Publicat în Lauren Oliver

Requiem (seria Delirium, volumul 3) – Lauren Oliver

Requiem (seria Delirium, volumul 3) - Lauren OliverDisponibil la: Nemira

Colectia: Young Adult

Traducerea: Dorina Tataran

Numar pagini: 384

*

Sinopsis:

A treia parte din trilogia Delirium.

Poate ca o luam razna din cauza sentimentelor noastre.

Poate ca dragostea chiar e o boala si ne-ar fi mai bine fara ea.

Dar am ales un alt drum.

Si, in fond, acesta e rostul evitarii operatiei: sa fim liberi sa alegem.

Liberi sa alegem inclusiv ce e gresit.

Parerea mea:

Nu mi-as fi putut imagina ca ultimul volum al seriei Delirium ar putea sa ma dezamageasca atat de mult. Primul volum, Delirium, mi se paruse ok, insa nu ma captivase in aceeasi masura in care au facut-o alte romane distopice. Prima poveste satelit, Hana, incepuse sa imi creasca gradul de interes fata de aceasta serie, iar volumul al doilea, Pandemonium, mi-a transformat total viziunea asupra povestii. Ma asteptam asadar ca ultima carte, Requiem sa imi intreaca toate asteptarile si sa aduca un final perfect. Iar acum oscilez doar intre dezamagire si frustrare vis-a-vis de incheierea pe care am descoperit-o. Nici vorba de incantarea pe care o preconizam.

In Requiem, ne sunt prezentate alternativ povestile Lenei si a Hanei. Lena, retrasa din nou in salbaticie alaturi de alti „invalizi” – reformati ce s-au revoltat impotriva sistemului. Si Hana, pregatindu-se de nunta cu noul primar al orasului Portland, in calea ei spre viata perfecta ce i-a fost planificata de cand s-a nascut.

90% din povestea Lenei este acoperita de migrarile prin salbaticie ale grupului din care face parte, de gasirea unui scop mai clar, al unor comunitati mai mari si mai bine organizate, de asamblarea relativa a unui plan de revolutie. Si de trairile protagonistei legate de triunghiul amoros care s-a format in acest volum. De fapt.. patrat ar fi mai corect sa spun. Avem deci zeci de pagini acoperite de alergari prin paduri, incercari de gasire a unui adapost sau a hranei, cateva lupte cu soldatii aflati in misiuni prin salbaticie. O tradare, o regasire cu o persoana pierduta de multa vreme – regasire care ne este descrisa in doar cateva pagini, in ciuda importantei sale, priviri furise fie incarcate de sentimente interzise fie pline de furie, schimbate intre membrii patratului amoros, cateva conflicte minore si.. cam atat. Nu pot sa spun ca romanul te plictiseste, insa in cea mai mare parte, mi s-a parut ca actiunile par mai mult de umplutura. Mi-au placut mai multe personaje, am fost destul de incantata de evolutia lor, insa m-a dezamagit faptul ca in general, unele aspecte importante par tratate incomplet, in timp ce evenimentelor superficiale li se acorda mult mai multa atentie decat era necesar.

In cazul Hanei, o urmarim initial incercand sa se descopere in ipostaza persoanei vindecate de acum, iar mai apoi observam ca sub masca vietii perfecte pe care se asteapta sa o aiba se intrezareste ceva extrem de putred. Hana ramane pentru mine un personaj ce isi pastreaza misterul. Mi-a placut de ea in primul volum, Delirium, doar pentru ca la finalul acestuia sa ma dezamageasca. Apoi, in nuvela Hana am aflat mai multe despre ea, iar in acest volum, avem din nou ocazia sa o cunoastem destul de bine. Insa chiar si asa, am senzatia ca mereu imi scapa ceva, ca in cea mai mare parte a timpului, secretele si gandurile ei raman bine ascunse, indiferent daca vorbim de persoana care era inainte de vindecare sau dupa aceasta. Capitolele ce descriu povestea ei mi s-au parut mai interesante decat cele ale Lenei. Nu pot sa spun ca o inteleg in totalitate, mare parte din actiunile ei par uneori fara logica iar comportamentul ei nu iti ofera nici o idee despre ce isi doreste pana la urma si despre cum spera ca va arata viitorul sau. Secretul intunecat despre care autoarea a aruncat un indiciu in finalul nuvelei Hana ne este confirmat, insa chiar si in ciuda greselilor Hanei, pentru mine ea ramane unul dintre cele mai intrigante si interesante personaje.

Probabil toti fanii seriei asteapta cu sufletul la gura sa afle cum se va incheia povestea. Cu cine va ramane Lena? Ce drum va alege Hana? Cum se va incheia razboiul dintre guvern, vindecati si „invalizi”? Ce se va alege de populatie, vor reusi vreodata reformatii sa preia controlul si vor proceda in asa fel incat lumea sa se reintoarca la iubire? Sau vindecatii ii vor respinge in continuare si dragostea va ramane o boala? Poate ca vor gasi o metoda de compromis prin care sa traiasca pasnic unii alaturi de altii? Toti cititorii acestei serii se intreaba probabil cum va raspunde acest ultim volum tuturor acestor intrebari. Ei bine, aflati ca nu raspunde la nimic! Absolut nici o intrebare nu isi gaseste raspunsul. Autoarea lasa un final deschis, insa mie mi se pare ca este cea mai proasta varianta de incheiere. Nu aflam alegerea Lenei – pentru ca pur si simplu nu alege, nu aflam ce se intampla cu Hana, daca viitorul ei a.. explodat sau nu pana la urma sau daca procedura de vindecare a avut sau nu erori, nu aflam finalul revolutiei. Da, grupul de invalizi castiga lupta impotriva autoritatilor din Portland, insa asta nu ofera absolut nici un fel de garantie ca restul tarii are parte de aceeasi soarta. Iar o lupta castigata nu schimba cu nimic parerile celor vindecati deja, care sunt majoritari. Deci chiar daca actuala conducere a orasului a pierdut, asta nu inseamna ca victoria invalizilor este finala. Nu inseamna nimic de fapt, pentru ca autoarea nu ofera vreo informatie privind situatia la nivel national. Avem parte de o imagine finala destul de optimista, cu invalizi distrugand fericiti zidul orasului, dar e ridicol sa ne imaginam ca asta ar schimba cu ceva evolutia lucrurilor. Ah, si sa nu uit, pentru un plus de dramatism, tot prin ultimele pagini unul dintre cele mai interesante personaje secundare moare intr-un mod aberant. De obicei, mortile personajelor pozitive sunt folosite pentru a sugera ceva, pentru a acorda un sens mai profund povestii, pentru ca lucrurile bune ale vietii sa fie accentuate tocmai prin pierdera unora dintre ele.  In Requiem, personajul moare probabil doar pentru ca finalul sa nu para chiar prea roz. Sa fie si ceva gri in tabloul de final. Lena ii acorda doua momente de tristete prietenei moarte, apoi isi vede mai departe de oscilarea intre cei doi pretendenti. Sa imi doresc sau sa mi se para normal sa mai fi aflat si ce s-a intamplat cu personajul care o iubea pe fata care a murit si care practic traia pentru ea e deja prea mult.. Ah, si sa mai mentionez si faptul ca ni se povesteste cu foarte multa nonsalanta cum o anumita familie isi lasa copilul in varsta de vreo 10 ani in urma, in momentul in care incepe agitatia, fara sa se oboseasca macar sa il caute prin casa?

