Posted in Jennifer E. Smith

Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere – Jennifer E. Smith

Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere - Jennifer E. SmithDisponibil la: Editura Epica

Traducerea: Adrian Deliu

Colectia: Young Adult/+14 ani – Contemporary Fiction

Numar pagini: 256

 

Sinopsis:

Cine si-ar fi inchipuit ca patru minute ar putea schimba totul?

Pentru tanara de saptesprezece ani, Hadley Sullivan, aceasta zi pare sa fie una dintre cele mai rele de pana acum… Tocmai a pierdut avionul, este blocata in aeroportul JFK din New York si e pe cale sa intarzie la nunta propriului ei tata, care se casatoreste, pentru a doua oara, la Londra, cu o femeie pe care n-a vazut-o in viata ei. Apoi, asteptand sa se imbarce in urmatorul avion, il intalneste pe Oliver. E britanic. Si e foarte dragut. Si o va insoti in noul ei zbor. Calatoria de-o noapte trece cat ai clipi, iar Hadley si Oliver se pierd unul de altul in aglomeratia din aeroport, la sosire.

Ii va aduce oare soarta din nou impreuna?

Desfasurata pe parcursul a douazeci si patru de ore, povestea lui Hadley si a lui Oliver ne vorbeste despre relatiile de familie, despre a doua sansa si despre dragostea la prima vedere.

Parerea mea:

Desi promovata ca o poveste de dragoste, „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” este in egala masura o poveste despre familie, despre acceptare, intelegere si maturizare. Protagonista pe care o descoperim in introducerea romanului se transforma treptat, pana cand, la finalul povestii, descoperim o eroina mai inteleapta, mai matura, cu o perspectiva diferita asupra celor din jurul ei si a propriului sistem de valori.

Pe langa aspectele evidente si dragute legate de dragostea la prima vedere, romanul trateaza si o tema mai serioasa, respectiv modul in care un copil sau adolescent este afectat de schimbarile din familie. Parintii lui Hadley au divortat in urma cu cativa ani si in timp ce fiecare dintre ei pare sa se fi regasit pe sine si sa isi fi construit o viata noua, protagonista se simte inca pierduta, blocata in starea aceea de incertitudine si confuzie, fara sa reuseasca sa accepte si sa inteleaga separarea. Ceea ce mi se pare interesant este ca in ciuda faptului ca volumul este axat pe acest subiect, autoarea reuseste sa ajunga si la cititorii care nu se regasesc neaparat in acest scenariu. Mesajele din roman alina o gama mult mai larga de nemultumiri sau dezamagiri, si pot reusi sa te faca sa privesti intr-o lumina diferita lucrurile de care te plangi si pe care le consideri motive de nefericire. Daca ar fi sa rezumi intr-o singura idee morala cartii, aceea ar fi ca lucrurile nu stau aproape niciodata atat de rau cum par la prima vedere. Mereu exista de fapt lucruri mai rele, iar nefericirea ta poate parea superficiala in comparatie cu a altora. Jennifer E. Smith iti aminteste sa apreciezi ceea ce ai, pentru ca oricand s-ar putea sa pierzi acel ceva atat de pretios. Nu este neaparat un mesaj pe care sa nu il mai fi auzit vreodata, insa imbracat intr-o poveste atat de frumoasa si induiosatoare, nu poate decat sa te determine sa reflectezi inca o data la modul in care iti privesti viata.

Mi-a placut mult cum este creionata relatia dintre protagonista si parintii sai: confuzia adolescentei, revolta ei impotriva deciziei pe care cei dragi au luat-o, durerea, dorinta de a uita si de a-si aminti, de a uri si de a iubi, de a rani si de a consola, toate in acelasi timp, actiunile contrastante, mereu aflate la o limita sau alta. Pe de alta parte, nestiinta parintilor de a aborda modificarile care intervin acum in rolurile lor de indrumatori ai fiicei lor, incertitudinea, neputinta de a-i explica lui Hadley situatia fara a o rani, dorinta de a merge inainte dar fara a o lasa pe aceasta in urma, incercarile timide de a pastra unele lucruri neschimbate, temerile si toate acele lucruri fragile ce raman mereu nespuse.

Trecand acum la povestea de dragoste, trebuie sa spun ca si aici autoarea m-a surprins in mod placut. A reusit sa surprinda treptat toate emotiile prin care treci in momentul in care incepi sa te indragostesti, iar apoi gesturile aparent lipsite de logica pe care le poti face, oricat de calm sau calculat ai fi in mod normal. Nimic nu pare exagerat, replicile personajelor sunt naturale si nici macar actiunile nebunesti ale protagonistilor nu par fortate. Oricine se indragosteste are acea doza de nebunie la inceput, iar astfel de gesturi curajoase si impulsive tin doar de doza de indrazneala a fiecaruia.

