Disponibil la: Editura TREI
Colectia: Fiction Connection
Traducerea: Anca Milu-Vaidesegan
Numar pagini: 632
Sinopsis:
Lumea e pe cale sa se sfarseasca. Dar aventura abia acum incepe.
Pe apele Rinului curge sange… Turnurile Londrei se inclina pana la pamant… Un inger cu o sabie infricosatoare apare deasupra Ierusalimului… Curand un oras va cadea. Apocalipsa se apropie.
Codul blestemat este unul dintre cele mai bune thrillere conspirationiste din ultimii ani – un roman spectaculos despre coduri si indicii, paradis si infern, cu o eroina de neuitat.
Un intrus a furat de la British Museum o carte veche – lucrarea unui profet nebun care a prezis Apocalipsa. Niciuna dintre viziunile lui despre sfarsitul lumii nu s-a adeverit. Pana acum.
Unul dupa altul, semne si minuni imposibile zguduie lumea – dar sunt acestea miracole sau faptele intunecate ale unui om? Angajandu-se intr-o cursa pentru aflarea adevarului, Heather Kennedy, o fosta politista, si Leo Tillman, un fost mercenar, intalnesc singura persoana care le-ar putea descifra secretul profetiilor. Diema, o tanara de 19 ani.
Adam Blake este pseudonimul unui foarte cunoscut autor din Marea Britanie, ale carui carti s-au vandut in milioane de exemplare. Nimeni nu a reusit sa afle identitatea acestuia, desi s-au vehiculat cateva nume celebre. Adam Blake locuieste in Londra.
Parerea mea:
Inainte de a trece la recenzia propriu-zisa, trebuie mai intai sa incerc sa aflu daca aveti vreo idee legata de un aspect destul de suparator.
Am observat de la o vreme, ca multe dintre editurile romanesti au incetat sa mai mentioneze seriile din care fac parte cartile pe care le publica. Sigur, cititorii observa autorul iar uneori si copertele volumelor din aceeasi serie au o tema comuna, insa nu mi se pare de ajuns. Initial, ma gandeam ca este enervant acest lucru daca dintr-o serie de mai multe volume, vrei de exemplu sa iti iei doar unul sau doua in prima faza. Indiferent daca vorbim de shopping online sau normal, in librarii. Cum stii pe care trebuie sa le cumperi, daca nu apare nicaieri numele seriei si numarul respectivelor volume? Sigur, multi cititori pasionati verifica pe GoodReads. Dar cred ca procentul celor care nu o fac sau a celor care nici macar nu stiu de existenta acestui site este mult mai mare. Asadar, are cineva vreo idee? De ce nu apare clar pe coperta sau altundeva in carte titlul seriei si numarul volumului in cauza? 
Incepuse sa ma irite chestia asta de mai multa vreme, insa abia acum, cand am citit Codul blestemat, am devenit de-a dreptul suparata. De ce? Pentru ca, evident, romanul este de fapt cel de-al doilea volum al unei serii. Stiam ca a mai fost publicata o carte de acelasi autor acum cativa ani, insa cum nu se anunta pe nicaieri ca ar fi “inrudite” in vreun fel, nu m-am gandit ca ar fi cazul sa recitesc acum si descrierea aceluia, ca sa ma asigur daca nu cumva Codul blestemat este vreo continuare. In plus, daca nu citesti foarte atent descrierile celor doua volume, aproape ca poate sa iti si scape legatura dintre ele. Ei bine, Codul blestemat este de fapt o continuare a seriei care a inceput cu volumul Evanghelia dupa Iuda… Si chiar daca povestea se incadreaza in genul politist, unde seriile ofera de obicei cazuri separate si destul de diferite in fiecare volum, tot m-am simtit putin in aer in timp ce parcurgeam romanul. Pentru ca lipsesc fragmente din portretele protagonistilor, lipsesc bucati din gandurile lor, lipsesc amintiri si detalii la care se face referire pe tot parcursul cartii. In prima faza, ma gandeam ca poate lipsurile acelea pe care le sesizam or fi vreo tehnica a autorului de a ridica gradul de curiozitate al cititorului si ca urmeaza sa fie completate mai tarziu. Insa deja pe la jumatatea cartii, era evident ca ma inselam.
