The Elite
seria Alegerea, volumul 2
Kiera Cass
Numar pagini: 323
Sinopsis:
Treizeci si cinci de fete au venit la palat pentru a concura in Alegere. Toate, in afara de sase dintre ele au fost trimise acasa. Si numai una va deveni sotia Printului Maxon si va fi incoronata printesa a Illeei.
America inca nu stie sigur cine este in inima ei. Atunci cand este cu Maxon, e prinsa in noua relatie ce ii taie respiratia si nici macar nu viseaza sa fie cu altcineva. Dar de fiecare data cand il vede pe Aspen facand de garda prin palat, e coplesita de amintirile vietii pe care planuiau sa o petreaca impreuna. Cum grupul s-a restrans la Elita, celelalte fete sunt mult mai determinate sa il castige pe Maxon – iar America e presata de timp sa ia o decizie.
Exact cand America e sigura ca a luat o hotarare, o pierdere devastatoare o face sa puna din nou totul sub semnul intrebarii. Si in timp ce se straduieste sa isi imagineze cum va arata viitorul ei, rebelii violenti care au decis sa rastoarne monarhia devin tot mai puternici iar planurile lor ar putea sa ii distruga sansa de a avea parte de un happy end.
Parerea mea:
Am asteptat luni de zile volumul acesta. Desi cu un scenariu destul de frivol si usurel, prima carte din serie mi-a placut foarte mult. Nuvela The Prince mi-a adus un maxim de incantare, asa ca nu e de mirare ca asteptarile mele privind volumul 2 al seriei erau destul de ridicate. Ma asteptam sa fie cel putin la fel de bun ca prima carte, daca nu chiar mai bun. Sunt inca uimita de cat de slaba mi s-a parut continuarea aceasta! Dezamagirea e cu atat mai mare cu cat asteptasem atata timp sa o citesc, iar primele scene promiteau o lectura minunata. Iar apoi, usor, usor, totul incepe sa se degradeze, sa devina plistisitor, pe alocuri enervant, obositor si lipsit de logica. Cred ca am terminat cartea in doar doua zile pentru ca incercam sa citesc cat mai repede in speranta ca voi ajunge odata la partea in care totul va reveni la normal si povestea va fi din nou captivanta. Din pacate, din punctul meu de vedere, asta nu s-a intamplat. Autoarea putea face atat de multe in volumul acesta, existau atatea fire pe care le putea explora, atatea directii in care se putea indrepta, putea dezvolta intrigi surprinzatoare, momente care sa te tina cu sufletul la gura si sa creeze o continuare perfecta a povestii. In schimb, prefera sa se axeze pe drame stupide, pe oscilatiile Americii privindu-i pe cei doi baieti, pe teama de responsabilitate si pe zeci si zeci de presupuneri absurde, lipsite de orice suport. Asta este tot ce se intampla in carte! America il vrea pe Maxon atunci cand este alaturi de Maxon, apoi se intalneste cu Aspen si il vrea pe Aspen, apoi da nas in nas cu Maxon si il vrea din nou pe el si tot asa. Le cere amandurora timp de gandire, insa nu pare sa faca nimic pentru a se decide odata. Apoi se gandeste ca ar putea cu adevarat sa fie printesa, dupa cateva momente realizeaza ca de fapt nu e in stare, ca restul fetelor sunt mai bune decat ea, pentru ca dupa 2 pagini sa devina din nou sigura ca poate indeplini acest rol. Mai mult, in majoritatea timpului isi construieste tot felul de scenarii lipsite de sens despre Maxon, ii creeaza acestuia un portret imaginar departe de adevar, bazat numai si numai pe presupunerile ei si nu ii ofera nici o sansa sa se apere. Atitudinea ei fata de el este bazata nu pe comportamentul adevaratului Maxon ci pe imaginea acestuia din mintea ei. Nu conteaza de cate ori ar auzi explicatii reale, ramane surda la acestea, continuand sa isi teasa tot felul de intrigi false in minte. Ii inteleg intr-o oarecare masura ezitarile, inteleg faptul ca presiunea, tensiunile din interiorul palatului, teama de niste responsabilitati uriase si amintirile inca dureroase si poate incarcate de sperante ale vietii de pana atunci si ale primei iubiri o pot schimba intrucatva pe protagonista, insa ceea ce a facut autoarea in acest volum depaseste acele limite de intelegere. America din The Elite nu este aceeasi America din Alegerea! In timp ce in primul volum era interesanta, puternica, isteata si amuzanta, in aceasta carte este slaba, ezitanta, nedreapta, se comporta irational si tradeaza. Pentru ca, oricat de siropoasa romantica ar fi alergarea ei din bratele lui Maxon in cele ale lui Aspen si inapoi si oricat de obisnuit sau des intalnit ar fi triunghiul amoros in lecturile YA, de data aceasta, tot tradare ramane. America ii induce in eroare pe ambii pretendenti, le da sperante amandurora, ii face sa creada ca ii va alege pe ei in final. Si in ciuda faptului ca de multe ori pare sa se zbata exact din cauza acestei nehotarari, nu am avut nici o secunda impresia ca ar regreta si modul in care ii trateaza pe cei doi baieti.