Pe parcursul povestii am remarcat ca prea multe pagini par sa curga fara nici un rost, pline cu informatii lipsite de importanta. Insa ma gandeam ca poate in ultimele capitole autoarea va reusi totusi sa ofere un final care sa compenseze, sa ma faca sa nu regret ca am citit atatea pagini degeaba. Nu mi-a venit sa cred cand am ajuns la ultimul rand si tot ce am primit a fost.. aproape nimic. In afara de 2-3 lucruri mai importante, restul povestii nu ne spune nimic. Daca mi-as fi imaginat singura finalul fara sa mai citesc si acest volum, ar fi fost probabil exact acelasi lucru ca acum, cand l-am parcurs pe tot. Adica nu as fi avut o imagine mai completa fata de cea de la finalul romanului anterior. Sunt cu atat mai uimita cu cat unele dintre volumele precedente mi se parusera chiar foarte bune. Cumva, am senzatia ca parca aceasta carte nu ar fi scrisa de aceeasi autoare, mi se pare incredibil cat de multe lucruri stupide au aparut in Requiem si mai ales, ce varianta de final a fost prezentata. Ca si cum autoarea ar fi ramas fara idei, ca si cum nu ar fi stiut sa incheie povestea sau sa ofere detaliile necesare unui tablou de ansamblu al lumii pe care a creat-o si i-a lasat pe cititori sa se descurce singuri, sa isi imagineze ce au ei chef. Cateva randuri pe post de morala inteleapta la final si mai departe, nu aveti decat sa va inchipuiti singuri ce s-a intamplat. Eu am citit un ARC, asa ca timp de cateva zile, pana cand romanul va putea fi cumparat, inca imi mai pastrez o speranta firava ca poate in ultimul moment, sfarsitul acesta dezamagitor va fi inlocuit cu unul mai potrivit.

Bile albe:

– Cateva personaje interesante, care au oferit mai mult farmec povestii.

Bile negre:

 – Lipsa de substanta, o multime de informatii lipsite de importanta, aspecte neconcordante si finalul frustrant, care lasa totul in aer.

Later Edit:

Pentru ca am vazut ca au aparut deja cateva comentarii la aceasta postare, mi-am dat seama ca ar trebui probabil sa subliniez un lucru. Ceea ce scriu aici, sunt pareri foarte personale, evident. Este imposibil sa recenzezi altfel o carte. Viziunile cititorilor, modul in care percep o poveste si preferintele lor depind de la persoana la persoana. Asta inseamna ca este foarte posibil ca ceea ce nu imi place mie la o carte sa fie exact ceea ce il atrage pe alt cititor la ea. In plus, mi s-a intamplat uneori ca opiniile mele despre unele carti (culmea, in majoritatea cazurilor era vorba despre distopii) sa fie la polul opus fata de parerile majoritatii bloggerilor. De exemplu, in topul preferintelor mele referitoare la romanele distopice YA, seriile Legaminte si Uratii se afla in varf. Iar aceste serii nu numai ca nu au dat nastere prea multor reactii din partea celor ce scriu recenzii, dar au fost cu mult surclasate in topurile cititorilor de catre alte distopii, gen Jocurile Foamei sau Divergent. Asadar, nu as vrea ca parerea mea sa va influenteze si sa va faca sa renuntati la a mai citi Delirium. Nu imi pare rau ca am citit seria, mai ales ca unele dintre cartile anterioare chiar mi-au placut tare. Mai mult, urmeaza sa citesc si cea de-a treia nuvela, Raven, imediat ce va fi publicata. Din punctul meu de vedere,  seria chiar merita sa fie incercata, asa ca va sfatuiesc sa o cititi si sa decideti abia la final daca sunteti sau nu de acord cu mine in privinta volumului Requiem.

Alte recenzii care te-ar putea interesa:

Pandemonium (seria Delirium, volumul 2) – Lauren Oliver

Annabel (seria Delirium, volum satelit) – Lauren Oliver

Anunțuri

Autor:

www.roxtao.wordpress.com

51 de gânduri despre „Requiem (seria Delirium, volumul 3) – Lauren Oliver

  1. Nu pot sa cred ca e o dezamagire… si am asteptat-o atat! Am vrut sa o citesc cat mai repede, dar acum, paca imi e groaza 😦 Pacat de o serie asa promitatoare.

    1. Nuu, nu! Sa o citesti totusi, nu-ti schimba planurile din cauza mea. Se poate sa fie doar o parere personala, sunt destul de sigura ca multi cititori vor fi totusi incantati de reintalnirea cu Alex si de legaturile dintre protagonisti. Eu chiar sunt tare curioasa acum sa aflu si alte pareri, mai ales ca pe GR nu a aparut nimic! Am observat ca de multe ori opiniile mele despre unele carti sunt destul de diferite de ale majoritatii. Asa ca se poate sa fie aceeasi situatie si in cazul acestui volum. Daca imi promiti ca incerci sa o citesti fara sa te lasi influentata de ce am scris aici, ti-o trimit chiar in secunda asta! :))

      1. Am citit recenzia ta cu mare atentie, iar eu, care am terminat ieri ultimul volum, Requiem, nu prea sunt de accord cu tine. Dar intr-adevar fiecare vede povestea prin propria prisma si e normal sa fie asa. Pe langa multe raspunsuri pe care le-am primit in acest volum, pe mine nu m-a deranjat finalul deschis, fiindca viata continua, personajele au suferit unele schimbari … si de ce nu, poate urmeaza vreo continuare a trilogiei peste o vreme. Oricum trilogia este extraordinara, mie mi-a placut enorm, transmite multe mesaje si o recomand cu mare caldura celor care doresc sa o citeasca. Adevarul este ca nu ar trebui sa ne lasam influentati de recenzii pentru cartile pe care dorim sa le citim. Ar trebui sa ne lasam ghidati putin de feeling. Am asteptat prea mult traducerea acestei trilogii, nu m-am lasat influentata de nimic, si a meritat. A fost grozava.

      2. Exact asta am scris si eu la final, ca nu imi doresc sa influentez cumva pe cineva sa nu citeasca romanul. Insa daca mie mi s-a parut extrem de prost, ar fi fost ridicol sa mint in recenzie, nu? Pentru mine ramane una dintre cele mai mari dezamagiri chiar si acum, la destul timp de cand l-am parcurs. Iar toate argumentele le-am scris deja in articol, nu are sens sa le repet aici.