Oricum, trecand mai departe de acest aspect, trebuie sa va spun ca cele mai bine de 600 de pagini ale cartii au zburat fara sa imi dau seama. Autorul reuseste sa iti mentina pe tot parcursul cartii curiozitatea la cote inalte, alternand povestile personajelor si pastrand un echilibru intre momentele tensionate si cele mai lente. Asa ca, desi suspansul este in permanenta la un nivel ridicat, nu devine obositor si nu ajunge sa para prea mult.
Actiunea romanului este centrata in jurul unor investigatori care se trezesc in situatia de a opri o secta ciudata ce planuieste sa declanseze sfarsitul lumii. Aflam pe parcurs ca personajele principale nu sunt de fapt la prima intalnire cu secta respectiva si ca au o istorie comuna (relevata in primul volum al seriei). Protagonista, Heather Kennedy, nu m-a cucerit chiar asa cum ma asteptam. Nu mi s-a parut foarte speciala si nici nu intelegeam de ce este atat de deosebita in ochii celorlalte personaje. Evident, si acest aspect este legat de anumite intamplari din volumul 1, pentru ca se pare ca reputatia pe care si-a cladit-o eroina se bazeaza exact pe evenimentele respective din trecut. Mi-a placut intuitia ei si modul in care reuseste sa puna cap la cap piese aparent fara legatura ale puzzle-ului, insa nu mi s-a parut ca reprezinta exact genul acela de detectiv genial cu care suntem obisnuiti in majoritatea romanelor politiste. In schimb, Leo Tilman, fostul mercenar care lucreaza impreuna cu Heather reprezinta o poveste cu totul diferita. Tipul clasic de erou, exceptional din toate punctele de vedere, pregatit sa faca fata oricaror situatii, capabil sa dezlege orice mister si in acelasi timp, conducandu-si intreaga viata pe o drama familiala din trecut, Leo este de fapt adevaratul protagonist al cartii si in acelasi timp, si personajul pe care nu ai cum sa nu il indragesti. Iar Diema, misteriorul personaj aflat exact la limita dintre bine si rau, pe care nu stii daca sa o placi sau sa o detesti, dar pe care o vei admira cu siguranta, ii calca pe urme, concurand intr-un fel pentru atentia cititorului.
Extrem de interesanta mi s-a parut organizarea sectei cu care facem cunostinta in romanul lui Adam Blake. Desi starneste indignatea prin indoctrinarea membrilor sai si prin ideile si principiile pe care le adopta, modul de organizare si functionare este totusi unul impresionant. Mi-ar fi placut enorm sa aflu mai multe despre modalitatea prin care reusesc sa traiasca sub pamant, insa banuiesc ca aspectul acesta a fost acoperit in cartea dinainte. Chiar si asa, impartirea membrilor sectei in roluri specifice, educatia stricta si antrenamentul complex pe care le primesc si felul exemplar in care isi executa treburile sunt surprinzatoare.
Codul blestemat este o lectura care te tine in priza, care ofera o intriga fresh si foarte bine dezvoltata, iar personajele detin echilibrul perfect intre calitati si defecte pentru a deveni memorabile, pastrandu-si insa realismul.
Multumesc Editurii TREI pentru ca mi-a oferit acest roman pentru recenzie.
Bile albe:
– Scenariul original si modul ireprosabil in care autorul reuseste sa il dezvolte.
– Tot la plusuri mi se pare ca se incadreaza si faptul ca numele Adam Blake este de fapt un pseudonim al unui autor care inca nu si-a dezvaluit identitatea reala. Asa cum se mentioneaza si in descrierea de pe site-ul editurii, este vorba despre un autor foarte cunoscut, al carui nume adevarat inca nu a putut fi aflat. Cred ca este o strategie de marketing care da roade, pentru ca starneste fara indoiala interesul si curiozitatea cititorilor.
Bile negre:
Desi nu este legat de actiunea cartii, nu pot sa nu mentionez inca o data aici la minusuri faptul ca cititorul care alege la intamplare romanul de pe raftul librariei, nu este atentionat in nici un fel ca acesta este cel de-al doilea volum al seriei.
Micul Chagall – Renata Carageani