Stilul autoarei are ceva melodic, ceva linistitor, frumos, melancolic si uneori dulce, care te prinde de la primele pagini si care te face adesea sa zambesti. Ajungi la final aproape fara sa iti dai seama si ramai cu o stare de bine si de optimism mult timp dupa ce ai incheiat cartea. Nu pot sa spun ca „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” este neaparat genul de carte marcanta, care socheaza, care te tine cu sufletul la gura la fiecare pagina. Probabil literatura pentru tineri din ultimii ani a lasat impresia ca doar cartile antrenante, in care suspansul iti taie respiratia merita citite sau sunt mai valoroase. Insa o carte buna nu inseamna neaparat asta. O carte buna poate fi exact asa ca „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere”: o lectura ce nu are cum sa nu iti placa, relaxanta, emotionanta, cu un mesaj frumos, pe alocuri surprinzator de induiosatoare si care iti va insenina cu siguranta ziua.

Bile albe:

– Analizand fiecare aspect al cartii, constat ca aproape toate mi-au placut. Insa ceea ce m-a incantat cel mai mult este faptul ca povestea iti aminteste ca nimic nu se intampla fara un scop. Orice lucru are un sens si pana si cele mai ghinioniste momente se intampla probabil doar pentru a face loc unor lucruri mai bune sa se intample in viata ta. Asa ca de fiecare data cand treci printr-o perioada mai dificila, ar trebui sa iti amintesti ca daca acele momente tulburi nu ar avea loc, o serie de evenimente mai fericite din viitor nu ar mai avea ocazia sa se petreaca.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

E usor sa te iubesc – Tammara Webber

Zece lucruri pe care le-am facut (si probabil n-ar fi trebuit) – Sarah Mlynowski

Posted in Larry Rodness

Perverse – Larry Rodness

Perverse - Larry RodnessPerverse

Larry Rodness

Data aparitie: 31 decembrie 2012

Numar pagini: 354

 

Sinopsis:

Emylene Stipe, in varsta de 19 ani face parte din a doua generatie Goth si ca fiecare adolescenta, incearca sa isi gaseasca locul in lume. Intr-o noapte da peste o pictura veche intr-un magazin de antichitati si se nu poate rezista sa nu o cumpere. Atunci cand o aduce acasa, imaginea unei tinere femei apare in schita, iar apoi aceasta se materializeaza in mod magic in apartamentul eroinei. Emylene o numeste Poinsettia iar cele doua devin in scurt timp prietene. Insa Poinsettia are o motivatie pentru intruziunea brusca si stranie in viata gazdei sale, motivatie care o determina pe Emylene sa isi puna sub semnul intrebarii intregul sistem de valori si toate lucrurile pe care le-a crezut pana atunci.

Parerea mea:

Perverse a fost o lectura cu adevarat surprinzatoare. Nici o grija, nu e nimic pervers in cartea aceasta 🙂 Recunosc, nu ma asteptam la prea multe atunci cand am inceput romanul. Sinopsisul parca nu imi inspira mare lucru, iar titlul mi se parea ca se vrea a fi parca prea socant. Impresiile nu mi s-au schimbat semnificativ atunci cand am inceput cartea si de-a lungul catorva capitole, Perverse mi se parea o lectura ok, dar care nu ma impresiona in mod deosebit. Actiunea incepe destul de lent si chiar privind acum in urma, am in continuare senzatia ca cel putin cateva capitole de la inceput nu si-au avut rostul. Usor, usor, insa, am inceput sa descopar ca lucrurile se indreptau intr-o directie neasteptata, ca ceea ce se intampla in roman nu se mai potrivea cu ceea ce credeam eu ca se va intampla. Iar din acel moment, intreaga poveste capata un ritm diferit, devine tot mai surprinzatoare, mai antrenanta, iar interesul si curiozitatea cititorului cresc rapid. Rasturnarile de situatie se succed una dupa alta, tensiunea creste, personajele devin alunecoase, intentiile lor neclare, iar autorul reuseste sa te ia prin surprindere de nenumarate ori.

Avem in prim plan o protagonista aflata la limita dintre adolescenta si viata de adult, care se straduieste inca sa se descopere pe ea insasi. Ceea ce e intr-o oarecare masura chiar mai dificil decat pare la prima vedere, tocmai pentru ca parintii sai sunt genul de oameni extravaganti, care au incercat cam tot ce se putea incerca de-a lungul vietii. In plus, conflicte majore nu exista intre ei si fiica lor, asa ca revoltele adolescentine si crizele de identitate ale eroinei isi pierd parca din importanta, iar Emylene nu pare sa isi gaseasca drumul, oricat ar incerca. Suntem martori ai unor intamplari mai importante din viata sa, o prietenie pierduta, cateva incercari de a lua viata in piept de una singura, o relatie fara prea mari sorti de izbanda si aparent destul de lipsita de importanta. Nimic special pana aici. Insa un gest banal schimba totul. Achizitia unui cadou se dovedeste a fi in scurt timp factorul declansator al unui intreg set de evenimente iesite din comun. Apare un personaj nou, invaluit in mister, iar imaginea acestuia oscileaza intre una pozitiva si una negativa. In prima faza, o serie de suspiciuni planeaza asupra noii prietene a Emylenei, insa aceasta incepe apoi sa iti castige increderea. Totul se precipita inca o data, iar intreaga poveste de pana atunci pare sa aiba parte de un final brusc, total neasteptat.

