Publicat în Lois Lowry

Darul lui Jonas – Lois Lowry

Darul lui Jonas - Lois LowryDisponibil la: Editura Arthur

Colectia: Carti ilustrate & Young Art

Traducerea: Radu Paraschivescu

Numar pagini: 208

*

Sinopsis:

Lumea in care traieste Jonas pare a fi una perfecta. Totul e sub control. Frica, suferinta si razboiul au disparut. Nimeni nu are de facut vreo alegere. Fiecarei persoanei i s-a desemnat un rol in cadrul comunitatii, iar conducatorii ei iau toate deciziile, fara a face vreo greseala. Dar destinul si misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalti.

Parerea mea:

Darul lui Jonas este una dintre distopiile clasice care a ramas in permanenta in atentia publicului de-a lungul timpului. Ecranizarea din 2014 a readus cartea in lumina reflectoarelor si am profitat de lansarea volumului si in Romania a-l citi in sfarsit.

Dintre distopiile scrise cu multe decenii in urma, Darul lui Jonas mi s-a parut cea mai apropiata de cartile de acest gen publicate in ultimii cativa ani. Poate si pentru ca are ca protagonist un adolescent si nici nu este la fel de intunecata precum O mie noua sute optzeci si patru sau Minunata lume noua de exemplu. Am regasit totusi elemente comune cu cele din acestea, cum ar fi copiii creati la comanda si crescuti pana la o anumita varsta intr-un mediu controlat de autoritati. De asemenea, am fost surprinsa sa descopar si aspecte aproape identice cu cele din distopiile recente care… CONTINUAREA AICI.

Reclame
Publicat în Hugh Howey

Silozul – Hugh Howey

Silozul - Hugh HoweyDisponibil la: Nemira

Colectia: Nautilus SF

Traducerea: Ana-Veronica Mircea

Numar pagini: 792

 

Sinopsis:

Un univers distopic se contureaza infricosator in labirintul subteran din Silozul, marele succes al lui Hugh Howey. Locuitorii din aceasta lume postapocaliptica nu comunica defel cu exteriorul decat printr-un ecran. Cum filtreaza realitatea? Cum supravietuiesc in silozurile pe care nu le pot parasi niciodata?

„Secretele se dezvaluie in ritmul potrivit… Daca vreti sa cititi o poveste postapocaliptica buna, ceva mai bun ca Silozul n-o sa gasiti.” – Rick Riordan

„Un hit in lumea SF, o lectura atragatoare deopotriva pentru femei si pentru barbati, pentru fanii genului hard SF si pentru cititorii de literatura in general, ca si seria Jocurile foamei.” – The Wall Street Journal

Parerea mea:

Silozul a castigat un mare plus de celebritate in momentul in care autorul a refuzat colaborarea cu cateva edituri de renume. Istoria acestui roman suna cam asa: povestea a fost publicata de catre autor in 5 parti, fara ajutorul vreunei edituri. Self-publishing asadar. Fiecare parte a fost intampinata pe rand de reactii pozitive din partea cititorilor, ceea ce a dus la… CONTINUAREA AICI.

Publicat în Kiera Cass

The Guard (seria Alegerea, volum satelit 2.5#) – Kiera Cass

The Guard (seria Alegerea, volum satelit 2.5#) - Kiera CassThe Guard – seria Alegerea, volum satelit 2.5#

Kiera Cass

Numar pagini: 64

Data aparitie: 4 februarie 2014

 

Sinopsis:

Inainte ca America Singer sa il intalneasca pe printul Maxon…

Inainte sa intre in Alegere…

A fost indragostita de un baiat numit Aspen Leger.

Nu ratati aceasta nuvela din lumea captivanta a trilogiei Alegerea, scrisa de Kiera Cass. Aceasta noua poveste de 64 de pagini incepe din momentul in care numarul fetelor din Alegere s-a restrans la cele 5 din Elita si este narata din punctul de vedere al lui Aspen. The Guard contine si un teaser din The One, finalul uimitor al seriei Alegerea.