Comportamentul lui Maxon ar putea fi condamnat in primul moment, dar daca te gandesti doar putin mai bine, iti dai seama de fapt ca este perfect de inteles. Maxon nu este un adolescent oarecare, ce isi cauta o iubita. Nu are timp indeajuns incat sa se opreasca din cautare pentru ca una dintre concurente e indecisa daca trebuia sau nu sa intre in competitie. Daca America se hotaraste sa abandoneze, Maxon trebuie sa o ia de la inceput, de data asta insa, sansele de a gasi o persoana potrivita fiind de cateva ori mai mici. In plus, el nu cauta o iubita doar, ci o viitoare regina. Iar asta inseamna cu siguranta mai mult decat un chip dragut. Inseamna o persoana capabila, demna, care sa il sprijine, sa il sfatuiasca, sa fie in stare sa conduca o natiune si sa inteleaga ce responsabilitate ii sta pe umeri. Iar in volumul acesta, America nu pare deloc a fi alegerea potrivita. Iar Maxon nici macar nu stie totul despre actiunile ei!
Cat despre Aspen… desi in primul volum nu mi-a placut deloc, in anumite momente din The Elite pare destul de dragut. Nu, nu se compara cu Maxon, mai ales ca reuseste inca sa dea gres de cateva ori, dar nici nu e un personaj in totalitate detestabil. Desi nu imi place ca o pune in pericol pe America, ii inteleg dorinta de a o recuceri si teama de a o pierde. Oricum, nici nu incape discutie, team Maxon scrie pe mine.
Povestea lui Marlee este probabil cea mai surprinzatoare si emotionanta parte a cartii. Desi banuiam din primul volum care este secretul lui Marlee, am fost uimita sa descopar in ce directie dramatica a luat-o drumul sau. Dintre celelalte concurente, doar Kriss are un portret mai complet. Avand in vedere ca acest volum se numeste The Elite si ca acum cursa a devenit mult mai stransa, m-as fi asteptat sa descoperim o imagine mai complexa a concurentelor, sa vedem ambitii mai mari, dorinta clara de a castiga, sa le cunoastem mai indeaproape pe rivalele Americii. Inca un lucru ce m-a dezamagit a fost faptul ca atacurile rebelilor sunt vagi, cu motivatii slab conturate (desi e bine ca cel putin aflam una dintre ele), iar per ansamblu, par foarte nerealiste datorita usurintei cu care acestia patrund in palat. Este totusi o resedinta regala, iar ei intra si ies aproape dupa bunul plac, garzile fiind in stare doar sa dea alarma cand deja intrusii sunt in interiorul palatului. Iar asta se intampla din nou si din nou, nu este o intamplare singulara. Atat momentele acestor atacuri cat si calatoria asa zis primejdioasa pe care o intreprind regele si fiul sau sunt plate, lipsite de suspans, tensiunea este inexistenta si nu ai aproape nici o secunda impresia ca protagonistii s-ar afla intr-un pericol real.
Nu cred ca am mai stat vreodata atat de mult timp holbandu-ma la pagina de pe GoodReads fara sa stiu cum sa notez o carte. Mi-a placut seria atat de mult incat parca ma simteam prost sa ii dau doar 2 stele acestui roman, insa pana la urma m-am gandit ca mai multe chiar nu merita. Din punctul meu de vedere, bineinteles. Am vazut si o multime de recenzii entuziaste si destule note de 5, asa ca parerile cititorilor par a fi foarte impartite. Este la fel de posibil deci sa va placa mult volumul sau dimpotriva, sa nu fiti deloc incantati de el. Depinde de fiecare.
Bile albe:
– Maxon 😀 Si poate cateva personaje secundare: Marlee, cameristele Americii si tatal ei.
Bile negre:
– Extrem de mult potential irosit. Per ansamblu, The Elite mi-a lasat impresia unei carti de umplutura, scrisa doar pentru a pastra viu interesul cititorilor intre doua volume in care se intampla cu adevarat ceva. Stiu ca multe romane de legatura sunt asa, insa acesta a fost mult sub asteptari.
Corporatistul – Raluca Marchis
