Tag: rezumat carti

Posted in R.L. Naquin

Pooka In My Pantry (seria A Monster Haven Story, volumul 2) – R.L. Naquin

Posted on by roxtao

Pooka In My Pantry (seria A Monster Haven Story, volumul 2) - R.L. NaquinPooka In My Pantry (seria A Monster Haven Story, volumul 2) – R.L. Naquin

Editura: Carina Press

Data publicare: 25 martie 2013

Numar pagini: 236

 

Sinopsis:

Zoey Donovan – empata, organizatoare de nunti si prima persoanala care apeleaza monstrii cu probleme – a fost de doua ori pe lista Mortii. In ambele ocazii, Riley, reaper-ul fermecator a refuzat sa respecte ordinul. Pentru incalcarea protocolului, Riley este acum intr-o perioada de proba. Pentru refuzul ei de a muri conform programului, dreptul lui Zoey de a trai este contestat. Ea va trebui sa faca fata unei provocari pe viata si pe moarte, insa nu stie cand sau unde va avea loc aceasta.

Sa ramana in viata ar fi putut sa nu fie atat de dificil daca Mafia Spiridusilor nu ar hoinari prin oras. Acum fiecare patron de afacere cu cea mai micuta conexiune cu comunitatea supranaturala este amenintat cu cel mai infiorator ghinion daca nu isi platesc taxa. Oglinzile se sparg, trupurile incep sa cada iar Zoey inca mai are clienti care isi asteapta mostrele de material.

Cu putin noroc, ar putea sa fie in stare sa ii salveze pe toti si inca sa ii mai ramana timp pentru o a doua incercare de a avea o prima intalnire cu reaper-ul ei favorit.

Parerea mea:

Daca anul trecut, pe cand citeam primul volum al acestei serii eram inca nesigura daca sa indraznesc sa o numesc astfel, dupa inca un volum, plus o scurta povestioara satelit, acum pot spune fara pic de indoiala ca seria A Monster Haven Story este una dintre cele mai bune povesti pe care le-am citit vreodata!

Cred ca de data aceasta, nu actiunea este neaparat cea care mi-a ridicat entuziasmul la cote maxime. Nu intelegeti gresit, nu spun ca actiunea nu este captivanta sau ca intriga este slaba. Dimpotriva. Insa sunt alte aspecte care au facut ca povestea creata de R.L. Naquin sa ma impresioneze atat de mult. In primul rand, citind volumul de fata, mi-am amintit ca ani de zile am fost convinsa ca exista un univers paralel in care exista absolut fiecare fiinta magica pe care ne-o imaginam si fiecare idee nastrusnica ce ne trece prin cap. Mi se parea imposibil ca toate creaturile ce se nasc in mintea noastra si toti prietenii imaginari pe care ni-i creem in copilarie sa ramana doar in imaginatia noastra. Nu, ei au cu siguranta o lume a lor, in care apar si raman imediat dupa ce noi ii creem.Trebuie sa fie asa, altfel universul ar fi extrem de trist, plictisitor si neinteresant.. Iar comunitatea de fiinte supranaturale descrisa de autoare in A Monster Haven Story mi-au readus in minte acea lume a creaturilor incredibile. Exista ceva atat de firesc in existenta lor, atat de natural si lipsit de exagerari incat din momentul in care incepi sa citesti povestea, iti recapeti o parte din sufletul de copil pe care il credeai pierdut.

Al doilea aspect care m-a fascinat este modul in care sunt construite personajele, emotiile, sentimentele ce se revarsa din interactiunile lor si modul in care se creeaza relatiile dintre ele. Cred ca nici atunci cand citeam cate o poveste de dragoste incarcata de romantism si profunzime, afectiunea, grija si tandretea nu curgeau din acea carte asa cum o fac din volumele seriei A Monster Haven Story. De nenumarate ori esti pur si simplu „infofolit” in emotii surprinzator de tandre si de reale.  Iar autoarea reuseste sa iti transmita toate aceste lucruri fara sa le mentioneze aproape niciodata direct. Nu are nevoie sa exprime clar fiecare emotie, ci isi captiveaza cititorii doar prin expunerea unor actiuni simple, a unor gesturi marunte sau a catorva replici aparent banale.