Parerea mea:

Inca de cand am citit primul volum al seriei Alegerea, am fost in team Maxon. Nu din cauza faptului ca este print si nici macar pentru ca Aspen a fost cel care a rupt relatia cu America, aceasta decizie fiind cea care a declansat intrarea protagonistei in competitie. Am inteles intr-o oarecare masura motivele pentru care Aspen a facut acest lucru, iar faptul ca mai tarziu a incercat sa isi repare greseala l-au transformat intr-un personaj destul de placut. Totusi, in timp ce Aspen era doar un personaj ok, Maxon avea un farmec aparte.

La un moment dat, poate ca urmare a reactiilor sutelor de cititoare care il preferau pe Maxon, autoarea a scris un articol pe pagina ei, referitor la Aspen, la ce inseamna el pentru America si la legatura dintre ei care nu ar trebui deloc ignorata. Puteti citi postarea autoarei aici. Am fost relativ intrigata de acest text, pentru ca intr-adevar, nu ma gandisem niciodata la aceste aspecte. Si m-am bucurat sa aflu ca cea de-a doua nuvela satelit a seriei va fi narata din perspectiva lui Aspen, pentru ca eram curioasa sa vad daca imi va schimba parerea despre acest triunghi amoros. Iar raspunsul, acum dupa ce am terminat The Guard, este negativ. Da, am avut ocazia sa descopar ce este in mintea lui Aspen, cat de mult o iubeste pe America si sa il privesc cum exceleaza in aproape tot ce face. Am fost surprinsa sa observ si faptul ca nu ii poarta printului ranchiuna (acum sa nu intelegeti nici ca l-ar simpatiza prea tare 😀 ), ca lupta corect, fara trucuri murdare, ca intelege si accepta ideea ca America are sentimente si pt Maxon si ca lupta pentru ea fara a incerca sa isi submineze rivalul. Dupa comportamentul dezamagitor si enervant al Americii din volumul al doilea, The Elite, as putea spune chiar ca imi place mai tare Aspen decat insasi eroina. Cred ca „lupta” dintre cei doi protagonisti a devenit mai stransa, pentru ca Aspen are potentialul sa il egaleze pe Maxon: este corect, rabdator, are un suflet nobil, ajunge sa fie rapid apreciat de toti cei care il cunosc. Insa pentru mine, Maxon ramane cu un pas inainte. Nu stiu daca neaparat pentru ca suma calitatilor sale ar fi mai mare decat cea a lui Aspen, ci mai degraba pentru ca are acel ceva care il transforma intr-un personaj irezistibil.

Nuvela The Guard nu vine neaparat cu ceva nou din punct de vedere al firului narativ, fata de ceea ce s-a spus deja in volumele anterioare ale seriei, ci doar ofera perspectiva lui Aspen asupra acestora. Avem parte intr-adevar de cateva detalii privitoare la actiunile regelui privitoare la soarta tinutului pe care il conduce, insa partea acessta a povestii nu a fost niciodata foarte accentuata de catre autoare si deci nu este nici acum creionata decat foarte vag. Nuvela nu este asadar o lectura care sa te impresioneze in mod deosebit, dar reuseste totusi sa ofere o imagine mai detaliata asupra lui Aspen si sa il transforme pe acesta intr-unul dintre acele personaje placute si bine construite. De asemenea, prin ochii lui Aspen reusim sa privim mai atent cateva personaje secundare pe care nu am avut ocazia sa le analizam prea bine pana acum.

Bile albe:

Cred ca acest volum satelit si-a indeplinit cu succes scopul. Autoarea reuseste sa consolideze trasaturile protagonistului pe care le banuiai deja din volumele celelalte si ofera acum un portret atent creionat al lui Aspen.