Urmatoarele capitole aduc in prim plan un protagonist nou, o lume noua, iar pana la reintalnirea cu Emylene cititorul ramane in ceata, neavand nici o idee despre ce va urma. In continuare, povestea capata nuante dark fantasy, impletite cu unele horror si mystery. Se contureaza un scenariu tot mai complex, extrem de original, suntem martori ai unor povesti din trecut care se continua pana in prezent, tabloul devine tot mai atragator si mai captivant. Iar in final, ultimele piese ale puzzle-ului ofera o perspectiva cu adevarat surprinzatoare, intreaga carte fiindu-ti dezvaluita intr-o lumina noua si aproape fiecare fir de la inceput fiind acum reintregit si fiecare mister dezvaluit intr-un mod pe care nu il banuiai. Povestea este construita intr-un mod surprinzator, te tine curios de-a lungul intregii carti si nu urmeaza aproape nici unul dintre tiparele clasice.

Nu vad neaparat rostul anumitor aspecte pe care se pare ca s-a pus accentul. Apartenenta Emylenei si a parintilor sai la o cultura Goth nu este de fapt atat de importanta pe cat lasa impresia initial. Cartea ar fi fost la fel de interesanta si daca personajele ar fi fost unele obisnuite, asa ca sunt inca nelamurita in privinta scopului autorului. Nu stiu daca mentiunile despre cultura Goth sunt menite sa atraga atentia cititorului si sa diferentieze cartea intr-un ocean de carti fantasy sau YA sau daca autorul a vrut sa scrie o carte despre persoanele care adopta aceasta moda si a realizat ca de fapt nu sunt prea multe de spus despre asta, transformand apoi cartea intr-una cu subiect diferit. In orice caz, per ansamblu, rezultatul este unul foarte bun, asa ca daca aveti ocazia sa cititi cartea, nu ezitati sa o faceti.

Desi personajele nu sunt neaparat extrem de usor de citit, mai ales cele secundare, mi-a placut accentul pus pe rolurile pe care le jucam adesea fara sa ne mai dam seama de mastile pe care le purtam, de modul in care ne schimbam doar ca sa multumim o societate mereu nemultumita, ajungand sa ne ratacim pe noi insine. Mi-a placut curajul unora dintre personajele secundare de a se reinventa atunci cand au ajuns la limita si mai apoi, de a se reintoarce la drumul initial cand se dovedeste ca noua abordare e una gresita. De asemenea, am fost incantata sa descopar ca autorul nu ofera un happy end clasic, in care absolut totul se rezolva ca prin minune. Intr-adevar, principalul dezastru este evitat – pe moment cel putin, insa problemele cotiniene raman, relatiile personajelor nu se schimba, iar personalitatile lor nu sufera transformari lipsite de realism. Autorul ofera doar sugestia faptului ca lucrurile par sa inceapa sa se miste incet in directia care trebuie, iar asta este de ajuns.

Epilogul e similar cu scenele fulgeratoare din ultimele secunde ale unora dintre filmelor de groaza, surprinzand cititorul tocmai atunci cand acesta respira usurat ca totul s-a rezolvat.

Multumesc autorului, Larry Rodness, pentru ca mi-a oferit romanul in schimbul unei recenzii sincere.

Bile albe:

– In ciuda inceputului foarte lent si aproape anost,intoarcerea la 180 de grade, intriga deodata antrenanta, tensiunea crescanda si abordarea atat de interesanta a unor mituri clasice ofera o lectura captivanta, care surprinde in mod placut.

Bile negre:

– Desi la final cateva fire aparent nesemnificative se dovedesc a fi de fapt aspecte extrem de importante, raman totusi cateva capitole carora nu le vad rostul. Mai mult, este vorba exact de pagini de la inceput, care ar putea descuraja un cititor mai putin rabdator sa continue lectura, inducandu-i senzatia ca nu va avea parte de o lectura indeajuns de interesanta.

***

English version:

Perverse was a really surprising read. Don’t worry, there’s nothing perverse in this book 🙂 I admit, I wasn’t expecting very much when I started it. The synopsis didn’t make me really, really curious and I was thinking the title was meant to be too shocking. My thoughts didn’t changed much when I started the book and even through the first few chapters. Perverse seemed to be a nice read, but it wasn’t impressing me that much. The action starts a bit too slow and even now, thinking about the beginning, I still have the sensation that at least some of the initial chapters weren’t necessary. But slowly, I started discovering that the things were moving in an unexpected direction, that what was happening in the story wasn’t matching with what I thought would happen. And from that moment, the whole story gets a different rhythm, it becomes more surprising, more compelling and the reader’s interest and curiosity keep growing. The action twists at every few pages, the tension is growing, the characters become slippery, their intents blurry and the author manages to surprise you frequently.