  2. Of, of, cel mai enervant la editurile românești e că se mișcă în reluare, În străinătate se termină seria și noi nici primul volum nu-l avem. Plus, se face și serialul deja și totuși, încă nu prezintă nici o editură nici un interes. Sau n-am auzit eu?
    În fine, nu eram nici înainte foarte nerăbdătoare să citesc Delirum, așa că acum n-am să pun botul de dezamăgire:))

    1. Am auzit ca editura Litera ar fi anuntat pe pagina lor de FB ca vor traduce seria Delirium. Si stiu ca ei se misca relativ ok cu traducerile, asa ca se poate sa nu fie nevoie sa asteptam ani de zile urmatoarele volume, mai ales ca afara seria a fost deja incheiata. Probabil noi avem infinit mai putini cititori, de asta editurile nu au cum sa preia foarte multe titluri din afara si aleg doar optiunile cu care spera sa aiba cat mai mult succes. Mai enervant mi se pare cand apar serii care dupa 1-2 volume sunt uitate cu anii, chiar daca in afara, volumele continua sa iasa in ritm normal.
      Mie volumul 1 din Delirium mi s-a parut ok, insa fara sa ma dea pe spate. Abia de la nuvela Hana a inceput sa imi placa mai mult si ca niciodata, volumul al doilea, Pandemonium m-a incantat maxim! Asa ca e de inteles de ce aveam asteptari atat de mari de la Requiem.
      Oricum, este posibil ca foarte multi cititori sa fie incantati de triunghiul/patratul amoros, de intalnirea cu unul dintre protagonistii care disparusera si chiar si de asa zisa victorie din final. Pana la urma, incheierea degaja speranta si poate ca unii cititori prefera un final atat de deschis. Nu as vrea sa influentez pe nimeni, pentru ca parerile fiecaruia sunt diferite, ce nu imi place mie deloc altuia s-ar putea sa ii placa si viceversa. Deci asta e o parere foarte, foarte personala si chiar imi doresc sa citeasca mai multe persoane volumul ca sa aflu daca opiniile lor coincid cu ale mele 😀

  3. Eu de doua luni am inceput „Delirium” si de-abia daca am citit 100 de pagini… Nu stiu, eram atat de entuziasmata pentru carte, parea un subiect atat de genial – iubirea, considerata o boala, dar stilul lui Lauren Oliver e enervant de-a dreptul. Actiunea e palpitanta si apoi te ineaca in detalii plictisitoare si inutile. „O zi din sapte” a fost in acelasi mod plictisitor scrisa. Autoarea asta nu prea are talent la povestit, parerea mea. Stilul ei e prea monoton si cel putin pe mine ma impiedica sa ma adancesc in romanele ei. Nici nu vreau sa ma gandesc ce haos e in Requiem. 🙂

    1. Da, Delirium m-a prins si pe mine destul de greu, cu toate ca intriga mi se paruse la fel de interesanta cum ai spus si tu. Abia de la nuvela Hana a inceput sa imi placa (probabil pentru ca de Hana imi placuse cel mai mult in Delirium si deci eram curioasa sa o descopar mai indeaproape), iar Pandemonium, volumul al doilea chiar mi s-a parut foarte antrenant si captivant! Dar Requiem m-a infuriat de-a dreptul datorita finalului si din cauza unor aspecte total lipsite de sens, scrise parca doar ca sa umple paginile.. Parca nu ma pot abtine sa nu sper ca ARC-ul pe care l-am citit eu sa nu corespunda cu varianta finala a cartii care va fi pusa in vanzare 😀
      O zi din sapte pe mine m-a surprins in mod foarte placut. Stiu ca mi s-a parut ca autoarea reda foarte foarte bine emotiile prin care trec adolescentii. Adica.. aveam impresia ca inca imi mai amintesc perfect de mine, cea de 15-16 ani. Chiar daca a trecut un deceniu de atunci :)) Si cand am citit O zi din sapte am fost surprinsa sa descopar cat de mult am uitat de fapt. Cat de superficiale sunt amintirile mele despre CUM simteam atunci, despre intensitatea emotiilor si a sentimentelor din perioada aceea. Asa ca pentru mine romanul a fost o lectura fascinanta. Dar daca e sa ma gandesc la el obiectiv, probabil ca nu are de fapt o actiune prea interesanta. Din nou, o idee foarte misto, insa nesustinuta si de o actiune pe masura. Iar din perspectiva unui adolescent (care practic e publicul tinta pentru cartile autoarei), cred ca devine si mai plictisitoare cartea, pentru ca el simte totul la momentul acela, nu are nevoie de cineva care sa ii descrie sau sa ii aminteasca prin ce stari trece 🙂

      1. Oh, wow. Acum m-ai facut curioasa. Ma intreb ce voi simti peste un deceniu :))) si daca vreau sa-mi amintesc ce simt acum, pentru ca dispozitiile mele actuale sunt foarte messed up. Interesant. Si da, a fost cam plictisitoare O zi din sapte pentru mine, pentru ca nu ma regaseam absolut deloc in poveste. Cu Delirium inaintez greu pentru ca o citesc in germana… cred ca asta spune totul. :))))

      2. Nu iti poti da seama ce uimita am fost eu sa descopar cat de putin imi aminteam de fapt! Convinsa fiind ca stiu perfect cum eram si ce imi trecea prin cap :))
        Sa pastrezi cartea si sa o recitesti peste 10 ani! Cred ca o sa ti se para ca citesti o cu totul alta poveste 😉

        Ah, inteleg acum de ce merge greu. Credeam ca e doar din cauza povestii, dar ma bucur sa aflu ca mai e un motiv :)) Si sa banuiesc ca mai citesti si altceva in acelasi timp? Spor la citit, atunci!

      3. Oops. Am vandut-o anul trecut. :))) Mai citesc o gramada in acelasi timp: pe tableta That Wedding de Jillian Dodd, Under the Never Sky in germana, Fetele Gallagher 3 si oscilez intre Hallowed de Cynthia Hand, Fata de hartie sau Losing Lila. :))) Ce zici? Ce ai alege dintre cele 3 carti? 😕

      4. :))) Pfoaaaa, eu incerc sa nu trec de mai mult de 3 carti in acelasi timp, pt ca ma lungesc prea mult in felul asta. Ideal e sa citesc 2, parca ma organizez cel mai bine asa.
        Mie seria Fetele Gallagher mi-a placut mult, insa nu mai stiu exact care volume erau mai slabute. Unul sau doua parca nu erau chiar extraordinare. Under the Never Sky o am si eu pe lista de nu stiu cand si tot nu apuc sa o citesc..
        Si bineinteles ca acum fiind inca sub influenta lui Musso ti-as recomanda Fata de hartie! :)) Losing Lila si Hallowed sunt volume secundare parca, nu?