Bile negre:

Nu ar fi stricat totusi un strop de tensiune de-a lungul povestii. Chiar daca este scurta, tinde sa devina usor monotona din cauza faptului ca deja stim cursul evenimentelor narate.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alegerea (seria Alegerea, volumul 1) – Kiera Cass

The Prince (seria Alegerea, volum satelit) – Kiera Cass

Publicat în Ray Bradbury

Fahrenheith 451 – Ray Bradbury

Fahrenheith 451 - Ray BradburyDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Petre Solomon

Numar pagini: 192

 

Sinopsis:

Fahrenheit 451 face parte din aceeasi familie cu romanele 1984 al lui George Orwell si Povestea cameristei al lui Margaret Atwood. Toate trei atrag atentia asupra pericolului reprezentat de un sistem totalitar. 

In plus, distopia creata de Bradbury evidentiaza efectul pe care il au evolutia tehnologica, societatea de consum si televiziunea asupra lumii moderne. Iar arderea cartilor este o metafora a pierderii identitatii omului.
Pentru multi, (re)citirea romanului va fi o surpriza. Iar intelesul pe care elementele din viata noastra de zi cu zi il vor da unor secvente considerate, pana in urma cu cativa ani, doar elemente de recuzita va fi adevarata revelatie a acestei capodopere a literaturii secolului XX.

In 2013 s-au implinesc 60 de ani de la aparitia editiei originale si 50 de ani de la aparitia primei editii in limba romana.
„Pentru ca Fahrenheit 451 este unul dintre marile romane ale lumii, iar acolo, la varf, nu mai exista granite intre gen si mainstream.” – Michael Haulica

Parerea mea:

In 1953 a fost scrisa aceasta carte. Mai mult de jumatate din ideile expuse in ea se aplica acum in realitate. Nu, inca nu construim case din materiale rezistente la foc, inca nu rezolvam probleme medicale grave in 15 minute, inca nu putem conduce cu 300 km/ora pe cele mai mici stradute din oras. Si pompierii inca mai sting incendii in loc sa dea foc la carti. Dar mentalitatea oamenilor si cultura din secolul acesta se apropie infiorator de mult de viitorul descris de Ray Bradbury.

Paine si circ – asta isi imagina autorul si cu asta suntem hraniti in prezent: televizorul care e cel mai apropiat prieten, spectacole scurte si triviale care iti capteaza toata atentia, jocuri si distractii continue ce nu iti mai lasa timp sa gandesti, concursuri in care trebuie sa retii mii de informatii lipsite de importanta, urechi acoperite de casti micute a caror muzica iti tine creierul in permanenta ocupat, creand totodata o bariera intre tine si ceilalti, filme, emisiuni, reclame recitate ca niste imnuri, lipsa legaturilor reale, profunde, dintre oameni, redirectionarea atentiei de la lucrurile importante, fericire falsa, permanenta si superficiala. Gandirea nu isi mai are loc in societate, iar cartile sunt ultimul instrument care ar mai fi putut impiedica prabusirea culturii, asa ca trebuie distruse. Insa si sfarsitul lor a provenit tot din prea mult: prea multe carti lipsite de valoare, apoi prea scurte, concentrand doar esenta, pentru ca mai tarziu acest trend sa cuprinda si romanele clasice, care initial nu se incadrau: volumele au fost reeditate in variante mai scurte si mai simple, apoi doar povestite in cateva pagini, pentru ca mai apoi sa ajunga numai cateva cuvinte pentru a le rezuma. Iar in final, nu numai ca a fost nevoie de ele, ci au devenit o amenintare. Iar arderea lor este simbolul faptului ca fac rau societatii, distrugand acea fericire continua, oprind oamenii de la sirul continuu de nimicuri cu care sunt asaltati si determinandu-i sa reflecteze si sa isi puna intrebari.

La fel ca in majoritatea distopiilor clasice pe care le-am citit pana acum, in Fahrenheit 451, atentia se concentreaza asupra protagonistului si asupra micului sau univers. Guy Montag este un pompier obisnuit: arde carti. In acea societate superficiala in care traieste, mai exista inca un numar mic de oameni ce pastreaza carti, impotriva legii. Iar pompierii ii detecteaza si sunt trimisi sa distruga acele relicve ale trecutului. Intalnirea dintre Montag si Clarisse, o adolescenta ce nu se incadreaza in tiparele obisnuite ale societatii incepe sa rastoarne treptat intreaga mentalitate a protagonistului. Dupa o scurta perioada, fata dispare, insa gandurile haotice ale lui Montag raman si incep sa dea roade.