 We meet a heroine at the border between teen age and adulthood, who’s still struggling to find herself. And this is even harder considering that her parents are that kind of extravagant people, who already tried almost everything you could try in a lifetime. Moreover, there are no major conflicts between them and their daughter, so the teen age revolt and the identity crises somehow lose their importance and Emylene seems to be still far from her path, no matter how hard she’d try to find it. We witness some of the most important moments of her life, a lost friendship, some attempts to do something important with her life, a relationship that’s apparently unimportant and that seems to go nowhere. Nothing really special until now. But an ordinary thing changes everything. The acquisition of a present proves to be the trigger to a whole new set of unexpected and unusual events. We meet a new and mysterious character, whose portrait oscillates between a positive and a negative image. At the beginning, there are some suspicions around Emylene’s new friend, but later, you begin to trust her. And just when this happens, everything precipitates once again and the whole story narrated until than seems to have an abrupt and unexpected ending.

The following chapters bring to the forefront a new protagonist, a new world and until the reunion with Emylene, the readers have no idea what’s coming. Further, the story develops some dark fantasy shades, laced with some horror and mystery accents. The author outlines a scenario more complex, highly original. We are witnesses of some stories from the past that continue to this day, the whole picture becomes more appealing and exciting. And finally, the last piece of the puzzle provides a really surprising perspective over the entire book, which is revealed in a new light and almost every thread from the beginning is now completed and every mystery is revealed in an unexpected way. The story is built in a surprisingly manner and keeps you curious throughout the whole book, as the author is not following almost none of the classical patterns.

I don’t necessarily see the point of some of the accentuated issues. The membership of Emylene and her parents to the Goth culture is actually not so important as it might seem in the beginning. The book would have been just as interesting even if they were some ordinary characters, so I’m still confused about the author’s purpose. I don’t know if the mentions about the Goth culture are meant to attract the reader’s attention and differentiate the book in an ocean of fantasy books or if the author wanted to write a book about people who adopt this culture and he realized that there’s not too much to say about it, so then he turned the novel into a story with a different, more complex topic. However, the overall result is endearing, so if you have the opportunity to read the book, do not hesitate to do so.

Although the characters are not very easy to read, especially the secondary ones, I liked the way the author uses them in order to make you see the roles we often play without realizing, the masks we wear, the way we just change for a society that’s always unhappy, losing ourselves because of this. I liked Emylene’s parents’ courage to reinvent themselves when they have reached their limits and then, returning to the initial ways when the new approach seems to be wrong. Also, I was thrilled to discover that the author doesn’t offer a classic happy ending, where everything is magically solved. Indeed, the major disaster is avoided – for now at least, but some ordinary problems remain, the relationships between the characters don’t change and their personalities don’t suffer unrealistic  transformations. The author offers only the suggestion that things seem to start moving in the right direction, and that is enough.

The epilogue scenes are similar to the flashing endings of some horror movies, surprising the reader just when he was breathing relieved that everything was finally solved.

I have to thank the author, Larry Rodness for offering me the novel, in exchange of a honest review.

PROs:

– Despite the slow and almost dull beginning, the story is having a 180 degrees turn, the plot is suddenly entertaining and the suspense is thrilling. Also, the interesting approach of a classical myth offers a compelling story that will surely surprise you.

CONs:

– Although in the end some of the initial aspects actually prove to be extremely important, some chapters still don’t seem to be really significant. Moreover, those pages are exactly in the beginning, so a less patient reader could feel discouraged to continue reading, feeling that he wouldn’t get a story interesting enough.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Alice in Zombieland (seria White Rabbit Chronicles, volumul 1) – Gena Showalter

Rogue’s Pawn (seria Covenant of Thorns, volumul 1) – Jeffe Kennedy

Posted in Charlaine Harris

Dead Ever After (seria Vampirii Sudului, volumul 13) – Charlaine Harris

Dead Ever After (seria Vampirii Sudului, volumul 13) - Charlaine HarrisDead Ever After

seria Vampirii Sudului, volumul 13

Charlaine Harris

Numar pagini: 338

 

Sinopsis:

Exista secrete in orasul Bon Temps, secrete ce ii ameninta pe cei apropiati lui Sookie – si care i-ar putea distruge inima…

Pentru Sookie Stackhouse e usor sa refuze cererea fostei barmanite Arlene, atunci cand aceasta isi vrea inapoi slujba de la Merlotte’s. Pana la urma, Arlene a incercat sa o vada pe Sookie ucisa. Dar relatia ei cu Eric Northman nu este la fel de clara. Ea si vampirul se tin la distanta… si intre ei este o tacere de mormant. Iar atunci cand Sookie afla motivele, este devastata.