Volumul al doilea al seriei, Pooka In My Pantry, a fost desavarsit! Desi l-as fi devorat in doar cateva ore, l-am citit cat de incet am putut (probabil nu mai mult de 40-50 de pagini pe zi), tocmai ca sa prelungesc cat mai mult placerea lecturii. Si a fost de-a dreptul perfect! Recunosc, de-a lungul a cateva capitole am trecut prin niste emotii teribile, intrucat personajul meu preferat… pleaca! Are cateva probleme de rezolvat si dispare din scena, fara sa anunte exact cate zile/capitole va dura misiunea sa. Si daca tot am ajuns sa vorbesc despre Maurice, nu pot sa nu mentionez un lucru care m-a luat prin surprindere. Probabil fiecare cititor se indragosteste la un moment dat de cate un personaj. Bineinteles ca de-a lungul atator ani de cand citesc, am avut timp sa adun vreo 5 personaje masculine pe care le pot incadra instant in categoria „book crush”.  Nu doar ca au fost asa la momentul la care am citit cartea, dar au si ramas pana in prezent. Maurice nu m-a cucerit in sensul acesta. Dar am descoperit citind Pooka in My Pantry ca niciodata, nici macar atunci cand ma indragosteam de cate un protagonist, nu mi-am dorit mai tare ca acum ca un personaj sa se transpuna in realitate! Sau sa ma trezesc eu brusc in lumea imaginata in carte.

Insa nu numai Maurice este un personaj realizat in mod impecabil. Restul personajelor secundare au portrete la fel de bine construite, iar senzatia de ansamblu este ca ai da orice sa te trezesti tu in locul – sau alaturi de Zoey. Firul narativ este surprinzator, de cele mai multe ori nu ai idee cum va evolua povestea, iar banuielile iti sunt rapid demontate. Atunci cand crezi ca stii ce se va intampla mai departe, apare un nou personaj sau are loc o intamplare care iti rastoarna presupunerile. Misterul devine tot mai incalcit, iar rezolvarea pare sa fie din ce in ce mai complicata. Iar finalul este uimitor! Trecand putin intr-o nota steampunk prin secretele pe care le afla protagonista, incheierea ofera un suflu nou si surprinzator seriei si te lasa visand la urmatorul volum. Mi-a placut si faptul ca desi problemele au de data aceasta o gravitate mult mai mare si se ridica la un nivel mai inalt, situatia la nivel individual este una optimista. Zoey nu mai are o lupta personala de dus, ci este un element cheie intr-un razboi major. Insa are de data aceasta o plasa de siguranta bine ancorata: un grup de prieteni dragi si devotati care ii vor sta alaturi orice ar fi, o iubire ce poate sa infloreasca fara sa mai fie intrerupta de diferite evenimente macabre si o intreaga comunitate de fiinte supranaturale care o vor ajuta fara indoiala atunci cand va fi timpul.

Nu voi scrie aici „bile albe” si „bile negre”. Pentru ca intreaga lectura a fost atat de delicioasa si fascinanta incat ar trebui sa mentionez fiecare element utilizat in constructia povestii. In plus, de data aceasta chiar nu am gasit nici un aspect care sa ma nemultumeasca.

Ceea ce va mai spun in incheiere este ca astfel de carti sunt cele care transforma lectura dintr-o placere intr-o nevoie: romanele care te fac sa visezi asa cum nu ai mai facut-o de ani intregi, de cand erai copil si imposibilul nu avea nevoie decat de o scanteie minuscula pentru a deveni posibil; care iti schimba starea de spirit intr-o secunda; care sterg realitatea din jur si o inlocuiesc cu scenele magice din poveste si care te fac sa iti doresti cu tot sufletul ca intr-o zi, sa devii tu insuti un personaj de acolo; care devin aproape personale, pentru ca te influenteaza mai mult decat au facut-o zeci de carti de-a lungul anilor. Pot sa numar pe degete romanele care au reusit sa treaca acest prag si care imi vor ramane mereu lecturi de suflet. Iar seria A Monster Haven Story a intrat in aceasta categorie de povesti, asa ca este evident de ce v-o recomand cu atat de multa caldura.

***

English version:

If last year, when I was reading the first novel in this series I was still unsure if I should dare to name it like this, now – after a sequel and a short story, I can say without doubt that A Monster Haven Story series is one of the best stories I’ve ever read!

I think this time, it’s not the action that grew my enthusiasm to maximum limits. Don’t get me wrong, I’m not saying that the action is not fascinating or that the plot is weak. On the contrary! But there are other reasons why these books impressed me this much. First, it’s the fact that reading this sequel I remembered that for years I believed that there is a parallel universe populated by every magical being we imagine and every crazy idea we have. It seemed impossible that all those creatures born in our mind and all those imaginary friends we create when we are children could only live in our imagination. No, they surely have their own world where they appear and live since the first moment we create them. It has to be like this, otherwise the universe would be extremely sad, boring and uninteresting. And the community of supernatural beings described by the author in A Monster Haven Story reminded me of that world of incredible creatures. There’s something so natural in their existence, so casual and normal that when you start reading the story, you get back a part of the soul you had as a child and thought it was lost forever.