Descoperim relatia rece cu sotia sa, care a devenit aproape o straina, le observam pe prietenele acesteia, la fel de oarbe ca si ea la ceea ce se intampla, ii cunoastem colegii de munca si in special pe Capitanul Beatty, superiorul protagonistului, care va deveni intruchiparea sistemului decis sa il readuca pe Montag „pe calea cea buna”, iar apoi cunoastem si micul grup de oameni care il vor ajuta sa se revolte impotriva societatii in care traieste. Dar in primul rand, suntem martori la evolutia lui Montag, vedem cum se transforma acesta dintr-un robotel cu mintea goala tipic lumii sale intr-un rebel dispus sa isi dea viata pentru a schimba cat de putin aceasta societate atat de gresita. Romanul are parti cu actiune mai lenta, mai ales la inceput, in care tot ce conteaza este transformarea protagonistului, apoi continua intr-un ritm din ce in ce mai accelerat, pe masura ce noul Montag iese la iveala din pielea celui vechi.

De-a dreptul fascinante mi s-au parut dialogurile lui Montag cu Capitanul Beatty. Descriu atat de bine modul in care s-a schimbat societatea si prezinta un sistem de distrugere a gandirii atat de bine pus la punct incat este imposibil sa nu faci o comparatie cu lumea reala si sa nu te intrebi cum este posibil ca o carte scrisa cu 60 ani in urma sa creioneze atat de fidel lumea din prezent. Mai ales ca spre deosebire de alte distopii, in Fahrenheit 451 nu dam peste un sistem totalitar, nu vedem oameni terorizati de guvern, iar interzicerea si arderea cartilor sunt singurele actiuni de forta pe care oamenii legii le intreprind. In rest, intreaga involutie a populatiei a fost determinata chiar de catre oamenii de rand. Evident, sistemul a influentat, sprijinit si incurajat aceasta decadere, insa oamenii sunt cei care pana la urma, au permis acest lucru, care nu s-au impotrivit, care au imbratisat lipsa de cultura, de progres, care au acceptat cu zambetul pe buze superficialitatea, prostia, ingroparea constiintei si a gandirii. Micutele grupuri de oameni care s-au eliberat de aceasta societate, evadand in salbaticie si sperand inca la o renastere a vechii lumi nu ar avea nici o sansa sa schimbe ceva singuri. Iar daca la final pot sa viseze cu adevarat la o schimbare, acest lucru nu li se datoreaza lor, ci chiar lumii pe care vor sa o schimbe. Pentru ca procesul de autodistrugere in care aceasta s-a antrenat o aduce acum intr-un punct critic, favorabil unei renasteri din propria cenusa.

Multumesc Libris – librarie online, pentru sansa de a citi acest roman. Imi doream de multa vreme sa il parcurg si a reusit sa imi intreaca toate asteptarile. Il puteti comanda in romana in lista de carti online sau daca doriti, il gasiti si in categoria de carti in engleza.

Bile albe:

Imaginatia autorului l-a condus pe acesta la crearea unei lumi care se aseamana extrem de mult cu cea in care traim astazi. Cred ca dintre toate distopiile pe care le-am citit, Fahrenheit 451 se apropie cel mai mult de realitatea noastra din prezent.

Bile negre:

Ceea ce conduce la „vanatoarea” atat de rapida a lui Montag sunt chiar propriile actiuni ale acestuia. Valul de ganduri haotice il determina sa se comporte nechibzuit, insa tinand cont ca tocmai se eliberase de acea presiune, descoperind un om dispus sa il ajute, ar fi trebuit sa fie capabil sa isi controleze actiunile in fata unor persoane pe care era evident ca nu are nici o sansa sa le schimbe si mai mult, care urmau sa il reclame cu siguranta.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

Minunata lume noua – Aldous Huxley

Publicat în George Orwell

O mie noua sute optzeci si patru – George Orwell

O mie noua sute optzeci si patru  - George OrwellDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala – Top 10

Traducerea: Mihnea Gafita

Numar pagini: 348

 

Sinospis:

Winston Smith este un personaj oarecare: el uraste, iubeste si munceste ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul „O mie noua sute optzeci si patru” descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”.