  4. Cred ca nu o sa citesc seria Delirium si o sa ma limitez sa ma uit la serial. Nu-mi plac deloc volumele sau seriile care se incheie cu un final deschis sau cele in care protagonista nu e in stare sa aleaga unul dintre cei doi, trei sau cati pretendenti are. Chiar daca cel pe care il alege nu e preferatul meu, cel putin am un final clar in care fiecare personaj o porneste pe un drum, fie ca e singur sau impreuna cu persoana iubita. Poate ar trebui sa-mi placa volumele in care autoarea ne lasa pe noi sa ne inchipuim un final, care ne stimuleaza imaginatia, dar eu nu vreau sa-mi imaginez finalul asa cum mi-ar placea mie, vreau sa-l stiu pe cel pe care si l-a imaginat autoarea pentru personajele ei, personaje pe care le-a cladit si transformat de-a lungul seriei, fie ca acest final este bun sau rau.
    In plus nu-mi place nici cand nu primim raspuns la intrebarile care apar de-a lungul unei serii pentru ca astfel de volume ma fac sa regret ca am inceput seria. Vreau sa stiu motivele din spatele fiecarei actiuni, sa ni se dezvaluie fiecare secret si daca e posibil fiecare personaj sa aiba un viitor pe masura faptelor sale.

    1. Eu inca mai sper ca poate aveam un ARC gresit si ca varianta finala a cartii va avea o alta incheiere :)) Sunt inca uimita ca o serie ce parea destul de buna a avut un astfel de sfarsit. Ma gandeam si eu ca poate un final deschis nu ar trebui sa ma supere asa, ca poate e o idee interesanta pentru unii cititori sa aiba libertatea de a-si imagina ei cum se incheie povestea pentru personaje.. Dar e clar ca pentru mine nu e deloc ok varianta asta si ca si eu imi doresc sa aflu povestea „reala” si nu sa imi inchipui eu ce s-a intamplat mai departe! Sunt cu atat mai dezamagita de faptul ca nici o intrebare nu si-a gasit raspuns. Nu e vorba doar de alegerea eroinei intre cei doi protagonisti, ci de situatia la nivel national a Americii create de autoare.. Daca mi-ar fi oferit cateva raspunsuri cel putin in capitolele astea despre ce se intampla cu populatia, despre drumul si starea Hanei, despre cum va fi lumea mai departe, probabil ca as fi putut accepta mai usor faptul ca Lena nu ia o decizie referitoare la viata personala. Dar asa, mi s-a parut ca parca autoarea ar fi ramas brusc fara idei sau ca ar fi pornit de la o intriga pe care nu a stiut sa o dezvolte complet si sa o duca la capat.. O sa mai citesc si ultima nuvela ce va aparea zilele urmatoare macar sa stiu ca am incheiat toata seria. Insa stiu ca nuvela aceea nu va imbunatati cu nimic situatia, mai ales ca e despre un personaj secundar si pentru ca numarul ei este parca 2.5, deci actiunea se petrece inainte de cea din Requiem.
      Si serialul il voi urmari cu siguranta, cu toate ca (sau mai ales pentru ca?) se anunta deja schimbari majore fata de firul narativ din carti.

      1. Tu de unde descarci de obicei? Am impresia ca toate site-urile pe care le foloseam eu sunt cu probleme acum sau cel putin asta ma avertizeaza pc-ul meu :))).

      2. mobilism, tehparadox, freebookspot.es, scribd si gasesc uneori cate ceva si pe gallery.mobile9.com. Primele doua in special. Am patit si eu in ultimele saptamani sa nu imi mearga ok unele pdf-uri pe unele aplicatii de pe telefon si stiu ca si cuiva nu i-au mers nici pe kindle. Dar sincer, nu facusem legatura cu site-urile de pe care descarc, ma gandeam ca e telefonul meu de vina sau site-ul pe care am convertit… Chiar stersesem aplicatia pe care citeam mereu si o inlocuisem cu alta :))

  5. Site-ul e vinovat. Eu cu mobilism am avut probleme (a luat-o razna antivirusul dupa ce am descarcat un fisier). Nu reusesc sa gasesc nicari volumele din Night Huntress si Mythos Academy. O sa mai caut.

      1. Am incercat, dar in cazul Mythos Academy gasesc pe mobilism si este ceva in neregula cu fisierele 😦 . Of, cate batai de cap imi da Kindle-ul :))). Cred ca vinovat e wish-list-ul meu :)))

      2. :)) Mda, inseamna ca ar trebui sa te orientezi acum spre altceva si sa mai astepti niste saptamani… poate o sa apara si pe alte site-uri? Ai incercat sa incarci pe kindle documentele in mai multe formate? Doc, mobi, pdf, etc? Poate o sa mearga intr-unul din formate totusi..

      3. Apropo, acum mi-am dat seama. E ciudat ca probabil nu sunt documente noi, uploadate la ei in ultima vreme, ci mai vechi.. Poate ii saboteaza cineva?

  6. S-ar putea sa fie vorba si de sabotat pentru ca multe fisiere, in momentul in care incercam sa le descarc, apareau ca inexistente.
    Am incarcat doar fisiere mobi pana acum. Am tinut minte de cand mi-ai spus ca fisierele mobi se citesc cel mai bine, iar despre pdf-uri citisem si cateva review-uri si cred ca mi-ai spus si tu ca sunt mai problematice pentru kindle.

    1. Da, in mod normal, la majoritatea pdf-urilor se vede scrisul prea mic pentru kindle si optiunea aceea de marire nu este activa. Asa ca trebuie convertite tot pe ebook.online-convert.com
      Alegi pdf-ul normal pe care vrei sa il modifici, apoi acolo unde scrie „Target ebook reader:” selectezi din lista ce se deruleaza „kindle”. Si iti transforma pdf-ul intr-unul cu scrisul foarte mare pe pagina. De exemplu, un pdf de 300 de pagini devine de 1000 de pagini. Si in forma asta se vede ok. Tot nu poti sa maresti fontul, dar nici nu mai ai nevoie. Incearca si asa, poate merge. Si in functie de modelul kindle-ului, poti incerca si DOC sau AZW. Am aflat de exemplu ca pe K4 merge AZW – si chiar e formatul cel mai ok, in timp ce pe K touch pe care il am eu nu merge! Asa ca unele lucruri pot fi diferite in functie de modelul pe care il ai.
      Nu se intampla nimic daca incerci sa uploadezi un ebook in mai multe formate, le poti sterge apoi fara probleme (daca nu merge direct din el, atunci o poti face din calculator, cand ii bagi cablul). Deci merita sa testezi sa vezi daca vreuna din variante functioneaza.
      Ar fi tare pacat sa se intample ceva cu mobilism, acolo chiar gaseai 90% din cartile pe care le cautai…

      1. Mie mi-a dat Krisz cateva link-uri de pe tehparadox si dupa ce am recitit mesajul de la ea (prima data nu am observat cum ma sfatuia sa caut), mi-am dat seama ca trebuie sa caut de la sfarsit spre inceput si am gasit ce vroiam :).
        Pe mobilism nu am gasit aproape nimic 😦 .
        Epub merge pe Kindle? Chiar vroiam sa te intreb cum pot sa sterg ceva de pe el pentru ca am incarcat ieri volumul 1 din intertwined si am impresia ca lipsesc pagini din el.