The second thing that fascinated me is the way the author builds the characters, their emotions, the feelings that grow from their interactions and the relations created between them. I think that not even when I was reading love stories full of romance and depth, the affection, care and tenderness weren’t flowing from those books the way they are flowing from the novels written by R.L. Naquin. During so many moments, you are completely „wrapped” in emotions that are surprisingly tender and real. And the author is able to offer you all these things without even mentioning them directly. She doesn’t need to express clearly every emotion, she only engages her readers with simple actions, tiny gestures or some common replies.

This sequel, Pooka in My Pantry was flawless! Even if I really, really wished to devour it in just a few hours, I actually read it as slow as I could (probably no more than 40 or 50 pages per day), only to prolong the happiness. And it really was a perfect story! I have to confess, during a few chapters, I was terrified. Because my favorite character… leaves! He has some problems to solve and he disappears, without mentioning exactly how many days/chapters he’ll be missing. And if we’re talking about Maurice, I have to mention something that surprised me. Probably every reader falls in love with a character by time to time. Of course, during so many years of reading, I had time to add about five characters that are clearly book crushes. Not only that they were at the time I was reading those books, but they remained like this over the years. Maurice is not a crush. Not in the same way. But as I was reading Pooka in My Pantry I discovered that never, not even when I was falling in love with a character I didn’t wish more than I wish now to move a character from a book into reality! Or to move myself in the world described in the book.

But Maurice is not the only perfect character. The secondary characters also have wonderful portraits and the final feeling is that you’d do anything just to switch places with – or at least to be near – Zoey. The plot is surprising and most of the time, you have no idea what’s going to happen next. Any assumptions you might have are quickly destroyed. Every time you think you know what’s the next move, a new character appears or a new event takes place and breaks your guess. The mystery keeps growing and the solving seems to be more and more complicated. And the ending is amazing! Stepping a little in a steampunk area through the secrets discovered by the heroine, the last chapters offer a new perspective over the series and make you daydream about the next sequel. I also loved the fact that although this time the problems are more complicated and everything is happening at a higher level, the situation for Zoey is somehow more optimistic. She doesn’t have just a personal fight, she is now a key element in a major war. And this time, she has a great safety net: a group of dear and loyal friends that will stay near her in any situation, a love that is now free to grow without any macabre events and a whole community of supernatural beings that will surely help her when the time will come.

I won’t write any “Pros” and “Cons”. Because the whole book was so delicious and fascinating that I should mention every single element that was used to build this story. Moreover, there really weren’t any aspects that could be considered a “Con”.

The last thing that I have to tell you is that this kind of books is the one that transform reading from a pleasure to real need: the books that make you dream the way you haven’t dreamed in years, since you were a child and the impossible only needed a spark in order to become possible; the books that are changing your feelings in a second; the books that delete the reality surrounding you, replacing it with the magical scenes from the story; the books that make you wish with all your heart to become one of the characters inside; the stories that become almost personal, intimate, because they influence you more than other books did during whole years. I can count on my fingers the novels that got in this category and will forever remain stuck in my heart. A Monster Haven Story is clearly one of these books, so it’s obvious why I recommend it.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Monster in My Closet (seria A Monster Haven Story, volumul 1) – R.L. Naquin

Ill-Conceived Magic (seria A Monster Haven Story, volum satelit) – R.L. Naquin
Posted in Gareth P. Jones

Mostenirea ucigasa – Gareth P. Jones

Posted on by roxtao

Mostenirea ucigasa - Gareth P. JonesDisponibil la: Litera

Colectia: Romane pentru copii si tineri

Traducerea: Aurelia Ulici

Numar pagini: 240

 

Sinopsis:

Lorelli si Ovid Thornthwaite nu sunt ca majoritatea copiilor de treisprezece ani. Sunt gemeni, orfani, traiesc intr-un conac urias si cam inspaimantator, nu merg la scoala si sunt mostenitorii unei averi imense. E atat de multa vreme de cand incearca sa se ucida unul pe altul, incat nici nu mai stiu a cui a fost prima tentativa de crima. Indiferent cine a lovit primul, incercarea de a gasi cele mai ingenioase si mai inteligente strategii le ocupa tot timpul. Pana cand, intr-o zi, se vad pusi in fata unei noi provocari, aceea de a descoperi misterul ce invaluie de atatia ani moartea parintilor lor. Vor putea oare cei doi sa lase deoparte vechea lor ura si sa supravietuiasca pentru a descoperi de unde vine adevaratul pericol?   

O poveste haioasa, cu albine ucigase, ursi furiosi, biciclete cu lantul desfacut si un secret inspaimantator, care le va schimba vietile celor doi copii pentru totdeauna.