Apoi o crima socanta zguduie Bon Temps-ul iar Sookie e arestata pentru ucidere.

Dar cum dovezile impotriva ei sunt putine, iese pe cautiune. Investigand crima, va afla ca ceea ce trece drept adevar in Bon Temps este doar o minciuna convenabila. Ceea ce e considerat a fi justitie este doar mai mult sange varsat. Iar ceea ce trece drept dragoste, nu e niciodata de ajuns…

Parerea mea:

Am ajuns si la finalul unei alte serii dragi mie, Vampirii Sudului. Motivul pentru care nu sunt inca in depresie este ca am descoperit ca mai urmeaza inca o nuvela satelit in care vom descoperi cum a evoluat viata lui Sookie la multa vreme dupa finalul din Dead Ever After. In plus, de-a lungul timpului, autoarea a mai publicat in cateva antologii niste povestiri scurte despre Sookie pe care nu am apucat sa le citesc, asa ca inca nu simt ca este momentul sa spun adio personajelor pe care le indragesc.

Trebuie sa recunosc ca de data aceasta am trisat. Desi in mod normal evit sa citesc spoilere, de data aceasta, in momentul in care am zarit pe GoodReads cateva recenzii in care cititorii dezvaluiau finalul, nu m-am mai ferit sa arunc o privire peste ele. Intr-un fel, a fost mai bine asa. Pentru ca daca nu as fi fost avertizata dinainte asupra unor aspecte, de-a lungul povestii as fi tinut cu dintii de anumite sperante, iar acum as fi fost mult mai dezamagita. Finalul este unul destul de optimist si obiectiv vorbind, reprezinta probabil cea mai buna alegere pentru Sookie. Bineinteles, fiind inca de la inceput in tabara unuia dintre personajele masculine, sunt nemultumita de directia in care s-a indreptat povestea din acest punct de vedere. Dar stiu ca aceasta este o perspectiva egoista (stiu si ca exprimarea aceasta suna ciudat tinand cont ca vorbim despre niste personaje fictive, dar nu stiu cum sa explic altfel 🙂 ). Si inteleg ca probabil aceasta era cea mai logica varianta, tinand cont de personalitatea, dorintele si aspiratiile protagonistei. Deci… e ok, chiar daca nu topai prin casa de incantare. Cam atat despre finalul dulce amar al seriei.

Cat despre actiunea romanului, mi s-a parut.. echilibrata. Nu m-a dezamagit, insa nici nu pot sa spun ca autoarea a creat un suspans de nesuportat. Dar in ciuda acestui fapt, chiar nu am putut sa imi ridic ochii de pe carte, mi-a dat aceeasi senzatie de dependenta ca si restul volumelor. Cred ca asta tine si de stilul realist al autoarei, care reuseste mereu sa pastreze balanta echilibrata intre elementele fantasy si cele cotidiene. Pe urmele lui Sookie sunt doua grupuri de inamici, asa ca de data aceasta in jurul ei se invarte majoritatea actiunii. In majoritatea volumelor anterioare, protagonista se trezea in mijlocul a tot felul de situatii primejdioase mai mult din cauza altor personaje. De data aceasta, ea este tinta, iar personajele celelalte graviteaza in jurul ei. Pe langa primejdiile ce ii ameninta viata, Sookie trebuie sa mai faca fata si unor acuzatii ce ii pun in pericol libertatea si viitorul, unor relatii ce par sa se destrame rapid si unor intamplari care ii fac inima tandari.

Autoarea introduce in scena o serie de personaje secundare din volumele celelalte, reusind sa readuca in mintea cititorului o mare parte din aventurile prin care a trecut inainte eroina. Multe dintre aceste personaje imi placusera si in cartile anterioare, insa mi s-a parut ca in romanul acesta au devenit si mai simpatice. Am fost impresionata de grija si afectiunea neconditionata pe care i-o poarta protagonistei si de modul in care s-au dedicat pentru a o ajuta. Apar si personaje noi, iar unele dintre ele sunt atat de interesante incat am regretat ca autoarea le-a introdus abia acum si nu ne-a oferit mai mult timp sa le cunoastem.

Chiar daca ma straduiesc inca sa accept finalul dintr-un anumit punct de vedere si sa nu fiu prea dezamagita de alegerea protagonistei, volumul a fost incantator! Mi-a placut intriga, insertiile narate la persoana a treia ale unor scene la care protagonista nu a luat parte, mi-au placut majoritatea personajelor, atitudinea acestora si relatiile care se construiesc intre ele sau care devin mai clare si mai puternice decat pana acum. Volumul asaza lucrurile la locul lor, pune in ordine fiecare aspect si chiar daca nu se rezolva chiar toate lucrurile ca prin minune (nici nu ar fi fost credibil asa ceva), romanul ofera o nota de optimism si speranta, fiind pana la urma un final perfect pentru aceasta serie.