      2. Da, pe tehparadox trebuie sa iti iei timp sa il iei de la pagina 1 pana la 300 sau cat e la zi. Si apoi sa il urmaresti saptamanal de la 300 in sus sa vezi ce a aparut nou.
        La K meu nu merge epub. Dar la fel, nu merge nici AZW, care se pare ca la K4 merge perfect! Asa ca poti incerca sa vezi ce formate accepta modelul tau..
        La stergere, din nou, depinde de model. Al meu e touch si trebuie sa tin apasat cateva minute pe documentul pe care vreau sa il sterg. La pdf-uri imi apare optiunea delete, la mobi nu. La cele la care nu imi apare, le sterg din calculator. Adica atunci cand ii bag cablul, ma duc in Computer – Kindle si parca Documents, daca imi amintesc bine.. Iar acolo imi apar folderele pentru fiecare carte incarcata si le sterg pur si simplu de acolo. Nu il am acum la mine, dar ma pot uita diseara si iti spun exact. S-ar putea sa imi scape vreunul din pasi. Ah, si mi se pare ca teoretic ar trebui sa poti sterge ceva si direct de pe Amazon. De la „Hello. Sign in. Your Account” o sa vezi ca apare o optiune „Manage your kindle” Si iti apare acolo lista cu toate ebook-urile si in dreapta fiecarui titlu niste optiuni (Actions), printre care si „Delete from library”. Nu cred ca am incercat vreodata sa sterg de acolo, deci nu pot sa spun sigur daca merge sau nu…
        La K cu tastatura sau la cele cu acele cateva taste, am inteles ca din ele se sterge, dar nu stiu cum. Pot sa iti fac legatura cu cineva care are model din ala.

        Dar apropo, tu ce model ai, totusi? 😀

  7. Kindle Paperwhite am 🙂 . Am sters din calculator pentru ca pe K nu am gasit de unde s-ar putea sterge. Momentan am incarcat doar mobi pe el si e perfect asa. Cred ca cel mai mult ador faptul ca ecranul are lumina proprie si pot citi linistita si in intuneric. In plus se regleaza lumina in functie de cata lumina e in incapere, asa ca daca e foarte intuneric nu genereaza o lumina puternica, care ar putea fi obositoare in timp.
    Am citit pana la capitolul 45 din Unravel Me si sunt profund indragostita de cartea asta 😀 . Nu stiu ce fac pana e publicat al treilea volum in februarie 2014.
    Ai vazut coperta de la Through the zombie glass? Mi se pare tare draguta, dar mi-ar fi placuta ca in onglinzi sa fie vanatorii de zombie si Cole. Ar fi fost mai interesant.

    1. Ti l-ai luat deeeeci! 😀 Unde ai reusit sa il gasesti? Nu mai auzisem nimic si ma gandeam ca pana la urma poate ti-ai luat alt model.
      Vai, cat de misto trebuie sa fie, te invidiez! Eu ma atasez de lucruri, asa ca oricat de tare mi-as dori acum Paperwhite, parca nici sa il „tradez” pe al meu nu imi vine :)) Cred ca pana la urma o sa il folosesc 1-2 ani, apoi o sa il schimb cu unul cu lumina proprie (Paperwhite sau ce model o sa mai scoata atunci). In felul asta, nu o sa ma simt atat de vinovata cum m-as simti daca l-as schimba acum :))
      Sa inteleg ca nu te-a enervat Juliette la inceput? Pe mine cartea m-a prins cu adevarat abia cand a inceput sa isi mai revina din letargia aia, pana atunci mai mult ma enervam cand citeam :)) Noroc cu Kenji ca mai salva situatia.
      Cum e Warner pana acum? 😀
      Da, da, deja mi se pare ca parca nu mai avem de asteptat tare mult pana in septembrie :)) Cred ca incep sa ma obisnuiesc cu asteptarile de peste un an, iar cand un termen scade sub 12 luni, nu mai pare atat de departe! Si mie mi se pare ca ar fi putut fi putin mai interesanta coperta, sa fi inserat mai multe detalii. Dar chiar si asa, tot iti ia ochii! 😀

      1. De pe amazon l-am luat, au inceput sa livreze international de pe la inceputul lui februarie. Deja il iubesc enorm de mult, m-am atasat de el in cateva zile cat nu am facut-o de alte lucruri in ani de zile :))). Probabil pentru ca detine o mare cantitate din lucrurile pe care le iubesc enorm de mult: cartile. Acum mai trebuie sa ma dumiresc cat timp trebuie sa-l incarc pentru ca mai am foarte putina baterie dupa ce am incarcat 130 de carti in 3 zile :))) si am si citit in draci :))).
        Mi-a fost mila de Juliette mai mult decat m-a enervat. Am inteles de ce era atat de letargica, de ce nu mai vroia sa lupte, de ce se temea ca stapanindu-si energia ar deveni un monstru. Dar, intr-adevar, a fost mult mai bine dupa ce Kenji i-a spus sa inceteze sa-si mai planga de mila :))). Il iubesc pe omul ala, e atat de tare.
        Warner…ohhhhh. Daca inainte nu era indragostita de el, acum sunt moarta dupa el. Capitolul 62 l-am citit cu rasuflarea taiata. De fapt orice moment in care Warner era prezent l-am citit la fel. Cand dormea fara camasa si Juliette i-a vazut cicatricile, l-as fi ucis pe Anderson cu mainile mele (acelasi lucru l-as fi facut si cand Adam povestea despre cat de groaznic il maltrata Anderson in copilarie).
        Juliette de la final a fost atat de bad ass :))). Nu stiu cum voi rezista pana in februarie si abia astept razbunarea Juliettei.