Parerea mea:

De aproape doi ani, de cand a fost tradusa la noi cartea aceasta imi tot spun ca trebuie sa o citesc. Apoi uit de ea, imi amintesc din nou dupa o vreme si tot asa. Am ajuns in sfarsit sa o citesc si nu m-a dezamagit deloc! Da, este o carte pentru copii, insa se intampla uneori sa descopar cate o poveste de genul acesta careia pur si simplu nu ii pot rezista. Mi-a placut din prima clipa coperta, iar descrierea mi-a amintit putin de copiii din Familia Addams. Parcurgand romanul, am fost destul de uimita sa descopar un complot mult mai complicat decat ma asteptam.

Cei doi frati din romanul Mostenirea ucigasa aproape ca au uitat de unde a pornit razboiul lor si cum au ajuns sa incerce sa… CONTINUAREA AICI.

Posted in Cassandra Clare

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) – Cassandra Clare

Posted on by roxtao

Orasul de Sticla (seria Instrumente Mortale, volumul 3) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Amenintati de haosul unui razboi, vanatorii de umbre trebuie sa se hotarasca daca vor lupta alaturi de vampiri, varcolaci si celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau impotriva lor? Intre timp, Jace si Clary au si ei de luat o decizie dificila: sa dea sau nu curs iubirii care-i leaga, desi stiu prea bine ca este o iubire interzisa?

Pentru a-i salva viata mamei sale, Clary trebuie sa plece in Orasul de Sticla, locul de origine al vanatorilor de umbre – chiar daca asta inseamna sa incalce Legea si sa riste moartea. Mai grav este ca Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat in inchisoare de catre vanatorii de umbre, care isi au banuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary isi gaseste un aliat — in persoana misteriosului Sebastian, care nutreste o stranie atractie fata de ea. Valentine isi aduna in acest timp o armata de demoni, dar vor reusi oare locuitorii din Lumea de Jos si vanatorii de umbre sa uite de vrajba dintre ei si sa-si uneasca fortele pentru a o infrange?

Va putea Clary sa-si foloseasca puterile pentru a-i ajuta sa se salveze – indiferent de pretul pe care va trebui sa-l plateasca.

Parerea mea:

Probabil povestile din copilarie cu finaluri fericite si-au pus amprenta asupra mea pentru totdeauna, asa ca pur si simplu nu pot rezista unui happy-end desavarsit, chiar si dupa atata vreme. Stiu ca volumul 3 din Instrumente Mortale nu este ultima carte a seriei, insa intr-un fel, incheie un capitol al acestei povesti. Iar deznodamantul volumului Orasul de Sticla m-a lasat cu un zambet larg pe fata, tocmai datorita faptului ca, cel putin pentru moment, totul pare sa se aseze exact asa cum trebuie. Raman bineinteles cateva fire intrerupte, care probabil vor construi intrigile urmatoarelor volume, insa deocamdata pot fi ignorate pentru a te putea bucura pe deplin de modul in care evolueaza povestea.

Avem parte de aceasta data de o schimbare de cadru, actiunea petrecandu-se in Idris, de personaje noi, destul de… misterioase (ca sa nu spun suspecte) si de o actiune aproape la fel de alerta ca cea din volumul anterior. Mai mult, intrigile nu mai sunt centrate doar in jurul lui Clary, ci se impart in egala masura intre personajele importante: Simon are parte de o serie de aventuri mai putin placute, drumul lui Jace se indeparteaza de al celorlalti, iar Clary este pusa in situatia de a se descurca singura in unele momente cheie. Cum spuneam, exista o multime de personaje noi, unele aparent pozitive, iar altele care te lasa cu impresia ca ar fi negative. Pe parcursul celor mai multe capitole insa, nu ai nici o siguranta ca aparentele nu insala si ca rolurile acestor personaje nu este de fapt opus fata de cel pe care il banuiai initial. Pana si asupra unora dintre personajele mai vechi planeaza suspiciuni, asa ca tensiunea se acumuleaza de la o pagina la alta.

Clary reuseste sa incurce din nou lucrurile pentru o vreme, punandu-i in pericol pe toti cei dragi ei. Insa tinand cont de faptul ca exact actiunile ei impulsive duc pana la urma la deznodamantul fericit, parca nu mai raman intr-o lumina atat de neplacuta. Un aspect care mi-a atras atentia este acela ca unele personaje – fie ele apropiate sau… mai putin – nu ezita sa o taxeze pe protagonista pentru faptele ei gresite. Obisnuita fiind cu protagoniste care sunt de cele mai multe ori privite cu admiratie sau adoratie de catre cei din jur si care, oricate greseli ar face, nu sunt aproape niciodata admonestate pentru acestea, am fost cu adevarat surprinsa sa descopar ca in Instrumente Mortale, persoanele din jurul eroinei ii spun acesteia exact ceea ce gandesc despre ea, chiar daca adevarurile rostite sunt adesea neplacute sau chiar dureroase. Asta nu inseamna insa ca talentul sau calitatile Clarissei sunt negate sau ca cineva ar incerca sa le minimizeze.