Romanul O mie noua sute optzeci si patru a inspirat o celebra ecranizare, in anul 1984, avindu-i in distributie pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton.

Parerea mea:

Distopiile reprezinta unul dintre genurile literare de care sunt extrem de atrasa in ultima vreme, asa ca pe langa cele publicate in ultimii ani, planuiesc sa parcurg si o serie de romane distopice clasice. „O mie noua sute optzeci si patru” este unul dintre cele mai populare titluri, asa ca nu puteam sa il ratez. Multumesc echipei de la Libris – librarie online – pentru ca mi-au oferit aceasta carte pentru recenzie. Probabil multi dintre voi stiti deja ca in gama de carti online se gasesc si nenumarate titluri de carti in engleza, asa ca merita sa aruncati o privire, mai ales ca in permanenta se gasesc si o multime de reduceri.

George Orwell a scris romanul in 1948, deci aproximativ 36 de ani inainte de actiunea imaginara din poveste. Ceea ce inseamna ca lucrurile nu sunt extrem de diferite, nu exista schimbari dramatice, calatorii pe alte planete, o dezvoltare enorma a umanitatii sau tehnologii iesite din comun. Autorul se axeaza mai mult pe evolutia societatii, pe un control aproape total al populatiei de catre Partid, pe adorarea neconditionata a Fratelui cel Mare (Big Brother) – personajul ales pentru a fi imaginea Partidului, pastrand insa conditia omenirii la un nivel destul de slab dezvoltat. Pana la un punct, cu cateva exceptii, societatea prezentata de Orwell aduce cu un soi de comunism usor exagerat. Tele-ecranul – dispozitivul instalat in fiecare locuinta si care face posibila comunicarea intre sistem si populatie si care este de asemenea elementul prin care oamenii sunt urmariti si ascultati in fiecare moment din viata lor este probabil principala deosebire intre traiul din realitatea din perioada comunismului si viata personajelor. Desi legendele urbane din perioada comunismului, ce faceau referire la microfoane ascunse prin pereti in momentul construirii blocurilor aduc intr-o oarecare masura cu dispozitivele imaginate de autor. Pe langa acesta, bineinteles, apar diferente legate de impartirea intregului Pamant in trei zone de guvernare – Oceania, Estasia si Eurasia, de razboiul permanent dintre acestea, devenit un instrument de control si tinere in frau a societatii si de modificarile continue si aproape socante ale trecutului si a tuturor cunostintelor despre lume. Insa ideile principale, controlul total al populatiei, groaza permanenta, disparitiile misterioase, neincrederea in cei mai apropiati oameni, arestarile neasteptate, abuzurile, teroarea, regulile absurde, capacitatea Partidului de a face absolut orice cu fiecare persoana, declaratiile false, informarea gresita, toate acestea sunt extrem de similare unor regimuri reale.

Abia din momentul in care protagonistul patrunde in interiorul unuia dintre Ministere – cel al Iubirii, care in mod ironic, se ocupa de persecutiile prizonierilor si de obtinerea prin tortura a marturisirilor de la cei suspectati ca ar fi complotat impotriva Partidului incep sa apara si diferentele intre povestea lui George Orwell si realitate. Pentru ca telul guvernului din „O mie noua sute optzeci si patru” privind cetatenii care incalca regulile nu este doar acela de a-i face pe oameni sa isi recunoasca greselile si sa isi primeasca pedeapsa pentru orice fel de comportament eronat. In lumea din „O mie noua sute optzeci si patru”, scopul este transformarea psihica a acestor detinuti. Partidul nu ii doreste morti sau pedepsiti ci ii transforma in totalitate exact in ceea ce ar fi trebuit de la inceput sa fie: niste adoratori ai conducerii care in numele acestuia neaga orice adevar, oricat de evident, care ar trada orice si pe oricine daca Partidul ar cere-o si care au cele mai sincere sentimente de admiratie si iubire pentru sistem. Abia apoi cei care au gresit pot fi ucisi.