Bile albe:

– Acelasi echilibru intre fantastic si real cu care ne-a obisnuit pana acum autoarea, personaje frumos si complex creionate si o actiune care te prinde, fara sa ofere nimic exagerat sau sa te faca sa exclami ca povestea nu ar fi credibila.

Bile negre:

– Seria sceasta a avut destule personaje masculine remarcabile, iar cititorii si-au ales probabil de mult timp taberele. Avand in vedere ca in final Sookie poate sa faca o singura alegere,  probabil cititorii care aveau alte preferinte vor fi intr-o oarecare masura dezamagiti, chiar daca unii dintre ei vor intelege ca probabil aceasta alegere era cea mai potrivita pentru eroina.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Deadlocked (seria Vampirii Sudului, volumul 12) – Charlaine Harris

Capcana Mortala (seria Vampirii Sudului, volumul 11) – Charlaine Harris

Posted in Anna Carey

Rise (seria Eve, volumul 3) – Anna Carey

Rise (seria Eve, volumul 3) - Anna CareyRise

seria Eve, volumul 3

Anna Carey

Numar pagini: 320

 

Sinopsis:

Cat de departe ai merge atunci cand nu mai ai nimic de pierdut?

Atunci cand si-a pierdut sufletul pereche, pe Caleb, Eve a simtit ca lumea ei s-a sfarsit. Captiva in palat, fortata sa joace rolul printesei patriotice si fericite a Noii Americi – si al miresei fericite a unuia dintre oamenii de baza ai tatalui ei – intreaga viata a lui Eve este o minciuna. Singurul lucru care o face sa mearga inainte este amintirea lui Caleb si revolutia pe care el a inceput-o.

Acum, Eve preia lucrurile de unde le-a lasat Caleb. Cu ajutorul lui Moss, un spion sub acoperire aflat la curtea regelui, ea planuieste sa submineze Noua America, incepand cu capitala, Orasul de Nisip. Va fi Eve capabila sa aduca o lume noua, libera, atunci cand este constransa sa indeplineasca ultimul act de rebeliune – uciderea propriului tata?

In Rise, Eve trebuie sa aleaga pe cine lasa in urma, pe cine salveaza si cu cine va lupta. Povestea uimitoare de iubire si sacrificiu din aceasta distopie din Noua America ajunge acum la un deznodamant socant.

Parerea mea:

Auzisem de multa vreme ca Anna Carey s-ar putea sa isi surpinda cititorii si sa se indeparteze in volumul 3 al seriei Eve de majoritatea cliseelor pe care isi construiesc in ultimii ani autorii romanele pentru tineri. Ma asteptam la un scenariu indraznet, la o intriga diferita si decizii curajoase si cred ca privind in ansamblu, am primit ceea ce doream. Un singur aspect m-a deranjat: finalul care parca anuleaza exact impresia ca citesti in sfarsit altceva. Mi s-a parut ca deznodamantul aduce povestea in categoria acelor scenarii tipic hollywoodiene, incheiate cu un happy end brusc, superficial si fara sens, care nu face decat sa stearga din stralucirea povestii. In mod normal, ador finalurile fericite, insa de data aceasta… Din punctul meu de vedere, cartea aceasta nu avea nevoie de o astfel de incheiere. Era perfecta si realista, povestea devenise mai complexa, eroina si personajele secundare se maturizasera, iar autoarea reusise sa mixeze indeajuns de multe scene dramatice cu momente mai linistite pentru ca rezultatul sa fie veridic. Asa ca surpriza din final mi s-a parut nepotrivita, falsa, ca un tutu roz pe care l-ai pune unei persoane care abia a scapat cu viata dintr-un razboi in care a vazut moartea in toate formele ei ingrozitoare.

Insa exceptand acel paragraf din final, romanul a fost mai mult decat reusit. Am fost surprinsa de modul in care s-a maturizat Eve, de relatiile pe care le construieste cu cei din jur, de intelepciunea de care da dovada in majoritatea timpului. Bineinteles, la un moment dat ia din nou o hotarare destul de lipsita de logica – hotarare care mi-a amintit de momentul cu radioul din volumul 1 – insa per ansamblu, Eve este acum mult mai ancorata in realitate, iar evolutia ei de la eleva perfecta si naiva de la inceputul seriei este uimitoare.

Mi-a placut mult si faptul ca nimic nu se intampla cu usurinta. Nici unul dintre planurile rebelilor sau ale protagonistei nu se desfasoara conform ideilor initiale, nici o incercare nu merge lin, nici o lupta nu se castiga usor sau fara sacrificii. Din punctul acesta de vedere, cel putin pana la final, autoarea nu a ezitat sa ofere o poveste extrem de similara vietii reale, fara nimic ideal, fara rezolvari miraculoase sau vise transformate ca prin minune in realitate.