Imi place capacitatea autoarei de a-ti intoarce pe dos uneori atitudinea fata de unele personaje. Ma refer aici in special la Valentine – antieroul perfect construit. Cine a parcurs primele doua volume, stie foarte clar ca atat planurile cat si motivatiile sale sunt pur si simplu malefice. Intr-adevar, Valentine este convins poate ca are dreptate si ca a pasit pe singura cale corecta, insa nu incape nici o indoiala ca tot ceea ce face este gresit. Asadar, esti perfect indreptatit sa il detesti iar ultimul lucru la care te-ai astepta ar fi sa simti vreodata vreun dram de simpatie fata de el. Ei bine, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai emotionante scene din cele trei carti de pana acum il are in atentie exact pe Valentine. Exista un moment atat de induiosator in aceasta carte incat ti se rupe inima pentru el si pentru cateva clipe, esti dispus sa uiti si sa ii ierti pana si cele mai odioase actiuni. In doar cateva randuri, autoarea reuseste sa te tulbure in totalitate si se asigura ca treci prin cel mai neasteptat amalgam de emotii amestecate.

Finalul este grandios. As spune ca putin prea aproape de perfectiune daca este sa gandesti obiectiv, insa absolut irezistibil si satisfacator daca ai aceeasi dependenta de finaluri fericite ca si mine. Da, din fundal parca tipa o voce mica ce iti spune ca pana si pentru o poveste asa ceva pare aproape imposibil, dar e de ajuns sa mai citesti o singura data cateva paragrafe din final pentru a o aduce la tacere spunandu-ti ca cel putin in carti imposibilul nu doar ca are voie, ci ca trebuie cu adevarat sa devina posibil! Din descrierea urmatorului volum, e destul de evident ca lucrurile nu vor ramane prea multa vreme perfecte, asa ca e in regula sa te bucuri absurd de mult de aceste cateva momente ideale.

Bile albe:

– Intriga surprinzatoare si modul istet in care sunt legate toate firele intre ele. Abia dupa jumatatea cartii am inceput sa banuiesc o parte a misterului, insa jumatate din acesta a ramas in ceata pana la final, cand autoarea imbina in sfarsit toate piesele acestui puzzle.

Bile negre:

– Serios ca nu imi trece nimic prin minte! 🙂 Da, poate pe alocuri unele personaje par enervante sau naive, poate ca atitudinea unora dintre ele este exasperanta sau lipsita de logica in cateva scene, insa privind povestea in ansamblu, chiar imi e greu sa remarc vreun aspect care sa trebuiasca sa fie mentionat aici.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare
Posted in Cassandra Clare

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) – Cassandra Clare

Posted on by roxtao

Orasul de Cenusa (seria Instrumente Mortale, volumul 2) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Universala

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 416

 

Sinopsis:

Clary Fray nu-si doreste decat ca viata ei sa revina la normal.

Dar ce inseamna normal cand esti vanator de umbre, spintecator de demoni, mama ta se afla intr-o coma indusa prin magie si poti vedea deodata varcolaci, vampiri si spirite ale naturii? Lui Clary i-ar placea sa petreaca mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vanatorii de umbre nu-i dau pace, mai ales frumosul si enervantul sau frate recent regasit, Jace. Iar singura ei sansa de a-si ajuta mama este sa-l urmareasca pe salbaticul vanator de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranta malefic, sa fie acesta chiar tatal ei?

Cand si cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, inspaimantatoarea Inchizitoare il suspecteaza pe Jace.

Dar este oare Jace gata sa-si tradeze prietenii si sa-si incalce principiile pentru a-si ajuta tatal?

Parerea mea:

Se pare ca este in cazul seriilor scrise de Cassandra Clare, devine deja o obisnuita ca fiecare volum sa imi placa tot mai mult ca cel dinainte. Da, prima carte din Instrumente Mortale chiar mi-a placut, insa volumul al doilea mi-a lasat gandurile atat de invalmasite, de parca mi-ar fi trecut un uragan prin minte. Romanul este incarcat de adrenalina si suspans de la prima si pana la ultima pagina, insa nici o secunda nu ai senzatia ca e prea mult. Dimpotriva, cu cat lucrurile se intetesc, cu atat mai curios esti sa descoperi ce s-ar mai putea intampla si in ce mod va continua povestea.