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale cartii este reprezentat de scopul final al acestui regim totalitar. Acesta este transformarea populatiei intr-una care nu doar traieste corect, conform principiilor si valorilor permise, dar nici macar nu mai gandeste vreodata eronat. Modificarea si reducerea limbajului obisnuit in „nouvorba” are ca scop schimbarea totala si definitiva a gandirii omenirii. Pentru ca in momentul in care nu vor mai exista cuvinte pentru multe notiuni, creierul uman nu va mai fi capabil nici sa le gandeasca. Destul de tarziu am inteles aceste aspecte, initial nu vedeam importanta nouvorbei, insa aceasta este fara indoiala unul dintre lucrurile cu cea mai mare semnificatie.

Romanul nu este, evident, la fel de alert ca distopiile contemporane. Insa nici nu duce lipsa de momente tensionate, de scene care iti dau fiori si de pasaje incarcate de suspans si emotii. Drumul protagonistului porneste de la cel al cetateanului obisnuit care crede in Partid, trece prin perioada in care incepe sa sesizeze anumite neconcordante si ajunge la momentul in care se revolta impotriva sistemului, in care incepe sa incalce regulile si sa aspire la o revolutie. Exista si o poveste de dragoste ce se incheaga in mod neasteptat, ale carei implicatii vor deveni in finalul cartii exact pasul final pe care il face protagonistul in predarea totala a fiintei, mintii si sufletului sau in mainile Partidului. Deznodamantul este total neasteptat, mai ales pentru cititorii obisnuiti ca binele sa invinga in carti si speranta sa rasara din cenusa revolutiei.

Romanul este ca un carusel ce impleteste un ton molcom cu momente intense si scene emotionante, pasaje filosofice, monologuri derutate, discutii socante si tablouri violente, tratamente de o cruzime iesita din comun si  idei bulversante, ce imping la meditatie si analiza.

Bile albe:

– Exista cateva pagini in care ne sunt prezentate pasaje dintr-o carte ilegala ce se presupune ca ar apartine Fratiei – gruparea ce planuieste sa rastoarne conducerea. Sunt probabil cele mai interesante pasaje, dezbatand in detaliu intentiile, istoria si organizarea Partidului si a intregii lumi, insa si cele mai solicitante pentru cititor, intrucat stilul se schimba deodata si esti fortat sa cresti gradul de concentrare. Este imposibil sa nu remarci usurinta cu care autorul face trecerea de la un ton la altul, modul in care stilul devine deodata obiectiv, lipsit de nuante personale si capacitatea scriitorului de a-ti capta atentia in totalitate si extrem de brusc, prin descrierea unui sistem de guvernare atat de radical.

Bile negre:

– Prima parte a cartii, cea in care protagonistul abia incepe sa se transforme dintr-un cetatean model intr-unul pregatit si doritor sa lupte pentru dizolvarea sistemului este destul de lenta, adesea deconcentrata si parand a se axa in multe momente pe amintiri sau detalii de o importanta minora. Parte din acestea isi gasesc mai tarziu explicatia, insa raman si unele amanunte al carui rol este incert. Actiunea adevarata incepe abia din urmatoarea parte a romanului (din totalul de 3, in care este impartit), asa ca cititorii mai nerabdatori ar putea fi nemultumiti de acele prime capitole.

Update:

La vreo doua zile dupa ce am postat recenzia, am citit pe bookblog.ro articolul „Vânzări record pe Amazon pentru romanul 1984„. Mi s-a parut interesanta coincidenta, la fel ca si textul in sine. Daca sunteti curiosi sa cititi articolul, click AICI.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Minunata lume noua – Aldous Huxley

Imparatul mustelor – William Golding