.. ei bine, nu sunteti atat de nerabdatori pe cat ar trebui sa fiti de fapt! Romanul este minunat si cu greu poti spune ca ii lipseste ceva sau ca te nemultumeste vreun aspect.  Si chiar daca pe parcurs ar exista vreun lucru care nu te incanta, pana la sfarsit uiti cu siguranta de acesta.

Finalul este… mai mult decat perfect! Nu, nu cred ca exista vreun cititor care sa se fi asteptat la o astfel de evolutie a povestii. Daca pe masura ce citesti romanul esti oricum surprins de unele intamplari, finalul te lasa pur si simplu mut de uimire. Aproape ca as spune ca este prea perfect sfarsitul povestii, ca lucrurile se asaza intr-un mod prea desavarsit, insa am fost pur si simplu fermecata si orice urma de obiectivitate sau realism mi-a fost stearsa pentru moment! Nu avem parte doar de o incheiere fericita clasica, ci de una care intrece orice asteptari si ofera o noua definitie expresiei „happy end”!

Bile albe:

– Cursul total neasteptat al intamplarilor, complexitatea portretelor personajelor, capacitatea autoarei de a transmite emotiile intr-un asemenea grad si finalul absolut grandios. Da, cam toata cartea ar putea fi incadrata aici. 🙂

Bile negre:

– Punctul culminant al actiunii a fost parca puuutin de tot exagerat. Desi perfect logic si explicat atent atat inainte cat si dupa, tot mi s-a parut parca prea mult. Partea buna este ca autoarea a simtit probabil acelasi lucru si a echilibrat lucrurile prin starea protagonistei de dupa acel moment. Asa ca cel putin avem parte de o abordare destul de veridica (in masura in care acest cuvant se adapteaza unei povesti fantasy) a acelui eveniment incredibil si deci per ansamblu, impresiile nu sunt deloc alterate de vreo nemultumire vis-a-vis de desfasurarea acelei lupte.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Posted in Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) - Cassandra ClareDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Shauki Al-Gareeb si Bogdan Alexandru Sasu

Numar pagini: 432

 

Sinopsis:

In lumea magica a Londrei Victoriene, Tessa Gray si-a gasit in sfarsit locul, alaturi de vanatorii de umbre. Dar linistea se dovedeste a fi trecatoare cand forte intunecate din Conclav planuiesc s-o inlature pe Charlotte, protectoarea ei, de la conducerea Institutului. Daca se va intampla acest lucru, Tessa va ajunge pe strazi, prada usoara pentru misteriosul Magistru, care urmareste sa se foloseasca de puterile ei in scopuri nu tocmai nobile.

Cu ajutorul lui Will si Jem, Tessa descopera ca razboiul purtat de Magistru impotriva vanatorilor de umbre este cat se poate de personal. El ii invinuieste pentru o tragedie petrecuta cu mult timp in urma, din pricina careia, sustine el, viata ii fusese distrusa. Pentru a descoperi secretele trecutului, cei trei prieteni calatoresc din Yorkshire-ul invaluit in ceata spre un conac de care sunt legate povesti cumplite; din cartierele saracacioase ale Londrei spre o sala de bal fermecatoare, unde Tessa descopera ca adevarul despre originile ei este mult mai sinistru decat isi inchipuise vreodata. Cand se intalnesc cu un demon mecanic, care-i transmite lui Will un avertisment, acestia inteleg ca Magistrul le stie fiecare miscare – si ca unul dintre apropiatii lor i-a tradat.

Tessa realizeaza ca inima ii bate din ce in ce mai tare pentru Jem, insa dorinta de a fi cu Will, in pofida starilor lui sumbre, continua sa o tulbure. Dar ceva se schimba in Will – zidul pe care baiatul si-l construise in jurul lui incepe sa se naruie. Daca-l vor gasi pe Magistru, va putea oare Will sa se elibereze de secretele sale si sa-i ofere Tessei raspunsurile legate de originea si de menirea ei?

In vreme ce cautarea Magistrului, dar si a adevarului, ii pune pe cei trei prieteni in situatii primejdioase, Tessa intelege ca, atunci cand amesteci dragostea cu minciunile, poti corupe chiar si cea mai curata inima.