Au existat si cateva aspecte care nu m-au incantat prea mult, insa trebuie sa recunosc ca majoritatea par aproape nesemnificative in vartejul de evenimente care au loc in acest volum. Clary devine (sau ramane?) genul de eroina care se arunca singura in gura lupului, transformand unele intamplari nefericite in adevarate dezastre. Ceea ce o deosebeste totusi de alte protagoniste construite pe acelasi tipar este faptul ca in cazul ei, nu este singura vinovata. Este evident ca nu ea a cerut sa i se schimbe viata la 180 de grade, iar lucrurile care i se intampla nu sunt deloc ceea ce isi doreste. Insa tinand cont ca nimeni nu poate schimba ceea ce se intampla deja, ea nu ar mai trebui sa fie tinuta la distanta de lumea vanatorilor de umbre. Inteleg ca poate Conclavul nu are ca prioritate antrenarea ei, insa cel putin nefilimii din anturajul ei ar putea sa isi dea silinta sa o pregateasca cat de putin. Sa o invete sa lupte, sa ii mareasca gama de cunostinte cu privire la demoni si la obstacolele ce ar putea aparea, etc. Progresul pe care il face Clary i se datoreaza daca nu exclusiv, cel putin in mare masura ei insasi, iar interesul celorlalti pentru abilitatile ei apare aproape prea tarziu.

Un alt lucru pe care ma bucuram ca nu l-am intalnit in primul volum isi face aparitia din pacate in cartea aceasta. Ma refer la triunghiul amoros care pare fortat, stupid si inutil. Este evident pana si pentru cei ce il formeaza ca este lipsit de sens, insa este pastrat totusi pana la final, cand este in sfarsit anulat exact de catre personajul din partea caruia te-ai astepta cel mai putin.

Imi plac indiciile foarte subtile pe care le arunca autoarea din cand in cand. Chiar daca banuielile care iti incoltesc in minte nu sunt nici confirmate, dar nici infirmate inca, ele ofera perspectiva unor scenarii tot mai interesante. Faptul ca raman la stadiul de indicii vagi si nici unul dintre personaje nu pare sa reactioneze la ele si sa le dea atentia cuvenita nu poate decat sa iti sporeasca si mai mult curiozitatea. Pe de-o parte am fost intr-o oarecare masura uimita si chiar putin dezamagita de faptul ca astfel de scantei pot fi ignorate, dar recunosc ca exact abordarea aceasta iti pastreaza interesul viu.

Personajele secundare devin si ele mai interesante, imaginea lor fiind mai complexa decat in romanul anterior. Atitudinea lor este realista si destul de usor de inteles chiar si in momentele in care poate nu esti de acord cu ea. Magnus Bane ramane probabil unul dintre personajele mele preferate (asa a fost si in seria Dispozitive Infernale). Mi se pare ca poseda exact doza aceea perfecta de aroganta oferita de constiinta propriei capacitati combinata cu o generozitate frapanta, intelepciune si sacrificiu de sine, iar faptul ca isi pune mereu in pericol propria siguranta pentru cei din jur, chiar stiind la ce riscuri se expune nu poate decat sa il ridice si mai mult in ochii cititorului. Alec si Isabelle incep sa fie prezentati tot mai detaliat, portretele lor fiind intregite de aceasta data. Mi-a placut si de mama lor, in ciuda anumitor reactii ce pot fi blamate. Din punctul meu de vedere, reactiile ei mixte pot fi intelese. In cazul in care nu reusesti sa fii de acord sau sa ii accepti sentimentele de-a lungul povestii, la final primesti si explicatia lor directa. La fel si in cazul Inchizitoarei – este detestabila pe parcursul multor capitole, insa ramane umana si veridica si greselile ei (iar mai tarziu recunoasterea acestora) ii asigura un portret foarte realist. In plus, atitudinea ei – ca reprezentant al Conclavului – este din anumite puncte de vedere de asteptat. Nu surprinde asadar, insa nici nu dezamageste, ci ofera cititorului exact sentimentul de revolta scontat.

Am fost incantata de faptul ca in ciuda unei actiuni tot mai alerte, autoarea reuseste sa puna accentul in egala masura si pe detaliile mai fine, pe construirea unor personaje realiste, a unor relatii credibile si a unor motivatii puternice.

Bile albe:

– Ritmul accelerat al actiunii, tensiunea crescanda si suspansul care insoteste povestea de la primele pagini pana la final, combinate cu o atentie surprinzatoare pentru detalii.