Stilul este mai grav, percepi parca dintr-o singura fraza transformarea protagonistei, iar tensiunea ramane de la primele si pana la ultimele pagini la fel de apasatoare. Ritmul este accelerat, directia povestii se schimba mereu, au loc tot felul de rasturnari de situatie, nu stii niciodata ce eveniment se poate petrece pe neasteptate. Asadar, pe langa o poveste mai complexa si mai profunda decat te-ai astepta, ai parte si de o lectura captivanta, care te tine cu sufletul la gura. De multe ori, unele carti cu ritm alert pot parea superficiale in ceea ce priveste imaginea personajelor. Sau viceversa: romane ce te surprind prin profunzimea ideilor sau prin modul de gandire al protagonistului ajung sa fie plictisitoare din punct de vedere al actiunii propriu zise. In Rise insa, autoarea reuseste sa imbine cu succes ambele aspecte si sa ofere cititorilor o lectura desavarsita.

Bile albe:

– Evolutia povestii si cea a protagonistei se armonizeaza perfect. Pe masura ce povestea devine tot mai complicata si cu mai multe implicatii, Eve se maturizeaza, creste, se transforma intr-o persoana cu capul pe umeri, responsabila si constienta de rolul pe care trebuie sa il joace.

Bile negre:

– Dezvaluirea din final strica parca impresia lasata pana atunci, oferind cumva o nota de falsitate romanului, mai ales in contrast cu realismul de pana atunci. Este ca si cum autoarea n-ar fi avut curaj sa continue in aceeasi nota indrazneata de pana atunci si ar fi apelat exact la final la un compromis. Sunt sigura ca majoritatea cititorilor vor fi placut surprinsi de modul in care s-a incheitat seria, pentru ca vorbim pana la urma de un final fericit, insa eu imi pastrez parerea ca acesta nu ar fi fost necesar si ca a facut mai mult rau decat bine.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Eve (seria Eve, volumul 1) – Anna Carey

Sacrificiul (Eve, volumul 2) – Ana Carey

Posted in Kevin Brooks

Candy – Kevin Brooks

F407Sch2upCvrCandy

Kevin Brooks

Data aparitie: 01 martie 2006

Numar pagini: 384

 

Sinopsis:

Atunci cand Joe o intalneste pe Candy, scenariul pare unul obisnuit: baiat-cunoaste-fata. Discuta la o cafea, ea ii da numarul ei de telefon, el ii scrie un cantec. Dar apoi Joe este atras in lumea lui Candy – o lume a drogurilor, a violentei si a disperarii. Pe masura ce adevarul intunecat despre Candy iese la suprafata, Joe se trezeste  fata in fata cu primejdii reale, la fiecare pas. In curand, emotiile contradictorii ale lui Joe incep sa le oglindeasca pe cele ale lui Candy, iar el intelege ca dragostea chiar ar putea sa merite o astfel de lupta. Aceasta poveste halucinanta despre durere, pericol si speranta va captiva cititorii tineri.

Parerea mea:

Despre Candy am auzit prima data pe blogul Alexandrei si tot datorita ei am reusit si sa citesc romanul. Ii multumesc asadar pentru o poveste marcanta, pentru sansa de a citi o carte atat de complexa si uimitoare. Si de asemenea, pentru rabdarea de care a dat dovada, intrucat am reusit sa parcurg volumul abia dupa cateva luni de cand mi l-a trimis 😀

Am mai citit pana acum o singura carte a autorului, Martyn Pig. Pana acum, am ramas cu impresia ca povestile lui Kevin Brooks au o nuanta de incredibil, insa in mod ciudat, isi pastreaza veridicitatea. Scenariile lui par mai degraba intamplari reale, dar spectaculoase, de genul acelora ce ar putea face subiectul unor emisiuni sau documentare ce demonstreaza ca uneori, viata bate filmul. In contrast cu evenimentele uneori surpinzatoare, mi se pare ca autorul are un stil unic, usor de recunoscut, care uimeste tocmai prin realism, prin normalitatea introspectiilor si a gesturilor personajelor. Candy este un amalgam de povesti. O poveste de iubire, una de actiune, o poveste despre familie, una despre lumile ascunse din mijlocul societatii, una despre suflete pierdute, una despre regasirea drumului. Fiecare este la fel de realista si impresionanta, insa toate sunt puse cumva in plan secundar. In fata tuturor sta o poveste ce vorbeste despre transformare, despre trecerea de la puritate si inocenta la maturizare si la constientizarea unei realitati adesea prea crude.