Parerea mea:

E ora 1 noaptea? Ma trezesc la 8… Eh, mai merge sa mai citesc cateva pagini. Mai am doar 150..100..50..20 de pagini. Mda..si cam asa m-am trezit eu alaltaieri ca s-a facut ora 3 noaptea, ca mai aveam la dispozitie doar vreo 4-5 ore de somn la dispozitie si o zi plina si haotica in fata, insa cu un zambet extreeem de larg pe fata. Si abia m-am abtinut sa nu incep sa scriu recenzia la Printul mecanic chiar in momentul in care am inchis cartea. Daca ati apucat sa imi cititi recenzia primului volum al seriei Dispozitive Infernale, Ingerul mecanic, stiti probabil ca romanul mi-a placut, insa ca nu m-a dat pe spate. Ma asteptam asadar ca si volumul 2 sa imi lase impresii asemanatoare. In nici un caz nu m-as fi asteptat ca acum sa fiu iremediabil indragostita de povestea din Printul mecanic, de personajele pe care inca nu reusisem sa le descopar in totalitate in prima carte, de toate secretele si intrigile pe care Cassandra Clare le-a construit.

Este minunat romanul! De cele mai multe ori, povestile de dragoste sunt cele care ma impresioneaza cel mai putin in romanele publicate in ultimii ani. Nu neaparat ca as fi ahtiata dupa suspans. Dimpotriva, mereu imi place sa cunosc bine personajele, sa le citesc in suflet, sa le descopar treptat, insa de multe ori am senzatia ca povestea de dragoste ar fi putut lipsi, ca absenta ei nu ar fi influentat in nici un fel povestea si ca autorii au ajuns sa foloseasca iubirea doar ca pe un artificiu pentru ca romanul sa prinda mai bine la publicul tanar. Dar in cazul volumului Printul Mecanic, exact relatiile incalcite dintre personaje m-au fermecat de-a dreptul. Pur si simplu ramai uimit de evolutia personajelor si a povestii, ajungi sa ii adori pe Jem si Will. Iar de data aceasta, spre deosebire de alte romane in care avem un triunghi amoros, este imposibil sa decizi cu care personaj ai vrea sa o vezi pe Tessa. In prima parte a cartii descoperim un secret adanc ingropat de-al lui Will. Secret care ne este dezvaluit apoi pe parcursul povestii si ajungem sa aflam astfel ca imaginea pe care el si-a construit-o de-a lungul timpului este de fapt o masca pe care el insusi o detesta. De obicei, acei bad boy atat de irezistibili din aproape toate romanele in care sunt prezenti ascund cate o taina dureroasa care i-a marcat si care i-a determinat sa devina duri, nepasatori, reticenti in a-i accepta pe cei din jur si ironici. Sa devina cu adevarat asa, iar singura care ii poate schimba intrucatva este protagonista. Ei, de data asta nu e deloc asa! Ceea ce ascunde Will este total diferit! Nu vreau sa va dau mai multe detalii, pentru ca va fi o placere mult mai mare sa descoperiti singuri motivatiile lui Will. Insa va pot spune cu siguranta ca va va fi extrem de dificil, daca nu chiar imposibil, sa va hotarati daca il placeti mai mult pe el sau pe Jem. Veti fi exact in situatia Tessei: osciland intre amandoi, iubindu-i mai mult cu fiecare minut ce trece, aproape hotarandu-va asupra unuia dintre ei atunci cand el este in centrul scenei, pentru ca in secunda in care atentia se indreapta catre celalalt, sa va razganditi din nou. Si din nou si din nou, de zeci de ori de-a lungul paginilor, pentru ca finalul sa va lase cu gandurile la fel de incetosate. Amandoi sunt extrem de buni, amandoi au toate motivele din lume sa primeasca fericirea, amandoi merita sa nu mai fie dezamagiti, sa fie alaturi de cei pe care ii iubesc, sa incerce sa isi cladeasca fericirea intr-o viata incarcata de presiuni, tristeti si riscuri.

Cat despre restul actiunii, personal am fost atat de fascinata de modul in care se impletesc vietile personajelor incat si daca actiunea ar fi stagnat, tot nu m-ar fi deranjat. Bine, nu a fost cazul, avem parte si de indeajuns de multe momente tensionate, de clipe care ne surprind si de intamplari care ne lasa cu respiratia taiata. Apar personaje noi, majoritatea dintre ele extrem de interesante, indiferent daca sunt pozitive sau negative, iar unele dintre cele vechi ne sunt deodata prezentate intr-o lumina total diferita fata de cea in care le vazusem pana acum. Tradari, secrete macabre, tentative de ruinare, asocieri incredibile, motivatii ascunse, razbunari cu origini de zeci de ani – cam acestea sunt elementele care se prabusesc peste personajele noastre in acest volum. Iar finalul aduce si el o surpriza de proportii care te lasa aproape intr-o stare de disperare. Ai nevoie pur si simplu sa afli care va fi continuarea povestii, ce se va intampla cu personajele care ti-au devenit atat de dragi.