      2. Suuuper! Sa il folosesti sanatoasa si sa te bucuri de el!
        Ai citit ghidul ala in intregime? Ar trebui sa explice acolo toate detaliile. La mine de exemplu, este un beculet care se aprinde cand bag cablul in el. Unul galben, care ramane asa cat timp se incarca. Iar in momentul in care s-a terminat incarcarea, dispare luminita galbena si apare una verde. Eu il pun la incarcat de fiecare data cand e aproape goala bateria (dar pe 0 nu am ajuns niciodata inca) si il las sa se incarce la maxim, abia dupa ce se aprinde beculetul verde il scot.
        Probabil dupa ce o sa treaca perioada asta de entuziasm maxim cand incarci absolut fiecare carte pe care ti-o iei si cauti mereu altele si altele pe care sa le downloadezi, o sa iti fie mai usor sa iti dai seama cat anume te tine bateria. La mine cred ca tine undeva la 3 saptamani. Dar de cele mai multe ori citesc si 1-2 carti „de hartie” in timpul acesta..
        Daaaa, Kenji mi-a placut si mie la nebunie! Sper ca urmatoarea nuvela sa fie despre el 😀 Sunt totusi ingrijorata, parca am un feeling ca in ultima carte autoarea o sa-l sacrifice ca sa dea mai mult dramatism povestii…
        Yes! Yes! Yes! 😀 Stii ca imi era putin teama ca nu o sa iti placa Warner?? Chiar nu stiam cum ti se va parea faptul ca el nu are remuscari, ca actioneaza in continuare in unele momente in moduri relativ..discutabile, asa ca abia asteptam sa iti aflu reactia! Sunt super incantata ca ti-a placut si tie la fel de mult cum mi-a placut si mie 😀 Si eu aveam un zambet laaaarg pe fata de fiecare data cand citeam despre el. Iar la fazele cu „love”, m-a terminat! Nu ti se pare interesant ca autoarea a reusit sa schimbe perceptia atator cititori asupra lui fara ca totusi sa ii schimbe si personalitatea?
        Da, Juliette din final mi-a placut si mie. Insa nu pot sa uit totusi cat de aiurea a fost pentru mai mult de o treime din carte. Cred ca inteleg un pic comportamentul ei de atunci, dar in cea mai mare parte, il consider destul de condamnabil. Era cumva obligatia ei sa se ridice din nou, mai ales ca de data aceasta lucrurile stateau cu totul altfel decat pana atunci. Si in plus, cei din jurul ei aproape ca se luptau cu ea ca sa o ridice, sa o motiveze, cu toate ca nu ii datorau nimic. Dimpotriva, ea le era datoare intr-un fel. Si cu toate astea, nu facea decat sa le ingreuneze situatia.. Sper ca in urmatorul volum sa nu o mai intalnim pe Juliette din prima parte a acestui volum, ci doar pe cea din final!

  8. Nu mi s-a parut ca Warner nu ar ar avea remuscari, poate si pentru ca am citit Destroy me chiar inainte de Unravel Me si stiam motivul pentru care l-a impuscat pe acel soldat (un ticalos despre care Warner stia ca-si bate familia si a vrut sa-i scape de el), stiam ca de fapt nu avea de gand sa o foloseasca pe Juliette pe post de arma (pretext ca sa o poata scoate din azil), iar pentru momentul cu copilul a avut ca explicatie ceva in gen ca vroia sa o faca pe Juliette sa explodeze, sa-si dea seama cat e de puternica (oricum nu scuza ceea ce a facut, dar poate va regreta curand, daca pana acum nu a facut-o, desi ma surprinde asta tinand cont ce copilarie a avut).
    Da, am adorat ca ii spunea love :). Cred ca si Bones ii spune asa lui Cat.
    Cred ca totusi i-a schimbat si personalitatea, cel putin in relatia cu Juliette. Pe ceilalti continua sa-i provoace sau inspaimante, dar cu Juliette chiar face eforturi sa fie mai bun, desi cred ca ii e foarte greu tinand cont cat de mult se uraste pe el insusi. I-a cerut scuze pana si pentru ca a sarutat-o si a fost chiar adorabil cand a rugat-o sa nu-l impuste din nou :))). Juliette e moarta dupa el, nu cred ca a ajuns atat de departe cu Adam cum a ajuns cu Warner. E de inteles ca inca il iubeste pe Adam, el e prima ei iubire, primul care a tratat-o ca pe un om, nu ca pe o abominatie, dar Waner cred ca e marea ei iubire si mi-e atat de teama sa nu fie el cel care va fi ucis in volumul urmator. Sper sa nu pateasca nici Kenji nimic. Pentru mine a fost dureros si ce s-a intamplat cu Brendan (imi placea mult de el) si Winston. Sper ca inca mai sunt in viata.
    Nu cred ca mi-am dat seama cand Warner a actionat in mod discutabil :))). Poate cand a evadat sau cand il provoca pe Adam. Am fost atat de moarta dupa el incat cred ca nu am observat nimic sau sunt inca prinsa de febra Warner si am nevoie de mai mult timp sa analizez tot.
    Disperarea lui cand Anderson a impuscat-o si incerca sa o vindece cu ajutorul fetelor si faptul ca Juliette s-a trezit apoi in bratele lui inca ma fac sa swoon, ca nici nu stiu cum sa spun asta in ro :))))). Il iubesc :))).

    1. Da, nu zic ca nu ar avea deloc. Insa nici nu e genul de personaj plin 100% de bunatate, generozitate si sentimente roz, iar faza cu copilul e un exemplu bun pentru chestiile despre care eu ma gandesc ca nu ii trezesc prea multe remuscari. Adica.. stie ca nu e ok ce a facut, insa nici nu ii pare tare rau si nu promite sa nu mai faca altadata :)) Mie inca mi se pare ca el e altfel fata de alti protagonisti de tipul bad boy. Poate ca intr-adevar, sunt prea fermecata de el ca sa il pot vedea ca pe un protagonist obisnuit 😀 Fata de Juliette a fost mereu altfel. Doar ca de data asta, mediul in care au avut ocazia sa isi petreaca timpul impreuna a permis o apropiere mai mare si o legatura mai intima. In prima carte, numai faptul ca Juliette ii era prizoniera si el era inconjurat de soldati in fata carora trebuia sa isi pastreze imaginea constituiau obstacole in calea lor..
      Adam mie mi se pare destul de banal. Inteleg ca trece prin multe si din cauza asta a avut si acele cateva momente in care a parut slab (nu sunt chiar fana declaratiilor siropoase, dupa cum vezi :)) ), insa chiar nu are chestia aia care sa ma fascineze. Probabil indiferent pe cine va alege Juliette, tot imi va parea rau de cel care a pierdut-o. Insa prefer sa imi para rau de Adam si nu de Warner 😀

  9. Si eu am terminat de citit cartea acum, intr-un fel mi-a placut actiunea, dar finalul a fost foarte dezamagitor pentru mine cel putin. Finalul Hanei este suspendat in aer, iar finalul deschis… Oarecum poti sa zici ca Lena il alege pe Alex, cand spune ca nu o sa-l iubeasca pe Julian asa de mult cum il iubeste pe Alex. Si scena cand se saruta cam asta indica ca il alege pe el. Dar totusi, ce e cu Julian, Hana… Ar face bine sa contiune seria, sa ofere un final mai consistent.