Toti stim ca in timp ce noi ne bucuram de normalitate, undeva prin apropiere exista o lume total diferita. O lume a dependentilor de droguri, o lume a prostitutiei, o lume in care multi se trezesc atunci cand este prea tarziu si nu mai au cum sa iasa din ea, o lume a sclaviei moderne, a crimelor, a abuzurilor, a oamenilor fortati sa se piarda pe ei insisi si sa paseasca pe un drum mai intunecat decat infernul. Pentru ca nici un iad nu poate fi mai terifiant decat realitatea acelor oameni. Toti stim lucrurile acestea, suntem constienti ca viata unor persoane este infioratoare, insa nu stiu in ce masura constientizam cu adevarat prin ce trec ele. Cum decurge o zi din viata lor, prin ce trec in fiecare clipa, ce este in mintea lor si cat de departe sunt de noi, chiar si atunci cand ne intersectam pe o strada aglomerata. Despre asta vorbeste Candy. Despre un baiat obisnuit si o fata candva obisnuita, dar care a ajuns acum intr-un univers total diferit. Insa drumurile lor ajung intr-un punct comun si in loc sa mearga fiecare mai departe, cei doi ajung sa se cunoasca.  Si fiecare dintre ei vine cu propria-i lume in intampinarea celuilalt. O lume normala si o lume intunecata. Baiatul are pentru prima data contact cu adevaruri socante si dureroase, constientizeaza cu adevarat ce inseamna toate acele lucruri de care pana atunci doar auzise. Iar fata isi aminteste ca in spatele dependentelor, a degradarii, a amenintarilor, a crimelor si a groazei, exista inca vieti banale, lipsite nu de greutati, dar de toate acele aspecte infioratoare.

Desi tratand teme dramatice, cartea este intr-un fel lipsita de dorinta de a epata. Kevin Brooks pune pur si simplu o realitate urata pe hartie, insa fara sa faca prea mult tam tam din asta. Intr-un fel, e ca si cum ti-ar spune ca lucrurile rele exista pur si simplu si se intampla in fiecare zi, chiar daca cei mai multi dintre noi inchidem ochii atunci cand auzim despre ele. Trebuie sa le tratezi ca atare, fara sa te miri, fara sa fii socat. Ar fi o ipocrizie sa pari surprins. Exact asta spuneam la inceput referitor la stilul autorului. Este atat de normal, atat de realist, incat ai impresia ca personajele sunt reale si ca tu nu faci decat sa le asculti gandurile. Fara incercari de a inflori ceva, fara impodobiri, cu balbaieli, cu incoerente, cu momente in care personajele trec de la o stare la alta, cu ganduri haotice, temeri, emotii si sentimente brutal de sincere. In ciuda tuturor intamplarilor uneori dramatice, protagonistul se pierde adesea in gama de emotii noi pe care le experimenteaza, actioneaza impulsiv, uita pentru cateva clipe tot ce ar trebui sa faca, tot ce ar trebui sa spuna, uita de consecinte si reguli, ignora totul in jur, iar uneori nici macar nu isi da seama de ce procedeaza asa, nu constientizeaza nimic din ceea ce i se intampla si nici nu il mai intereseaza ceea ce stie ca se va intampla. Joe se indragosteste pentru prima data, insa noile lui sentimente nu vin la pachet cu vise utopice, cu fantezii inocente si imposibile, asa cum se intampla in cazul celor mai multi adolescenti. Constiinta realitatii nu ii permite asta. Insa schimbarile prin care trece ii dau curajul de a incerca imposibilul, indiferent de urmari.

Candy este… altfel. Altfel fata de alte romane pentru tineri, cu un subiect diferit, o abordare originala si un stil unic. Te marcheaza, te obliga sa privesti altfel lumea, iti arata viata din unghiuri neasteptate. Iti demonstreaza ca o greseala mica te poate arunca uneori pe un drum gresit fara ca tu sa realizezi asta decat atunci cand este prea tarziu ca sa te mai intorci, ca sa mai ai scapare. Ca realitatea este nedreapta si cruda. Ca uneori nu exista nici un erou care sa vina sa te salveze sau ca pana si atunci cand cineva iti intinde o mana sa te scoata din infern, tot de tine depinde sa te ridici cu adevarat si sa iesi de acolo. Daca aveti ocazia, nu ezitati sa cititi Candy. Ofera enorm de mult, in doar 350 de pagini.

Bile albe:

 – Aproape toate elementele care compun aceasta poveste pot intra aici: povestea, personajele, realismul, stilul, temele secundare, abordarea unor aspecte delicate, povestile ce se tes atunci cand citesti printre randuri, totul.

Bile negre:

– Actiunea incepe prea lent, intriga se tese incet, aproape punandu-ti rabdarea la incercare, mai ales ca in unele momente, dezordinea din mintea protagonistului, blocajele acestuia si gandurile uneori repetitive contribuie si ele la asta. La un moment dat, chiar aveam impresia ca autorul nu va avea curaj sa isi duca subiectul pana la capat, ca a lansat un scenariu pe care nu va reusi sa il puna in valoare asa cum speram. Cred ca actiunea a inceput de fapt exact atunci cand imi scazuse interesul la un nivel minim si cand eram la un pas sa aman continuarea lecturii pentru alte cateva saptamani. Asa ca daca urmeaza sa cititi Candy, fiti rabdatori. Romanul va deveni cu adevarat inrobitor.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Martyn Pig: Ultima saptamana cu tata – Kevin Brooks

Numere (seria Numere, volumul 1) – Rachel Ward