Bile albe:

– Sper ca v-am convins deja ca intregul roman este perfect, asa ca ma voi referi aici doar la un moment din relatia dintre Tessa si Jem. Cei doi au parte de o intamplare neasteptate, care ii surprinde pana si pe ei. In mod normal, clipele acelea nu ar fi considerate exagerat de fierbinti sau interesante. Insa sunt total uimita de modul autoarei de a prezenta momentul ca fiind ceva atat de emotionant. In ciuda faptului ca ceea ce se intampla nu e iesit din comun pentru noi, simti toate emotiile pe care le experimenteaza personajele, mai ales ca in acea perioada aceste lucruri erau mai mult tabu. Ambii protagonisti sunt atat de draguti si speriati, iar cititorul e martor la luptele care se duc intre toate sentimentele aparute: pasiunea si teama in acelasi timp, delicatetea si nesiguranta, dorinta arzatoare in contrast cu ideile atat de opuse cu care ambii au crescut.

Bile negre:

– Ceea ce nu mi-a placut deloc este sentimentul pe care il percepi din partea Tessei odata ce relatia dintre ea si unul dintre personajele masculine devine cunoscuta. Nu am putut scapa de senzatia ca atunci cand ceea ce era intre cei doi era mai degraba interzis, sentimentele ei pareau mult mai intense. Iar odata ce legatura lor nu mai este ascunsa, stilul povestii se schimba insesizabil, inducandu-ti subtil ideea ca Tessa este mai mult fortata de circumstante sa actioneze intr-un anumit mod si ca pasiunea s-a stins subit, ramanand in urma doar simtul datoriei.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

The Blessed (seria The Blessed, volumul 1) – Tonya Hurley

Posted in Cassandra Clare

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) – Cassandra Clare

Ingerul mecanic (seria Dispozitive Infernale, volumul 1) - Cassandra ClareDisponibil la: Leda Books

Colectia: Fantasy Leda

Traducerea: Shauki Al-Gareeb

Numar pagini: 400

 

Sinopsis:

Tessa Gray, o adolescenta de saisprezece ani, traverseaza oceanul pentru a-si gasi fratele. Destinatia ei este Anglia, in plina epoca victoriana, dar ceva terifiant o asteapta in Lumea de Jos a Londrei, unde vampiri, vrajitori si alte creaturi supranaturale bantuie strazile iluminate cu gaz.
Numai vanatorii de umbre, razboinici hotarati sa scape lumea de demoni, mentin cat de cat ordinea in acest haos. Rapita de misterioasele Surori Intunecate, membre ale unei organizatii secrete numite clubul Pandemonium, Tessa afla curand ca ea insasi face parte din Lumea de Jos si ca este posesoarea unui talent rar: puterea de a se transforma, dupa propria-i vointa, intr-o alta persoana. Insa Magistrul, o figura misterioasa care conduce clubul, nu se va da in laturi de la nimic pentru a face ca puterea Tessei sa-i apartina.
Fara prieteni si haituita, Tessa se refugiaza la vanatorii de umbre de la Institutul din Londra, care jura sa-i gaseasca fratele daca ea isi va folosi puterea pentru a-i ajuta. Tessa descopera ca e fascinata, in aceeasi masura, de doi prieteni buni: James, a carui frumusete fragila ascunde un secret mortal, si Will, cel cu ochi albastri, ale carui stari de spirit schimbatoare, alaturi de o ironie caustica ii tin pe toti la distanta… pe toti in afara de Tessa. Pe masura ce cautarea lor ii atrage tot mai adanc in inima unei urzeli oculte care ameninta sa-i distruga pe vanatorii de umbre, Tessa isi da seama ca ar putea fi nevoita sa aleaga intre a-si salva fratele si a-si ajuta noii prieteni sa salveze lumea… si ca dragostea poate fi cea mai periculoasa magie.

Parerea mea:

Exista cateva serii publicate in ultimii cativa ani care sunt extrem de cunoscute si iubite de catre cititori, insa pe care, din diverse motice, eu nu am reusit inca sa le citesc. Seriile Cassandrei Clare, Dispozitive Infernale si Instrumente Mortale intra in aceasta categorie, desi stau de luni bune in biblioteca mea, asteptandu-si randul. La recomandarile entuziaste ale Madalinei si ale lui Krisz, am reusit in sfarsit sa ma apuc de ele. Iar acum sunt teribil de indecisa cu privire la impresiile lasate de Ingerul Mecanic. Se poate sa fie din cauza ca de mai mult de un an de zile aud intr-una vorbindu-se despre cat de minunate sunt cartile autoarei. Era normal ca asteptarile mele sa fie uriase si nu sunt sigura ca acest prim volum a reusit sa se ridice la nivelul acestora. Nu ca nu mi-ar fi placut cartea! N-as putea spune asa ceva, dimpotriva. A fost o lectura placuta, care m-a transportat pentru cateva zile intr-o lume captivanta. Insa ma asteptam la ceva spectaculos, care sa ma lase fara cuvinte, cu respiratia taiata si intr-o stare de admiratie maxima. Si in ciuda faptului ca povestea este buna, nu m-a lasat impresionat chiar atat de mult cum ma asteptam. Dar repet, motivul nu este cu siguranta romanul, ci nivelul asteptarilor mele, care a tot avut timp sa creasca exagerat de mult.

Am fost placut impresionata de cadrul in care se petrece actiunea, de atmosfera steampunk pe care a reusit sa o creeze autoarea. Descrierile sunt vii, esti pur si simplu aruncat in atmosfera victoriana incarcata a Londrei, nu pierzi nici o secunda din vedere faptul ca totul se intampla intr-o alta epoca, in care mentalitatile si obiceiurile erau atat de diferite fata de cele pe care le cunoastem noi. In plus, notele steampunk aduc un plus de originalitate povestii, intrucat nu sunt multi autorii care aleg sa isi plaseze personajele intr-un astfel de context. In ciuda faptului ca declanseaza un sentiment de curiozitate, un cadru steampunk – fascinant si intunecat in aceeasi masura – poate fi mai greu de acceptat de catre cititori decat unul realist sau unul in totalitate imaginar.  Este mai dificil sa separi realul de ireal, nu esti mereu sigur cat la suta din lumea care iti este prezentata este veridic si cat este fantastic. Iar existenta creaturilor mecanice intalnite in astfel de povesti nu poate fi explicata nici prin tehnologia normala, insa nici prin magie, ceea ce le face cu atat mai inspaimantatoare. Autoarea a realizat o lume perfecta, care iti da adesea fiori, insa fata de care simti totusi o atractie irezistibila.

Despre cursul actiunii banuiesc ca nu mai este nevoie sa spun nimic, avand in vedere ca sinopsisul oricum prezinta mai mult decat ar fi nevoie. Ceea ce nu m-a incantat foarte tare a fost faptul ca desi intriga este construita pe o baza solida, suspansul nu se creeaza cu aceeasi usurinta. Principalul punct de interes este dorinta Magistrului de a o avea pe Tessa, la care se adauga si ura sa fata de nefilimii care stau in calea obtinerii puterii. Insa ceva lipseste. Cateva rasturnari de situatie si pasaje care te iau prin surprindere exista, insa nu am simtit momentele de tensiune, nu am avut nici o secunda senzatia ca Tessa este cu adevarat in primejdie. Intr-adevar, cateva personaje secundare nu supravietuiesc acestui volum, insa ai cumva siguranta ca protagonistii nu vor pati nimic.

Pe langa principalul fir narativ, se dezvolta o serie de fire secundare, unele mai subtile, iar altele ceva mai bine dezvoltate. Se tese o panza de secrete, tainele fiecaruia dintre personaje se amesteca, iar misterul creste pe masura ce inaintezi in poveste. Probabil in volumul urmator vom avea parte de o explozie de dezvaluiri surprinzatoare la care momentan nu avem acces.

Bile albe:

– Cadrul unic, original, atmosfera extrem de bine creionata si abilitatea autoarei de a te face sa te pierzi in lumea creata de ea.

Bile negre:

– Stiu ca multe cititoare au fost cucerite de cele doua personaje masculine, Jem si Will, dar mie momentan mi s-au parut prea fin portretizate. In ciuda faptului ca petrecem destul timp alaturi de cei doi protagonisti, nu reusim sa ii cunoastem in profunzime, iar motivatiile lor raman in umbra. Sunt sigura ca in cartile urmatoare vom incepe sa descoperim si detaliile, dar impresiile din acest volum fata de cei doi nefilimi nu cred ca pot fi complete.

Off-topic:

Daca tot am vorbit despre genul steampunk, nu pot sa nu profit de ocazie si sa va arat cateva bijuterii si accesorii in acest stil care mi s-au parut interesante. Aici si aici gasiti doua linkuri si daca nu ma insel, de pe cel de pe FB, bijuteriile pot fi achizitionate.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

The Selection (seria The Selection, volumul 1) – Kiera Cass

Magie de doi bani (seria Femei din Cealalta Lume, volumul 3) – Kelley Armstrong