    1. Exaaact, e totul lasat in aer! Nu doar relatia Lenei cu Julian si Alex (si eu banuiesc aceeasi alegere ca si tine) si viitorul Hanei, dar si starea societatii! Pana la urma, fiind o distopie, asta era unul dintre cele mai importante aspecte. Ok, au castigat lupta impotriva conducerii orasului. Insa mai departe? Nu e ca si cum cei vindecati ar fi deodata convinsi ca invalizii sunt cei care au drepotate sau ca si cum le-ar accepta acestora existenta alaturi de ei. Si mai mult, asa zisa victorie a fost la nivel local. Iar lupta contra „bolii” este adoptata la nivelul intregii Americi! Deci suntem aproape in acelasi punct in care eram si in primele pagini din primul volum! Am fost extrem de dezamagita de finalul acesta.. Ma gandesc ca o fi avand vreo legatura si cu serialul? Poate ca nu a vrut sa puna un punct clar, tocmai pentru ca povestea din serial sa poata fi continuata in alte directii? Desi la cate schimbari s-au anuntat deja, parca nu ar avea logica nici chestia asta..

      1. Da, nu stiu ce sa zic, autoarea zicea ca poate va mai continua seria, dar nu deocamdata. Daca ramane asa, totul e aiurea. Mai ales ca nici pe verisoara Lenei, pe care a lovit-o Hana cu masina, nici despre ea nu se mai da nici un detaliu… Eu ma gandeam ca Hana si cu Lena vor fi din nou prietene, si poate Hana va fi cu Julian… dar nimic… Ma rog, am dat 4/5 doar pentru actiune. Daca avea un final mai coerent si complex ii dadeam 5/5.

      2. Eu nu prea imi fac sperante ca ar continua-o, insa… nu se stie niciodata 😀
        Eu i-am dat mult mai putine stele, eram prea furioasa cand am terminat-o :)) Plus ca au fost si multe aspecte enervante si de-a lungul cartii, asa ca nici macar pentru poveste nu mi s-a parut ca ar trebui sa acord mai mult.
        Oricum, daca vrei un final perfect de distopie, citeste volumul 3 din seria Legaminte! Din punctul meu de vedere a fost genial, nu i-a lipsit absolut nimic! 😀

      3. Daa, trebuie! Oricum, sa stii ca primele 2 volume nu au o actiune foarte alerta. Mi se pare ca sunt axate mai mult pe sentimentele si emotiile personajelor, pe transformarea lor interioara. Mie insa mi s-a parut cea mai frumoasa distopie pe care am citit-o pana acum, inca de la primul volum. Nu cred ca stiu sa explic clar de ce, insa parca e mai deosebita. Iar ultimul volum e pur si simplu exploziv! Are si aspecte mai subtile si mai emotionante, insa si actiune si suspans din plin! Seria asta chiar am pus-o pe primul loc in topul seriilor/cartilor citite in 2012, asa ca se intelege deci cat de mult mi-a placut 🙂

  10. Toata lumea a citit cartea in afara de mine?!:)) Eu sunt disperata sa o citesc, dar la librarie inca nu au adus-o, Amazon nu imi accepta cardul…Parca s-au alita toti impotriva mea!:))

    1. Bianca, pe blogurile de la noi am vazut doar vreo 2 recenzii deocamdata. Deci inca n-ai ramas chiar in urma :)) Oricum, pe mine m-a dezamagit teribil volumul si am observat ca si parerile de pe GR sunt destul de mixte, asa ca se pare ca nu sunt singura care a fost neplacut surprinsa. Deci poate e un semn asta ca nu trebuie sa te grabesti prea tare 😀

      1. Hehe, tocmai azi mi-a facut-o cadou o prietena pe Kindle ❤ Sunt curioasa sa o citesc, indiferent de cum e. "Delirium" e seria mea preferata si tocmai aceste pareri impartite ma intriga. 🙂

      2. Abia astept sa iti citesc recenzia, sa vad ce parere o sa ai! 😀 Lectura placuta!
        Si mie mi-a placut seria si chiar daca finalul m-a dezamagit, impresiile per ansamblu au ramas pozitive. Sa inteleg ca si tu abia astepti serialul, nu? 🙂

      3. Multumesc!
        Daaa, abia astept serialul, dar am auzit ca vor face schimbari mari!! Sper ca sunt doar niste zvonuri, seria e frumoasa asa cum a fost conceputa de autoare si nu cred ca ar mai avea acelasi farmec.

      4. Mda, si pe mine ma ingrijoreaza schimbarile acelea. Totusi, am observat ca exista si seriale cel putin la fel de bune ca si cartile dupa care au fost inspirate, asa ca sper sa fie asa si in cazul asta. Ma gandesc ca dupa socul final si probabil ceva sentimente de nemultumire in primele episoade datorate schimbarilor, o sa ne obisnuim si o sa inceapa sa ne placa :))

  11. În legătură cu finalul seriei Delirium poate te interesează asta: http://lauren-oliver.tumblr.com/post/45265352285/i-know-the-ending-of-requiem-has-been-somewhat

    N-am mai discutat de ceva timp așa că poate te interesează să te țin puțin la curent cu ce mi s-a mai întâmplat în viață ( dacă nu te interesează zi-mi și nu te mai obosesc cu telenovelele vieții mele :)) ).

    Deci până la urmă mi-am cumpărat de la Kindle un ebook reader și mi-am băgat destul de multe cărți pentru a citi ( nu știu cât îmi va lua să le termin de citit pe toate ): seria Maximum Ride, seria Uglies, seria Divergent, seria Delirium, seria Full Metal Panic, World War Z. Poate nu sunt foarte multe titluri dar sunt multe cărți. Iar partea mai nasoală e că mai am de citit cărți fizice achiziționate și altele pe care trebuie să le primesc: Arhipelagul Gulag, Frații Karamazov și mai am vreo 3 romane polițiște suedeze. O prietenă care a văzut că am ajuns atât de obsedat de cărți :p – și care îmi va împrumuta și Arhipelagul Gulag – s-a gândit să îmi dea alte 7 cărți ( care încă nu știu despre ce e vorba ). Oricum nu am stat degeaba până acum. Am citit: Ferma Animalelor ( mișto cartea :p ), Minunata lume nouă ( o carte ce mi se pare mult mai realistă despre viitorul distopian ce ne așteaptă decât 1984 și am de gând să citesc și eseul lui Huxley despre cum a evoluat lumea de azi spre acel univers creat de el ) și cred că asta a cam fost tot. Ideea e că sunt ocupat anul acesta și cu lucrarea de licență și am și facultatea. Dacă acum 2-3 ani mi-ar fi spus cineva că aș fi ajuns atât de îndrăgostit de cărți nu aș fi crezut. :p

    P.S.: Acum mă gândesc să îmi scot și seria Fundația și Imperiul de Isaac Asimov că tot lăudam cărțile respective. :p