Bile negre:

– Triunghiul amoros – inutil si enervant.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare
Posted in Cassandra Clare

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) – Cassandra Clare

Posted on by roxtao

Orasul Oaselor (seria Instrumente Mortale, volumul 1) - Cassandra ClareDisponibil la: Libris

Colectia: Literatura Fantasy

Traducerea: Cristina Jinga

Numar pagini: 480

 

Sinopsis:

Clary Fray, o fata de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalti oameni nu-l au. Ea vede vampiri, varcolaci, zane, demoni si alte creaturi care populeaza Lumea din Umbra.

In Orasul Oaselor, cartea intai din seria Instrumente mortale, mama lui Clary, Jocelyn, dispare si ea insasi e atacata de un demon – un ravener inspaimantator. Astfel, tanara ajunge sa-i cunoasca pe vanatorii de umbre, razboinici a caror misiune este sa-i apere pe oameni de demoni si sa-i controleze pe vampiri si varcolaci. De asemenea, Clary il intalneste pe Jace, un tanar fermecator, si, impreuna cu el, incearca sa dezlege nenumaratele taine ale Lumii din Umbra. Cine a rapit-o pe Jocelyn? Unde se afla Pocalul Mortal si ce puteri are acesta? Cine l-a transformat pe Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, in sobolan si cum poate fi desfacuta vraja? Cum a reusit Clary sa dobandeasca dintr-odata Vederea? De ce sunt demonii interesati de o mundana oarecare? Nu in ultimul rand, Clary incearca sa-si inteleaga propriile sentimente – in ce relatie se afla ea de fapt cu Jace si Simon?

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate varstele cu, o actiune plina de suspans, ritm alert, imaginatie si originalitate!

Parerea mea:

Inainte de a deveni celebra datorita seriei Instrumente Mortale, Cassandra Clare si-a inceput cariera de scriitoare printr-un fanfic inspirat de seria Harry Potter, ce il avea in centrul atentiei pe Draco Malfoy. Fanfic-ul ei a atras atentia unui editor iar de acolo a inceput drumul autoarei catre celebritate. Lucrarea ei ce il avea in atentie pe Draco a fost baza seriei despre nefilimi. Nu am citit fanfic-ul, insa am auzit ca ar fi extrem de similar cu ceea ce a devenit apoi Instrumente Mortale – aspect blamat de catre unii cititori care sustin ca metoda scriitoarei este un fel de auto-plagiat. Indiferent daca acei cititori au sau nu dreptate, mie mi se pare ca succesul Cassandrei Clare nu este nemeritat. Nu voi compara seria ei cu cea a autoarei J. K. Rowling, pentru ca din punctul meu de vedere, romanele Harry Potter mai au mult pana sa fie egalate. Evident ca nu am cum sa stiu daca Instrumente Mortale seamana cu adevarat prea mult cu fanfic-ul initial, insa referitor la asemanarea cu prima sursa de inspiratie, si anume seria Harry Potter, eu am remarcat una singura. Care a fost totodata si unul dintre aspectele care mi-au placut cel mai mult. Pe cand citeam Harry Potter, am fost fermecata de povestea generatiei anterioare, adica a parintilor lui Harry si a prietenilor acestora. In cazul primului volum din Instrumente Mortale, tot intrigile din trecut mi-au captat interesul cel mai mult. Nu ca povestea din prezent nu ar fi indeajuns de interesanta, insa cea din trecut are parca mai mult farmec datorita misterului ce pluteste in jurul ei. Bineinteles ca de aici se dezvolta mai multe fire similare: portretul personajului negativ si modul de actiune al acestuia, anturajul pe care si-l creeaza si in special cateva personaje din acesta, etc. Insa pana la urma, toate aceste elemente pornesc din aceeasi tulpina. Nu ca ar avea neaparat o importanta majora: conteaza mai mult modul in care a reusit Clare sa isi construiasca povestea.

Trebuie sa mentionez ca inainte de a ma apuca de cartile Cassandrei Clare, eram nelamurita in privinta ordinii in care ar trebui sa le incep. Instrumente Mortale a fost scrisa prima, insa povestea din Dispozitive Infernale are loc cu cateva sute de ani inainte. Daca inca nu ati inceput nici una dintre seriile acestea si nu stiti pe care sa o cititi mai intai, va ofer acelasi sfat pe care l-am primit si eu: incepeti cu Dispozitivele si abia apoi treceti si la Instrumente. Nu doar din cauza pozitionarii cronologice, ci mai ales pentru ca in DI cele mai multe informatii sunt mult mai detaliate decat in IM. Notiunile de „parabatai”, „runa”, „stela”, motivatiile nefilimilor, rolul Institutului sau al Conclavului, relatiile dintre vanatorii de umbre si mai ales cea speciala, dintre doi parabatai, secretele existentei unor fiinte supranaturale, scopul Acordurilor, totul este mult mai bine explicat in DI!