    1. Wow, ori nu am mai vorbit de multa vreme, ori te-ai miscat super rapid! Care Kindle ti l-ai luat? Cum ti se pare? Esti multumit de el? Abia astept sa imi spui cum ti se par cartile pe care ti le-ai luat. In special World War Z :)) Mie mi se pare cea mai buna carte pe care am citit-o anul acesta si bat la cap pe toata lumea sa o citeasca!
      Am citit si eu mai demult Seria Neagra, cu cartile politiste nordice si stiu ca au mers foarte rapid. Bine, la inceput s-ar putea sa ti se para putin lente sau ciudate, pentru ca nordicii au un stil mai rece, mai.. altfel! Dar odata ce te obisnuiesti cred ca le devorezi repede. Mie mi se pare ca multe natii au stiluri specifice. Nordicii sunt un exemplu… Autorii rusi (atat contemporani cat si clasici) parca au si eu un stil tipic, spaniolii si sud-americanii la fel..
      Fratii Karamazov nu am citit-o. De Dostoevski am citit doar Crima si pedeapsa, mi s-a parut cumplita, m-a enervat teribil personajul principal. Nu m-a mai tentat sa citesc altceva dupa aceea. Bine, am si citit-o prin generala cred si poate de aceea nu mi-a placut deloc, poate ca eram prea mica pentru ea.
      Arhipelagul Gulag nu cred ca imi suna cunoscut. M-am uitat acum pe net si am vazut descrierea. Apropo de carti de astea, ai citit cumva Am fost medic la Auschwitz? Mie mi-a recomandat-o cineva de multa vreme si nu am reusit sa o gasesc online. Si nici prin librarii/anticariate nu am vazut-o. Doar pe site-uri gen Ocazii, dar parca nu prea imi vine sa iau de acolo. Sunt curioasa daca a mai citit-o cineva, sa vad daca se pastreaza aceleasi impresii.
      Legat de distopii clasice… eu mai am pe lista si Fahrenheit 451 si Povestirea Cameristei (The Handmaid’s Tale), am auzit ca ambele sunt bune si vreau sa le incerc.

  12. Se poate șterge mesajul de mai sus.

    Nu am mai vorbit de ceva vreme. Ideea e că puțin după ce am discutat ultima oară m-am trezit că am găsit pe emag ceva promoție pentru Kindle ce îmi dădea o reducere de 100 lei ( m-a costat 300 lei în loc de 400 lei ). Ce să zic? Parcă e puțin enervant inexistența touchscreen-ului dar probabil era prea mult pentru 300-400 lei. :p O altă chestie că mă cam supără la ebook reader e faptul că nu îmi vede folder-ele și dacă vreau să îmi pun pe kindle mai multe cărți trebuie să mă chinui cu butoanele să construiesc mai multe colecții ( pe PC te miști mult mai repede să faci ceva folder-e ). Mi-au spus mai multe persoane că e cam la fel pe orice ebook reader.

    Până ajung la World War Z cred că mi se va albi barba. :p Ideea e că sunt mai multe serii începute și mai multe cărți ( din hârtie :p ) ce vreau să le termin. Adică în afară de cărțile fizice mai am de terminat o serie de nuvele japoneze “Full Metal Panic” și mă gândeam să termin și seria “Maximum Ride” dacă tot am început-o.

    Da, în legătură cu romanul “Crimă și pedeapsă” mi-a spus o prietenă că i s-a părut la un moment dat că au prea fost forțate personajele să ajungă niște sfințișori așa că nu a fost foarte mulțumită de roman. Acum tipa a citit mult și a scris și poezii și povești ( are și un roman publicat la 15 ani ) așa că probabil are niște gusturi mult mai mature față de gusturile mele. :p Făcând o paranteză am o surioară de 10 ani ce se visează scriitoare. Deja a început să scrie povestiri scurte. M-aș bucura să am în câțiva ani o scriitoare în familie. 🙂

    Eu sunt destul de nou în cititul cărților așa că sunt șanse foarte mici să fi citit o carte ce tu nu ai citit-o. Dar am să mai întreb și eu 1-2 prieteni ce mai am și care știu că mai citesc cărți și dacă aflu ceva te anunț.

    1. Sa il stapanesti cu placere! Eu il am pe cel Touch Screen si intr-adevar, a fost un pic mai mult la pret. Chestia cu folderele e intr-adevar la fel la majoritatea. Trebuie sa faci colectia, apoi sa bagi rand pe rand fiecare carte in ea. Cat despre transferul propriu zis din calculator pe kindle, eu te sfatuiesc sa iti folosesti e-mailul. Mi se pare mult mai simplu. Odata ce ti-ai inregistrat kindle-ul pe amazon, ai primit si o adresa de email. Ceva gen Nume_prenume@kindle.com. Trebuie sa intri pe amazon, sa te loghezi si sa intri pe My account, apoi Personal Document Settings si Approved Personal Document E-mail List. Aici adaugi adresa ta de email (yahoo, gmail, etc) de pe care vrei sa primesti cartile. Si apoi, pur si simplu iti trimiti de pe mailul personal cartile pe mailul de kindle. Si cand esti intr-o zona in care ai wireless, il pornesti si o sa iti apara pe kindle cartile trimise. Sunt si site-uri de pe care iti poti trimite cartile direct (de exemplu, netgalley) si ca sa le poti primi, procedezi la fel: aprobi mai intai pe amazon adresa respectiva si abia apoi o sa le poti primi.
      Stiu cum e, si eu am o lista „must read” enorma, habar nu am cand sau daca o sa ajung vreodata sa fiu la zi cu ea 🙂
      Bafta multa surioarei! Mi se pare ca acum deja a devenit mai usor sa ajungi publicat, mai ales daca scrii in engleza, pentru ca fenomenul indie a luat amploare. Asa ca pentru inceput, daca nu reusesti sa iti faci loc la o editura, poti sa publici singur, iar daca esti foarte bun, probabil ajungi sa fii remarcat si de edituri. Asa ca are toate sansele, daca scrie bine 😀

      1. Eu sper să reușească sora mea să devină o scriitoare bună. Mai ales că am prietenă care a mai scris poezii, articole, piesă de teatru, roman și diferite povestiri și care are bunăvoința să îi mai dea sfaturi dacă ea se ține de treabă. Știu că se poate publica mult mai ușor azi dar din cauză că se poate publica așa ușor, există multe astfel de opere proaste. Eu nu vreau asta cu sora mea ci dacă vrea să devină scriitoare atunci aș vrea să devină o scriitoare care să scrie bine. Dar până la urmă probabil oricare din noi ne vedem frații și surorile mai mici în ipostaze de oameni de succes că ținem la ei. 🙂

      2. Da, stiu ca exista si nenumarate opere slabe.. Dar, tinem pumnii si speram ca nu o sa fie una dintre acei autori, nu? 😀
        Oricum, e micuta, cine stie cate chestii o sa mai vrea sa se faca pana cand o sa creasca si o sa isi gaseasca drumul.. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s