Despre Orasul Oaselor va pot spune ca este intr-adevar o lectura captivanta, ce isi merita laudele primite pana acum. Desi contine si cateva clisee pe alocuri, per ansamblu este mai bine contruita si mai interesanta decat multe alte lecturi fantasy pentru adolescenti publicate in ultima vreme, de cand acest gen a devenit atat de popular. Da, avem adolescenta banala si neinteleasa pe care o intalnim exasperant de des – dar am apreciat interventia unui personaj care o readuce cu picioarele pe pamant explicandu-i verde in fata ca acel sentiment conform caruia ea e atat de speciala este comun tuturor adolescentilor! – avem si o dragoste aproape instanta, un fel de triunghi amoros (din fericire nu la fel de enervant ca in alte carti), cateva intrigi pe care le poti dezlega chiar dinainte de a fi complet constuite. Insa toate acestea sunt compensate din plin de elemente demne de apreciere – cateva personaje memorabile, unele surprize cu adevarat reusite, niste secrete care te iau prin surprindere cand te gandeai mai putin, rasturnari de situatii neasteptate si un stil care te acapareaza. Asadar, din punctul meu de vedere, balanta se inclina fara indoiala spre talerul cu plusuri.

Ce nu m-a incantat foarte mult este exact lipsa unor explicatii mai detaliate ale unor notiuni. Poate ca daca nu le-as fi stiut din seria Dispozitive Infernale, as fi luat lipsa lor ca atare. Avand insa in minte acele descrieri atat de frumoase si complexe, mi s-a parut ca in Orasul Oaselor multi termeni au fost tratati superficial. Legatura dintre parabatai de exemplu: desi ni se spune de vreo doua ori ce inseamna, nu pare absolut deloc spectaculoasa in contextul de acum. Relatia dintre Jace si Alec nu pare sa aiba nimic special, iar cei doi par doar amici, nici vorba de ceva mai apropiat. In ciuda… perspectivei lui Alec. Iar acesta, Alec, ramane un personaj creionat destul de vag, cele cateva momente in care autoarea ii detaliaza portretul nefiind de ajuns pentru ca imaginea personajului sa fie una completa. Acesta este doar un exemplu, intrucat au existat multe alte aspecte tratate in acelasi mod. De aceea va si recomand sa cititi mai intai volumele din Dispozitive Infernale, pentru a avea o viziune de ansamblu desavarsita.

Mi-a placut insa modul in care autoarea a construit protagonistii: Clary are adesea o atitudine impulsiva si gesturi enervante, insa daca ii analizezi putin comportamentul realizezi ca este de fapt usor de inteles. Ca trecerea de la o lume in totalitate normala la una incarcata de magie, paranormal si imposibil nu poate fi chiar atat de usoara. Si in ciuda faptului ca protagonista pare sa accepte destul de repede aceste schimbari, exact gesturile absurde pe care le face indica in realitate modul in care este afectata de tot ce i se intampla. Jace pe de alta parte, are parte de o schimbare dramatica de comportament spre finalul romanului. Aparent de neinteles, modul in care se lasa atras in plasa inamicului poate parea absurd si nerealist la prima vedere. Insa in ciuda faptului ca pana atunci fusese extrem de sigur pe sine iar transformarea sa  poate fi greu de acceptat de catre cititorii obisnuiti sa il vada intr-o alta lumina, Jace ramane un adolescent singur, ce si-a pierdut familia si a uitat cum sa fie fericit. Caderea sa este de inteles, modul in care se lasa parca voit hipnotizat de niste minciuni evidente este o reactie normala, chiar daca o analiza cat de superficiala ar da la iveala adevaruri incomplete. Mi se pare ca autoarea a exploatat foarte atent personalitatile personajelor si exact prin aceste slabiciuni le-a facut sa para mai reale si mai veridice.

Finalul l-am banuit doar pe jumatate, asa ca o parte dintre dezvaluirile socante de care avem parte in ultimele capitole m-au surprins cu adevarat. Am inca o serie de indoieli cu privire la ceea ce am aflat. Daca acestea se vor dovedi a fi nefondate, iar povestea aflata va fi intr-adevar reala, nu am nici cea mai vaga idee asupra modului in care autoarea va descurca itele pe care le-a tesut in acest volum.

Bile albe:

– O intriga destul de complexa, povesti din generatii diferite care se impletesc formand un scenariu captivant si mai detaliat decat cele din alte serii Young Adult.

Bile negre:

– Cateva personaje cheie insuficient descrise si unele notiuni care nu au fost detaliate indeajuns.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Clockwork Princess (seria Dispozitive infernale, volumul 3) – Cassandra Clare

Printul mecanic (seria Dispozitive infernale, volumul 2) – Cassandra Clare